De ce falimentează restaurantele?

Țara noastră este o economie de subproducție, adică tot ce se produce:

- de calitate,

- cu gust,

- la preț bun,

- când trebuie,

se vinde ca pâinea caldă.

Falimentele se explică numai prin:

- dispreț față de client;

- deteriorarea progresivă a calității;

- prețuri nesimțite;

- timpi de așteptare;

- aroganță;

- clientul este furat pe față;

- neprofesionalism;

- concurență nejustificată pe metru pătrat.

Am în mahala unspațiu care a falimentat în doi ani de nenumărate ori, unul fiind chiar al unei foste vedete Tv. 

Prima dată era restaurant care prepara raci de Dunăre. Taman când m-am pregătit sufletește, am intrat, avea de toate, numai raci, nu.

A doua oară, era acolo restaurant cu specific libanez și cartofii erau reîncăplziți, nu aveau iaurt cu mentă și salata de vinete avea cpji arse cât cuprinde.

A treia oară avea acolo vedeta ceva cu preparate tradiționale. Trecând pe acolo am văzut un nene care punea pe un grătar mititei și fleici. Avea șorțul atât de jegos. ămncât de afară fiind era să dau la boboci. N-am văzut acolo pe nimeni. Revelionul avea un preț de 6 stele, dar restaurantul e de mahala.

Acum este ceva cu specific indian și scrie că ei își rezervă dreptul de a-i selecta pe clienți. Despre ce clienți o fi vorba nu știu, că acolo toate mesele sunt goale.

Am constatat că acea clădire nu are noroc, pentru că norocuil îl dau oamenii, adică:

- mâncăruri proaspete;

- prețuri generoase;

- fripturi babane;

- personal curat;

o publicitate agresivă, dar cu creier;

- multe bonusuri;

- premii de fidelitate.

Să se vadă că măcar la început clientul este în mare avantaj, până se formează vadul. Chiar și La mama din Piața Decebal s-a închis, tot pe motiv de carențe grave și dacă cineva vrea, dezvolt subiectul, că am cu ce.

(16 aprilie 2017)

-

Bucătarii șefi

Televiziunile sunt năpădite de tot felul de emisiuni cu bucătari și cu persoane care acced la statutul de bucătar, mai mult sau mai puțin șef. Când văd pe așa-zișii maeștri bucătari îmi pun mii de întrebări, dintre care unele rămân fără vreun răspuns.

• Prima întrebare se referă la mititeii dintr-un market, mititei ce poartă numele unuia dintre bucătarii ce apar la Tv, dar care mititei nu au niciun ceva care să mă facă să cad pe spate. De ce oare?
• A doua întrebare se referă la strâmbăturile din nas ale examinatorilor când li se prezintă oarece realizări ale concurenților în timp ce în toate restaurantele din capitală mâncarea este reîncălzită cu nerușinare. De ce oare?
• A treia întrebare apare legată de prețurile absolut jenante cerute în localuri pentru niște mâncăruri jenant de simple, unde coeficientul de multiplicare sare de 3, dacă se face extrapolare spre produse cu mult mai sofisticate. Era un restaurant prin centrul vechi, care s-a falimentat, al unui astfel de șef, care pentru o jegoasă de prăjitură cerea 80 de lei, adică aproximativ 20 euro, preț care nu se cere nici la 5 stele în Paris. De ce oare?

Mă opresc aici cu întrebările și conchid că emisiunile acelea sunt făcute doar pentru a  se pierde timpul, pentru rating sau pentru o anumită clientelă. În realitate, niciun restaurant al niciunuia dintre șefi nu cred că face altceva decât să reîncălzească mâncarea la microunde și să servească lucruri proaste la prețuri de lux. Există și omexplicație, că niciunul intre acei examinatori nu spune unde lucrează explicit pentru a fi vizitat și a fi catalogat exact la valoarea lui. Pentru cunoscători, era unul ccare avea ceva cu cofetărie undeva pe Lipscani cu niște scoruri ff ridicate. la 120 de lei se bea acolo o limonadă gen pipi și se mâncau niște prăjituri vechi și cu mult mai proaste decît unele de 3,5$ peste ocean. De fapt băiatul a și dispărut. Într-o economie de subproducție, cine are produse de super-calitate și bine corelate cu prețurile n-are voie să nu prospere. În caz contrar, la non-calitate și prețuri nesimțite, întreprinzătorul cu siguranță se va îneca.



(09 aprilie 2017)

Arhitectură veche în București

Nu discut aici nici despre improvizațiile scandaloase din centrul Vechi, nici despre restricțiile de doi bani impuuse pentru a submina afacerile de acolo. Discut despre niște clădiri care au avut o soartă mult mai bună din București și aici mă refer la trei clădiri de pe Calea Dorobanților de peste drum de Facultatea de Cibernetică. Sun niște clădiri care sunt cred monumente de arhitectură, deși nu știu ce inseamnă aia monument de arhitectură, că Bucureștiul nu este bântuit de piramide sau de cetăți fortificate de prin Evul Mediu. Cele trei clădiri au fost revendicate și proprietarii lor au înțeles că dacă le dau o întrebuințare deșteaptă vor scoate bani adevărați. Prin Piața Romană este o clădire în paragină și asta pentru că proprietarii și-au dorit acolo să răsară un hotel sau o clădire de birouri, ceea ce nu s-a întâmplat, iar noii proprietari o lasă în continuare în paragină că legea nu-i constrânge de nicio sămânță.

Mai sunt și alte clădiri cu noi întrebuințări care au fost salvate, lucru care arată că o manieră inteligentă de soluționare duce către ceva de supercalitate. Există nenumărate modalități inteligente pentru a salva clădirile vechi de la demălări barbare, care să facă din terenuri eliberate de trecut, noi șanse celor care în buricul Bucureștiului vor hoteluri sau spații pentru birouri în zgârie nori, ceea ce nu este rău, dacă n-ar fi vorba de sacrificarea unui trecut frumos.
Bucureștiul vechi este salvat dacă se dă o utilizare selectă spațiilor încărcate de istorie, folosindu-le pentru expoziții pline de rafinament, restaurante exclusiviste, magazine pentru marile branduri, locuri unde se manufacturează lucruri absolut speciale și unicate pentru cei foarte exigenți. Acele spații nu trebuie să fie incluse într-un circuit de masă unde forfota este nesfârșită și aglomerația insuportabilă. La prețuri mari, calitatea și confortul trebuie să fie pe măsură.

(16 iunie 2016)