Notițele cursului de Programare a calculatorelor din 1969

În anul al IV-lea de studenție de la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, actuala secție de Informatică Economică, de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, actuala Facultate de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică,  profesorul Dragoș VAIDA de la Universitatea București a ținut cursuri, pe care colegul meu de serie Doru PASCU de la grupa 243 le-a păstrat și mi-a oferit ocazia să le prezint pe acest blog, în mai multe articole, pentru a se vedea cum se făcea carte în acele vremuri și mai ales, cât de mult trebuia să muncească studenții, pentru a deveni specialiști adevărați.

În cele două ore de curs, profesorul Dragoș VAIDA, care era și autor de articole, dar și de cărți, om de vastă cultură, prezenta tot ceea ce era necesar ca studenții, la finalul celor 28 de cursuri să scrie programe de complexitate medie spre mare, cu analiza calității, făcută după regulile și standardele de atunci.

PS: a se vedea capacitatea lui Doru PASCU de a sintetiza și de a scrie citeț notițele, el fiind renumit în seria noastră de studenți pentru calitatea celor scrise în timpul orelor de curs.

(23 mai 2026)

Profesorii studenției mele

Trebuie să spun că eu am terminat facultatea în anul 1970 și dacă după 55 de ani sunt în stare să scriu despre profesorii mei, înseamnă că aceștia au însemnat ceva pentru mine, iar ceea ce m-au învățat, am folosit și de aceea le sunt recunoscător tot timpul cât voi trăi.

Edmond NICOLAU a fost profesorul meu de Cibernetică Economică și îl am și acum în fața ochilor, cum deschidea cărți scrise în diferite limbi, ne citea paragrafe pentru a ne demonstra că ceea ce spune la curs, sunt lucruri definitorii, susținute de mari savanți ai lumii. Era un profesor de mare calibru, care știa carte și care avea darul de a explica totul foarte clar. Era ca un magnet. Studenții îl admirau.

Nicolae RACOVEANU  a fost profesorul meu de  Sisteme de Calcul și de Operare și am apreciat la el claritatea, concizia și simplitatea abordării pentru chestiuni extrem de complicate. Îmi amintesc cum a prezentat în câteva minute un algoritm pentru calcului matricei invers folosind o metodă de aproximare, iar formula scrisă pe tablă pentru o iterație era de o frumusețe rar întâlnită.

Alexandru POPOVICI a fost profesorul meu de Electronică și cursurile sale erau adevărate bijuterii. El desena cu crete colorate schemele pentru circuite și explicațiile pe care le oferea erau logice, ușor de reținut. Pentru mine acest profesor a fost un model și mi-am dorit să fiu ca el, dar a fost foarte greu.

Ludwig GUNBERG  a fost profesorul meu de  Filosofie și ca să vorbești de mari filosofi ai Occidentului când unii vorbeau doar de ENGELS și de LENIN era o mare artă, iar profesorul deținea acest talent la cel mai înalt nivel. Am aflat de la unii absolvenți că profesorul era aplaudat la terminarea cursurilor.

Dragoș VAIDA a fost profesorul meu de Metode numerice și de Limbaje de Programare. A fost conducătorul lucrării mele de stat, actuala lucrare de licență. Voi spune doar atât: profesorul mi-a dat un manuscris al cărții Algoritmi de compilare, carte ce avea să fie publicată, peste ani, pentru a mă documenta, ceea ce m-a impresionat foarte mult. Peste ani,la o conferină, profesorului Dargoș VAIDA i s-a decernat Diploma și Medalia Grigore MOISIL.

Valeriu PESCARU a fost profesorul meu de  Analiza și proiectarea sistemelor informaționale, disciplină de la acre am învățat foarte multe, căci profesorul venea din producție și avea o mare experiență. De pe poziția de director al Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică a coordonat nenumărate proiecte de analiză și de proiectare de sisteme informatice de mare anvergură, având succese recunoscute de specialiști, dar și de cei care utilizau astfel de sisteme.

Elena BIJI a fost profesoara mea de Statistică economică și dacă am înțeles cu adevărat ce înseamnă statistica și că indicatorii sunt doar niște convenții, toate le datorez clarității cu care profesoara mea prezenta totul și venea cu exemple sugestive, ușor de înțeles și de analizat.

Alexandru HALLUNGA a fost profesorul meu de Limba Franceză, care avea un doctorat la Sorbona și care a fost traducătorul lucrării Avuția Națiunilor a lui Adam SMITH. Caracterul său absolut special m-a făcut să studiez limba franceză, nu să o învăț și să mă aplec cu atenție asupra verbelor neregulate, aspect care mi-a folosit enorm când am mers în 1993 la o bursă în Franța pentru trei luni. Am reușit să vorbesc două ore la un seminar științific despre analiza de date la un laborator de la L'école nationale d'ingénieurs de Belfort, coordonat de  profesorul Michel FERNEY.

Vasile NICHITA a fost profesorul meu de Economie politică, un om de mare cultură, care știa să ocolească problemele delicate în care teoria economiei socialiste era contrazisă de realitățile de zi cu zi.

Otilia POPOVICI a fost profesoara mea de Planificarea economiei naționale și am apreciat eforturile sale de a mă face să înțeleg cum se construia planul național de dezvoltare economico-socială, ca proces iterativ, pornind de la un obiectiv stabilit, prin încercări succesive, fără ca planul să apară ca un dat din cer.

Maria STURZA a fost profesoara mea de Limba Franceză, de ca lacare am învățat foarte multe. Am înțeles că era prințesă și noblețea discursului său m-a determinat să-mi lărgesc orizontul de cultură, încât am ajuns să citesc texte de nivel mediu din literatura franceză și să mă ajut de dicționar din ce în ce mai puțin, ceea ce a dat o oarecare cursivitate discursului meu.

Moisă ALTĂR a fost profesorul meu de Cibernetică Economică și am învățat de la el că nu poți progresa în niciun fel dacă nu te documentezi solid în problema de care vrei să te ocupi de pe poziția de cercetător științific. Am apreciat la acest profesor căci pe biroul său se găseau nenumărate cărți din domeniul de care se ocupa și întotdeauna avea abordări constructive cu o voce calmă, care te determina la muncă asiduă în continuare, pentru a găsi soluția cea mai potrivită problemei pe care o aveam de rezolvat. L-am revăzut în Aula Magna pe profesor pe 28 septembrie 2025 la întâlnirea de 45 de ani a unei promoții de studenți ai Facultății de Cibernetică și mi-a făcut o imensă plăcere.

