Obiceiuri foarte proaste pe Dâmbovița

Politicienii de pe Dâmbovița au prostul obiei să se considere fiecare dintre ei, cel puțin două persoane, dacă nu chiar trei, ca la mărcile de șampon, trei în unu.

O persoană este omul politic, cu sau fără funcție în partid, care știe măsura lucrurilor și are vorba calculată.

O a doua persoană este peroana care se dezbracă de haina omului politic sau a funcționarului public de rang înalt și-și dă drumul la gură cu vrute și nevrute, creând că nimeni nu contorizează tâmpeniile pe care le debitează.

O a treia persoană, este funcționarul public de rang înalt, obligatoriu membru de partid, care ține seama de fișa postului, iar atunci când vorbește nu iese nici din cuvântul partidului, nici din cuvântul definit de politica oficială a statului.

Mai sunt trepădușii mărunți, servitorii care gravitează în jurul celor cu funcții înalte în partid sau în stat și pentru a se face plăcuți sunt ceva mai slobozi la gură, crezând că de pe pozițiile de măscărici, cu zicerile lor tâmpe, fac pe plac stăpânilor, fără să-și dea seama că dacă Dumnezeu le pune mâna-n cap și ajung sus, chiar foarte sus în ierarhia partidului sau statului, zicerile lor de demult, se transformă în tinichele care le atârnă veșnic de coadă și nici o mie de ape nu-i mai spală. În online informațiile migrează necontrolat și chiar dacă unele postări au fost șterse de pe o sursă inițială, nimeni nu mai poate controla capturile și nici ceea ce este preluat pe linkuri de aiurea, de nimeni nu le mai știe numărul. 


(05 iulie 2026)

Agresivitatea unor așa-ziși jurnaliști

Este mare scandal mare că șiște așa-ziși jurnaliști ar fi fost agresați de niște parlamentari suveraniști. Nu mă miră că parlamentarii nu au cultura democrației, dar nici nu zic despre așa-zișii jurnaliști că ar fi niște sfinți. Îmi aduc aminte că prin 2006 am stat de vorbă cu un așa-zis jurnalist, i-am răspuns la întrebările pe care mi le-a pus și când am citit ceea ce a scris gunoiul acela, m-am luat cu mâinile de cap. Eu am zis ceva, el a scris cu totul altceva, căci el de pe poziția de slugă, trebuia să-i facă pe plac stăpânului. Eu nu am zis lucruri aiurea, dar politica ziarului era cu totul alta decât cea a adevărului, era politica banului și slugile acționau ca o camarilă, pentru a-și securiza stăpânul, care și el era sluga unora care aveau banii.

A fi jurnalist este una, a fi paparazzi este cu totul altceva și mulți paparazzi se consideră jurnaliști, ceea ce este total fals. În niciun caz, un jurnaliast nu aleargă pe holurile parlamentului agresându-i pe parlamentari și punându-le întrebări stupide. Există și reacții de apărare, pe care paparazzi le interpretează după bunul lor plac. Să nu uităm că Lady D. a fost victima agresiunii unor paparazzi, dornici de senzațional. 

Ar trebui să existe un cod deontologic și pentru jurnaliști, c ceea ce au dreptul să facă, cu ceea c e nu este deontologic să facă, astfel încât manipularea și agresivitatea așa-zișilor jurnaliști să dispară. Este intolerabilă dorința așa-zișilor jurnaliști de a-i vedea pe oameni încătușați și lipsiți de libertate, după modul cum pun problema. Ei chiar doresc să influențeze actul de justiție, ceea ce este nedrept. Judecătorii trebuie să judece așa cum le dictează conștiința și să facă dreptate așa cum le dictează conștiința, nu altfel. CNA ar trebui să fie cu mult mai vigilent pentru a vedea care sunt erorile de comportament ale așa-zișilor jurnaliști, căci cetățeanu dorește să fie informat, dar informația trebuie să fie cea care trebuie și nu surogatele de manipulare pe acre așa-zișii jurnaliști ni le servesc în nesimțirea care-i domină.


(20 decembrie 2024)

Legea pensiilor? Ha, ha, ha...

