Coaliție sau un fel de adunătură?

Deși se vorbește despre stabilitate, cei din coaliția de guvernare formată din PSD, PNL, UDMR și USR se comportă ca o adunătură de indivizi care s-au trezit într-o căruță trasă de niște mârțoage, gata-gata să pice din de-a-n picioarelea. Îi văd pe nefericiții din toate partidele coaliției cum caută să-și lovească sub centură tovarășii de drum, uitând că sunt acolo doar pentru faptul că nu au 50% plus un vot ca să-și asigure majoritatea simplă și să guverneze de unii singuri și sunt condamnați să se suporte. Numai că nici PSD-iștii, nici PNL-iștii și nici USR-iștii, prin marionetele pe care le trimit seară de seară prin televiziuni, nu au învățat lecția că atunci când trei se ceartă, al IV-lea câștigă ceva, dar al V-lea câștigă enorm.

Nu voi înțelege de ce PSD, PNL, USR, trimit în televiziuni pe cei mai slabi comunicatori, care în loc să aducă o imagine de calitate pentru partidele lor, fac tot posibilul ca imaginea despre partidele pe care le reprezinte să fie nu nasoală, ci catastrofală. L-am văzut pe Iulian Alexandru MURARU spunând numai prostii. L-am văzut pe Ionuț MOȘTEANU, aberând pur și simplu. L-am văzut și pe bietul Alexandru RAFILA bălmăjind și el niște aiureli de doi bani. Parcă s-au terminat politicienii și au fost exterminați oamenii deștepți din partide, de au rămas doar rebuturile irecuperabile.

Acum mulți ani am lucrat cu niște echipe și am reușit să fac ceea ce nu se făcuse 3 ani, adică să soluționăm zeci de probleme, care trenau doar pentru că nu exista un mod clar de lucru și nu se hotăra nimic, iar ceea ce se decidea, a doua zi era negat și lucrurile o reluau de la capăt. Când:

- se definesc proceduri,

- lumea acceptă procedurile,

- deciziile luate nu se mai schimbă,

- hotărârile sunt semnate,

totul devine cristal și ceea ce era un set de discuții nesfârșite are finalitate și toate merele discordiei sund de domeniul trecutului, căci ordinea instalată, lipezește totul și se merge mai departe. Se pare că în coaliția PSD, PNL,, USR și UDMR nu s-au stabilit clar lucrurile și face fiecare ce-i bubuie în țeastă și mai ales, face ce visează peste noapte, ca și cum fiecare lucrează de capul lui. Schimbarea șefului vămilor, schimbările de la ROMSILVA, sunt doar câteva exemple de lucru haotic. Aceleași probleme s-ar rezolva bine dacă și numai dacă ar exista cooperare, comunicare, coordonare în coaliția lui pește prăjit.


(22 septembrie 2025)

-l-ar

Îmi aduc aminte cum se blestemau între ele pe malul șanțului unele vecine extrem de guralive zicând:
- Arză-l-ar focul, să-l arză, p-ăla care mi-a furat varza de pe răzor!
-Trăzni-l-ar Dumnezeu, să-l trăznească, pe cel care minte și mănâncă c-c-t!
- Lovi-l-ar damblaua, să-l lovească, p-ăla care mi-a bătut copilașul!
- Doborî-l-ar toate boalele din lume, p-ăla care mi-a furat cocenii de pe câmp!

Nu ar fi deloc neinteresant dacă ne-am apleca asupra acestor texte, pentru că în exercițiile de comunicare există cuvinte cheie, cuvinte tari și cuvinte uni-direcționale, cuvinte pe care comunicatorii, în ignoranța lor, nu au habar să le folosească, ceea ce determină ca zicerile lor să fie terne, goale și neinteresante.

(227 februarie 2025)

Sabotarea democrației

Exercitarea votului universal este una din trăsăturile democrației autentice. Ceea ce s-a întâmplat în luna noiembrie cu campania electorală pentru prezidențiale, a fost un act de sabotare a democrației din țara noastră. Ar cam trebui să privim și altfel lucrurile, nu neapărat în cheia impunerii unui anumit candidat de către cineva, altcineva decât poporul român. Să zicem că obiectivul final a fost impunerea respectivului candidat. Dar nu trebuie exclus faptul că cei care și-au dorit așa ceva își freacă mâinile plini de voioșie și pentru faptul că au obținut anularea alegerilor prezidențiale, demonstrând că au capacitatea de a sabota democrația românească. Pentru acele forțe a fost un imens succes și dacă noua campanie electorală va fi la fel de neglijent și ezitant organizată, repetarea figurii cu anularea nu este un eveniment cu probabilitate nulă. Lecția servită de CCR a arătat că mai este de lucrat și lentoarea în a lua decizii și de a întreprinde acțiuni, nu este soluția, iar strategia de a arăta cu degetul spre cineva trebuie urgent înlocuită cu acțiuni ferme de a contracara orice imixtiune în procesul electoral. Trebuie trecut de la politica de a privi ca spectator și de a constata cum se derulează neregulile, la întreprinderea de acțiuni ferme,și eficiente de prevenție, ca singura cale de a avea un proces electoral curat, neperturbat de niciun fel.

România trebuie să funcționeze în viitoarea campanie electorală ca un sistem colaborativ, caracterizat, ca orice sistem colaborativ prin funcțiile de colaborare, comunicare și coordonare.


(08 decembrie 2024)

Cum își distrug părinții propriile odrasle?