Ștefan MUSTĂȚEA a fost asistentul meu de programarea calculatoarelor electronice și consider că dacă am deprins tainele programării calculatoarelor, De la Ștefan MUSTĂȚEA am deprins-o, căci el m-a învățat să construiesc scheme logice, să scriu linii de cod și mai ales, să fiu exigent în a testa programele, pentru a fi sigur că acestea sunt bune.

Florea STAICU a fost profesorul meu de Economie politică și mă mândresc cun nota pe care el mi-a dat-o la examenul de la sfârșitul primului meu an de studenție. Peste ani, ori de câte ori l-am întâlnit pe acest minunat profesor de la care mi-am clarificat multe elemente legate de economia capitalistă, i-am arătat respectul meu nemprginit.
Vasile BIȚĂ a fost profesorul meu de Sisteme  de calcul electromecanice  este cel de la care am învățat multe lucruri despre mașinile de calcul mecanice, electromecanice, căci el venea din producție și problemele pe care ni le propunea, erau cele din producție, iar soluțiile oferite trebuiau să răspundă exigențelor producției reale.

Constantin DINESCU a fost profesorul meu de  Cercetări opraționale este profesorul de la care am învățat ce este optimizarea și de la care am învățat să formulez și să soluționez probleme de optimizare liniară folosind algoritmul simplex, dar am rezolvat și optimizaări ale problemelor de transport și nu numai. Trebuie să amintesc aici că tot ce am știut despre optimizare și despre modul de a aborda realist o astfel de problemă, o datorez acestui mare profesor.

Trebuie să mă laud că în studenția mea nu am avut profesori nepregătiți profesional sau cu caractere mici. Fiecare profesor a fost un model pentru mine și de la fiecare am avut ce învăța.

(08 octombrie 2025)

Ehei, cum erau profesorii universitari de pe vremea mea...

Dacă mă laud cu ceva, mă laud că eu am avut în timpul studenției mele profesori universitari care veneau la cursuri și erau adevărate modele, prin cursurile pe care le predau, prin cultura lor, prin personalitatea lor și prin ținuta lor impecabilă.
Profesorul Ludovic TÖVISSI intra la sala de curs cu precizie de ceasornic și prezenta problematica astfel încât toate lucrurile erau clare la disciplina sa numită Calcul Economic, unde se prezentau aspecte de mare noutate, căci profesorul se documenta, desfășura activitate de cercetare științifică și avea și experiență practică. Aici trebuie să amintesc faptul că el împreună cu profesorul Nicolae RANCU au scris o carte de Statistica calității, care a luat premiul Academiei RPR.
Profesorul Nicolae RACOVEANU a fost profesorul meu de Sisteme de calcul și de operare și l-am apreciat pentru capacitatea sa extraordinară de a prezenta probleme oricât de complexe ar fi fost, într-un mod atât de concis și de clar, încât le înțelegeam fără nicio dificultate și eram în stare să trec la rezolvarea de probleme noi, ca și cum știam modul de rezolvare dintotdeauna. 
Profesorul Edmond NICOLAU a reprezentat pentru mine modelul de profesor erudit, care știa multe limbi străine și care venea la cursuri cu cărți ce aveau semne puse la anumite pagini și la momentul potrivit le deschidea și citea câteva fragmente convingătoare despre problema pe care o prezenta la curs. Să amintesc aici că profesorul NICOLAU se ducea la Congresele de Cibernetică de la Namur așa cum mergem noi la piață, căci era recunoscut pentru rezultatele sale științifice în lumea întreagă.
Profesorul Dragoș VAIDA este cel de la care am învățat metode numerice și să programez în limbaje de programare evoluate. Aici menționez faptul că el a fost conducătorul meu științific la lucrarea de diplomă și lucrul excepțional pe care îl precizez este faptul că profesorul VAIDA mi-a dat un manuscris al unei cărți de algoritmi de compilare să mă documentez, manuscris pe care l-am înapoiat exact la termenul convenit, iar gestul profesorului m-a impresionat pentru toată viața.
Profesorul Ludwig GRÜNBERG preda cursul de filosofie și față de alți profesori de filosogie împietriți în dogmele unui materialism dialectic prăfuit, ne vorbea la curs despre teoriile unor mari filosofi precum Immanuel KANT, Arthur SCHOPENHAUER, Friedrich NIETZSCHE, Jean-Paul SARTRE, Constantin RĂDULESCU-MOTRU. Am fost impresionat să aflu că profesorul meu Ludwig GRÜNBERG era invitat la congrese de filosofie importante în țări occidentale.
Profesorul Alexandru POPOVICI  a predat cursurile de electronică. Venea de la Politehnică și impresiona prin modul în care decurgea prezentarea problemelor. Profesorul avea crete colorate și desena schemele cu o precizie și o rapiditate de invidiat. Își pregătea prelegerile încât în clipa în care se suna de terminarea cursului și el încheia ultima idee.

Profesorii mei erau oameni de cultură, cu pregătire în domeniul lor la cel mai înalt nivel, pentru că șeful de catedră, Manea MĂNESCU avea criterii stricte de selecție valorică a colaboratorilor încât veneau în fața noastră cei mai buni dintre cei mai buni dintre profesori la fiecare disciplină

(17 septembrie 2025)

Crisa calității în educație

Pe lângă multe alte crize care se suprapun în educație, criza calității este cea mai importantă pentru că afectează grav procesele specifice educației.
Lipsa de atractivitate a domeniului educației din cauza salarizării și a perspectivelor modeste pe care le generează o carieră în acest domeniu, fac din educație un domeniu neatractiv pentru absolvenții de vârf din facultăți.
Sistemul de selectare a celor care devin profesori în școlile gimnaziale, în licee dar și în universități este extrem de deficitar, încât permite accesul la pozițiile de profesor a unor persoane care nu au:
- calitățile necesare de a lucra cu elevii și cu studenții,
- pregătirea necesară pentru a se prezenta în fața elevilor și studenților,
- dorința de autodepășire, atât de necesară menținerii în domeniul dinamic al educației.

Eu mă laud că în vremurile studenției mele am avut cu adevărat profesori dse la acre am avut de învățat.

Nu am să uit niciodată:

- cursurile de calcul economic ale profesorului Ludovic TOVISSI,

- cursurile perfecte de electronică ale profesorului Alexandru POPOVICI,

- cursurile de cibernetică economică ale profesorului Edmond NICOLAU,

- cursurile de programarea calculatoarelor ale profesorului Dragoș VAIDA,

- cursurile de sisteme de operare ale profesorului Nicolae RACOVEANU,

- cursurile de filosofie ale profesorului Ludwig GRUNBERG,

- cursurile de cercetări operaționale ale profesorului Constantin DINESCU,

- cursurile de statistică ale profesoarei Elena BIJI.

