Bursa de merit la comuniști

Am trăit în comunism vreo 42 de ani și am pretenția că știu destul de bine ceea ce a însemnat comunismul în general și comunismul românesc în special. Un lucru este cert, în comunism, oamenii aveau proprietatea termenilor. dacă unui om i se zicea că este deștept, omul acela chiar era deștept. Dacă unuia i se zicea că era prost, prin tot ceea ce făcea respectivul, certifica faptul că este prost și nu trebuie să te bazezi pe el.

Pe vremea comuniștilor, în studenția mea, exista bursa de merit. Într-o facultate de peste 1.000 de studenți erau cam 10 burse de merit și se acordau numai studenților:

- cu medii foarte mari,

- cu activitate la asociația studenților,

- membri de partid.

Bursa era de 400 lei în mână, în timp ce bursa normală care acoperea costurile căminului și cantinei mai avea 30 de lei în mână. Deci un student care avea bursă de merit, pe lângă bursa normală, mai primea cei 400 de lei. Exista și bursa republicană sau bursa GHEORGHIU DEJ care era de 500 de lei, bani în mână, iar cei care o primeau trebuiau să fie studenți și mai buni decât cei care primeau bursa de merit. Nu sunt deloc nostalgic pentru că în comunism au fost nenumărate lucruri rele pe care nu le-am uitat, dar ceea ce văd acum îmi arată că fiii comuniștilor de ieri, fac lucruri și mai rele acum în democrație.

Am înțeles că acum, primesc bursă de merit elevii cu dedii de 1(unu), 2(doi), 3(trei) și 4(patru), ceea ce înseamnă că scara valorilor s-a răsturnat și nu mai trebuie să ne mire deloc faptul că:

- asfaltul de pe podul de la Brăila se desprinde,

- se pun doar borduri prin orașe,

- termen specialist este în derâdere,

- agramații au cucerit societatea,

- am ajuns de râsul curcilor.

Se vede încă o dată că toți cei care fac legi, regulamente, norme de aplicare, nu iau în calcul situațiile aberante și numai așa se explică apariția pensiilor speciale, a indemnizației de maternitate de 30.000 de euro, producțiile inimaginabile de cărți din pușcărie și acum, bursele de merit acordate corigenților.

(08 noiembrie 2023) 

Guvernul CIOLACU - marți 27 iunie 2023 (ziua 013)

13 e număr cu ghinion și culmea, mai cade și într-o zi de marți, zi cu trei ceasuri rele. Să vedem dacă în această zi plină de ghinioane, Marcel CIOLACU este ocolit de necazuri.

Discuțiile despre PNRR nu depășesc stadiul chestiunilor aproximative, fără substanță. Se vorbește de eliminarea excepțiilor, dar excepțiile se mențin și aici mă refer la cumularea pensiilor cu salariul, iar soluția ar fi alegerea maximului dintre cele două, la o adică, dacă se vrea o schimbare. Premierul Marcel CIOLACU este prea mic pentru un război atât de mare. Există soluție pentru pensiile speciale: abrogarea de către o dictatură sau de către un regim în vremuri de război. Este opinia unui nene în mașina 133, care gândea cu voce tare, foarte nervos pe cei care nu se mai satură de bani.


(27 iunie 2023)

De ce nu citește lumea cărți?

Lumea nu citește cărți pentru că:
- sunt scumpe,
- există Internet,
- este plictisită,
- vrea altceva,
- iubește cluburile,

- preferă rezumatele,

- filmele sunt interesante,

- la volan nu se citește,

- efortul e prea mare,

- nu te întreabă nimeni,

- a fi cool nu înseamnă a fi cult,
- nu ține de foame cititul.