Eu am teoria că la naștere toți copiii sunt foarte buni, au numai calități, ceea ce le permite ca în anumite condiții să fie cei mai buni copii din lume, dar părinții sunt cei care prin ceea ce fac în educație, în asigurarea condițiilor de trai, pun bazele diferențierii copiilor lor, mergând în unele cazuri coborârea performanței, până la distrugerea acelor copii.

Copiii sunt rezultatul deciziilor pe care le iau părinții privind evoluția lor. Dacă deciziile sunt bune, vom avea de-a face cu copii care se dezvoltă armonios, care evoluează foarte bine în societate. Dacă deciziile părinților sunt greșite, vom avea de-a face cu copii a căror evoluție este departe de a le aduce satisfacții părinților și de fiecare dată acești părinți se vor lamenta că ei au făcut numai lucruri bune, iar copiii lor sunt cei care fac greșeli în cascadă, fără a recunoaște că ei în calitate de părinți au făcut erori grave, iar copiii acționează în consecință, prelungind erorile părinților, în alte planuri și în alte perioade de timp.

Un părinte trebuie să fie model pentru copilul său. Nu orice model, ci un model de urmat, care să-l formeze pe copil astfel încât calitățile copilului să fie cele acceptate ca fiind de înalte standarde de moralitate și de integritate de către societate. În momentul în care părintele face rabat de la calitatea de model pentru copilul său prin vorbă, prin acțiune și prin conduită, copilul preia toate erorile făcute de părinte, le amplifică și se modelează în consecință, devenind cu totul altceva decât părintele așteaptă de la copil, remediile devenind imposibil de realizat, oricât de mare ar fi investiția de readucere a copilului pe drumul cel bun și oricât de mult și-ar dori părintele să repare erorile făcute chiar involuntar ca model.



(10 septembrie 2024)

Manipulatorii de serviciu

Ei se dau comunicatori, dar nu au nicio legătură cu știința comunicării. Ei știu:
- să citească totul în privirile șefilor,
- să intuiască gândurile celor în simbria cărora sunt,
- să prindă din zbor idei din frânturi de frază,
- să interpreteze limbajul nonverbal al șefilor,
- să reconstruiască vasul-text din cioburile împrăștiate dezordonat în eter de șefi,
- să facă pe plac șefilor prin laude, gesturi, zâmbete mai mult sau mai puțin tâmpe.

Manipulatorii de serviciu știu să aleagă 9 adevăruri puternice printre care să strecoare o minciună zdrobitoare, care este elementul de manipulare, cu efecte sigure, pentru că amestecul de 9-1 este prin în zbor drept 10 adevăruri și tratate ca atare, ceea ce înseamnă că el și-a făcut datoria cu prisosință.



(01 iunie 2024)

Despre comunicare, despre decidenți și despre comunicatori

Decidenții sunt fie profesioniști numiți pe funcție, fie persoane alese pentru o anumită funcție. Ei identifică probleme, soluționează probleme și comunică oamenilor stadiile implementării soluțiilor, dar și efectele implementării acelor soluții. Comunitățile care primesc mesaje de la decidenți sunt de dimensiuni mai mici sau de dimensiuni mai mari, ajungând până la populațiile unor orașe, județe sau chiar la nivelul țării. Este deosebit de important ca mesajele să fie în concordanță cu ceea ce gândesc decidenții și mai ales, trebuie primite exact cu semnificația dorită de aceștia. Orice neclaritate naște confuzii, cu efecte negative asupra acțiunilor individuale ale fiecărei persoane la nivel de execuție. S-a observat că decidenții, în marea lor majoritate nu au calitățile necesare de a comunica.
Comunicatorii sunt persoane care au parcurs cicluri de instruire și cicluri practice prin care să facă dovada însușirii acelor noțiuni care maximizează eficiența actului comunicării. Așa a apărut meseria de comunicatori. Există facultății care-i învață pe specialiștii în comunicare:
- cum se construiește un mesaj,
- care este dimensiunea mesajului,
- ce structură are mesajul,
- vocabularul care trebuie utilizat,

- să minimizeze redundanța din mesaj,

- să elimine monotonia și enervarea.

Până acum am văzut extrem de puține situații în care decidenții să aibă purtători de cuvânt de calitate, care nu vor să devină vedete și care să submineze autoritatea decidentului.

Comunicarea este exact ceea ce se realizează ca legătură între decidenți și executanți sau populație. Am văzut o individă parlamentară, obraznică până peste poate, care se recomanda ca fiind absolventă a unei facultăți de comunicare, dar care prin tot ceea ce făcea, dovedea că habar nu are ceea ce înseamnă să comunice, datorită aroganței, prostiei și tupeului său nemărginit. Ea a compromis ideea de comunicare. La noi, comunicarea o fac decidenții înșiși, pentru că ei consideră că actul comunicării de mesaje le asigură vizibilitate, ceea ce pentru un politician este fundamental, cred ei. În opinia mea, comunicatorul trebuie să fie diferit de decident, iar decidentul trebuie să soluționeze probleme, să ia decizii, nu să apară la televizor pentru a lămuri lucruri, chestie care cade în sarcina comunicatorului profesionist. Îmi aduc aminte în vremuri de pandemie, cum decidenții se călcau pe bătături sau își trăgeau unul altuia preșul, crezând că aparițiile lor pe sticlă le ma multiplica factorul de notorietate, care de fapt în loc să crească, scădea, datorită calității jalnice a procesului de comunicare, unde ei erau parte.