PNRR există de câțiva aniu. Acolo scrie că trebuie elaborată și votată o nouă lege a pensiilor până la sfârșitul lui noiembrie 2023 pentru a se debloca o tranșă de peste 3 miliarde de euro.
PSD știa acest lucru.
PNL știa acest lucru.
AUR știa acest lucru.
USR știa acest lucru.
UDMR știa acest lucru.
Parlamentarii independenți  știau acest lucru.
Nimeni și nimic nu i-a împiedicat pe PSD, PNL, AUR, USR, UDMR, pe independenți, dacă erau așa de buni, să elaboreze legea perfectă a pensiilor cu mult timp înainte și să impună votarea ee. Numai că lucrurile nu au stat așa și acum că e mult mai ușor să arunci cu pietre în cel care face ceva, toți s-au năpustit pe o lege a pensiilor, care este un text oarecare, ca orice lege creată de dragul de a face ceva, sub presiunea timpului și a obiectivelor de partid.

În loc să gândească, la câți bani primesc parlamentarii și guralivii analiști politici, au formulat fraze care conțin negația NU, fraze pe care și retardații le proferează pe străzi pe gratis, prin care se vaită că nu sunt bani, fără a veni cu soluții care să dezvolte economia, căci singura sursă a creșterilor de venituri este dezvoltarea, nu lupta împotriva corupției, care are limitele ei.

(21 noiembrie 2023)
 

Se apropie momentul te zero (T0)

Se apropie momentul te zero (T0)  și aici mă refer la declanșării campaniilor electorale pentru lungul șir de alegeri care vor avea loc în anul 2024. 

Alegerile pentru Parlamentul European se vor produce în intervalul 6 iunie - 9 iunie 2024, ceea ce înseamnă că până atunci mai sunt nouă luni. Aceste alegeri sunt o miză extrem de importantă pentru partide din simplul motiv că fiecare partid va avea mai mulți bani câ cât are mai mulți europarlamentari. Cine crede că un europarlamentar care încasează Ț euro pe lună nu duce la partid o sumă așa cum se plătea tribut la turci, chiar trăiește pe o altă lume.

Deja au început discuțiile legate de formarea de liste pe la partide. Este importantă alcătuirea listelor, mai ales de punerea pe poziții eligibile a celor care au capacitatea de a atrage voturile electoratului. Sunt puși pe liste pe poziții eligibile, șefi de partid, europarlamentari de succes, primari, miniștri, cântăreți, sportivi, influenceri, nume de mare rezonanță, inclusiv pușcăriași, violatori, borfași, amante. Fiecare defilează cu ce are. Miza fiind foarte mare, căci sunt bani mulți în joc, lupta este strânsă și ceea ce se vorbește pe la colțuri arată că deja au apărut nemulțumiții care invocă principii, reguli, morală și altele, pentru a-și justifica modul zgomotos în care contestă schițele de liste care se clocesc în birouri cu ușile închise.

Dacă pentru alegerile pentru Parlamentul European sunt mari discuții, lucrurile se vor amplifica și mai mult pentru alegerile locale și cele parlamentare, cât și pentru cele prezidențiale. Se vor cheltui bani în neștire. Momentul  T0 va fi definitoriu și față de alegerile precedent, prezența la urne a certățenilor va fi cu mult mai mare și socotelile celor care fac listele vor fi greșite, iar rezultatul va fi o surpriză totală. Unii vor ridica din umeri, făcându-se că nu-și amintesc de 30 ianuarie 1933. Lumea uită că istoria se repetă, vai de capul nostru, doar pentru că suntem fie cu memorie scurtă, fie suntem nepăsători, deși trăim cum dorim.

(27 octombrie 2023)

Rezervați-vă timp!

Dragilor, anul 2024 este anul cu foarte multe alegeri și de aceea faceți-vă timp să ascultați sau să vedeți piesa O SCRISOARE PIERDUTĂ a lui Ion Luca CARAGIALE.
Vedeți că sunt multe variante pe care aveți posibilitatea să le abordați. Eu vă recomand înregistrarea care se află pe Internet cu piesa interpretată de artiștii de la teatrul BULANDRA, având distribuția:
Fiți atenți și nu uitați că piesa a avut premieră în anul 1854 și nu a fost scrisă pentru voi în anul 2023, cum ați crede după cele ce vedeți în cele patru rânduri de alegeri din 2024.
Victor REBENCIUC - Ștefan Tipătescu

Fory ETTERLE- Agamemnon Dandanache

Petre GHEORGHIU - Zaharia Trahanache

Dem RĂDULESCU - Tache Farfuridi

Mircea DIACONU - Iordache Brânzovenescu

Octavian COTESCU - Nae Cațavencu

Jean REDER - Ionescu

Simion HETEA - Popescu

Ștefan BĂNICĂ - Ghiță Pristanda

Aurel CIOROIANU - Cetățeanul turmentat

Mariana MIHUȚ - Zoe Trahanache

Și filmul în regia lui Sică ALEXANDRESCU este bine să-l vedeți ca să fiți la fel de fericiți. Cine nu vede de mai multe ori piesa sau filmul, trăiește degeaba și crede că tot ce zboară se mănâncă, deși societatea este cu totul altfel alcătuită, că dor oameni suntem, cu ambițiile noastre prostești, cu lăcomia noastră nestăpânoită și cu indecnța care ne definește mai mult sau mai puțin.