În mintea mea de student, profesorul era profesor. Nota pe care o acorda, era notă pentru valoarea soluțiilor oeferite de mine ca student și niciodată nu mi-a trecut prin minte să contest vreo notă.

Criza privind calitatea în educație a început imediat după Revoluția din Decembrie 1989 când s-a produs relaxarea criteriilor de accedere în licee și în facultăți, prin eliminarea barierelor legate de medii și de facultățile absolvite. Înrăutățirea statutului profesorului și rolul nefast al presei și televiziunii în demolarea prestigiului profesorilor, a făcut ca nivelul de calitate al actului educațional să se prăbușească ireversibil. Școala nu a ținut pasul cu noile tehnologii. Școala interzice utilizarea telefonului mobil și a calculatorului în examene, în loc să integreze aceste dispozitive. Este ca și cum ai interzice unui mecanic să utilizeze la strângerea șuruburilor o cheie dinamometrică pe motiv că îl ajută să facă o treabă de calitate.




(19 august 2025)

Manea MĂNESCU a preluat modelul american

Eu am scris multe articole despre Manea MĂNESCU, adică despre profesorul Manea MĂNESCU, omul care a fost șeful Catedrei de Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice, articole unde am căutat să lămuresc niște lucruri, doar pentru faptul că din 1970 până în 1989 am fost membru al acestei catedrei, iar profesorul Manea MĂNESCU a fost șeful meu.

Manea MĂNESCU era omul care știa ce înseamnă performanța, care aprecia valoarea autentică și care a demonstrat în practică faptul că a avea în jurul său pe cei mai valoroși specialiști din domenii de vârf, este cheia succesului acțiunilor pe care le va derula pentru a face din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, una dintre cele mai bune facultăți. Având în jurul său pe profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA, Mircea GRUMĂZESCU, Ludovic TOVISSI, Alexandru POPOVICI, Constantin IONESCU, Gheorghe VASILESCU și pe inginerii Ioan DUMITRESCU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU și Grigore GRAMA, Manea MĂNESCU a reușit să preia modelul american conform căruia cercetarea științifică se face în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE, pentru că numai în laboratoarele de pe lângă o catedră există posibilitatea de a se face cercetare științifică, pentru că cercetarea științifică nu este o muncă funcționărească, ci presupune:

- absolvenți valoroși de facultate,

- activitate de documentare,

- derularea de cicluri specifice cercetării științifice,

- oameni dedicați muncii de cercetare științifică,

- criterii de performanță de înalt nivel,

- îmbinarea cercetării cu învățământul și producția.

După o vizită în USA, Manea MĂNESCU a realizat o structură asemănătoare, adică a creat o catedră pentru a asigura predarea disciplinelor de cibernetică, statistică și informatică, dar și laboratoare de cercetare științifică pentru crearea de sisteme informatice, pentru dezvoltarea de modele cibernetice și pentru a duce rezultatele cercetării științifice spre producție, prin intermediul contractelor de cercetare științifică încheiate între LCCE și diferitele fabrici și combinate de pe platformele industriale din țară.

Acest model s-a dezvoltat continuu, dar la un moment dat, mai precis după 1977, s-a produs infectarea lui cu elemente mediocre, provenind pe căi oculte, așa cum s-a întâmplat cu institutele de cercetări, care la un moment dat au devenit locuri călduțe pentru tot felul de personaje care aveau sprijin în structurile de partid ale timpului. Te trezeai că în laboratoare a apărut câte o figură nouă, care în niciun caz nu era un absolvent valoros de facultate sau un cercetător științific cu rezultate remarcabile, ci aflai că este nepoata sau nepotul cuiva, căci cercetătorii științifici valoroși existenți în laboratoare nu se sfiau să spună cu subiect și predicat ce și cum, ca lucrurile să fie clare, iar cei în cauză, nu se jenau câtuși de puțin.

După 1989 s-a încercat dezvoltarea de proiecte de cercetare științifică în catedre, cu finanțare națională sau din bani europeni, dar rezultatele sunt departe de ceea ce ar trebui să fie, datorită lipsei banilor, modului de organizare a competițiilor pentru obținerea finanțării și adaptării ineficiente a structurilor specifice cercetării științifice de înalt nivel la modalitățile din spațiul mioritic unde totul se relativizează balcanic.




(24 martie 2025)

Cine s-aseamănă, s-adună!

Cine s-aseamănă, s-adună! Zice un proverb bătrânesc și mare adevăr este încorporat în el. Zilele aceste vedem lucruri care se leagă de cea mai neagră pagină din istoria poporului român și aici mă refer la perioada cuprinsă între 20 decembrie 2004 și 21 decembrie 2014.
Nu mă voi apuca acum să enumer defectele multe și nici calitățile puține ale lui Traian BĂSESCU, pentru că nu sunt interesante nici unele și nici celelalte, ci doar voi enumera persoanele din anturajul său și concluziile le trageți fiecare dintre voi.

Emil BOC, premier, care vorbea despre a treia alternativă.

Iulian FOTA, consilier care s-a făcut de râs cu engleza sa.

Elena UDREA, ministreasă care făcea sarmale, împletea și dădea cu mopul. Acum face pușcărie.

Florian COLDEA care la 43 de ani a devenit general locotenent.

Laura Codruța KOVESI care la 33 de ani a devenit procuror general.

Alina BICA a ocupat de 39 de ani funcția de procuror șef la DIICOT. Este condamnată definitiv.

Cătălin AVRAMESCU la făcut zero la tv pe filosoful Andrei MARGA.

Mircea BĂSESCU a fost condamnat la 4 ani de pușcărie pentru trafic de influență.

Horia GEORGESCU, șeful ANI, arestat preventiv pentru corupție.

Monica IACOB RIDZI a făcut pușcărie pentru abuz în serviciu.

Se observă că Traian BĂSESCU nu a reușit să constituie colectivități omogene, filtrate după criterii riguroase și a operat ca un manager de proiect, fără experiență, condus de simțuri și de instincte care nu au avut nicio legătură cu evaluările științifice ale persoanelor pe care le-a inclus în cercul său de interes. A considerat că experiența, că baza pregătirii profesionale stau undeva pe un plan oarecare, ceea ce a condus la constituirea unui conglomerat neomogen din toate punctele de vedere. 

Întotdeauna noi trebuie să analizăm calitatea oamenilor. Îmi amintesc cum Manea MĂNESCU, în vremurile de demult, a reușit să capaciteze minți luminate ale învățământului și a fosmat astfel o puternică echipă cu care a pornit la drum când a clădit facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică și aici voi numi pe profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA, Gheorghe VASILESCI, Constantin IONESCU. Sune-mi cu cine te întovărășești, ca să spun cine ești.