(10 februarie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XV)

Spune doar ce trebuie și nu deschide gura pentru a spune prostii!

Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă:
- Ioane, vorbește gura fără el!
Îmi spunea aceste cuvinte când un bărbat spunea prostii în cascadă, fără să-și dea seama, căci dorea doar să umple liniștea cu vibrațiile vocii lui, crezând că nimeni nu-i contabilizează spusele, deși oamenii rețin tot ceea ce se spune, cu apăsare mai ales dacă sunt prostii dăunătoare nu auzului, ci unora sau altora.

Voi da câteva exemple.

Acum mulți ani, am chemat niște meșteri de la o firmă să-mi pună termopane la un apartament. Eram tare încântat de ceea ce realizaseră oamenii, încât la plecare i-am cinstit așa cum trebuie. A doua zi când am revenit în sufragerie, am încecat să deschid ușa de la balcon și am avut surpriza că la câteva secunde de la momentul când ușa era deschisă, geamul din partea de jos de la ușă a plesnit. Am dat telefon la firmă. A venit un tinerel care m-a apostrofat că nu știu să deschid o ușă. Am tăcut. A luat măsurile, a revenit a doua zi și a fixat noul termopan. A închis ușa. Dorea să plece. L-am rugat să deschidă el ușa. Ostentativ a deschis ușa. Nu au trecut două secunde și geamul termopan s-a crăpat. N-a mai zis nimic, dar atunci i-am spus că este posibil ca rama ușii să aibă o problemă. Atunci s-a uitat el mai atent și într-adevăr, rama ușii era un pic răsucită, ceea ce ducea la apariția de tensiuni ce duceau la fisurarea geamului. A reparat defectul și nu a mai plesnit geamul. Ideea era ca să nu deschidă gura înainte de a se convinge că eroarea este în altă parte, nu la cel care nu are interes să se producă un incident.

Mai am un exemplu.

Am cumpărat o mașină de spălat. Am chemat un meseriaș s-o instaleze. Respectivul mi-a dat senzația că e priceput. A făcut ceea ce trebuia să instaleze mașina, a făcut o probă, m-a convins că mașina funcționează, am plătit și a plecat. Am mutat mașina de spălat spre perete să nu stea în mijlocul bucătăriei.

A doua zi, am brut să spăl niște rufe și am avut surpriza că mașina de spălat nu începe să încarce apă. Am sunat la meșter. El a venit, a văzut că erau inversate capetele. Capul flexibil al furtunului era pus acolo unde furtunul intra în mașină, iar capul rigid, era pus la conducta de apă, adică invers decât trebuia. Culmea a fost că meseriașul a început să mă apostrofeze pe mine că furtunul fusese pus total greșit. Atunci i-am reamintit că el a făcut montarea furtunului cu o seară înainte și ar fi decent dacă ar recunoaște că a greșit, lucru care l-a făcut tăcând.

Mai am un exemplu.

Trebuia să mi se facă legătura dintre conducta de gaz și microcentrala termică. meseriașul mi-a dat o listă cu piesele pe care trebuia să le cumpăr. Am mers la un magazin de piese, am arătat vânzătorului lista, mi s-au dat piesele și am revenit. Când am ajuns acasă, meseriașul m-a apostrofat că piesele nu sunt bune. Norocul meu a fost că nu am aruncat lista scrisă de el și că pe piese erau ștanțate dimensiunile, care coincideau 100% cu cele scrise de meseriaș Văzându-l că este lipsit de respect, i-am spus clar că nu știe meserie și că el trebuie să meargă la magazin să cumpere piesele care trebuie. Văzând că nu are loc de întors, căci era venit pe contract, s-a executat, a făcut ceea ce trebuia făcut, dar ciubuc nu i-am mai dat.

Eu am multe exemple în care am văzut meseriași care critică pe cei care au lucrat înaintea lor, dar ei au lucrat mai prost decât aceștia și de fiecare dată mă gândesc că este foarte important ca omul să învețe să deschidă gura exact atunci când trebuie și să spună numai și numai ceea ce trebuie, ceea ce este necesar.

Când vrei să fii bărbatul care vrei să fii, definirea ta se face prin vorbele pe care le scoți pe gură și a le măsura nu este deloc un lucru imposibil, dar este necesar, pentru a pune de acord vorbele cu faptele bărbatului care vrea să fie ceea ce vrea să fie și nu altceva.


(05 decembrie 2023)

Rupem pisica în două?

Noi avem expresia de a rupe pisica în două, atunci când dorim să obținem o soluție radicală și trebuie să alegem această soluție, evitând o cale de mijloc, ineficientă, care nu rezolvă nimic, dar care îi mulțumește pe cei care profită atunci când se bate pasul pe loc.

Îmi aduc aminte că am primit acum câțiva ani o scrisoare de o pagină, semnată de vreo opt indivizi, dintre care unul era chiar doctor inginer, în care mi se spuneau tot felul de chestii justificative pentru faptul că ceea ce le cerusem, nu se rezolva, deși ceea ce le cerusem era doar de a căuta un număr de cont corect și eventual de a mi se spune cum să fac un transfer către acel cont. Să ai niște persoane care s-au scremut să dea acea hârtie care nu ducea la nimic, era echivalent cu a accepta o cohortă de trântori care halesc salarii imense fără a face nimic și a spune că chiar este ceva normal și trebuie ca acest exemplu să fie extins.

