1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion C. MIHALCEA

În familia lor era doi lăutari. Unul cu acordeonul, iar celălalt cu țambalul. Doar de Ion C. MIHALCEA îmi aduc aminte numele. Când lumea din mahala făcea referire, zicea despre ei ai lu' CIONTICĂ. Nu știu de unde le venea acest nume, dar când mergeam la spectacolele orchestrei Doina Argeșului, știam că pe scenă sunt și acordeonistul și țambalagiul, amândoi ai lu' CIONTICĂ.

În acele vremuri nu existau pretențiile de acum cu studiourile de înregistrare. Lăutarii ai lu' CIONTICĂ cântau la ei în curte și lumea nu era deloc deranjată. Casa lor era lângă o alimentară și când repetau lumea se oprea să-i asculte de parcă era ca la urs cu se zicea. Mie îmi făcea plăcere să prind acele momente și stăteam minute în șir să-i ascult. Nu de puține ori am uitat de ce m-a trimis mama la alimentară și mă întorceam acasă să-mi repete de ce trebuia să merg să cumpăr.

Ai lu' CIONTICĂ erau lăutari adevărați. Ei nu cântau la nunți așa cum fac așa-zișii instrumentiști de azi, din lăcomie. Ei erau angajații orchestrei de muzică populară românească Doina Argeșului și băteau la pas toate satele județului Argeș, căci pentru ei nu era rușine să meargă la sate să cânte pentru popor, așa cum le e rușine artiștilor de azi să părăsească Bucureștiul și să meargă să cânte sau să joace dacă sunt actori pe scene de la cămine culturale sătești. Când mergeam la Căminul cultural 23 August din Găvana, ai lu' CIONTICĂ aveau și ei secvențe de soliști și le ziceau ca mari maeștri căci și acordeonistul și țambalagiul erau foarte buni.

(31 martie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ana ISPAS

Și Ana ISPAS era solistă a orchestrei Doina Argeșului din Pitești. Am văzt-o și pe Ana ISPAS la repetițiile de la Căminul cultural 23 August din Găvana. Îmi plăcea vocea ei. Cânta clar. Avea un costum popula frumos, căci eu știam de copil ce înseamnă un costum popular adevărat, căci mama avea multe costume populare cusute de mâna dumneaei.

Îmi plăcea la Ana ISPAS dicția. Se înțelegea ce cânta și dirijorul nu o întrerupe din cântat pentru a relua ceva care nu ieșea bine, cum se mai întâmpla cu alți cântăreți.

Pe Ana ISPAS n-am mai văzut-o de când eram elev în școala generală, dar și acum am în minte imaginea ei care cânta destul de departe de microfon, căci avea o voce puternică. M-a mirat teribil de tare faptul că Ana ISPAS cânta la repetiții exact cum o făcea la spectacol. De la ea am ajuns eu la concluzia că un actor mare,  e la fel de mare la repetiții, dar și la premieră sau la celelalte spectacole. Actorul care spune că rupe gura târgului la premieră și dă rasol la repetiții este un actor mediocru. Ana ISPAS m-a făcut ca cu mintea mea de copil să regândesc multe aspecte pe care eu le vedeam de la suprafață, fără a le pătrunde la nivel de esență. Și studenților mei le-am zis că programatorul adevărat scrie programe adevărate mereu, nu nuami când i se oferă sume importante, căci el este foarte bun mereu sau este mediocru, tot mereu.


(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Tita BĂRBULESCU

Tita BĂRBULESCU era solistă a orchestrei de muzică populară românească Doina Argeșului și o ascultam când dădea spectacole la Căminul cultural 23 August din Găvana. Noi copiii, veneam cu mult înainte de a începe spectacolele și asistam la repetiții.  Mult timp am comparat cum erau spectacolele pe vremea aceea și cât de stupide sunt acum. Pe vremea aceea, prezentatorii veneau pe scenă și vorbeau puțin. Anunțau cine va cânta și spuneau titlurile cântecelor. Acum, prezentatorii trăncănesc aiurea și spundoar banalități de doi bani. Cântăreții veneau pe scenă și cântau. Nu vorbeau cântăreții, nu strigau lume, lume sau arde-o bre, sau hei ha sau alte tâmpenii și nici nu se bâțâiau aiurea pe scenă. Tita BĂRBULESCU era o cântăreață mare. Avea un costum popular frumos și avea cântece culese din Argeș, nu era nimic făcut de ea. Cânta îngrijit și nu ieșea din vorba dirijorului. Avea gesturi studiate, ca o adevărată cântăreață. Când după Revoluție am revăzut-o pe Tita BĂRBULESCU la televizor, am recunoscut-o doar după timbru, căci cântecele ei nu mai erau ceea ce știam eu. Păstrase însă măreția vremurilor de demult, căci și cântul e ca mersul pe bicicletă. Nu se uită.