Viitorul nu este al librăriilor clasice și nici al cărților tipărite pentru a fi vândute persoanelor fizice, ci al bibliotecilor cu acces rapid la raft, unde fiecare dintre noi are posibilitatea să-și aleagă cartea de care are nevoie și pe care s-o returneze rapid, fără a pierde timp cu această operațiune. Cine crede că face o afacere din scrierea de cărți în ziua de azi, ocolind platourile de filmare, studiourile de televiziune sau mediul online al cărților electronice, deja se plasează în afara contextului vieții pe care o trăim.

(03 iunie 2023)

Români, nu vă fie frică de Inteligența Artificială!

Inteligența Artificială - IA,  este activă numai acolo unde digitalizarea a atins un nivel de implementare foarte ridicat.  IA folosește informație din cât mai multe domenii pe care le analizează, le agregă, le ordonează și în final rezultă mesaje și sunt comandate acțiuni. Întrucât la noi procesul de digitalizare este aproape inexistent, algoritmii de IA nu au materie primă pentru a face prelucrări, pentru a obține noi rezultate, pentru a determina acțiuni.

Români, nu aveți a vă teme de IA atât timp cât teatrele nu au efectuat digitalizarea tezaurelor lor!

Români, nu aveți a vă teme de IA atât timp cât lipsesc marile baze de date cu detalii despre voi!

Români, nu aveți a vă teme de IA atât timp cât peste 40% din populație este analfabetă funcțional!

Români, nu aveți a vă teme de IA atât timp cât foarte mulți dintre voi pupați moaște!

Români, nu aveți a vă teme de IA atât timp cât sunteți săraci, speriați și ignorați realitatea!

Pe plaiurile mioritice IA nu are cum să fie prezentă atât timp cât ION de la guvern v-a demonstrat că nu a fost în stare să se auto-instruiască, pentru că i-a lipsit fondul informațional dincolo de care nu are cu ce să evolueze, căci nu întrebările publicului îl perfecționau, ci ceea ce utiliza el din bazele de date extrem de diversificate românești de care ar fi avut nevoie.

Pentru încă 25 de ani dormiți liniștiți, căci IA și ea deși nu doarme liniștită, ne ocolește căci ea nu vine acolo unde nu are hrana de care are nevoie din digitalizarea care nu a ajuns la peste 70% aici, fiind undeva la sub 15% după niște estimări ale mele grosiere. Cum ritmul digitalizării este de melc, 25 de ani este un termen optimist.

Nu televiziunile de știri înseamnă digitalizare!

Nu magazinele electronice înseamnă digitalizare!

Nu poșta electronică înseamnă digitalizare!

Nu statul pe telefonul mobil la trăncăneală înseamnă digitalizare!

Digitalizare maximă este atunci când rezolvi orice-ți trece prin cap la telefon, la tabletă sau pe laptop.

Verificați baze de date și veți vedea că multe nu sunt actualizate.

Verificați biblioteci și veți vedea că nu sunt digitalizate.

Verificați sistemul de sănătate și veți vedea că digitalizarea lui este minimă.

Nu mai continui, căci v-am liniștit. Nu sunt îndeplinite la noi condițiile pentru ca algoritmii  de IA să zburde și să-și facă efectul, ca noi să avem de ce ne speria!

Amin!


(21 mai 2023)

Eu și librăriile

Întotdeauna când aud cuvântul librărie devin nostalgic.
În primul rând mă cuprinde nostalgia că la noi, la români, librăriile dispar. Mă gândesc la Librăria SADOVEANU de pe MAGHERU, de exemplu.

Pentru mine, librăria este un sanctuar. Nu știu de ce, dar așa văd eu o librărie. Am trăit momente de invidie când am fost la Budapesta și am văzut că la doi pași, acolo este câte o librărie și nu orice fel de librărie, ci câte o librărie mare. În Dubai am văzut o librărie cât un mall. În orice oraș din USA este librărie din lanțul Barnes & Noble's  cu adevărat librării, adică au cărți, au și CD-uri, au și jucării, dar nu au vinuri, cantină sau alte chestii ca pe la noi.