A rupe pisica în două înseamnă în acest caz a impune ca orice organizație să aibă obligația de a soluționa problemele cetățenilor și atunci când gradul de satisfacție al cetățenilor este sub un anumit nivel, organizația se desființează ca fiind ineficientă.

Nouă nu ne place să rupem pisica în două mai mult din comoditate și din frică, pentru că ruperea altei pisici în două este posibil să ne afecteze direct și nefavorabil. De aceea soluțiile care se aleg, sunt soluții de mijloc, care să mulțumească și capra și varza, ca în final toată lumea să fie dezamăgită, nemulțumită și dezorientată, așteptând să vină vremuri mai bune.

A rupe  pisica în două înseamnă a lua decizii ferme, folosind texte de lege clare, fără interpretări după cum convine fiecăruia și după cum fiecare dispune de resurse pentru a influența decizia. A rupe pisica în două înseamnă a lua acea decizie care se bazează pe principii de moralitate și de exigență exemplare, care duc la soluții unanim acceptate de toată lumea, ca fiind soluții așteptate, corecte, eficiente și care generează un climat specific dezvoltării prin muncă de calitate, corespunzătoare unei scări reale a valorilor. Orice altă abordare nu duce spre o direcție bună și nimeni să nu se aștepte la rezultate bune, mulțumitoare și care să fie apreciate de o majoritate care contează în dezvoltarea unei colectivități reprezentative,




(21 noiembrie 2023) 

Liberali, retrageți-l pe Adrian Felician COZMA!

În viața mea nu am văzut un comunicator mai slab ca Adrian Felician COZMA! În data de 13  noiembrie 2023 pe canalul tv Antena 3 a polemizat în modul cel mai penibil cu putință pe problema pensiilor cu Marius BUDĂI care a participat efectiv la realizarea legii pensiilor. Adrian Felician COZMA este un deputat care apare destul de frecvent la televizor și chiar crede că se pricepe la toate, dar dovedește că are abordări superficiale, generaliste, prea puțin logice și de cele mai multe ori polemizează, doar în ideea că va găsi teren slab și el va fi dominator, ceea ce de cele mai multe ori nu i se întâmplă.

Acest Adrian Felician COZMA este absolvent al facultății de Drept de la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir din Cluj, știut fiind faptul că în Cluj, la Universitatea BABEȘ-BOLYAI există o Facultate de Drept deosebit de renumită, nu numai în țara noastră, numai că la Universitatea BABEȘ-BOLYAI se dă concurs de admitere pentru a-și filtra candidații și exigența este cu totul alta, adică foarte ridicată.

În CV-ul lui Adrian Felician COZMA ca competențe de comunicare figurează comunicarea în echipă, ascultarea activă și negocierea, numai că ieri 13 noiembrie 2023, Adrian Felician COZMA a arătat că nu stăpânește niciuna dintre aceste competențe, el fiind arogant, lipsit de respect și chiar insistent fără motiv, din moment ce trebuia să ia notițe de la BUDĂI pe problemele de pensii.

Cred că se impune ca dezamăgitorul Adrian Felician COZMA să fie retras de PNL de pe la televiziuni căci este cel mai slab comunicator pe care l-am văzut. Cred că și o mătură ar comunica mai bine decât Adrian Felician COZMA. Adrian Felician COZMA face numai deservicii PNL prin modul absird de a interveni peste partenerii de platou și prin vocabularul absolut neadaptat la context, dar și prin tonul arogant.

Nicio clipă să nu se înțeleagă că sunt fan BUDĂI sau că apreciez legea pensiilor și modul dezastruos în care ministreasa de la muncă a aruncat acel procent de 40% care a învolburat apele, iar eu concluzionez că dacă tăcea filosoafă rămânea și posteritatea ar fi aplaudat-o.

(14 noiembrie 2023)

Lipsa comunicatorilor veritabili

Există meserii care se învață. Una dintre meserii este aceea de comunicator. Și meseria de comunicator se învață ca orice meserie pe lumea aceasta. Nuymai că foarte mulți dintre noi, fără să fi mers la vreo școală de comunicatori, credem că ne-am născut învățați, iar una dintre meseriile cu care credem că ne-a înzestrat natura, este aceea de comunicator.
Este adevărat că suntem frumoși.
Este adevărat că suntem deștepți.
Este adevărat că avem darul vorbirii.
Este adevărat că vorbim clar.

Este adevărat că știm să gesticulăm.
Nu este adevărat însă că știm să comunicăm, adică să spunem ceva și lumea să facă exact, complet și corect ceea ce am cerut noi, fără greșeală. Cel mai simplu mod de a ne verifica este de a reuni 100 de indivizi, de a le explica cum se face mămăliga, de a-i întreba dacă au înțeles ceea ce le-am spus și ei să treacă să prepare mămăligă exact după spusele noastre. Dacă toți cei 100 de indivizi prepară bine mămăliga, înseamnă că rețeta mea e bună, că eu am știut să le-o explic, deci am comunicat corect și complet, deci sunt un bun comunicator. Cu cât sunt mai mulți care au făcut o mămăligă necomestibilă, cu atât înseamnă că sunt un prost comunicator.