(22 iunie 2024)

Sebastian BURDUJA, eroul zilelor noastre!

Sebastian BURDUJA este un bărbat de 39 de ani.

În anul 2008 a finalizat studiile de licență la Stanford University cu calificativul A+.

În anul 2011 a finalizat un master la Harvard Kennedy School of Government – Harvard University.

În QS World University Rankings 2024, Stanford University este pe poziția 5 și Harvard University este pe poziția 4 în lume, în timp ce universitățile de pe plaiurile noatre cele  mioritice se află pe intervalul 801 - 1400 în cel mai bun caz.

În anul 2019 a susținut  În Academia de Studii Economice din București, teza de doctorat de 189 de pagini,  intitulată Business-to-business corruption in former communist countries : Spotlight on Romania = Coruptia între actori privați în state fost comuniste : Studiu de caz România,  sub conducerea științifică a profesoarei Rodica Milena ZAHARIA, obținând calificativul Summa Cum Laude.

Sebastian BURDUJA a publicat o serie de lucrări fie ca singur autor, fie în colaborare, lucrări pe care le enumeră în Curriculum Vitae aflat pe Internet, indicând inclusiv paginile unde se află, numărul, volumul,  ISBN, factor de impact și unde a fost nevoie și link-ul  pentru cei care doresc chiar să se documenteze. la fiecare, ceea ce arată că omul știe despre ce scrie, nu ca în cazul nefericitei cu Standford...

Sebastian BURDUJA este exact ceea ce are nevoie peisajul politic din spațiul mioritic, bântuit acum de indivizi care:

- au finalizat liceul la petse 35 de ani,

- au licenție pe la universități de doi bani,

- s-au autodenunțat ca plagiatori de teze de doctorat,

- habar nu au cum se scriu înjurăturile care necesită două cratime,

- sunt plini de autosuficiență și nu-și mai încap înpiele.

Sunt tare curios să văd dacă Sebastian BURDUJA va fi modelul de bărbat spre care tindem și care îmi amintește de foștii mei mari profesori Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA și Manea MĂNESCU, cei care s-au înconjurat la rândul lor de tineri deosebit de valoroși.

Alegerile din 9 iunie îmi vor clarifica direcția pe care concetățenii mei, dragii de ei aleg să meargă de bună voie și nesiliți de nimeni, fie spre a progresa cu îndârjire, fie a se mocirli iremediabil cu grație.

(14 mai 2024)

Profesori universitari excepționali

Încep să scriu despre profesorii universitari excepționali, căci eu am avut în studenția mea parte de astfel de profesori.

Un profesor universitar excepțional este acela care are o cultură remarcabilă.

Un profesor universitar excepțional este acela care nu se coboară în abordarea nimicurilor.

Un profesor universitar excepțional este acela care vede lumea cu totul altfel decât vulgul.

Un profesor universitar excepțional este acela care știe materia pe care o predă.

Un profesor universitar excepțional este acela care are darul de a exprima foarte clar ce gândește.

Un profesor universitar excepțional este acela care spune multe cu vorbe puține.

Un profesor universitar excepțional este acela care se face ascultat prin ceea ce spune.

Un profesor universitar excepțional este acela care primește respect pentru că oferă respect.

Un profesor universitar excepțional este acela care miroase a profesionist de excepție.

Un profesor universitar excepțional este acela care știe să te privească în ochi direct fără să clipească.

Un profesor universitar excepțional este acela care gândește profund înainte de a deschide gura.

Un profesor universitar excepțional este acela care intră în sala de curs imediat ce se sună de intrare.

Un profesor universitar excepțional este acela care iese din sală cu cursul terminat la sunet de clopoțel

Trebuie să mă laud, așa cum am spus, că am avut profesori excepționali și aici numesc pe profesorii Elena BIJI, Ludwig GRUNBERG, Ștefan MUSTĂȚEA, Edond NICOLAU, Alexandru POPOVICI, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISSI, Dragoș VAIDA. De la ei am învățat multe, pentru că ei mi-au fost modele și sunt foarte mândru că am avut de la cine învăța să fiu ceea ce am fost.

(02 mai 2023)

Lucrarea de diplomă de pe vremea mea

 Ceea ce se numește acum lucrare de licență, pe vremea mea se numea lucrare de diplomă. Ca și acum, lucrarea de diplomă se alegea în semestrul al II-lea al anului al IV-lea de studenție, căci noi făceam facultatea în 5 ani, nu în trei ani ca acum. Se făcea o cerere, ca și acum, în care studentul specifica titlul lucrării de diplomă ales și cine este conducătorul științific. Dacă cererea era aprobată de cel care era conducător științific și de către conducerea facultății se trecea la treabă. Lucrarea de diplomă era o lucrare complexă care se realiza prin muncă intensă pe perioada de vară când se trecea din anul al IV-lea spre anul al V-lea de facultate. Pentru aceasta trebuia să se ia legătura cu conducătorul științific să se facă un plan al lucrării și să se stabilească unele detalii legate de bibliografie și mai ales de partea aplicativă, căci trebuia să existe o parte aplicativă, unde erau verificate ipotezele și modelele enunțate în capitolele teoretice ale lucrării de diplomă.
Era de neconceput ca lucrarea de diplomă să fie terminată în semestrul al X-lea de facultate, dacă nu se lucra în semestrul al IX-lea, în vacanța dintre anul al IV-lea și al V-lea, precum și în semestrul al X-lea și nu oricum, ci cu foarte mare seriozitate.

Este adevărat că lipsa Internetului și a formatelor electronice de materiale, făcea dificilă documentarea, dar nimeni nu scuza pe studentul care nu făcea o documentare completă și nu avea o bibliografie completă, dar mai ales dacă nu dovedea că cele scrise acolo în bibliografie au fost temeinic citite și analizate.

Întrucât noi nu eram mulți studenți, iar profesorii noștri erau unii din facultate, iar alții din alte universități sau lucrau în centre de calcul, un profesor coordona undeva la 2 cel mult 4 lucrări de licență. Eu am fost în situația că eram singurul student al conducătorului meu științific, profesor cu norma de bază la Universitatea București și aici îl numesc pe marele profesor Dragoș VAIDA.

