7 metode de a curăța scena politică

Scena politică este compusă din:
- vedete,
- figuranți,
- cabotini,
- slugi,
- troglodiți,
- șosete,
- lingăi,
- neisprăviți,
- ariviști,
- neterminați,
- sub-mediocri,
- nebuni,
- marionete.

Metoda nr. 1: retragerea de bună voie atunci când insul, oricare ar fi el se consideră în plus sau nebăgat în seamă sau epuizat sau și-a făcut plinul și vrea liniște, liniște, liniște.

Metoda nr. 2: retragerea impusă și acceptată, când insului i se spune să se retragă, acesta înțelege și găsește o formă delicată de a face pasul în spate, pentru a lăsa loc liber altor inși care doresc să-și înceapă cariera, fiind de și mai mare folos celorlalți decât a fost el.

Metoda nr. 3: părăsirea scenei politice în cătușe, pentru că nu a înțeles mesajele venite din toate părțile și s-a încăpățânat să considere că dreptatea este de partea sa, deși erorile făcute, indiferent de mărimea lor, îl urmăresc și-l acaparează total, căci cine greșește, plătește.

Metoda nr. 4: părăsirea prin fugă a scenei politice. Fuga este rușinoasă, dar este sănătoasă, zice un proverb și cei care au acumulat un cheag deosebit de consistent își permit să fugă și să se adăpostească în locuri favorabile, unde își trăiesc zilele nu ca niște fugari, ci ca oameni care trăiesc în libertatea oferită de alte meleaguri și la îndestularea ce le-o oferă resursele acumulate cât au ocupat funcții mănoase.

Metoda nr. 5: efectuarea unui pas în spate cu condiția de a-și lăuda viitorul călău, care în anumite condiții se dovedește a fi ocrotitor condițional, care știe să-i arate biciul cu sau fără motiv, dar ca mijloc de prevenție, pentru a se ști cine este stăpânul și cine este sclavul.

Metoda nr. 6: care constă în a-i arăta pisoiul și a-i defini un context absolut nefavorabil, care îl scoate din orice cursă a alegerilor, ca după împărțirea darurilor să i se retragă toate pisicile și să devină imaculat, dar fără acele resurse la care râvnise și pe care se considera îndreptățit să le acceadă.

Metoda nr. 7: crearea acelui context nefavorabil care să arate incompatibilitatea dintre calitățile descrise ale insului și cele cerute de poziția pe care acesta și-ar dori-o, astfel încât insul să-și dea seama că nu este dorit sub nicio formă și că locul nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, dacă noul venit are profilul necesar de a fi acea pereche de șosete pe care toți și-o doresc pentru a se simți bine când le încalță, merg prin noroaie și pe lângă haznale, fără a strâmba din nas și fără a le gâdila tălpile.

(25 noiembrie 2023)

Retragerea culturiștilor

Urmăresc cu mare atenție viața sportivă din țara noastră și observ că există o serie de particularități în comparație de ceea ce se întâmplă prin alte părți. Am observat că sportivii se retrag din activitate la noi cu mult înaintea altora din alte țări. Ba mai mult, cei care doresc să continue, cunt considerați bătrâni și depășiți deși au multe de spus încă în competiții. Este o proastă educație la noi, ca și cum rămânerea unuia în competiție elimină șansa altora, ceea ce nu este deloc adevărat. Se observă că în culturism sportivi care au fost în vârful ierarhiilor, dispar, apoi reapar și urcă vertiginos, fără a fi alții îngrijorați că le ia dreptul de a respira sau de a avea umbră în jurul lor.

Am identificat următoarele modalități de retragere din activitatea competițională și anume:

• retragerea datorită unor accidentări care fac imposibile antrenamente specifice urcării pe scena pentru executarea exercițiilor la un nivel ridicat de performanță;
• retragerea planificată care are la bază un traseu stabilit care constă în obținerea unor rezultate, traseu care o dată atins, în mod natural duce la trecerea spre un alt proiect, ceea ce duce la retragerea din activitatea competițională;
• retragerea datorată vârstei ceea ce are la bază cauze obiective conform cărora cu trecerea timpului masa musculară are tendințede involuție  și sportivii conștientizează că trecerea la o altă categorie decât cea la acre a fost consacrat îl dezavantalează;
• retragerea datorată rezultatelor care urmează o traiectorie descendentă generată apariției unor noi generații de sportivi care au alte tipologii de antrenamente și s-au produs mutații fundamentale în ceea ce privește criteriile de evaluare, iar trecerea la noi standarde este aproape imposibilă mai ales datorită trecutului și valorii intrinseci pe care sportivul știe că o are și nu acceptă noua scară de evaluare care l-ar plasa pe o poziție defavorabilă, dar folosind noi criterii considerate obiective, fără nimic subiectiv în ele;
• retragerea din motive nelegate de sport, ci de condiții impuse de mediul în care își desfășoară alte activități și care îi pun sportivului restricții de timp și mai ales restricții financiare;
• retragerea pentru a deveni profesor, antrenor sau autor de cărți de culturism, ceea ce înseamnă a folosi propria experiență pentru dezvoltarea culturismului pe baze științifice și de a forma noi generații de sportivi și de instructori folosind noi și noi tehnici și metode;
• retragerea impusă de sine sau de familie pentru a urma o traiectorie profesională incompatibilă cu aceea de sportiv de performanță prin timpul care îl necesită pentru dobândirea de abilități și mai apoi pentru exercitarea ca atare a noii profesii cu dăruire totală, nu cu jumătăți de măsură.

mai sunt și alte cauze ale retragerii din activitatea competițională, pe care nu le descriu acum. În toate cazurile, niciodată nu este târzie o revenire, lucru care este demonstrat prin ceea ce se întâmplă frecvent în jurul nostru și ne impresionează. În toate cazurile de retragere există regrete ăe care unii dintre sportivi le trăiesc cu mare intensitate, dar au puterea de a realiza un nou început. În multe situații, retragerea din activitatea de sportiv de performanță nu înseamnă în niciun caz abandonarea venirii la sală pentru antrenamente de întreținere. Este foarte important ca generațiile care vor urma să cunoască rezultatelor sportivilor care s-au retras sau care se retrag. Acum în mediul virtual și sportivii trebuie să contribuie masiv cu informații, cu fotografii, cu tot ce au ei la dispoziție și nu vor fi dați uitării. În wikipedia oricine care știe că scrie un pic, are ceva fotografii și bunăvoință are la dispoziție spațiu pentru a scrie și pentru a furniza detalii despre culturiștii de ieri și de azi și va fi foarte bine pentru toată lumea.

Arnold Schwarzenegger a strălucit la Mr Olympia între 1970 - 1975 dar revenind în 1980 a cucerit titlul din nou. Kevin Levrone a urcat până pe locul secund la Mr. Olympia în 2003, iar acum după 13 ani, la 52 ede aqni dorește să revină în forță. Dexter jackson este este un sportiv la 47 de ani care ține steagul sus în competiții de foarte mulți ani și nu se dă bătut. Mai sunt și alte exemple.

(11 septembrie 2016)

Retragerea titlului de doctor în științe, prin simetrie

Este la modă acum ca oarece doctori să ceară retragerea titlurilor, cum că așa vrea mușchiul lor. Consider că orice este legat de o chestie care este formată din mai mulți pași, trebuie musai să meargă în simetrie.  Deci:

• doctoratul depune teza să fie analizată de o comisie internă și primește OK;
• conducătorul face un referat favorabil;
• se declanșează procedura de susținere;
• teza stă la bibliotecă 18 zile;
• 4 membri ai comisiei fac referate favorabile;
• se susține teza;
• nimeni din comisie sau din public nu zice nimic;
• comisia face un proces verbal de acordare de titlu;
• senatul instituției validează titlul;
• teza pleacă la minister;
• comisia superioara validează și cerifică titlul;
• ministrul educației semnează și consfințește acordarea titlului.

Acum că cineva identifică un plagiat apar niște întrebări firești legate de cel ce este acuzat zic eu, fără rost, că a plagiat. Dacă cel ce a făcut teza și-ar da singur titlul, evident, ar trebui să și tragă ponoasele. Cică toată lumea să-l arate cu deștiul și să-l hulească, scuipându-l chiar. dar dacă judecăm cu atenție, în toată tărășenia există niște chestii care mi se par ciudate, ca să nu zic vulgare, până peste cap.