În televiziuni, în pozițiile oficiale lipsesc comunicatorii căci celor care se află pe diferite poziții, pentru a-și asigura vizibilitatea, ies ei să comunice mesaje făcute din capul lor. De regulă, oamenii puternici au pe alții care le scriu discursurile și ei doar le citesc, eventual după ce le ajustează un pic. Dar cei care sunt comunicatori de meserie, stau de vorbă cu omul puternic, cu decidentul, află despre ce este vorba. Ei construiesc mesajul și știind cum stă treaba, reușesc să facă o astfel de structură a mesajului, încât toți cei care-l ascultă înțeleg exact despre ce este vorba și mai ales, pricep exact ce a vrut să spună omul puternic. Mesajul nu conține lucruri ambigue. Mesajul este complet, nu-i lipsește nimic. Cine face o trecere în revistă a perioadei pandemiei, face o analiză a modului de comunicare și stabileșe carențele comunicării, va vedea care au fost pierderile generate de mesajele de slabă calitate care au mers către colectivități și mai ales care au fost efectele nocive generare de calitatea îndoielnică a comunicării. Lumea nu acceptă că există meseria de comunicator, că meseria de comunicator se învață și fiecare face comunicare după ureche, după cum îi bubuie mintea, doar-doar va ajunge la sufletele cetățenilor să câștige notorietate.


(02 noiembrie 2023)

Abordări superficiale pentru probleme grave

Este posibil ca eu să fiu acum catalogat ca un individ de modă veche, dar am căutat să identific soluțiile care să permită obținerea de rezultate corecte, atunci când eu am dorit ca viața mea să nu fie zguduită de evenimente dintre cele mai puțin plăcute.

Prima chestie la care m-am gândit a fost aceea că nimeni să nu aibă acces la mine în casă când eu sunt plecat și doar copiii stau acasă. Deci, regula de bază a fost ca ei să nu deschidă ușa nimănui, în afară de mine și de soția mea, indiferent despre cine este vorba. De regulă noi aveam cheile apartamentului la noi și evitam folosirea soneriei.

A doua chestie pe care copiii mei o știau era aceea că nu trebuiau să intre în discuții cu străinii și nici nu trebuiau să-i urmeze pe necunoscuți indiferent despre cine era vorba și cu atât mai puțin să primească mâncare, jucării sau bomboane de la aceștia.

A treia chestie era aceea că atât băiatul cât și fata nu trebuiau să plece undeva fără să ne spună, indiferent de distanță, de scopul urmărit și de persoanele cu care ar fi plecat, fără să însemne acest lucru că noi eram persoane absurde sau că ei erau niște sălbatici.

A patra chestie a constat că dacă trebuia să meargă fiica mea la teatru sau la o sărbătoare a unor colegi, eu eram acela care o duceam și mergeam să o iau când primeam telefon, deci niciodată nu am lăsat copiii ca pe niște colete în gară, că se vor descurca ei. Și când era de venit cu metroul, eram prezent la gura de metrou și mergeam spre casă cu mașina mea.

A cincea chestie este în strânsă legătură cu faptul că eu nu m-am așteptat ca alții să-mi rezolve problemele mele și nici să arăt cu degetul spre alții că n-au făcut-o așa cum se întâmplă în ziua de azi. Educația copiilor mei este problema mea. Școala are rolul ei, dar ea nu suplinește ceea ce eu ca părinte trebuie să fac cu copiii mei, care sunt regulile pe care ei trebuie să le știe și să le respecte. A arăta cu degetul spre alte instituții că nu fac și nu dreg, este lucrul cel mai penibil făcut de un părinte, care a crezul că rolul lui este doar de a face copii, nu și de a-i educat, ceea ce este greșit, foarte greșit.

A șasea chestie este legată de învățarea copilului să nu mintă, lucru ce trebuie obținut fără violență, ci prin tratarea copilului ca pe un adult autentic. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost cea mai mare victorie a mea ca părinte, din moment ce am reușit prin metode simple, dar convingătoare să-i formez pe copiii mei să nu mintă, apreciind că adevărurile spuse de ei sunt de o mie de ori mai apreciate.

A șaptea chestie se referă la comunicare prin vorbe puține, dar mai mult prin fapte, prin exemple. Mie nu mi-au plăcut teoriile și nici comparațiile între copii. Fiecare copil are ceva al lui, dar el trebuie să nu devină imun la morala pe care i-o face părintele sau la pedepsele pe care părintele i le aplica, dar nici la recompensele oferite copiilor în cazul în care o problemă va avea soluția dorită de părinte, dacă băiatul sau fata parcurg o serie de pași care să le asigure succesul. Nu am fost adeptul acestor abordări, ci al discuțiilor simple, bine gândite, dar corecte și pe înțelesul copiilor.

A opta chestie are legătură cu capacitatea de auto-evaluare a copilului. Am fost îngrozit să văd colegi care spuneau că au făcut la examen de de nota opt și erau notați cu cinci sau cu patru și am căutat să obțin de la copiii mei să se evalueze cât mai apropiat de ceea ce profesorii lor considerau. Mă laud că am obținut ca fiica mea să se evalueze cu plus sau minus 5 sutimi față de punctajul dat de profesori, iar băiatul se evalua cu plus sau minus 10 sutimi. Realismul este fundamental în viața unui om.

Acum lucrurile s-au schimbat mult și copiii au mult mai multă libertate, iar părinții au tendința să-i supra-evalueze, crezând că judecata copiilor lor este suficient de profundă încât aceștia să facă alegerile cele mai bune sau să zicem, cele mai potrivite. Părinții au o și mai mare încredere în copiii lor de sub 15 ani față de cum am judecat eu lucrurile, iar problema controlului e trecută undeva la și altele, efectele văzându-se în multe situații devenite fără ieșire, dar care erau de evitat cu ceva mai multă atenție de la părinți.