Lucrarea de diplomă era rezultatul unei munci intense. Pentru a avea o lucrare de diplomă de 80 -100 de pagini trebuia muncit din greu. Fiecare capitol era scris destul de îngrijit pe coli de hârtie de fiecare student și era predat conducătorului științific, după un grafic stabilit. Nu exista ca să se vină la conducătorul științific cu capitole dactilografiate, fără ca în prealabil acesta să nu certifice că a analizat capitolul și că respectivul capitol se include în lucrarea de diplomă ca fiind un capitol bun.

Nu exista ca într-un capitol să existe rânduri netrecute prin filtrul studentului. Dacă erau preluate fraze din anumite lucrări se preciza lucrarea și pagina unde se afla paragraful preluat. Întrucât era dificil să se dactilografieze citările, numărul lor era redus, iar studenții căutau să construiască mult conținut original, lucru care nu era foarte greu din moment ce lucrarea de diplomă era întocmită după studiu aprofundat al bibliografiei, după definirea problemei de soluționat și după ce erau definite soluțiile originale incluse.

Cei care se aflau într-un stadiu avansat cu lucrarea de diplomă, aveau posibilitatea să prezinte unele aspecte la sesiunea științifică a cercurilor studențești din aprilie 1970, lucru pe care l-am făcut și eu. În paranteză voi scrie aici că eu am avut obsesia lucrurilor neterminate și lucrarea de diplomă era unul dintre aceste lucruri. Di momentul în care mi-a fost aprobată lucrarea, eu nu am mai avut liniște și am lucrat fără întrerupere la ea toată vara anului 1969 dar și semestrul întâi din anul al V-lea, iar la sesiunea științifică din aprilie 1970 aveam o formă finală în proporție de 90% a lucrării de diplomă, deci am avut cu ce mă prezenta la acea sesiune științifică.

Colegii mei de cameră munceau și ei cu maximă intensitate la lucrarea de diplomă, căci pe vremea mea era de neconceput să faci o lucrare serioasă în doi timpi și trei mișcări, sărind peste niște etape sau trecând ca gâsca prin apă la unele face. Întâlnirea cu conducătorul științific era momentul adevărului și nimeni nu-și permitea să primească un capitol în care să să i se spună că nu este bun sau că are foarte multe de îndreptat. Când mergeam la conducătorul meu științific discutam despre un capitol la nivel de detaliu și stabileam, exact ce am de făcut. Nu exista ca eu să fac altceva decât discutasem, căci și eu și conducătorul științific notasem ce am eu de făcut. La fel procedau și ceilalți colegi și de aceea nimeni nu-și permitea să trateze problema neserios. Toți ne doream să avem lucrări de diplomă cât mai bune, să luăm note cât mai mari la examenul de stat, căci nota de la acest examen era scrisă pe diplomă și ne urmărea toată viața. Una este să ai pe fașa diplomei un 10(zece) și cu totul altcumva arată nota 7(șapte) scrisă acolo.

Au trecut 53 de ani de la susținerea lucrării de diplomă și retrăiesc momentele acelea de maximă tensiune ale elaborării, dar și ale prezentării și chiar dacă am obținut nota maximă pentru lucrarea mea de diplomă nu voi uita niciodată cât am trudit pentru acea notă, căci doream în primul rând să fiu eu mulțumit de mine și să știu că profesorul care m-a coordonat din punct de vedere științific a considerat că am făcut o treabă bună pentru nivelul meu de student care nu i-a ieșit niciodată din cuvânt.

(30 aprilie 2023)

Profesorii din facultate de pe vremea mea

Trebuie să spun din start că am avut privilegiul să am profesori absolut remarcabili în studenția mea și mă apucă mila să văd ce profesori au studenții din ziua de azi.

Profesorii de pe vremea mea, erau personalități adevărate.

Profesorii de pe vremea mea, aveau un nivel de cultură remarcabil.

Profesorii de pe vremea mea, știau carte cu adevărat.

Profesorii de pe vremea mea, erau rezultatul unei selecții de valori autentice.

Profesorii de pe vremea mea, se remarcaseră prin rezultate concrete de excepție.

Profesorii de pe vremea mea, reprezentau avangarda în știință.

Profesorii de pe vremea mea, erau respectați pentru că meritau respectul.

Profesorii de pe vremea mea, au servit pentru mine ca modele autentice.

Profesorul Edmond NICOLAU era magnific.

Profesorul Dragoș VAIDA era monumental.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era  absolutul.

Profesorul Constantin DINESCU era reperul.

Profesorul Alexandru POPOVICI era exemplul.

Profesorul Ludwig GRÜNBERG era totul.

Profesorul Ludovic TÕVISSI era un zeu.

În carnetul meu de note se află autografele unor mari personalități, căci dacă mă laud cu ceva în această viață, mă laud că eu ca student am avut cu adevărat profesori de mare valoare, de la care am avut ce învăța, pentru că ei aveau ce să mă învețe. dacă lucrurile au stat așa, totul se datorează lui Manea MĂNESCU, omul care a creat facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, omul care a selectat tot ceea ce era cel mai bun în domeniu, pentru a fi adus să predea studenților noii facultăți, ceea ce explică nivelul cu totul special al acestei facultăți până la nefasta zi de 29 iunie 1977, când s-a produs cataclismul care avea să demoleze o construcție de-a dreptul genială.

(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioan TOMESCU

Pe când eram eu șef de catedră, am dorit să invit profesori fie din catedră, fie din afară să vorbească despre munca lor. Așa s-a întâmplat cu profesorul Ioan TOMESCU de la Universitatea București, matematician de profesie. El era celebru prin cartea de 250 de pagini, Introducere în combinatorică, apărută la Editura Tehnică din București în anul 1972. Prin cineva care avea conexiuni la Facultatea de Matematică de la Universitate, a fost contactat profesorul, i s-a adresat invitația, pe care a acceptat-o și la o ședință de catedră a venit. A făcut o prezentare a activității sale, a vorbit despre munca sa de cercetare științifică, despre marii săi înaintați din zona informaticii care au fondat Secția de Mașini de Calcul din Facultatea de Matematică. Mulți dintre colegi i-au adresat întrebări și profesorul Ioan TOMESCU a răspuns la ele. A fost un adevărat regal, în care un om cu totul remarcabil și aici mă gândesc la profesorul Ioan TOMESCU a dezvăluit câteva din secretele sale de cercetător științific cu rezultate de excepție din zona combinatoricii, dar și din zona structurilor de date, domeniu care mă interesa pe mine, căci profesorul Ioan TOMESCU predase un curs de Structuri de date și avea tipărită lucrarea de 206 pagini publicată la Editura Universității București, în anul 1997 intitulată Data Structures. Tradiția de a invita personalități la ședințele de catedră nu a mai continuat după ce eu nu am mai fost șef de catedră, dar știu că vizita lui Ioan TOMESCU a însemnat ceva, căci și în Piața Romană nr. 6 s-a văzut cu ce se mânâncă cercetarea științifică autentică, mai ales după ce Centrul de calcul al ASE s-a prăbușit în sine.