(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constanța BUSUIOC

Constanța BUSUIOC era soția lui Alexandru BUSUIOC și mama lui Cristu BUSUIOC și a lui Florentina BUSUIOC. Dacă am apreciat ceva, am apreciat la Constanța BUSUIOC faptul că a exersat rolul de soție și mamă ca o profesie cu desăvârșire. Eu am văzut la viața mea, fie femei, fie bărbați care se bagă ca musca-n lapte acolo unde nu le fierbe oala, doar-doar să aibă și ele o oarece vizibilitate. Constanța BUSUIOC era o femeie discretă. Făcea piața. Spăla rufe. Făcea mâncare. Făcea curat. Păstra casa curată și făcea ca la ei în casă totul să fie perfect, căci artistul Alexandru BUSUIOC avea nevoie de acel climat care să-l facă să fie liniștit, destins și creativ. Când treceam prin dreptul casei lor și Constanța BUSUIOC, căreia mama îi spunea Tanța lu' BUSUIOC, eu îi ziceam sărut mâna, iar ea răspundea, ridicând privirea spre mine, așa cum făcea cu toată lumea, din respect.

Când dirijorul pleca la spectacole, avea hainele ca scoase din cutie pe el. Când copiii plecau la școală erau aranjați. Așa îi plăcea lui Tanța lu' BUSUIOC să-și poarte pe toți ai ei, să fie model pentru toată lumea. Repet, pe mine m-a impresiona Tanța lu' BUSUIOC că a știu să se plaseze pe planul al IV-lea, lăsând să iasă în evidență pe cei care meritau primele trei planuri. rar mi s-a întâmplat să văd așa ceva, căci rar găsești oameni inteligenți care să-și definească corect poziția lor în viață pentru a le fi bine tuturor. De multe ori am văzut aiureli. Am văzut o nașă sau o soacră mare cu câte o rochie bizară pe ele, care făcea ca toată lumea să se uite la ele nu la mireasă. Am văzut neveste de sportivi celebri care intră în cadru deși prezența lor este nenecesară, dar suferă de mania anonimatului. Tanța lu' BUSUIOC era cu totul altfel și am rămas profund impresionat până în ziua de azi.

(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Florentina BUSUIOC

Florentina BUSUIOC era fiica lui Alexandru BUSUIOC, violonistul și dirijorul orchestrei de muzică populară românească Doina Argeșului. Florentina învăța foarte bine și familia a lăsat-o să-și urmeze calea cărții, fără să facă ceea ce fac acum părinții absurzi care cred că talentul se transmite  copiilor automat, adică s-o forțeze să facă muzică.
Am apreciat acest lucru și faptul că Florentina BUSUIOC a mers pe drumul cărții este dovada vie a faptului că adevărații artiști au capacitatea de a accepta că nu toți copiii lor trebuie să urmeze calea artei. Am fost impresionat de capacitatea lui Florentina de a merge mai departe deși purta povara renumelui unui tată care era o legendă a Piteștiului prin talentul lui uriaș, ea încercând și reușind să meargă pe drumul său, fără să i se amintească vreodată că tatăl ei și fratele ei erau oameni de talent. Ea era o elevă foarte bună și compensa diferența de abordare în care se înscrisese cu voia ei, pentru a-și croi un alt drum, căci există nenumărate feluri de succes, iar succesul pe scenă este doar una dintre formele de succes, celelalte, nenumărate sunt în construcții, la catedră, în laborator, în spital, la bucătărie, oriunde cel care practică o meserie adevărată, o face cu dăruire și cu credință.

(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioniță BUSUIOC

Ioniță BUSUIOC era frate cu Alexandru BUSUIOC, dar nu a avut darul muzicii. El era potcovar. Era un bărbat înalt, subțire ni numai mușchi. El avea o tarabă pe care scrie LA IONIȚĂ. Acolo el și un ucenic al lui făceau potcoave. Aveau clienți. Ioniță BUSUIOC era un om vrednic. Se scula devreme și închidea oblonul de la tarabă după ce termina de potcovit ultima pereche de cai sau de boi.

M-a impresionat la Ioniță BUSUIOC faptul că știa meserie, meserie pe care o învățase de la alți potcovari din vecini, căci ai lui erau cu toții muzicanți. Lumea care venea cu carele cu cai și cu boi prefera să-și potcovească animalele la Ioniță, căci ei îl considerau ca fiind un meseriaș foarte serios. Noi, copiii mergeam să căscăm gura la cum lucrau potcovarii, căci ne plăcea fierul cum se înroșește, apoi cum capătă forma de potcoavă. Apoi mergeam să vedem cum Ioniță sau ucenicul lui potcovește caii sau boii. De la Ioniță am învățat de mic copil că există proceduri. El făcea de fiecare dată aceeași succesiune de operații, fără să se abată un milimetru de la ceea ce știa el că trebuie să facă pentru a fi clientul mulțumit. Târziu, mi-am dat seama de faptul că un om simplu ca Ioniță BUSUIOC știa despre proceduri, deși nu le zicea proceduri, dar tot timpul zicea că așa trebuie făcut, că așa este bine. Procedurile sunt o sinteză de succesiuni de operații, care este verificat că dau certitudine obținerii calității unui proces. La Ioniță BUSUIOC nu se zicea nici de procedură, nici de proces, ci pur și simplu, el făcea ceea ce făcea, că așa era bine. L-am apreciat pe Ioniță BUSUIOC pentru munca lui, fie vara, fie iarna, pentru respectul pe care-l avea față de clienții lui, dar și pentru vecini, iar mamei îi zicea sărut mâna și de o mie de ori dacă mama trecea de o mie de ori prin fața dughenei unde el bătea la baros fierul înroșit.