(08 august 2023)

Vocația de comunicator

Comunicator ești dacă te naști comunicator. Vocația de comunicator nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să le împărtășească celorlalți, să se facă înțeles și să-l urmeze. El era comunicatorul.

Există facultăți de comunicare și mulți tineri urmează acele facultăți, dar dintre ei, foarte puțini lucrează în viața de toate zilele pe poziția de comunicator.

În pandemie am văzut ce înseamnă lipsa profesioniștilor în comunicare la toate nivelurile. Erau niște politicieni penibili care-și trăgeau preșul de sub picioare unul altuia, crezând în micimea lor că fac pe comunicatorii.

Pe vremuri era o persoană care făcea pe comunicatoarea la administrația prezidențială. Lipsa de experiență, de cultură a comunicării și lipsa ei de har, au generat asemenea minusuri, încât bietul prezident s-a debarasat de serviciile sale și văd că nu mai are pe cineva care să joace rolul de comunicator, iar prezidentul dacă are ceva să comunice, o face el și o face bine, căci de pe poziția de dascăl de fizică, trebuia să fie riguros, concis și mai ales să spună lucrurilor în timp real.

Nu mă laud cu calități de comunicator, deși am ținut cursuri fără a citi după foi, dar cred că munca unui comunicator este foarte grea, mai ales dacă mesajul lui trebuie prezentat de persoana care joacă un rol esențial în tr-un moment dat și nu este nevoie de un intermediar.

Eu cred în arta comunicării și îl iau ca exemplu pe Florin PIERSIC, pe actorul Florin PIERSIC, omul care este în stare să vorbească 10 ore fără să respire și de care lumea să nu se plictisească. Comunicarea este un har. Omul cu acest har, mai trebuie să se ajute de cultură, de vocabular și de exercițiu, pentru a crea texte clare, scurte, structurate și mai ales care să captiveze atenția. Mergând pe ideea ce se taie nu se fluieră, comunicatorul, are mult de muncă până mesajul lui să fie șlefuit, pentru a fi perfect.

(31 mai 2023) 

Tatuajul lui HATICE, concurenta de la Mireasa sezonul 7, spune multe

HATICE, concurenta de la showul MIREASA, sezonul 7, are un tatuaj pe bust, în partea stângă sus, care o reprezintă pe Minnie. Alegerea acestei reprezentări, la un loc cu vizibilitate maximă arată că HATICE:
- este o persoană foarte bine definită,
- are un caracter puternic,

- dă dovadă de dinamism,

- se manifestă constant în sentimente,
- este foarte selectivă,
- este directă în afirmații.

- dă dovadă de un nivel de exigență ridicat,

- are capacitate de orientare bună,

- îi plac proporțiile clasice,

- are un nivel de exigență ridicat față de cei apropiați,

- deși pare încruntată, este veselă.

Personajul pe care îl are tatuat la loc foarte vizibil, o definește pe Hatice și există multe similitudini între ea și personaj, iar tatuajul o reprezintă, o definește și transmite celor din jur mesajul exact pe care niște cuvinte au darul să-l spună, dar tatuajul ca o poză, spune cele 1.000 de cuvinte instantaneu.



(22 ianuarie 2023) 

Comunicator în ceva...

În opinia mea, comunicatorul este un profesionist cu dublă specializare. Nu există comunicare în sine. Există comunicare specifică fizicienilor. 
Există comunicare specifică domeniului militar.
Există comunicare specifică domeniului securității naționale.
Există comunicare specifică matematicienilor.
Există comunicare specifică inginerilor petroliști.

Există comunicare specifică epidemiologiei.

De aceea, la fiecare facultate, pentru fiecare specializare, trebuie să existe un curs de comunicare, după finalizarea căruia, cei ce-l promovează să obțină un atestat de comunicator în domeniu pentru acre se specializează ca profesionist și să nu mai fie lăsați tot felul de neica-nimeni să se erijeze în comunicatori pe probleme de mare complexitate, fără a folosi corect conceptele și mai ales, presărând acele erori ce crează confuzii greu de corectat. Eu consider că așa cum se face stagiul practic de pedagogie la clasă cu elevii, pentru a-l obișnui pe viitorul profesor cu atmosfera din școală, tot așa, comunicatorii din diferitele secții ale facultăților, să facă practică supravegheată, pentru a reuși să se obișnuiască ci construirea și transmiterea de mesaje. Meseria purtătorului de cuvânt, fie că e vorba de nivelul partidului, al ministerului sau al spitalului, trebuie să fie în primul rând un profesionist remarcabil și după aceea un specialist în comunicare experimentat. În caz contrar, seamănă totul cu încredințarea rolului Julietei din piesa lui SHAKESPEARE, unei tanti care n-a auzit în viața ei de această piesă, o urci pe scenă, ridici cortina și ea trebuie să dea replicile lui Romeo, actor care joacă în piesă de 10 ani...

(04 ianuarie 2023)

Propagandiștii sunt niște comunicatori ratați

Nu aș fi crezut că propagandiștii de azi, școliți, cu masterate și cu doctorate sunt atât de lipsiți de imaginație, încât mai mult fac deservicii partidelor unde se dau ei mari activiști și vânători de sinecuri grase, pe muncă puțină. O dovedesc mesajele pe care le transmit către populație, de parcă societatea ar trebui să se modeleze după dorințele lor.