Erau pe vremea tancurilor rusești în Ro, librării cu numele Librăria Cartea Rusă, unde erau cărți rusești extrem de ieftine. În centrele orașelor erau librării cu numele EMINESCU. În Pitești este și acum una, dar este înghesuită și are de toate, chiar este îmbâcsită. Bucureștiul este un oraș mizerabil și nici librărie reprezentativă nu are, căci era Librăria Dacia care acum este destul de întunecoasă și are de toate, de aceea nici nu am mai vizitat-o de vreo 15 ani.

Personalul din librăriile bucureștene mai că nu te ia la bătaie dacă îndrăznești să-l întrebi de un autor sau de o carte. Librăriile Cărturești au ele ceva, dar nu au acel vino-ncoace ca să mă facă să intru. Acolo cărțile sunt organizate după criterii care în niciun caz nu-mi permite să găsesc ceea ce mă interesează. Eu știu că sunt criterii clare de organizare a librăriilor ca omul să găsească repede ce-l interesează. Pentru a găsi o carte de Radu PARASCHIVESCU m-am belit mult și bine, ca în final să-l întreb pe un nene din librărie. El a fost amabil, dar eu am insistat că aveam timp. Dacă eram grăbit, plecam și mai le și trăgeam o înjurătură.

Lumea se vaită că aven 50% analfabeți funcționali. Am așa și eu o întrebare: în parlament există librării? Am pus intenționat pluralul, căci la banii lor și la nivelul lor, fiecare parlamentar și fiecare funcționar și EBA în special, ar trebui să cumpere în ziua de salariu cel puțin câte o carte.

(14 mai 2023)

Pilele și Inteligența Artificială

Groaza oamenilor ca Inteligența Artificială - IA să penetreze în societate este falsă. Ea este inoculată de toți cei care nu vor ca omenirea să progreseze și vor să stăm ca și până acum în mocirlă și într-un mediu viciat. dacă există aplicații de Inteligență Artificială, nicio pilă de pe această planetă nu va mai funcționa pentru a deforma un rezultat la un concurs, pentru a oferi o resursă persoanei care nu o merită, căci totul este filtrat de un produs software impecabil, acceptat ca fiind obiectiv de către toată lumea.
Eu voi veni cu o serie de exemple.

Exemplul nr. 1: Este scos la concurs un post cu un salariu foarte mare. Acum acel post este dedicat, adică va fi ocupat de cineva care are o pilă, adică este fiu de ceva sau este fiica cuiva sau este nevasta cuiva sau este amanta cuiva sau i se pune o vorbă bună de cineva, treabă care se demonstrează fără dificultate în peste 80% din situațiile din zona foarte bănoasă a băncilor, a agențiilor, a ministerelor. Un software de inteligență artificială:

- ajustează fișa postului deja definită,

- construiește bibliografia minimală,

- generează bateriile de teste grilă,

- gestionează completarea interactivă a grilei,

- evaluează grila candidaților.

Să nu uităm că analiza automată a dosarelor concurenților este și acum fără IA este floare la ureche. Cu existența IA deja se rafinează modul de analiză al dosarelor și ceea ce era imposibil, devine posibil căci, IA preia de pe Internet tot ceea ce e nevoie pentru a da cale liberă concurenților sau din contră, a spune acestora că nu au drept de a participa, dacă chiar nu au acest drept. Cu siguranță, nu va mai exista vreo posibilitate ca o coafeză sau un manager de pompe funebre să ocupe poziții importante în domeniul sănătății sau energiei.