• Comisia internă se zice că este formată din specialisti. Ei discută cu autorul tezei și l-au urmărit pe întreg stagiul. Zic eu, în nimicnicia mea că această comisie ar fi trebuit să gestioneze tot subiectul. Dacă o făceau cu conștiinciozitate, nu formal, cu siguranță ca ar fi evitat situația ca autorul tezei să se infrupte din bucatele de la o altă farfurie.
• Coordonatorul științific este acela cu care doctorandul discută și discută și discută. Cu siguranță că dacă acesta știe și câți molari are lipsă autorul tezei, nu se întâmplă ca teza să fie un plagiat grosolan. Una este ca teza să fie slabă și altceva este să aibă la bază un furt.
• Teza stăla biblioteca universității 18 zile. Normal este ca toți, așa-zișii specialiști,  care doresc să vadă despre ce este vorba, să meargă acolo și să vadă, să facă observații și chiar să ceară blocarea susținerii în ședință publică. Nu am cunoștință să fie cineva care să fi făcut un înscris care să evidențieze că teza este cu erori sau este plagiată. De regulă se așteaptă ziua susținerii, căci una este să treacă neobservată tărășenia și altfel stau lucrurile să-l facă cineva de cacao pe autorul tezei chiar la susținere. Este mai crocant.
• Teza primește 4 referate de la membri comisiei, referate prin care referenții spun că sunt de acord cu susținerea pentru că teza este bună, adică are soluții originale, citează etc. etc. etc. Dacă e adevărată povestea cu berea, nu am mirări asupra cum se face schema cu referatele. Gurile spurcate zic ca unele referate și le-ar face însuși autorul tezei dar eu nu prea cred că chiar în asemenea hal au decăzut unii conducători încât să dirijeze procesul spre o zonă cu asemenea duhoare pestilențială.
• În ședința de susținere publică apar întrebări adresate comisiei dar și publicului dacă cineva dorește să spună ceva despre teză, să-l întrebe pe autor ceva. Am văzut situații cu întrebări, unele interesante, altele se vedea de la un km că erau regizate. Stau și mă întreb de ce la nunțile catolicilor se pune întrebarea aceea care ar bloca nunta dar preotul spune și ceva ca dacă nu se zice nimic înainte, atunci cel ce ar aveaq de zis, să tacă pe vecie. Adică sfânta cununie săvârșită să nu fie nimic care s-o desfacă. De ce nu s-o fi procedând așa și la doctorate n-am cunoștință și nici înțelegere pentru că să apară așa din senin după 10 după 20 de ani cineva să demoleze un titlu, mi se pare chiar bizar să nu zic hilar. Deși în zona moralității se justifică chestia. Rămân nenumărate teze cu defecte, totuți valide.
• Apar și alte validări în afara comisiei de susținere. Se validează de Senatul universitar. Există și o comisie superioară de acordare a titlurilor științifice pe la MEC. Deci se vede că există nenumărate filtre si nenumărați indivizi care semnează, care validează, care certifică și care-și dau girul, vai de capul lor!

În justiție e o abordare cu favorizarea infractorului și mă duce cerebelul, cât îl am eu,  să apreciez că și puzderia de semnături formale, dacă nu tot o favorizare a infractorului este.
Comisia internă se face că evaluează teza.
Conducătorul științific se face că verifică.
Referenții se fac că fac.
Senatul validează ca primarul.
Comisia de la minister se face și ea că face, ca la TVR în studioul 4.
Ministrul semnează exact ca primarul acel ordin de acordare de titluri cu sutele.
Și numai un singur vinovat există. Normal ar trebui prin simetrice să se reia procesul și retragerea să se facă de la bază către ministru, fiecare arătându-și vina clar și fără dubii. Toți să-și pună cenușă în cap. Să vezi popor cât de atunți ar fi totți! Dacă nu se va proceda așa, plagiatele se vor înmulții, va fi un singur vinovat, acarul Păun și putrefacția sistemului va curge ca lava unui vulcan, mistuind tot ce întâlnește în cale.
Un tip cu nume, n-a avut curaj dar de fapt, vorba lui Berceanu, nu a avut sânge în instalație să facă ce trebuia făcut, adică să răscolească toată haznaua.
Retragerea titlului de doctor în științe la cerere, este dovada continuității chițibușurilor de a ieși basma curată dintr- situație fără ieșire.
Cei care au cerut retragerea titlului de doctori sunt:
Radu Stroe
Mihai Stănişoară
Bogdan Licu
Daniel Moldoveanu
Romeo Raicu
Mihail Tudose
Neculai Onţanu
Adela Popescu
Loredana Radu
Victor Ponta.
Unii spun că nu este simplu. dar dacă un om are o pereche de ciorapi care put și vrea să-i arunce, de ce să nu fie lăsat. Cui îi place să miroase cum put ciorapii altora?

(09 iulie 2016)