La noi, în Clasificarea Ocupațiilor din România - COR pentru specialiști în comunicare sau experți în comunicare nu există descrieri, ci există la codul 333906 asistenți relații publice și comunicare cu studii medii, în rest nimic semnificativ.

Unii comunicatori au devenit propagandiști. Dacă le dai un subiect și le sugerezi direcția pe care să meargă, construiesc mesajul și te duc în acea direcție. Am observat că sunt extrem de agresivi, căci rostogolesc modele din pandemie, sugerând că societatea trebuie să se îndrepte spre epidemie. Ei așteaptă cu înfrigurare să se zică despre epidemie, pentru că numai așa, au materiale cu care să înspăimânte lumea. 

Trist este și faptul că specialiștii din medicină nu le retează macaronul, să-i trezească la realitate. Dacă acei comunicatori aveau ceva în capetele lor, cu siguranță nu se înhămau la căruța propagandei deșănțate din televiziuni, unde nu principiul divide et impera funcționează, ci principiul terret et dominatur este vital.

În opinia mea, propagandiștii sunt comunicatori ratați, din moment ce aplică scheme simplificate, predictibile și primitive de construire a mesajelor, sugerând prin întrebări direcția răspunsului, iar când interlocutorul are o cu totul altă abordare, propagandiștii operează tăieri ale mesajelor. Îmi aduc aminte că un post Tv își trimisese propagandiștii la Palatul Pionierilor la centrul de vaccinare. Tocmai făcusem al III-lea vaccin. La ieșire m-a întrebat cineva de ce ,-am vaccinat, iar eu am răspuns că l-am făcut să scap de grijă. Se aștepta la o frază pompoasă, la ceva ce propagandista avea deja în mintea ei. Neprimind răspunsul așteptat, a căutat pe altcineva. Am urmărit să văd dacă zisele mele au fost date pe post. Nu au fost date, căci ceea ce am spus nu se încadra în politica postului, iar eu nu slujeam propagandei.

Cred că noii propagandiști ar trebui să învețe din experiența propagandiștilor de dinainte de 1989, căci în vremurile acelea, propagandiștii mergeau în rândul maselor, nu aveau servicii de birou pe Calea Victoriei, căci popor este și în București, dar mai cu seamă la firul ierbii și la coada vacii și acolo musai trebuie să ajungă mesajele dacă cineva vrea votul oamenilor de rând.



(04 ianuarie 2022)

Pavel POPESCU, un biet non-comunicator

Sărăcuțul de Pavel POPESCU se zbuciumă și el să iasă în prim planul politicii românești mari, dar nu are cu ce pentru că:
- nu a absolvit una din primele 10 universități ale lumii,
- nu are origini boerești,
- nu i se furnizează informații de calitate,
- nimeni nu este interesat de nivelul său modest de cultură,
- s-a făcut de râs suficient de mult până acum,
- are un discurs împiedicat,

- dispune de un vocabular limitat, 
- nu are nume politic,
- nu deține știința comunicării,
- are dificultăți în a trece sticla.
L-am urmărit de câteva ori, când încerca și el să iasă în evidență cu niște mesaje. Neavând capacitatea de a sintetiza lucrurile, Pavel POPESCU intra în detalii, se opintea și-l forța me moderator să scurteze expozeul, iar împricinatul, solicita câteva secunde, deși nimeni nu-l mai urmărea cu atenție. Am impresia că cineva îl alimentează pe Pavel POPESCU cu noutăți, dar forma în care îi sunt livrate elementele nu este cea care trebuie, iar livratorul crede că Pavel POPESCU are resursele de a pune totul în pagină, încât să capteze atenția, chiar dacă ziua în care se prezintă mesajul nu este cea mai potrivită, căci totul a suferit uzură morală. Am văzut oameni cărora viața le-a așezat pe cap pălării cu mult prea mari decât țestele lor, pălăriile le-au căzut pe față, le-au acoperit ochii și ei nu au mai văzut nimic, s-au împiedicat, au căzut și s-a ales praful de cariera lor, care nici nu începuse. Mi-am adus aminte de un scriitor care a zis despre un confrate de-al lui: a ieșit din literatură, înainte de a intra. I se potrivește și lui Pavel POPESCU.

(23 noiembrie 2022)

Cartea Arhitecturi informaționale agile

Profesoara Marinela MIRCEA de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică este un nume de referință pentru Informatica Economică românească prin rezultatele activității sale de cercetare științifică finalizată cu articole și cărți publicate. Lucrarea referită prin:
Marinela MIRCEA - Arhitecturi informaționale agile în mediul  colaborativ de afaceri, Editura ASE, București, 2015, 154 pag, ISBN: 978-606-34-0025-4
are opt capitole și se încheie cu o bibliografie în care autoarea are cinci referințe, articole publicate în jurnale recunoscute internațional.

Cartea este gândită astfel încât cine dorește să treacă de la modul clasic de abordare a arhitecturilor informaționale la tehnologiile agile, nu va întâmpina deloc dificultăți pentru că autoarea, cu experiența sa vastă, a știut să creeze acel context care să facă această trecere lin, fără salturi abrupte, de fiecare dată punctând diferențele de abordare și mai ales, avantajele pe care le prezintă tehnicile agile de abordate în toate etapele de construire a arhitecturilor bazate pe abordarea colaborativă unde comunicarea, coordonarea și cooperarea sunt esențiale în definirea de fluxuri informaționale.