(26 octombrie 2023)

Să fii de litera trei!

Eram mititel când am auzit la mine în mahala pe malul rigolei extresia:
- Să fii de litera trei!
Era adresată de o femeie altei femei, ceea ce însemna ceva rău, din moment ce respectivele se certau îngrozitor și-și strigau una alteia cuvinte dintre cele mai urâte. Mult timp a rămas pentru mine o mare enigmă această zicere, căci era prea ermetică, prea adâncă, prea profundă pentru mintea mea de puști. salvarea a venit de la faptul căci nici ai mei nu o știau și s-a nimerit ca într-o zi mama s-o întrebe pe una dintre vecine ce este cu acea zicere și vecina s-a uitat la mama un pic ironic și i-a tradus ce însemna. În loc să-i spună dușmancei ei să fii de c-c-t, îi zicea codificat să fii de litera trei, ceea ce arăta că trei este litera c din alfabet, iar continuarea venea de la sine.
De multe ori am văzut politicieni dâmbovițeni sau mai corect spus, mioritici care aberează sau spun lucruri trăznite sau fac gesturi și acțiuni dintre cele mai nepotrivite, cărora li se potrivește ca o vecină de-a copilăriei mele să apară din senin și să le bată obrazul zicndu-le:
- Să fiți de litera trei! 

(14 octombrie 2023)

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc

Nu știu de ce ei își zic aleșii neamului, pentru că sunt aleși dar nu ai neamului, căci neamul înseamnă totalitatea populației care trăiește pe acest pământ, incluzând și pe cei sub 18 ani, ceea ce nu se întâmplă. Dar să acceptăm sintagma de aleși ai neamului, căci cei ce se autointitulează astfel sunt oameni care:
- nu prea au meserie,
- nu prea au terminat facultăți de top,
- nu prea au recunoaștere ca profesioniști,
- au mers și slugărit la partid,
- știu să vorbească despre orice și oricât.

Aleșii neamului au contribuit la distrugerea învățământului românesc prin modul nociv în care:

- au făcut masterate,

- au terminat facultăți,

- au făcut doctorate,

- au exercitat presiuni asupra profesorilor,

- s-au crezut zmeii zmeilor peste educație,

- au contribuit la inversarea scării valorice.

Mulți dintre aleșii neamului au absolvit facultăți de tot râsul, au făcut doctorate în condiții obscure și au votat legi care să le fie lor în avantaj, umilinu-i pe foștii lor profesori. ca să fie totul perfect s-au instalat și în funcții didactice ei sau odraslele lor, fără a avea nici dreptul și nici calitățile necesare. S-au creat adevărate dinastii ale mediocrității în învățământ prin cultivarea nepotismelor, doar prin faptul că sursele de apartenențe erau din rândul celor care-și zic aleși ai neamului.

(04 septembrie 2023) 

O idee nu proastă, ci foarte proastă...

 În 15 iunie 2022 am avut ideea de a scrie pe acest blog o înșiruire de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit. Era vorba numai despre oameni în viață care m-au dezamăgit. Eram extrem de optimist, crezând că oamenii care m-au dezamăgit sunt oameni speciali, încărcați de calități, dar care în raport cu unele criterii ale mele, prin ceea ce au făcut la un moment dat,  au reprezentat elemente pe care le-am încadrat în zona dezamăgirilor.
Am identificat omul.
Am căutat pe Internet CV-ul omului.
Mi-am făcut un șablon.
După ce am găsit suficiente elemente, m-am apucat de scris.
Azi 4 noiembrie pe la trei dimineața am terminat de scris ultimul articol din cele 1000, câte mi-am propus. Nu a fost deloc o muncă ușoară. Nu aș mai face niciodată un astfel de demers inutil, bizar și mai ales inegal, din moment ce a reprezentat un scop în sine. Era interesant dacă îmi propuneam să fac o cercetare sociologică, dar cum nu sunt sociolog, calitatea și complexitatea acestei cercetări ar fi fost îndoielnice.

După ce am făcut săpături prin CV-urile câtorva mii de persoane care m-au dezamăgit am suficiente elemente să trag o serie de concluzii.