(25 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Leon LIVOVSCHI

În mintea mea, profesorul Leon LIVOVSCHI era o adevărată legendă. Cartea lui de 279 pagini intitulată  Scheme logice : Semnificație, elaborare, verificare, testare și publicată la editura Tehnică din București în anul 1980 era dovada clară că omul când a scris-o știa foarte bine ce înseamnă programarea adevărată a calculatoarelor electronice.

M-a impresionat faptul că Leon LIVOVSCHI de pe poziția lui de profesor universitar, alături de alt profesor universitar și aici mă refer la Nicolae RACOVEANU, au reunit o echipă de informaticieni și au luat la bani mărunți cartea de 520 pagini a lui L. A. ZADEH, E. POLAK de Teoria sistemelor apărută la Editura Tehnică din București în anul 1969. A fost un lucru extraordinar să văd cum doi mari profesori au parcurs capitol de capitol, pagină de pagină acea carte, pentru a înțelege ceea ce au vrut să scrie autorii. Mie, ca începător în ale informaticii mi-a fost util să văd ce înseamnă să studiezi, să notezi, să-ți pui întrebări și să mergi mai departe numai după ce au fost clarificate toate elementele. 

Mi-am dat seama că Leon LIVOVSCHI a ajuns atât de departe, căci nu a lăsat nimic nelămurit și nu a pierdut timpul cu fleacuri, mergând la lucrările fundamentale din domeniu. Eu am luat cărțile pe acre le-a scris Leon LIVOVSCHI și nu au fost puține și m-am uitat la bibliografiile acelor cărți. Cu adevărat, erau acolo cărțile de căpătâi ale domeniului. Mi-am dorit ca în viața mea, să fiu și eu în stare să fiu așa de temeinic cum era Leon LIVOVSCHI, căci el a intrat pentru totdeauna în galeria modelelor mele de viață.


(13 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan CRUCEANU

În cercetarea științifică oamenii sunt grupați pe categorii ca la fotbal. La fotbal există liga a IV-a cea mai slabă, apoi există echipele de liga a III-a care sunt slabe, există echipele de liga a II-a care sunt bunicele, apoi există echipele de liga a I-a care sunt bune și cele mai bune sunt echipele de super-ligă.  Cercetătorul Ștefan CRUCEANU era de la super-ligă. După ce m-am angajat la 1 decembrie 1970 la Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE în mod abuziv, căci eu aveam repartiție guvernamentală să lucrez asistent universitar stagiar în Catedra de Cibernetică Economică și nu analist în LCCE, unde optasem căci media generală îmi permitea o astfel de alegere, ca salariat la LCCE trebuia să fac de gardă în unele nopți pentru a apărat proprietatea socialistă a oamenilor muncii, care în cazul meu consta în clădire, mobilier, calculatorul IBM 360 și cărțile din biblioteca de la etajul al VII-lea.

S-a întâmplat ca la o astfel de gardă, să fiu eu și cercetătorul științific Ștefan CRUCEANU. Nu exista posibilitatea ca în intervalul orar 22 -07 să dormim că nu aveam unde și în caz că am fi dormit și venea un control se lăsa cu sancțiuni grave. Așa că în noaptea în care am fost de gardă cu cercetătorul doctor în matematică Ștefan CRUCEANU am discutat foarte mult.

Mai întâi, m-a întrebat, nou fiind în LCCE, cine sunt și ce hram port. I-am spus cum stăteau lucrurile. M-a întrebat ce vreau să fac, ce vreau de la mine. Probabil i-a plăcut ce i-am spus, că discuția a alunecat într-o direcție care mie mi-a plăcut foarte mult. Cercetătorul științific doctor în matematică Ștefan CRUCEANU mi-a spus multe despre munca de cercetare, despre truda și transpirația cercetătorului, despre riscurile care-l pândesc pe cercetător care nu are cum să-și comande momentele de inspirație în a găsi o soluție la problema nouă cu care el se confruntă. Se vedea că el este un cercetător științific autentic, pentru că una este să faci cercetare științifică și alta este să mimezi cercetarea științifică. Comparam pe măsură ce discuția avansa, cercetarea științifică cu creația poetului, care uneori are momente de inspirație divină și reușește să scrie un poem deosebit, iar altă dată oricât s-ar zbuciuma, coala de hârtie rămâne albă, căci nu are inspirația și muza lui s-a depărtat de el pentru un timp.

Se vedea că Ștefan CRUCEANU nu era în elementul său în LCCE, că el țintește cu mult mai sus. După acea gardă am mers la el la birou, căci mi-a zis că atunci când am timp, să-i fac o vizită. Era în birou cu alți colegi. Avea pe birou multe cărți. Pe vremea aceea, nu erau calculatoare pe birouri și deci nici monitoare. Erau doar cărți, dosare și cutii cu cartele cel mult. Pe biroul lui Ștefan CRUCEANU erau cărți și câteva foi de hârtie cu notițele sale. Am continuat discuția din noapte în care am fost de gardă. Am vorbit atunci despre doctorat, căci doream să știu ce este un doctorat, ce efort presupune, cât de greu este să faci un doctorat și care este rezultatul final. El trecuse prin aceste lucruri și mi-a spus niște chestii de care am ținut seama și pe care și eu la rândul meu am dorit să le prezint celor care mi-au fost doctoranzi.

Pentru mine au contat enorm discuțiile cu acest om, căci nu aș fi avut niciodată curajul să-i întreb pe profesorii din catedră ceea ce l-am întrebat pe doctorul în matematică Ștefan CRUCEANU, care a avut deschiderea de a discuta cu mine, căci vedea că eu ascult cu mare atenție ceea ce spune.

Nu a trecut mult timp și am auzit pe doamnele din birou că Ștefan CRUCEANU a plecat din LCCE și s-a dus să facă acel tip de cercetare științifică pe care el îl dorise dintotdeauna. Mi-a părut nespus de rău că acel om a plecat din LCCE, căci sunt sigur că dacă mai rămânea doar câteva luni în plus și dacă eu aș mai fi mers la el în birou de două sau cel mult de trei ori, aș fi știut mult mai multe secrete despre stagiul doctoral, căci el avea experiența stagiului doctoral de la mama lui cum se zice, adică de la facultatea de Matematică de la Universitatea București, de acolo de unde se dă ora exactă în știință.