Exemplul nr. 2: Se derulează un examen pentru obținerea carnetului de conducere auto. Dacă acum la examenul de la sală problema testului grilă cu corectare automată rezolvă problema, IA aduce un plus de obiectivitate atunci când automobilul pe care se susține proba de traseu este înzestrat cu echipamente și software de IA, care analizează comportamentul celui examinat în raport cu traseul parcurs și se conchide că respectivul candidat obține punctajul necesar pentru carnetul de șofer sau din contră, a făcut erori care îl trimit să exerseze pentru o prezentare viitoare la un nou examen. În dreapta candidatului se află o persoană experimentată care intervine în situații de urgență sau generează corecții care sunt înregistrate și care penalizează evoluția candidatului. Se observă că IA exclude în acest mod modalități oculte de a mai obține punctaje la testele grilă, căci se lucrează cu amprenta candidatului și cu ritmul de tastare, dar și traseul este evaluat la nivel de obiectivitate superior celui realizat acum.

Exemplul nr. 3: Într-o clasă cu elevi de 6 ani, părinții își doresc să aibă copilașii pe podium la sfârșitul anului, cu coroniță. Este un lucru frumos, dar în opinia mea, este păgubos, dacă învățătorul devine subiectiv și face în așa fel încât să urce pe scenă și să dea coronițe la jumătate din elevii clasei. Acum copiii lucrează cu tablete și recunoașterea după amprente este acum la orice software de IA floare la ureche. Aplicațiile de IA evaluează tot ceea ce este scris pe tuchscreen de către elev ca timp, ca semne și conținut. Dacă învățătorul spune să se calculeze 13 + 22 aplicația de IA va măsura:

- timpul în care a fost scrisă expresia,

- calitatea semnelor,

- precizia rezultatului,

- tentativele de a corecta,

- pauzele dintre operații

și va oferi un punctaj pentru ceea ce elevul a realizat. Tot așa vor sta lucrurile și la celelalte discipline, căci există aplicații ale IA pentru tot ce se învață în clasa a I-a. Existența IA va face să difere elevii între ei și mai mult, va introduce elemente care să-i diferențieze pe copiii de clasa a I-a ca pe podium cu premiul întâi și cu coroniță să urce un elev și numai un ele, căci de aceea noi zicem cel mai bun elev din clasă și nu cei mai buni 15 elevi din clasă.

Exemplul nr. 4: Se organizează alegeri și se dorește ca persoanele care vor candida să fie cele mai bune. Respectivele persoane trebuie să dovedească faptul că sunt cele mai bune. Verificarea cunoașterii unei limbi străine nu se va mai face pe vorbe, ci se va obține prin intermediul unei aplicații IA care va spune clar că nivelul limbii străine este notat cu un anumit punctaj. Nici despre școlile absolvite nu va mai fi un mister, din moment ce aplicația de IA va da totul despre candidat ca elev, ca student și ca profesionist. În acest context, candidatul nu mai apare așa cum se visează el, ci exact așa cum este el. Aplicația IA activă în timpul mitingurilor electorale permite analiza discursurilor și va fi absolut neplăcut să se aprindă o lampă roșie sau să se audă un sunet supărător atunci când oratorul face cacofonii, dezacorduri sau spune lucruri fără logică. Și în cazul ocolirii răspunsurilor IA are capacitatea de a sancționa pe cel ce face pe zmeul. Cernerea candidaților la poziții eligibile va face bine societății. Nu vom mai vedea oameni care se fac de c-c-t când se screm să vorbească în limba franceză sau în limba engleză, arătându-ne cât de penibili și de lipsiți de cultură sunt.

Exemplele sunt infinite și de aceea unora nu le convine extinderea IA în domenii unde deciziile încărcate de subiectivism sunt adorate, căci deciziile bizare sau deciziile voit greșite pentru a-l favoriza pe cel cu pile nu vor mai fi operaționale și adevăratele valori vor fi cele care vor fi evidențiate.

(05 mai 2023)

De ce nu citesc românii?