Prima concluzie: niciuna dintre persoanele care m-au dezamăgit nu este absolventă a uneia din primele 20 de universități ale lumii, deși unele dintre persoane au scris câte ceva despre cursuri de scurtă durată care nu se verifică în niciun fel, pe la unele dintre acele mari universități.

A doua concluzie: majoritatea persoanelor înșiră în CV-uri tot felul de chestii, multe mastere, absolvirea de cursuri la Colegiul Național de Apărare, cursuri postuniversitare și alte specializări de scurtă durată, cu care să impresioneze prin cantitate, nu prin calitate.

A treia concluzie: persoanele născute după anul 1965 au preferat să meargă la studii la facultăți din universitățile aflate undeva sub linia care le delimitează de primele 35 de universități din cele 75 de universități românești evaluate la nivel național.  

A patra concluzie: extrem de multe persoane care m-au dezamăgit, au terminat o facultate care le-a dat o specializare, dar ele lucrează în domenii total diferite, diploma de licență fiindu-le necesară doar pentru a arăta că au fost în stare să dea niște examene, din moment ce cunoștințele acumulate în facultate nu au nicio tangență cu locurile lor de muncă unde își desfășoară activitatea.

A cincea concluzie: am observat că persoanele care își desfășoară activitatea pe funcții eligibile, numite și aleșii noștri, fie că sunt primari, deputați, senatori sau sunt validate de parlament, în CV-uri au trasee politice sinuoase, ca să nu spun că sunt traseiste.

În acest context, dezamăgirile mele nu sunt mari, căci eu am o teorie: dacă o persoană este de nota 5(cinci) eu sunt de vină dacă îi cer o soluție de nota 8(opt) la o problemă, pentru că ea nu este în stare vreodată să-mi dea o soluție decât de nota 5 sau de o notă sub 5. Dacă din cele 1000 de persoane care m-au dezamăgit identificam și eu 300 de persoane cu CV-uri și cu activitate mult peste medie, consideram că efortul depus s-a justificat. Nefiind îndeplinită această condiție, am munci ca un fraier cam 5 luni degeaba, căci ceea ce mi-am demonstrat studiind, intuiam și nu era nevoie să aprofundez problema că nu mi-a folosit la nimic.

Concluzie: ideea de a face cele 100 de articole despre 1000 de oameni care m-au dezamăgit a fost o idee foarte proastă. Nu am abandonat-o pentru că mie îmi place să termin ceea ce am început.

(04 noiembrie 2022)

Suntem un popor de ratangii

Am ratat șansa de a fi țară învingătoare în Al II-lea Război Mondial.
Am ratat șansa de a construi un comunism așa cum l-au văzut părinții lui MARX, ENGELS și LENIN.
Am ratat șansa de a construi o democrație autentică, ci am făcut una de cumetrie.
Am ratat șansa de a ne califica la competiții fotbalistice importante în ultimii 20 de ani.
Am ratat șansa de a construi autostrăzi care să traverseze Carpații.
Am ratat șansa de a aduce în parlament oameni de mare calitate intelectuală.
Am ratat șansa de a alege președinți care să ne ducă spre progres, nu spre eșuare.
Am ratat șansa de trece cu fruntea sus și mai ales eficient prin pandemie. 
Vom rata șansa de a implementa PNRR datorită crizelor politice inutile, dar prelungite.
În coada Europei nu se ajunge oricum, ci printr-un lung proces de ratări ale unor ținte, căci pentru a fi altfel, trebuie să ne modificăm matricea care ne definește și care se concretizează prin proverbul nefericit capul plecat, sabia nu-l taie sau prin zicerea să moară capra vecinului. Să nu uităm acel merge și așa care ne-a dus de râpă, pentru că lipsa de exigență nu duce în altă direcție.

(03 octombrie 2021)

Pierderea onoarei

 Pentru prima dată am auzit expresia:

- Ți-ai pierdut onoarea!

Când profesoara dirigintă a aflat undeva prin clasa a XI-a despre o colegă care a făcut treaba aceea pe o mirițte într-o toamnă ploioasă. faptul că eleva n-a roșit, n-a zis nimic și totul a trecut neobservat, mi-a lăsat impresia că a-ți pierde onoarea este ca și cum ai pierdut guma, creionul sau o monedă de 5 bani, cu care fix nu ai ce cumpăra, dacă te duci în magazin căci și o coală de hârtie costă mai mult.

Eu citisem cărți în care dezonoarea era echivalentă cu duelul, cu pierderea vieții. Și despre onoarea pe câmpul de luptă, împreună cu eroismul citisem destul de mut. În război dezonoarea pierdută era echivalentă cu imposibilitatea de a trăi printre semeni ca ființă cu drept de a-i privi pe cei din jur, ci omul dezonorat avea statutul de vierme.

