Nudismul sugerat și nudismul explicit la culturiști

Culturiștii sunt persoane care au reușit să dezvolte elemente de performanță care se regăsesc în:
- forma corpului,
- dezvoltarea masei musculare, 
- definirea și separarea categoriilor de grupe de mușchi,
- realizarea de postări în poziții impuse în concursuri,
- crearea de poziții artistice care reliefează armonia corpului,
- crearea de postări în condiții de încordare a mușchilor,
- obținerea de efecte speciale prin folosirea bronzului.

Pornind de la sculpturile antice, dar și de la sculpturile Renașterii, culturiștii au ajuns la nivelul la care au apariții de-a dreptul sculpturale, atât în condițiile impuse de concursuri, cât și prin abordări mai diferite, care lasă să se vadă ceva mai mult din corpul lor, decât în competiții, fără însă a promova nudismul explicit, ci este vorba de aparițiile nudismului sugerat, care nu duce spre curiozități, ci scot în evidență exact ceea ce atât culturismul, cât și fotograful doresc să arate din nivelul de performanță la care s-a ajuns. este vorba de a face o trecere de la statuile de marmură, care împânzesc marile orașe și marile muzee, spre fotografii color ale unor persoane, în ipostaze aproape similare, dar care doar lasă la vedere ceea ce este de văzut, fără a se trece într-o altă zonă, care excede fotografiei artistice și duce spre zona porno, pe care nu și-o dorește nimeni, dacă obiectivul urmărit este fotografia artistică.

Nudismul sugerat este foarte apropiat de arta fotografică. În filmele pentru cei mai mari de 18 ani care rulează pe ecranele cinematografelor sau ale televizoarelor, nu neapărat după ora 24, apar scene de sex ne-explicite, ci sunt elemente care sugerează și-l lasă pe spectator sau telespectator să-și imagineze continuarea. Și fotografiile cu culturiști ale nudismului sugerat prezintă părți ale corpului care reprezintă detalii importante, de regulă acoperite de lenjeria intimă, dar care nu au nicio legătură cu partea strict sexuală a persoanei fotografiate. Ceea ce este permis în fotografiile porno, în fotografiile cu nuduri sugerate nu este permis și fotografii știu să realizeze acele unghiuri care asigură exact obținerea expunerii care este definitorie pentru fotografia artistică. Abordările facile sunt cele mai numeroase, căci nu sunt mulți cei care dețin tainele artei fotografice, care știu să exprime tot felul de stări și de trăiri, doar din jocul de lumini de pe corpul plin de mușchi încordați ai unui culturist. Dacă ar fi o treabă simplă, cu siguranță ar face-o toată lumea. Numai că e o treabă extrem de complicată. Unii au crezut că apariția fotografiei digitale color, a simplificat mult problema. Nu a fost așa, pentru că asemeni tuburilor de culori în ulei, ele sunt în toate magazinele, numai că doar cei cu har le cumpără și le pun pe pânză obținând acele tablouri care ne încântă azi, exact cum ne-au încântat pe vremuri pânzele lui GRIGORESCU, LUCHIAN, ABDREESCU, TONIZA, BABA, GHIAȚĂ, DĂRÂNGĂ, POPESCU-NEGRENI. Culoarea în fotografie crește dificultatea de expresie, mai ales că la culturiști bronzul dat pe piele impune folosirea unei lumini de mare intensitate și nu oricine știe dintre fotografi să jongleze cu așa ceva, mai ales când este vorba de lumina artificială  din sala de concurs.

Nudismul explicit se îndepărtează de arta fotografică pentru că adâncește curiozitatea privitorului spre părți ale corpului care nu au nicio legătură cu performanța sportivului, ci cu dotarea făcută de natură a

extremităților unde antrenamentul la sală nu are niciun efect. 

Există foarte multe portaluri care prezintă corpurile unor culturiști din față sau din profil, nuduri, fără a fi fotografii artistice, pentru că fotografii care le realizează nu sunt nici pe departe artiști, ci banali fotografi, care se folosesc de performanțele aparatelor de fotografiat de ultimă generație pentru a surprinde elementele în mod  cât mai natural. Ei nu dețin cunoștințele artiștilor fotografi care știu să se folosească chiar și de lumina soarelui pentru a obține contururile cele mai potrivite ale corpurilor cu mușchii încordați, dar care caută să obțină transmiterea de emoție, pe care numai artiștii știu să o surprindă.

Portalurile cu nuduri explicite ale culturiștilor sunt pretutindeni și unii sportivi care devin subiecte în fotografiile postate acolo, chiar cred că au dat marea lovitură din moment ce încheie contracte care numai aparent sunt avantajoase. În realitate, sumele pe care le obțin sunt mult prea mici în raport cu prejudiciul de imagine, atunci când se trece de la activitatea de culturist în competiții, la activități ale oamenilor obișnuiți. Chiar dacă se folosesc pseudonime sau să le zicem nume de scenă, sunt suficiente elemente de identificare și cine are un pic de răbdare să caute, găsește și face mare zarvă când găsește câte ceva. Românului îi face mare plăcere să pună goarna la gură și mai ales să arate cu degetul pe bărbatul care s-a lăsat de mult de a fotografia nud explicit, care acum are o familie, un serviciu și o poziție respectabilă. Arătatul cu degetul nu-i face bine celui în cauză și consider că este bine ca fiecare dintre cei tentați să posteze fotografii de acest fel, să gândească de 100 de ori, căci peste ani și ani, micile teribilisme ale tinereții, îi vor exploda în față într-o manieră extrem de zgomotoasă, cu efecte devastatoare. Societatea, deși este ea însăși bântuită de tot felul de angoase, când este vorba de alții, pozează într-o parte deosebit de imaculată și cei destul de murdari, mitraliază pe cei fără apărare, doar pentru că la un moment dat și-au expus corpul plin de mușchi foarte bine reliefați sub lumina reflectoarelor, mai mult decât trebuie.