(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin BUSUIOC

Constantin BUSUIOC era tatăl lui Alexandru BUSUIOC. El era violonist, membru al orchestrei Doina Argeșului, dar cânta și solist. Îmi aduc aminte că el compusese Sârba de la Găvana, pe care am ascultat-o la radio de multe ori, dar care a fost preluată sub alt nume, așa cum se fură mereu la români munca altora. Lui Constantin BUSUIOC i se mai zicea BUSUIOC ăl Bătrân, nu știu de ce. 
Tata era cismar și BUSUIOV ăl Bătrân venea la tata să-i facă pantofi noi când cei vechi se rupseseră. El dorea piele foarte moale, dorea talpă foarte subțire. Avea picioare fine și îi trebuiau încălțări comode care să-l protejeze pe durata spectacolelor. Apreciam la Constantin BUSUIOC că era un bărbat înalt, care-și păstra silueta și care vorbea frumos, cu respect. Umbla îngrijit de parcă nu-și lăsa niciodată costumul național. Avea pantaloni albi de șai, cămașă albă cu motive sobre la poale și la gât și nu-i lipsea niciodată vesta încheiată la nasturi. Avea pălărie de care nu se dezlipea. Îmi aduc aminte că într-o seară când a venit la noi să ia o pereche de pantofi pe care i-a făcut-o tata, după ce le-a făcut proba, a scos vioara din cutie și i-a cerut tatei voie să-i cânte Doina Oltului. N-am mai ascultat niciodată în viața mea Doina Oltului cântată așa de frumos, de parcă vioar lui BUSUIOC ăl Bătrân șoptea, plângea, se tânguia. Ce clipe!

(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cristian BUSUIOC

Cristian BUSUIOC era fiul dirijorului de la orchestra Doina Argeșului din Pitești. După ani și ani l-am revăzut pe Cristu, căci așa-i ziceam toți lui Cristian BUSUIOC, cântând cu o orchestră mică la Restaurantul Muntenia din Pitești. El era șeful și cânta la pian.  

M-a impresionat la Cristu că la un moment dat, după vreo 20 de ani de când am plecat eu din Pitești, când m-am nimerit la Restaurantul Muntenia, la intrarea mea acolo, l-am auzit pe Cristu zicând:

- Ioane!

Orchestra s-a oprit, a venit la mine și ne-am pupat. Apoi am rămas cu el la masă și în vremurile aspre de atunci, am servit câte o friptură adevărată, spre mirarea tuturor mesenilor, cărora li se servea pește congelat făcut pe grătar. Am vorbit despre vremurile de demult ale copilăriei noastre, cu nostalgie și ne-am bucurat de clipele pe care le-am trăit atunci. După ce ne-au demolat casele de pe strada Nicolae BĂLCESCU, nu am mai știut nimic despre Cristu, dar și acum, după peste 65 de ani, am în față afișul cu care se anunțau concertele orchestrei Doina Argeșului care aveau în mijlocul fotografiei pe copilul Cristi, cântând la fluier, căci tăticul lui îl vedea ca pe un continuator al talentului său de artist. Ce vremuri!


(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru BUSUIOC

Alexandru BUSUIOC era vecinul nostru. Îl știam de mic copil, căci Alexandru BUSUIOC era un renumit violonist, membru al neamului Busuiocilor, lăutari din tată-n fiu. Alexandru BUSUIOC era dirijorul orchestrei de muzică populară Doina Argeșului. Era un bărbat foarte înalt și subțire, care când pleca de acasă își lua cu el și vioara pe care o avea într-o cutie frumoasă în formă de vioară, cutie făcută din piele. El cânta numai pe scenă cu orchestra. Mergeam la spectacolele pe care orchestra Doina Argeșului le dădea la Căminul Cultural 23 August din Găvana și mă impresiona ținuta lui, de om de artă, un artist de mare talent de care ascultau cei din orchestră, dar și mari soliști de la București, care cântau la radio și veneau prin țară să culturalizeze poporul muncitor, într-o Românie bolșevizată 100%.

(31 martie 2023)