Așa cum știam eu, un om este onorabil dacă și numai dacă:

- este cinstit,

- are o calificare,

- câșitgă banul munciond,

- își respectă părinții,

- nu-și bate nevasta și copiii,

- spune bună ziua când trebuie,

- își plătește dările la stat,

- achită datoriile făcute la prieteni,

- nu are vicii devastatoare,

- este apreciat de cei din jur,

- nu condiționează soluționările problemele din sarcinile de serviciu,

- aplică procedurile cerute de societate.

Eu credeam că există situații în care și în ziua de azi un om își pierde onoarea. Educația pe care am primit-o mi-a spus că cel ce intră în pușcărie că a furat, că a fost violent, că a violat, că a ucis, că a fost corupt, a pierdut onoarea. Mai știam că onoarea pierdută este pierdută și punct. Nici o mie de ape nu-l mai spală pe cel ce și-a pierdut onoarea. Viața arată că acolo unde nu este onoare se întâmplă orice și nimic nu merge cum ar trebui să meargă. Oamenii fără onoare:

- nu-și asumă responsabilități,

- la orice porcărie găsesc justificare,

- fac dintr-o eroare un act de vitejie,

- prezintă răul ca fiind binele perfect,

- folosesc cifrele pentru a-și acoperi neputința,

- fac rău și cu zâmbetul pe buze își mângâie victima pe creștet,

- transformă faptele mizerabile în acte de curaj,

- se prezintă imaculați, deși în realitate sunt mânjiți.

La un moment dat, pierderea onoarei nici nu mai contează pentru mulți dintre semenii noștri din moment ei nici nu și-au pus problema nicio clipă despre acest subiect, căci în familie, în societate și în forurile lor intime conceptul de onoare nici nu există. Pe oamenii mici onoarea îi încurcă teribil, căci dacă ar fi cultivat acest concept, hoția, minciuna, manipularea, corupția ar fi precedate de o clipă de nehotărâre legată de întrebarea dacă este sau nu bine ceea ce se face și ar fi stânjenitor, căci s-ar porni din start cu o umbră de nehotărâre, de nesiguranță și de teamă, caracteristici inadmisibile în viața borfașilor.

(18 februarie 2021)

Strategii de folosire a rețelelor de socializare

Există HR și PR, dar pe Dâmbovița și HR și PR nu sunt ce ar trebui să fie. Sunt niște abordări caricaturale, căci de ar fi altfel, cu siguranță s-ar vedea. Ceea ce se știe exact este că și PR și HR există aici pe bani mulți.

Printre altele, HR și PR se îngrijesc de imaginea celor care le dau simbrie. Dacă HR și PR ar fi specialiști în adevăratul sens al cuvântului, ar gestiona:

- îmbrăcămintea,

- vorbele,

- textele,

- postările,

- comportamentul, 

- ieșirile,

- gesturile,

celor de care se ocupă, ceea ce nu se întâmplă, așa cum viața o demonstrează zi de zi, ceas, de ceas, minut de minut, clipă de clipă.

Acum mă refer la echipele care gestionează tot ce se întâmplă cu un candidat pentru un post oarecare de decan, de rector, de deputat, de senator, de prezident. Această echipă poartă numele de staff de campanie și se ocupă de tot de înseamnă activitatea și imaginea candidatului în perioada de campanie electorală dar în unele cazuri și în perioada de precampanie electorală. Sunt și mai puține cazurile în care echipa continuă să stea în preajma alesului în perioada ceva mai lungă de postcampanie.

Nu vreau să înșir aici lista groaznic de lungă a sarcinilor ce trebuie să le îndeplinească staff-ul de campanie, ci mă voi ocupa doar de gestionarea contului de pe o rețea de socializare și aici fac referire la contul de facebook.