(12 noiembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Dan TANASĂ

Dan TANASĂ este acum un bărbat de 41 de ani.
Dan TANASĂ a fost ales deputat pe listele partidului AUR în anul 2020.
Dan TANASĂ este absolvent al Facultății de Psihologie şi Știinţele Educaţiei de la Universitatea Transilvania Brașov, universitate clasificată pe poziția 6 din totalul de 75 universități românești, promoția 2004.
Dan TANASĂ are un master în comunicare și relații publice la SNSPA, promoția 1010.
Dan TANASĂ a fost profesor de psihologie, dar a practicat și alte meserii.
Dan TANASĂ este jurnalist independent.
Dan TANASĂ a lucrat la parlamentul european.
Dan TANASĂ are 86 de inițiative legislative pe domenii extrem de variate, dar cuvintele psihologie și comunicare unde el are studii, nu apar, ceea ce mă dezamăgește, căci eu care am lucrat în programarea calculatoarelor și am făcut în facultate discipline de programare, nu m-aș băga niciodată în chestiuni unde nu sunt la mine acasă, cu studii temeinic făcute, iar ca să mă dau rotund, nu-mi stă în caracter.
Dan TANASĂ are 20 de luări de cuvânt în plen unde atacă tot felul de probleme ca deputat al unui partid de opoziție, unde cuvântul comunicare apare de două ori dar nu în contextul pe care eu mi l-am dorit, ceea ce mă dezamăgește.
Dan TANASĂ mi-a creat o impresie bună când l-am văzut la tv în primele lui apariții, dar cu trecerea timpului a început să ridice tonul, a început să vorbească peste interlocutori, a început să creadă că ideile lui sunt adevăruri imuabile, ceea ce m-a dezamăgit.
Dan TANASĂ m-a dezamăgit că nu a spus cum a votat la mărirea indemnizațiilor la parlamentari, să știu și eu dacă e concordanță între vorbe și fapte.

(20 octombrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Violeta VIJULIE

Violeta VIJULIE este o femeie de 45 de ani.
Violeta VIJULIE este absolventă a Facultății de Litere de la Universitatea București, promoția 1999.
Violeta VIJULIE are un master în comunicare la SNSPA, promoția 2000.
Violeta VIJULIE nu specifică în CV-ul său dacă are doctorat.
Violeta VIJULIE este comunicatorul cel mai slab pe care l-am văzut în viața mea la TV căci:
- este agresivă în limbaj,
- intră peste alți vorbitori,
- nu are argumente,
- ridică tonul nejustificat,
- este predictibilă,
- nu are verb,
- abordează abrupt problemele,
- folosește introduceri inutile.
Am văzut că PNL nu a mai trimis-o pe la televiziuni că se făcea de râs cu Violeta VIJULIE și cu prestațiile ei, ori PNL este un partid serios și are destui comunicatori bun și foarte buni.
Violeta VIJULIE m-a dezamăgit că tot timpul în intervențiile ei se laudă că lucrează la Agenția Funcționarilor Publici, numită președintă de Ludovic ORBAN. Mie mi-ar fi și rușine să spun că lucrez acolo, din moment ce funcționari publici devin toți neaveniții de pe la pompe funebre, coafeze, târfe și tot ce devine pilă de partid pentru a ocupa o sinecură. Presa e plină de concursuri aiuritoare câștigate de tot felul de neveste și amante de politicieni, care devin peste noapte funcționare publice, cum nici în visele lo cele mai colorate nu au visat.

(22 august 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Răzvan MUSTEA-ŞERBAN

Răzvan MUSTEA-ŞERBAN este un tânăr bărbat de 44 ani.
Răzvan MUSTEA-ŞERBAN a absolvit Facultatea REI la Universitatea Româno-Americană - URA,  la 23 ani.
Răzvan MUSTEA-ŞERBAN obșine titlul de doctor la vârsta de 29 de ani cu teza de 193 pagini intitulată Fundamentarea deciziei de finanțare și achiziție în leasing, avându-l conducător științific pe profesorul universitar doctor Marin ANDREICA.
Răzvan MUSTEA-ŞERBAN a fost preparator, asistent, lector universitar la URA.
Răzvan MUSTEA-ŞERBAN a fost membru PDL și apoi PNL.
Răzvan MUSTEA-ŞERBAN a publicat o serie de lucrări științifice.

Răzvan MUSTEA-ŞERBAN m-a dezamăgit că absolvent al unei universități neclasificate, a avut tupeul să accepte la 34 de ani postul de la Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale, fără să fi terminat o facultate de profil, dar în politica dâmbovițeană se acceptă orice.

Răzvan MUSTEA-ŞERBAN m-a dezamăgit că a mers de pe ISNEY.poziția de consultant vânzări direct în comunicații și informatică, ceea ce este prea mult.

Răzvan MUSTEA-ŞERBAN m-a dezamăgit că neavând pregătire de specialitate nici nu a definit o strategie și nici nu a făcut lucruri spectaculoase la minister, căci dacă făcea, se vedea un program de investiții colosal, care să implementeze societatea informațională. Nu s-a întâmplat așa și acum în 2022 vorbim de digitalizare ca despre fantomele din filmele lui Walt DISNEY.

(14 august 2022)