Întrebări necesare pentru alegerea meseriei

În mod normal, școala prin specialiștii ei, ar trebui să realizeze acele programe de orientare profesională. Tot școala ar trebui să ghideze pe elevi în a alege modele și în a furniza suficiente elemente pentru ca elevii să facă alegeri pe care să nu le regrete niciodată fie pentru că au fost alegeri nepotrivite, fie că au fost alegeri care s-au dovedit a fi generatoare de insuccese în cascadă.

Prima întrebare legată de alegerea mseriei se referă la cunoașterea adevărului legat de meseria respectivă, adică ce presupune, care este durata de formare, ce înseamnă a profesa acea meserie zi de zi, care sunt costurile și care sunt beneficiile pe care meseria le aduce celui care o practică. Sunt meserii care se învață în câteva zile, dar sunt meserii care necesită 3 ani sau 4 ani sau 5 ani sau 6 ani, dar sunt meserii unde trebuie să înveți toată viața și examenele sunt la tot pasul.

A doua întrebare vizează calitățile pe care trebuie să le aibă cel care dorește să practice meseria, căci sunt unele meserii care necesită efort fizic, altele necesită operațiuni repetitive, altele necesită respectarea unor reguli foarte stricte. Cel care dorește să practice o meserie, trebuie să vadă dacă este compatibil cu cerințele pe care meseria le impune. Dacă o meserie presupune ureche muzicală și auz muzical, cel ce nu are calitățile cerute, degeaba se va zbuciuma să intre să facă acea meserie, că rezultatele vor fi modeste.

A treia întrebare se referă la condițiile materiale de care dispune tânărul, căci una este să vrei să înveți o meserie și alta este să ai banii necesari pentru a te întreține în facultate și după aceea să ai banii pentru a crea contextul favorabil exercitării meseriei.

A patra întrebare este legată de poziția familiei față de meseria pe care tânărul dorește să și-o aleagă. Sunt situații în care familia dorește o anumită meserie, iar tânărul vrea altceva. Este deosebit de important să se ajungă la o formulă care să mulțumească toate părțile, ceea ce este deosebit de dificil și viața arată că atunci când nu se ajunge la acea formulă acceptată de toată lumea, reproșurile sunt inevitabile în cazul în care apar cele mai mici elemente ale nereușitelor.

A cincea întrebare este legată de poziția în societate a celui care a ales o anumită meserie, căci pentru tineri sunt importante și aspecte legate de modul de adresare și de poziția în societate, căci una este să ți se adreseze cu domnule doctor sau domnule inginer și altfel stau lucrurile dacă adresarea se face numai cu. numele de familie sau numele mic în ideea de a trece la execuția unei anumite activități, adresare pe acre un șef o face ca pe o comandă foarte scurtă, care nu mai presupune comentarii.

A șasea întrebare vizează efortul ce trebuie depus pentru a pregăti admiterea, pentru pregătirea examenelor și pentru finalizarea studiilor, căci sunt meserii unde auto-selecția se realizează obligatoriu, căci complexitatea cunoștințelor ce trebuie acumulate și volumul mare de muncă pe care tânărul trebuie s-o depună pentru a accede la obținerea diplomei de terminare a studiilor, nivelul de exigență de la școala unde merge să se califice, joacă un rol esențial, căci una este să faci o meserie unde învățatul doar în sesiune este o realitate și cu totul altfel stau lucrurile în cazul în care trebuie muncit 7 zile din săptămână, destul de mult, de intens, pentru a face față exigențelor, ceea ce nu este pentru oricine.

Pe unii tineri îi impresionează hainele, pe alții îi determină în alegerea meseriei ceea ce face zi de zi ca meseriaș, pe alții îi determină banii pe care exercitarea meseriei îi aduc, iar alți tineri sunt influențați de rude, de prieteni, mai ales dacă ei au pregătirea care le permite accesul lejer la calitatea de student.




(21 octombrie 2023) 

Părinți de nota 10(zece)

Am văzut părinți de nota 10(zece) pe care i-am admirat și despre care vreau să scriu aici. Era o familie la mine în mahalaua copilăriei mele, un soț, o soție și șase copii. În casă numai soțul avea salariu. Soția se îngrijea de treburile gospodărești, dar mai mergea să lucreze și cu ziua pe colo și pe colo. Cu unul dintre copii am fost coleg de clasă în școala generală.