Foarte mulți dintre candidați nu au cont de facebook înainte de a intra în cursa de alegeri și trec rapid la crearea unui cont, pentru că prin acel cont staff-ul consideră că vor avea acces la anumiți cetățeni care:

- au cont;

- urmăresc postările;

- iau atitudine;

- comentează;

- scriu mesaje;

- propagă idei;

- au opinii;

- sunt vectori de opinie;

- influențează.
În timpul campaniei, echipa de lucru are grijă să posteze texte și fotografii care să definească profilul candidatului. Dacă membrii echipei știu meserie, studiază grupul țintă și oferă acestuia exact imaginea pe care membrii săi și-o doresc, folosind fotografii și texte sau chiar clipuri care să fie pe placul celor ce urmăresc contul de facebook al candidatului.
Tot echipa aceea, face ea ce face și:
- adună prieteni;
- gestionează lick-urile;
- răspunde personalizat;
- definește omul îndatoritor;
- crește popularitatea.
Normal ar fi ca și după ce s-au terminat alegerile și insul a și câștigat, echipa să continue să gestioneze contul, ceea ce nu se întâmplă deloc. Ba mai mult, se face deplasarea pe o direcție greșită în sensul că programul cu care se participă în alegeri devine total diferit de ceea ce alesul face în timpul mandatului. Din omul modest, respectuos, harnic, corect, bun, disciplinat, ordonat, de acțiune, îi apare de fapt adevărata față și adevăratele defecte pe care nu se sfiește a le afișa ostentativ chiar prin postăti:
- rare,
- agresive,
- incoerente,
- arogante,
- întâmplătoare,
- răutăcioase.
Ceea ce este interesant se leagă de faptul că spre sfârșitul ciclului electoral, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apare o nouă echiă de campanie, căci insul dorește să perpetueze accesul la cașcaval, drept care reface contul de facebook dacă l-a închis, trece la a face exact ceea ce a făcut în campania precedentă. Numai că poporul facebookian funcționează exact ca în proverbul cu ulciorul care nu merge de două ori la apă, nu de mai multe ori, ci fix de două ori. Numai prima dată este cu noroc. A doua oară, dacă oameniii care citesc văd neconcordanțe, sancționează totul.
Deci, strategia de folosire a contului pe o rețea de socializare trebuie să se caracterizeze prin continuitate, ritmicitate și prin menținerea acelorași standarde și a aceleiași abordări cu texte curtenitoare, sugestive, exacte, pozitive și realiste.

(08 decembrie 2017)

Tratat de fraudarea alegerilor

Acum că toată lumea s-a apucat să scrie tratate, evident că și pentru fraudarea alegerilor trebuie scris un tratat. O echipă interdisciplinară de cercetători trebuie să sape adânc în așa fel să rezulte un demers de vreo 2.000 de pagini în vreo patru volume, cum fuseră volumele Constantinescului cu timpul zidirii, de după dărâmături.

După umila mea părere acest tratat ar trebui să conțină capitole referitoare la:

- alegeri;

- obiectivele alegerilor;

- procesul electoral;

- legea electorală;

- structuri de derulare;

- software electoral;

- organizarea alegerilor;

- managementul alegerilor;

- calitatea procesului;

- candidații;

- siguranța;

- factori favorizanți;

- etapele procesului electoral și fraudarea;

- fraudarea subtilă;

- fraudarea ca proces;

- fraudarea ca acțiune;

- factorii favorizanți ai fraudării;

- rezultatele fraudării;

- obiectivele fraudării;

- cazuri de fraudare în istorie;

- mecanisme de fraudare;

- efectele fraudării;

- fraudarea prin software;

- fraudarea la numărătoare;

- fraudarea prin structuri de forță;

- fraudarea prin comunicare;

- fraudarea prin transcriere;

- fraudarea la urne;

- fraudarea prin turism electoral;

- fraudarea prin manipulare;

- fraudarea prin liste suplimentare;

- fraudarea prin urne mobile;

- fraudarea prin vot multiplu;

- fraudarea prin secții fictive;

- fraudarea prin vot fictiv;

- fraudarea la nustață;

- fraudarea prin numărotoare în secții;

- fraudarea prin anularea forțată de voturi;

- fraudarea prin neparticipare;

- fraudarea prin participare;

- fraudarea prin ură;

- fraudarea de grup;

- cuantificarea efectelor fraudării;

- costurile fraudării;

- prevenirea fraudării alegerilor;

- beneficiarii fraudării;

- fraudarea grosolană;

- fraudarea științifică;

- procese optimale de fraudare;

- sancțiuni pentru fraude electorale;

- combaterea fraudelor electorale;

- suferința democrației datorată fraudei electorale;

- prelungirea dictaturilor prin fraudă;

- descoperirea fraudelor electorale;

- studii de caz celebre;

- concluzii legate de dezvoltarea științei fraudelor electorale.