Faptul că fotografiile migrează în mediul online necontrolat duce la imposibilitatea gestionării lor, deci la creșterea dificultății de a le șterge, iar trecutul nebulos, se comportă ca un pietroi legat de piciorul celui care a crezut că se va îmbogăți de pe urma unor fotografii deșucheate, iar peste ani culturistul își va căra trecutul așa cum un pușcăriaș își târăște lanțurile prin țărâna care se ridică până la cer.



(25 ianuarie 2023)

Substantive comune, devenite nume de familie

BABA

BABĂ

BANU
BUTOI

CAZAN

CIOCAN

CIOCANEA
CIUPERCĂ

CREANGĂ

DOAGĂ

DRÂMBĂ

FLUIER

FLUIERAȘ

GHEBA

GREBLĂ
PRUNĂ

ȘUBĂ

TABĂRĂ

VULCAN

ZARA



(21 ianuarie 2023)

Un eveniment: ART SAFARI

Azi am avut fericitul prilej să vizitez ART SAFARI, o expoziție de artă într-un concept nou, occidental, organizată în Palatul Dacia-România din str. Lipscani 18-20, la parter, etajul întâi și etajul al doilea. La intrare o casă de bilete, o tipă care leagă o banderolă roz, bilete pe gategorii 50 lei persoană normal, 30 lei pentru elevi, studenți  și pensionari, un catalog 50 de lei, ghid 150 lei persoana pentru o oră și 90 lei un pachet complet.

La parter, chiar la intrare m-a înâmpinat acel celebru milaj de ghips făcut de Constantin Brâncuși în anul 1902 și care este găzduit de Academia Națională de Artă - ANA și pe care l-am văzut acum mulți ani, cred prin 2005 sau 2006 când am avut ocazia să mil arate artistul Cătălin Bălescu, profesor acolo, acum rector la ANA.

Niște săgeți colorate cu albastru indică traseul de urmat și altele roșii arată care este drumul de întoarcere. 

Parterul conține sectoare interesante dar dezolant mi s-a părut compartimentul din stânga unde este un spațiu destinat lui Cpnstantin Brâncuși, spațiu doar cu niște poze, fără măcar o sculptură, oricât de mititică. Într-o sală, pe dreapta era muzeul parfumurilor și mă așteptam la mult mai mult, adică să fie acolo niște persoane care să aibă niște sticluțe cu eșantioane și chiar dacă nu erau originale de acum 100 de ani, esențele de încercat se constituiau într-un gest drăguț de a fi un pic altceva decât nișe banale vitrine cu chestii destul de banale. Tot acolo era și un loc destinat copiilor cu un program pentru aceștia exact când este timpul lor de somnic. dar tot pe un afiș zicea ceva de un preț de 15 lei pentru o poza și 10 lei pentru un desen. Să nu uităm că prin parcuri în USA eu am văzut că sunt pictați copilașii pe mutre gratis.

Etajul întâi este impresionant printre altele și pentru că pe lângă noua generație, acolo se află tablouri ale Magaretei Sterian dar și ale clasicilor, ale marilor clasici vreau să zic. Într-o sală pe un perete se găsea un exceptional Nicolae Tonitza, cu acele motive din arta țesăturilor oltenești. Tot acolo, la o gaelrie se aflau niște lucrări ale lui Dali cel cu nume complet, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech.

Etajul al doilea m-a impresionat prin lucrările lui Corneliu Baba, de o frumusețe rară și mi-am adus aminte că la Muzeul Pușkin din Moscova numai el era reprezentat ca pictor român acolo.

Este o expoziție cu ușor caracter comercial din moment ce la unele tablouri apar și prețuri pe care le considfer normale la unele și nejustificate la altel. Dacă un Pallady are preț între 20.000 ș 30.000 de euro, nișe necunoscuți și-au tras prețuri intre 2.000 și 6.000 de euro. Și desenele acelea de Dali aveau prețuri între 600 și 800 de euro, ceea ce înseamnă că sunt lucrări realizate în serii de dimensiuni medii.

Claie peste grămadă, este meritoriu că orașul acesta jegos mai iese din monotonie, cu ceva și că pe lângă cazinouri și păcănele acum numite pompos LV caffe, aduce aminte că mai avem și cultură. Ceea ce este tare nasol că personalul este absolut needucat și dintre toate femeile alea din acele săli, n-am văzut pe vreuna care să nu vorbească la telefon.

În clădirea aceea monumentală, expoziția de artă este frumos alcătuită, luminile sunt bine distribuite pe tablouri sau pe sculturi, chiar dacă unele dintre încăperi nu au lumină naturală.
Este o structurare modernă și trebuie continuată căci acum este o avalanșă de lucrări și mai ales de autori, din București dar și din centrele culturale ale țării și ochiul trebuie să se obișnuiască cu ele. Faptul că am văzut nenumărate materiale publicitare cu BCR înclin să cred că această bancă a sponsorizat manifestarea. or fi fost și alții, dar pe pliantul primit, nu au apărut. În costul biletului cred că organizatorii era bine dacă ofereau un ceva acolo în care să se prezinte pe ei și nu numai o schiță așa cum iau eu ori de câte ori merg la Outlet Parndorf de lângă Viena că ăla de lângă Militari de când am cumpărat un tricou care săa descusut sub brat îl evit.

(09 mai 2016)