Soțul era un om muncitor, era un bun meseriaș. Avea bicicletă și trecea prin fața porții noastre dimineața la muncă și mai spre seară, trecea de la muncă spre casă. Aveau o casă cu două camere și o curte mică rău de tot. Nu creșteau găini și nici porc pentru că nu aveau unde. 

Era o familie modestă, de oameni ca toți oamenii acelor vremuri, pe care comunismul îi făcuse egali în sărăcie. Vecinii lor aveau numai cuvinte de laudă. Copiii umblau curați. Erau politicoși cu cei mai în vârstă. Învățau bine la școală. Nu-mi amintesc să fi fost premianți.

Cu trecerea timpului, s-a aflat în mahala că băiatul cel mare a intrat la facultate, apoi că a devenit inginer. Și despre fata cea mare, s-a aflat că a intrat la arhitectură, apoi că e arhitectă și că a ajuns mare la sistematizarea orașului. Și despre băiatul al treilea s-a aflat în mahala că este student la medicină, că este la medicina militară. Apoi a venit medic la spitalul militar din oraș. Al patrulea era băiatul cu care eram colegi în generală. Știu că a terminat matematica. Celelalte fete au terminat și ele facultăți, una psihologia, alta a terminat stomatologia. Tot timpul m-am gândit la cei doi părinți care au muncit să crească frumos șase copii, care prin forțele proprii au răzbătut în viață. Părinții lor le-au fost modele și de aceea eu i-am considerat părinți de nota 10(zece). Erau și vremurile așa alcătuite, că dacă munceai cu forțele tale reușeai. Acum fără meditații, fără ca părinții să supervizeze direct copilul sunt slabe șanse ca acesta să evolueze.


(12 iunie 2023)

Ce meserii nu vor dispărea oricât de mult se dezvoltă Inteligența Artificială - IA?

Acum lumea este cuprinsă de panică pentru că Inteligența Artificială - IA le pare a fi un real pericol, deși problema nu este chiar așa, căci IA nu domină chiar toate domeniile în care omul activează. 

Nu vor dispărea meserii care presupun elemente de creație.

Nu va dispărea meseria de cântăreț de operă.

Nu va dispărea meseria de balerin.

Nu va dispărea meseria de compozitor.

Nu va dispărea meseria de pictor.

Nu va dispărea meseria de sculptor.

Nu va dispărea meseria de regizor de film.

Nu va dispărea meseria de poet.

Nu va dispărea meseria de dramaturg.

Nu va dispărea meseria de arhitect.

Nu va dispărea meseria de artist fotograf.

Nu va dispărea meseria de designer de vestimentar.

Nu va dispărea meseria de designer de autoturisme.

Nu va dispărea meseria de designer de interioare.

Nu va dispărea meseria de restaurator de imobile istorice.

Nu vor dispărea meșterii olari tradiționali.

Nu vor dispărea creatorii de folclor.

Nu vor dispărea creatorii de proiecte destinate managementului.

IA presupune existența unor echipamente sofisticate și este extrem de greu de crezut că atunci când se face curățenia într-o clădire personalul de serviciu să fie înlocuit de roboți, știut fiind faptul că fiecare clădire are particularitățile ei. Nici în apartamentele proprietate este dificil de introdus roboți sofisticați care să înlocuiască pe femeia plătită cu 100 de lei pe cameră curățită sau pe zugravul care va face curățenie și zugrăveli la cererea proprietarului. Nici persoanele care efectuează manipulare de componente care pregătesc utilizarea de echipamente înzestrate cu IA.


(09 mai 2023)

Specializările în vremea studenției mele

Pe vremea studenției mele totul era planificat. Se planifica numărul de studenți din anul întâi la fiecare specializare. La terminarea facultății, absolvenții erau repartizați. Nu rămânea niciun absolvent în afara producției. Pe vremea mea nu exista noțiunea de șomaj și nu existau nici șomeri.

Dacă Institutul de Teatru I. L. CARAGIALE avea o clasă cu 15 actori, la terminarea facultății, toți cei 15 absolvenți aveau locuri de actori în teatrele din țară. Dacă Facultatea de Drept de la Universitatea București avea 70 de absolvenți, toți cei 70 de absolvenți erau repartizați în producție, înțelegând prin producție poziții de juriști în întreprinderi, lucrători în tribunale sau la procuratură. Toți care învățau dreptul profesau în domeniul dreptului.