Este clar că acum în secolul al XXI-lea utilizarea metodelor empirice de a frauda alegerile fie că sunt ușor descoperite, fie că sunt inoperante datorită folosirii tehnologiilor moderne. S-a văzut că în 2016 în decembrie se scana cartea de identitate, se compara cu conținutul unei baze de date și s-a eliminat votul multiplu, pentru că mai multe persoane erau implecate, iar hoția o face unul singur, dacă o face. Nimeni nu-și pune pielea la saramură aiurea și gratuit. Există posibilitatea ca și în cazul numărătorii de voturi procesul să fie automatizat prin scanarea buletinelor, cu condiția ca buletinele să nu mai fie așa de stufoase. dacă s-ar dezvolta ceva mai în profunzime chestia cu cartea de identitate inteligentă și cu semnătură digitală și dacă ar fi o încredere mai mare a politicienilor în inteligența alegătorilor, s-ar face votul electronic la urnă cu  tuchscreen cu garantare totală folosind acel card de identitate și o interfață inteligentă. Este clar că fraudarea ar fi deplasată la nivelul acelui software, eliminându-i pe totți trepădușii de pe nivelurile de bază și intermediare ale procesului electoral. mai e mult până departe, căci o opoziție care-și dorește alegeri corecte, o dată ajunsă la putere îți schimbă optica pentru a deveni putere perenă, adică veșnică în a se înfrupta din carnea de pe ciolan.

(03 septembrie 2017)

Politica, sora mică a pornografiei

Politica este sora mai  mică a pornografiei. Am argumente solide pentru a susține această afirmație. Le voi lua pe rând pentru a-mi demonstra afirmația, iar la final voi încheia cu QED.

În primul rând, atât politica, cât și pornografia sunt afaceri rentabile.

În al doilea rând, din politică, dar și din pornografie se scot profituri uriașe.

În al treilea rând, nici politica și nici pornografia nu presupun vreo calificare.

În al patrulea rând, nici în politică și nici în pornografie nu intră oricine.

În al cincilea rând, și în politică și în pornografie se lucrează cu tarife.

În al șaselea rând, în politică și în pornografie activitatea se duce în spații amenajate.

În al șaptelea rând și politica și pornografia atrag nenumărați gură-cască.

În al optulea rând și politica și pornografia se fac cu mult zgomot.

În al noulea rând, politica și pornografia au scheme după care își derulează activitățile.

În al zecelea rând, s-a dovedit co politica și pornografia interferează natural.

Mai sunt și alte lucruri care fac să arate că cele două sunt rude de sânge. Le voi adăuga în viitor, dar se va vedea că politica este sora mai mică pentru că.

(26 iunie 2017)

Grupul țintă e una și cum se votează este alta

Grupul țintă la alegeri este o entitate a cărei structură este cunoscută dacă se dorește acest lucru. Este adevărat că sunt 18 milioane de inși pe liste, dar nu sunt niște anonimi. Acolo este Ionesc, Poperscu, Georgescu, cu CNP, cu profesie, cu adresă, adică cu tot ce trebuie pentru a fi identificat și studiat. Ideia este că având 18 milioane de inși, nu statistica aceea ușor vulgarizată ar trebui folosită, ci un capitol numit analiza de date sau cum zicem noi nord-coreeni, data analysis. Din ce oferă data analysis se văd:

- colectivități omogene;

- interacțiuni între subcolectivități;

- modalități de a controla regruparea elementelor.

Cine dorește să construiască o strategie electorală, trebuie să stabilească dacă:

- se adresează la toți cei 18 milioane;

- se adresează unei singure subcolectivități;

- se adresează unui număr finit de colectivități.

Răspunsul la această întrebare duce la:

- a identifica nevoile alegătorilor;

- a stabili limbajul de comunicare;

- a construi mesajele ce vor fi adresate oamenilor;

- a defini formele concrete de comunicare;

- precizarea ariei de răspândire a persoanelor;

- precizarea momentului când va începe comunicarea.

Estimările din grupul țintă vor permite efectuarea de calcule legate de numărul probabil al celor care vor vota partidul. Că cât sunt mai realiste ipotezele de lucru, cu atât estimările vor avea o acuratețe mai bună. Când există structura grupului țintă, mesajele și estimările, este foarte ușor să se vadă eficiența strategiei de campanie și derularea însăși a campaniei. Dacă lucrurile sunt clare, vor fi și cuantificabileș Una este ce se planifică și alta este ce se întâmplă. IRES a dat acum rezultatele votului ca sondaj cum s-a votat me vărste, pe cateforii de studii și pe urban, respectiv, rural, pe fiecare partid în parte. Cine are interes va pune față în față datele estimate cu cele din acel sondaj și va vedea cât de eficient a lucrat. De regulă nu se întâmplă așa ceva, pentru că după vot, cei care s-au ocupat de strategii de campanie se retrag. Se lucrează cu plata înainte și de aceea nu există analize postelectorale.