(17 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru ȘCHIOP

Doctorul în matematică Alexandru ȘCHIOP mi-a fost asistent universitar la disciplina Analiză numerică pe care o preda profesorul Dragoș VAIDA de la Universitatea București. Alexandru ȘCHIOP era un tânăr matematician, tobă de carte. Pentru că stăpânea materia noastră de seminar, el avea o mare ușurință de a explica lucruri foarte complicate, făcându-le ușoare, pe înțelesul nostru.
M-a impresionat  faptul că după ce explica algoritmi de calcul, venea rapid cu exemplificări, care se potriveau la tot ceea ce explicase anterior. Dacă aveam și noi de soluționat ceva, fără vreo dificultate treceam la lucru individual. Dacă am luat nota 10(zece) la examenul susținut în fața profesorului Dragoș VAIDA, eu zic că asistentului Alexandru ȘCHIOP îi datorez 99,99%.
Prin 2006 am avut posibilitatea să-l văd pe fostul meu asistent din studenție Alexandru ȘCHIOP și un domn profesor mi-a certificat povestea lui tristă. Nu mi-am putut imagina cum o minte așa de sclipitoare traversează diferite stadii, ajungând la etapa unei nefericiri nesfârșite. M-am cutremurat și m-am întristat cu gândul la seminariile frumoase unde Alexandru ȘCHIOP era eroul meu. Eu am apreciat întotdeauna pe cei de la care am învățat să gândesc, să construiesc și să-mi capăt independența de a lucra și de a merge mai departe. Alexandru ȘCHIOP a fost unul dintre cei căruia îi voi mulțumi toată viața căci dacă am o problemă de rezolvat care necesită metode numerice, de la el am învățat de unde s-o apuc, pe ce drum să merg și cum să-i dau de capăt cu certitudine.

(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina HULUȚĂ

Doina HULUȚĂ mi-a fost colegă de grupă în studenție și a fost și șefa mea de grupă din anul al II-lea și până în anul al V-lea. Ca șefă de grupă Doinița s-a purtat exemplar, a fost o colegă deosebită, fără să facă excese și fără să creeze tensiuni între colegi. După terminarea facultății Doinița a devenit programatoare în Centrul de calcul al ASE, după aceea a devenit cercetător științific.

În anul 1983, la vârsta de 36 de ani, Doina HULUȚĂ a susținut  o teză de doctorat de 138 pagini, intitulată Modele de fundamentare a deciziilor de investiții în îmbunătățiri funciare, sub coordonarea profesorului Ludovic TOVISS, care a fost și conducătorul meu de doctorat.

După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE s-a destrămat încet-încet căci nu mai veneau contracte de la întreprinderile industriale, căci producția s-a deteriorat pe măsură ce se destrăma proprietatea socialistă din economie. Doina HULUȚĂ, fosta mea colegă de facultate și de grupă a plecat spre învățământul universitar privat și a lucrat la Universitatea Spiru HARET mai întâi pe poziția de conferențiar universitar și apoi ca profesor universitar. A fost directoare la Departamentul de Informatică de Gestiune.

Când s-a căsătorit în 1969 am fost la căsătoria ei religioasă și de acolo am o amintire fabuloasă, care mi-a schimbat total viața. Am ajuns la Brăila și am avut senzația că statuia împăratului Traian era vopsită în negru cu vopsea folosită pentru a întreține godinele, ceea ce mi s-a părut nefiresc. Nunta lui Doinița a fost ceva extraordinar, căci totul era pus la punct impecabil. Întâmplarea a făcut ca atunci când mireasa a aruncat buchetul de flori, acel buchet să fie prins de fata cu care eram eu la nuntă și a fost un semn special pentru mine, căci eu cred în semne. În iulie 1970 Doinița a venit și ea cu soțul ei la nunta noastră.

Doina HULUȚĂ are o fată care este profesor universitar în ASE, cu două doctorate și care i-a dăruit fostei mele colege de grupă doi nepoți superbi, care îi calcă pe urme bunicii lor.

Doina HULUȚĂ m-a impresionat pentru forța ei de a răzbi în viață prin muncă și pentru caracterul ei puternic, caracter care a ajutat-o să meargă în viață cu fruntea sus, oricâte lovituri crunte i-au oferit viața și faptul că nu s-a lăsat doborâtă este că acum stă dreaptă ca un stejar pe care nicio furtună nu-l îndoaie.

(10 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Doru PASCU

Cu Doru PASCU am fost coleg de facultate. El era în grupa cealaltă a Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, facultate care a fost creația lui Manea MĂNESCU, cel despre care contemporanii mei se fac că nu au auzit de el, dar mănâncă o pâine albă de pe urma existenței disciplinei de Cibernetică Economică și după existența revistei ISI Studii și Cercetări de Calcul Economic și de Cibernetică Economică. Am stat la căminul studențesc la Agronomie și acolo mergeam pe terenul de fotbal unde erau niște roți de vagonet și făceam cu ele antrenamente de haltere. 

Și Doru PASCU și eu am obținut repartizare guvernamentală de a merge la asistenți stagiari în Catedra de Cibernetică Economică la sub-colectivul de Informatică Economică. În final, eu am insistat să merg în catedră, iar Doru PASCU a rămas să facă cercetare științifică în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.

Doru PASCU și cu mine am făcut armata cu termen redus la patru luni, împreună la arma intendență la o unitate de la Focșani. După aceea, la un moment dat, Doru PASCU a plecat din ASE, îmbrățișând cariera militară.

După ce m-am pensionat și eu și Doru PASCU am reluat lucrurile de unde le-am lăsat în tinerețea noastră și am început să ne facem vizite. El are o casă undeva într-o comună pe drumul București-Giurgiu. Mă impresionează tare mult Doru că este un tip foarte priceput. Pe ce pune mâna scoate opere de artă nu altceva. Eu i-am oferit cărți pe care le-am scos de-a lungul anilor și Doru le-a citit cu mare atenție, a făcut unele sugestii și dacă voi scoate o nouă ediție, cu siguranță voi ține seama de ceea ce a zis el.

Din când în când ne auzim la telefon și am bucuria să aflu noutăți despre munca lui. El a publicat pagini din jurnalul de front al tatălui său. A mai publicat și alte materiale într-o revistă de istorie specializată, materiale pe care mi le-a pus și mie la dispoziție.

Doru PASCU este un tip extrem de ordonat și sistematic. El are nenumărate materiale din vremea studenției noastre, inclusiv cărțile lui Manea MĂNESCU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU de Mecanizarea și Automatizarea Lucrărilor de Calcule Statistice, apărute la Editura Didactică și Pedagogică în anul 1966. El deține și notițele de la diferite discipline și abia aștept să mă întâlnesc cu el și să revăd acele caiete să-mi aduc aminte de vremurile când marii mei profesori veneau și țineau prelegeri ca nimeni alții, pentru că ei mi-au fost modele autentice toată viața.