Pe vremea mea, nevoia socială de specialiști era problema Comitetului de Stat al Planificării - CSP și acesta făcea estimările pe care le includea în planurile cincinale. Defalcările din fiecare an conduceau la stabilirea numărului de locuri:

- la admitere la fiecare specializare,

- la repartizarea în producție,

- în căminele studențești,

- la cantinele studențești,

- volumul cheltuielile cu învățământul superior.

Fetișizarea planificării făcea ca să apară unele diferențe, nu foarte mari, între ceea ce era planificat și ceea ce se producea în realitate. Îmi amintesc că într-un an au fost formulate niște subiecte mai grele și unele erau chiar greșite la un examen de admitere și pentru a se ocupa locurile au fost majorate cu un punct toate notele, iar cei cu medii de 9 și peste 9 s-au trezit prin acea majorare că au intrat la facultate cu media 10.

Este adevărat că planificarea reducea la zero opțiunea personală a proaspătului absolvent de liceu, care se vederea înregimentat în formula dorită de stat și urma o specializare unde avea șansă de reușită la examenul de admitere și nu profesia care l-ar fi pasionat, dar avea locul de muncă asigurat după terminarea facultății. Nu spun că era bine atunci, dar nu cred că este confortabil pentru cineva să facă o anumită facultate și după absolvire să nu găsească job pe profesia pentru care și-a tocit trei ani coatele pe băncile facultății și încă trei ani de masterat și să fie ospătar într-un restaurant sau să fie curier pentru o firmă de transport alimente de la restaurante sau să lucreze într-un fast food, meserii care nu necesită diplomă universitară.



(05 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vladimir DEMETRESCU

Am avut marea șansă de a fi coleg de liceu pe durata a doi ani cu Vladimir DEMETRESCU, fiul unui arhitect și al unei doctorițe, elev bun la carte și cu un nivel de cultură cu totul special. Părinții lui Vladimir aveau o bibliotecă formată din cărți valoroase, din care și eu am avut ce citi, în măsura în care colegul meu mi-a împrumiutat pentru perioade scurte unele cărți. Erau cărți și din colecția celor 15 lei, cărți care nu mai circulau în vremurile bolșevice. Erau romane, unele bune, dar erau și unele chiar foarte slabe, dar erau pornografice și pentru mine ca puști de 17 ani însemnau un tărâm nou, chiar dacă textele erau absolut mediocre, dacă le privesc cu ochii de acum.

Mergeam la Vladimir care avea un apartament pe strada 1 Mai din Pitești, împreună cu Gheorghe MATEI care scria poezii și discutam despre cărțile pe care le citiserăm. La un moment dat, l-am întâlnit pe domnul arhitect, tatăl lui Vladimir și a venit, a discutat cu noi și după ce s-a convins că nu suntem niște pierde-vară, ne-a lăsat cu ale noastre. Eram la vârsta în care visam și căutam să ne definim. Nu prea aveam noi modele, căci nu este ca acum. Modelele noastre fie erau părinții, fie profesorii. Televiziunea era la început, internet nu exista și noi doar din cărți și din ceea ce găseam în jurul nostru ne formam modelele. Era foarte greu și bâjbâiam și noi să ne definim. Când a plecat din Pitești, Vladimir DEMETRESCU am pierdut contactul cu el. Când eram student în anul întâi, din întâmplare, l-am întâlnit prin București. Era schimbat total. Avea barbă mare. El m-a recunoscut pe mine. Cred că era student la Arhitectură, dorind să ducă mai departe tradiția familiei. Pe mine m-a impresionat Vladimir DEMETRESCU prin educația primită. Deși era singurul copil la părinți, aceștia nu-l răsfățaseră, ci căutaseră să-i ofere prin exemplul lor de oameni care munceau, toate condițiile, ca să-și creeze premisele unei evoluții pe propriile-i picioare. M-a impresionat că avea multă ambiție, avea obiective clare. De atunci am început să gândesc și eu pe obiective, nu foarte ambițoase, ci obiective realizabile, să mă autoevaluez și să caut să învăț din greșeli, pentru a merge mai departe. Așa gândea Vladimir DEMETRESCU, căci așa îl învățaseră părinții lui.

(28 martie 2023)