Românii nu citesc pentru că:
- nu au ce citi,
- nu știu să citească, n-ar înțelege ce citesc,
- nu le folosește la nimic cititul,
- nu pun lecturi în farfurie copiilor,
- o carte e   mai scumpă ca 3 l de vin,
- nu au timp să citească,
- nu au gândul la carte,
- librăriile au fost transformate în crâșme,
- bibliotecile le sunt peste mână,
- scriitorii nu sunt cu poporul,
- editorii sunt lacomi,
- Internetul a demolat dictatura cărții tipărite.
Omul modern are la dispoziție alte mijloace de a se informa și de a se forma. Cine crede că statul în fotoliu cu o carte în brațe ca acum 100 de ani este soluția educării individului, face o dublă greșeală, căci editurile nu mai sunt ceea ce au fost și nici librăriile ticsite de cărți în rafturi nu mai există. Cititorul virtual are cu totul alte priorități. El nu mai iese în oraș să intre în librărie pentru a răsfoi cărți dintre care să aleagă cartea pe care o cumpără, o citește și apoi o pune în biblioteca personală.
Acum, oricine are Internet și se informează, fără a mai fi nevoie să meargă la bibliotecă să ia tomuri întregi să le răsfoiască pentru a găsi ceea ce-l interesează. Nici în cazul literaturii, lucrurile nu mai sunt ca acum 150 de ani. Cineva scrie o carte. Imediat se cumpără drepturile de autor și se face film care rulează fie în cinematografe, fie este difuzat pe Internet contra cost. Și cărție apar în format electronic și editorii sunt cei care stimulează astfel de abordări pentru a nu mai da bani tipografiilor. Doar în cazuri speciale, la cerere, se tipăresc cărți care sunt comandate și mai mult, sunt distribuite cu autografe de la autori, pentru a le crește valoarea și pentru a fi atractive.
În cazul nostru, adică în cazul românilor, oamenii sunt prea săraci. Dacă 2.000.000 de români au salariul minim și 3.000.000 au pensia minimă, este clar că 5.000.000 de români nu vor cumpăra în vecii-vecilor o carte de 40 de lei, care înseamnă 15 pâini sau 5 litri de lapte sau un kil de carne mai bună. Despre citit lucrurile sunt și mai clare. Un muncitor care se scoală la 5 dimineața și face naveta pentru a ajunge la 7,30 la muncă și ajunge acasă după ora 18,00 deja prăbușit de muncă, este imposibil să ridicăm pretenția ca acesta să mai și citească. Dacă mai are și lighioane pe acasă, sâmbăta și duminica mai bate și el un cui în ogradă, deci treaba cu cititul cade pur și simplu de la sine.
Orice categorie de indivizi luăm, inclusiv pe cei cu pensii nesimțite, să nu credem că dă peste ei dragostea de lecturi și nici patima de a avea în casă cărți pe care dacă nu le-au citit până acum, le vor citi cândva. Această categorie de indivizi au cu totul alte preocupări. Ei vor să cumpere mobile de prost gust, ei vor să cumpere tablouri scumpe, ei vor să facă excursii sofisticate, vor să mânânce bine, vor mașini scumpe, în niciun caz nu vor să-și mobileze creierele, mobilare care nu s-a produs în anii tinereții, în anii maturității și care cu siguranță nu se va mai produce niciodată în această viață.

Dacă eu mai citesc? Am făcut-o și o mai fac încă. Acum vreau să recitesc niște romane pe care le-am citit în tinerețe. Mai merg în librării la mine-n mahala, dar după titluri și după autori, n-aș da niciun leu pe cărți scrise de autori autohtoni, căci n-am nici bani de aruncat, nici timp de pierdut, din moment ce nu există un ghidaj prin televiziune și internet așa cum există rezumatele operelor care se cântă la ONB în limba italiană, care să mă determine să fac pasul decisiv, adică să cumpăr cartea și apoi s-o citesc.

(20 septembrie 2022)

Analfabeții la vot

Analfabeții sunt acei oameni care nu știu nici să scrie și nici să citească. Buletinul de vot este un înscris care are ceva poze și niște texte, care înseamnă nume de partide și nume de candidați. Pozele sunt sigle de partide. Un analfabet în cabina de vot dacă intră singur:

- nu știe să citească;

- nu știe să citească;

- nu știe să citească.