Fiecare tipologie din grulul țintă are mesajele sale. Cine face doar o structură de mesaj crezând că atinge toate corzile sensibile pentru toți alegătorii face o mare greșeală. Bețivilor să spui că le dai țuică, hoților să le spui că ușile de la apartamente sunt deschise, masinile n-au alarmp și cheile sunt în contact. Și tot așa. Știu un candidat care a atras voturi că:

- vorbea ca marea majoriytate a votanților:

- știa să strângă mâinile muncitorește;

- se îmbrăca obișnuit;

- nu era artificial;

- trecea sticla cum se zice;

- avea verb și spontaneitate;

- se pupa cu toată lumea, mai ales cu femeile mai coapte și mai plinuțe.

Cine știe să învețe, învață, cine nu, trăiește într-o lume paralelă, închisă într-un clopot de sticlă, fără a auzi freamătul vieții din jur. Să nu se mire atunci că vorbește la pereți.

(13 decembrie 2016)

AMR 01

Și azi văd pe facebook mesaje foarte agresive, unele jignitoare. Pe unul care jugnea pensionarii l-am scos din lista de prieteni. Era un nesimțit. Un tip care a absovit liceul Zoia Kosmodemiamskaia, un fiu de nomenklaturist, absolvent de drept, cred un funcționăraș sau lingău pe la un partid. Regret că nu i-am înregistrat numele să-l pun aici. În rest, liniște și pace.

Sunt unii care vorbesc că cei care nu votează cu partidul X este prost. Sau e câte unul care spune că el votează partidul Y. E ultima zi de dinaintea alegerilor și am crezut că pe facebook lumea are un pic de bun simț, ceea ce nu s-a produs. Unii mă anunță că nu ies la vot. E și asta este o opțiune, dar nu trebuie clamate în gura mare chestiunile intime. Mă rog, primitivismul nu este depășit.

(10 decembrie 2016)

AMR 02

Au mai rămas fix două zile până la deschiderea urnelor de vot la voi, la România. După o campanie electorală de doi bani fără trei cenți, partidele s-au aliniat, vai steaua lor, la start și așteaptă ca un popor sărăcit, temătot, trist, flămând, îndoctrinat cu spaime de dincolo de normal, să vină să bage buletinul în urne. Acolo unde 40% din ăpopulație este analfabetă este cu certitudine un hazard votul pentru că un om care nu știe să citească, probabilitatea de a fi manipulat este groaznic de mare. Au mai rămas două zile până la vot și sunt sigur că și duminică 11 decembrie 2016, oamenii vor vota oricum altcumva decît le zice propria conțiință, pentru că sunt triști, flămânzi, săraci și dezorientați, iar politicienii veroși știu ce să facă unor astfel de oameni pentru a le fura votul. 40% analfabeți, înseamnă foarte mult în aritmetica desemnării unor majorități valabile.

(09 decembrie 2016)

AMR 03

3,2,1... start!
Prezidentul a glăsuit.
I-a invitat pe concetățenii lui să voteze.
Cioloș a indicat și cu cine să voteze românii: PNL și USR.
În banalul care se manifestă acum cele zise de oricine tot banal rămâne.
Totul este mort, fără culoare.
Prezidentul a zis că are un partid pe care îl votează. Le-a zis românilor despre toate variantele.
Dacă au ales, să voteze.
Dacă nu au ales cu cine, să meargă să voteze.

(08 decembrie 2016)

AMR 04

Azi este miercuri 7 dcembrie 2016. La televiziuni merg cu sorcova sefii de partide care se consideră și comunicatorii ideali și spun diverse. Nicușor Dan s-a tuns și are cărare pe mjloc. În rest mare platitudine și banalul este devastator. Se toacă timpul, în loc să se spună lucruri interesante. Lumea se pierde în mărunțișuri.

(07 decembrie 2016)

AMR 05

Azi este Sf. Nicolae și dacian Cioloș a făcut niște gafe impardonabile. Nu are stofă de conducător. Este banal și monoton. Nicușor Dan este mai bun decât el de 1000 de ori. La Antena 3 a zis ceva despre mocirlă.

(06 decembrie 2016)

AMR 06

Luni 5 decembrie 2016 a trecut într-un mod banal, deși mai sunt 5 zile până la alegeri. Tot banalități, tot niște confruntări slabe, cu acuzații dintre cele mai ciudate. Sunt candidați care se laudă cu orice numai cu meserii nu. Dacă unii au meserii, nu au proiecte de succes pe meseriile lor.

(05 decembrie 2016)