Înseamnă că el va aplica ștampila în unul din următoarele feluri:

- aleator, dar corect și votul e valid;

- aleator, dar incorect și votul e anulat;

- informat și-și alege partidul după siglă;

- sfătuit, adică manipulat.

Cred că peste 87,13% din analfabeții cu drept de vot sunt manipulați și ei vor executa comenzile celor care sunt liderii de opinie în comunitatea din care ei fac parte. Toate guvernele nu se preocupă de scăderea ratei de analfabeți crezând că masa demanevră le va di favorabilă. Eu am văzut în 2004 cum ipoteza aceasta a fost infirmată de realitatea rezultatelor de la urnele de vot. Populația dintr-un cartier din sudul capitalei se credea că va da votul cuiva, ceea ce s-a dovedit a fi fals. Orice om cât de sărac ar fi nu-și vinde sufletul și când i se cere ceva ceea ce lui nu-i convine, o face pe dos. Știu că atunci chiar liderii de opinie erau șocați. Nu le venea să creadă că masa tăcută și disciplinată le ieșise din cuvânt. Sunt sigur, că dacă guvernele ar avea preocupări să aibă un popor educat altfel ar sta lucrurile și guvernanții ar avea numai cde câștigat. Elementele imprevizibile ar dispărea precis.

(09 decembrie 2016)

Proiectul de țară

Îmi place la nebunie să-i aud pe unii vorbind despre ceea ce se numește proiect de țară. Pentru a stabili ceva în legătură cu acest concept, trebuie arătat că Nicolae Ceaușescu, ca orice dictator, în primitivismul său, a avut un poriect de țară. Că a eșuat este o altă problemă dar el a fost. la fiecare congres se anunța ca se dorește ca țara noastră să se apropie de Spania și de fiecare dată, nerealizând proiectul se amâna pe următorii cinci ani. Și a venit 1989 și s-a dus și dictatorul și cu el și proiectul de țară.
Acum există nenumărate scremeri dar proiectul de țară, nema.
Prin proiect de țară aș înțelege maximum două pagini cu niște obiective clare de urmărit pe 30 sau 50 de ani, acceptate de toate forțele politice, un fel de Pact de la Snagov, care să nu se mai modifice la patru ani când se schimbă puterea.
Prima chestiune trebuie să fie un simbol, LOGO cum se zice acum și un slogan. Să zicem că frunza si chestia cu gradina Carpaților este punct ochit, punct lovit și nu se mai discută. E bifat ca realizat, chiar dacă nu stau lucrurile bine deloc, dar nu s-ar mai termina niciodată discuția.
A doua chestiune trebuie să fie legată de populație, adică ceva despre cât de mulți sau cât de puțini analfabeți sa avem.
A treia chestiune a proiectului de țară trebuie să vizeze aerul, cât de mizerabil sau cât de curat. Trebuie date cifre și stabilit pe etape, dar nu ca proiectul de la Lisabona cu informatizarea care a trebui sa fie amanat și corectat că a fost nerealist.
proiectul de țara trebuie să includă satul, cât de avansat trebuie să ajungă sau sa rămână la stadiul de înapoiere de acum.
Deci, agricultura, autostrăzile, adică tot ce este important. La autostrăzi va fi un rand: în anul 2050 să fie 1250km de autostrăzi. Dar undeva, va exista un document detaliat de unde a fist extras acel numpr, 1250km.
Sunt sigur ca cele două pagini va naște nenumărate discuții, controverse și poziții aberante. Dar ideia de consens trebuie impusă pentru că un referendum necesar ar lămuri poziționarea. Am și dubii că cineva va realiza concret acel proiect. Așa cum nu sunt autostrăzi, cum orașele se dezvoltă anarhic, am mari dubii să văd cele două pagini...
(8 martie 2016)