(10 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dragoș VAIDA

Doctorul Dragoș VAIDA mi-a fost profesor mai mulți ani pe când eram student. El era conferențiar la facultatea de Matematică de la Universitate. În vremurile de demult, profesorul Manea MĂNESCU, cel care înființase Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, prin poziția pe acre o avea în statul român, a definit criterii calitative cu totul speciale  și profesorii noștri erau numai personalități recunoscute din lumea științifică românească. Deși era foarte tânăr, doctorul Dragoș VAIDA era un nume și poziția sa remarcabilă l-a impus în garnitura selectă a profesorilor care predau studenților secției de Mecanizare și Automatizare a calcului Economic. El a predat cursul de Matematică, cursul de Programarea calculatoarelor și cursul de Analiză numerică. Ca să mă laud și eu cu ceva, în carnetul meu de note se află la disciplinele predate de profesorul Dragoș VAIDA, note de zece. 

Profesorul Dragoș VAIDA a fost conducătorul lucrării mele de stat, ceea ce acum se numește lucrare de licență. Lucrarea mea s-a numit Rutine compilative și rutine interpretative. Doctorul Dragoș VAIDA era și director adjunct științific al Centrului de Calcul al ASE și avea un cabinet la etajul al IV-lea din clădirea unde este acum Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică. Am rugat-o pe secretară să-l întrebe pe profesor când mă are timp să mă primească.  Secretara mi-a transmis o zi și o oră când să mă prezint la cabinet.

M-a impresionat că doctorul Dragoș VAIDA la intrarea mea pe ușă s-a sculat de la birou, a venit către mine, mi-a întins mâna, l-am salutat și m-a invitat să iau loc. Discuția a fost extraordinar de călduroasă și mi-a explicat cum stau lucrurile, care sunt așteptările sale, cum trebuie să lucrez. Am fost impresionat de faptul că doctorul Dragoș VAIDA a scos intr-un sertar un manuscris pe care mi l-a întins și mi-a zis să-l păstrez cu grijă că urmează să-l depună la editură peste câteva luni. I-am mulțumit. Mi-a stabilit o următoare întâlnire. Eu am pregătit cu grijă acea întâlnire și pe celelalte care i-au urmat. Discutam cu colegii mei despre cum decurgeau colaborarea lor cu conducătorii științifici ali lucrărilor de stat. Eram un privilegiat căci doctorul Dragoș VAIDA a lucrat cu mine în cu totul alt fel și progresele mele au fost exact cum mi-am dorit să fie, dar munceam din greu să țin pasul cu exigența conducătorului meu științific. Eram singurul căruia conducătorul științific îi încredințase un manuscris. În textul meu am făcut referire la paginile manuscrisului și cred că acest lucru l-a bucurat pe doctorul Dragoș VAIDA. Lucrarea mea de diplomă a fost apreciată de comisie cu nota 10(zece) ceea ce m-a bucurat foarte mult și mi-a întărit credința că dacă muncesc mult și nu fac rabat de la calitate, probabilitatea de a da rateuri este foarte mică și de aceea m-am încăpățânat să muncesc din greu și să fac și eu cu cei cu care am colaborat exact ceea ce doctorul Dragoș VAIDA a făcut cu mine, căci numai așa se obțin rezultate valoroase.

Și în cazul doctorului Dragoș VAIDA, sunt sigur că a fost mâna destinului să-l întâlnesc, să aleg acea lucrare de stat și să lucrez, căci am avut ce învăța de la acest om cu totul remarcabil, pe care ori de câte ori îl întâlneam și-l salutam își ridica pălăria, răspunzând salutului meu, ceea ce am considerat că este o mare cinste pe care acest om deosebit mi-o face mie, fostului său student.

În anul 2000, la una dintre edițiile Conferinței Internaționale de Informatică Economică, asociația INFOREC a Catedrei de Informatică Economică i-a acordat profesorului Dragoș VAIDA diploma și medalia Grigore MOISIL pentru contribuțiile sale excepționale în dezvoltarea învățământului de informatică economică din România. Prezentarea activității profesorului Dragoș VAIDA se află în revista Informatica Economic, vol 17, nr. 1, 2000, pag. 5 -6. 

În anul 2020, matematicienii  Cristian CALUDE, Afrodita IORGULESCU, Marian GHEORGHE și Gheorghe PĂUN au coordonat editarea volumului de 282 pagini, intitulat Dragoș VAIDA - un profesor participant la istorie, care a apărut la Editura TIPARG de la Pitești, carte cu  ISBN: 978-606-030-081-6. Au scris articole Tudor BĂLĂNESCU, Cristian CALUDE, Alexandru CĂRĂUȘU, Virgil CĂZĂNESCU, Rodica CETERCHI, Dan FARCAȘ, Ioana MOISIL, Marian NENCESCU, Afrodita IORGULESCU, Radu NICOLESCU, Sergiu RUDEANU, Mircea SULARIA, Ion VĂDUVA, Marin VLADA, Constanța VAIDA HALIȚĂ, Maria VAIDA, Matei VAIDA.

(11 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat

Dacă am scris despre 1.000 de oameni care m-au dezamăgit, este momentul să scriu și despre 1.000 de oameni care m-au impresionat. Dacă pentru cei care m-au dezamăgit lucrurile au fost destul de dificile pentru că a trebuit să mă documentez fără nicio plăcere, acum când scriu despre 1.000 de oameni care m-au impresionat, o fac cu mare plăcere. Mai mult, cei 1.000 de oameni care m-au dezamăgit sunt oameni care trăiesc, pentru că eu am principiul că despre morți numai de bine și de aceea cei trecuți în lumea drepților care m-au dezamăgit, nu au intrat în lista celor 1.000 căci nu era cinstit din moment ce ei nu au cum să se apere de acolo din stele unde se află.

Șirul de articole cu această temă va demara de 01 ianuarie 2023. Până atunci:

- definesc criteriile de selecție,

- stabilesc șablonul de prezentare,

- estimez nivelul de complexitate,

- selectez materialele utilizate,

- verific modul de abordare.

Sunt sigur că aici vor apare persoanele pentru care eu am un respect cu totul special, oameni care s-au remarcat din punctul meu de vedere prin lucruri care m-au impresionat și cred că au impresionat și pe alții, căci am și eu un nivel de exigență foarte ridicat și nu mă impresionează pe mine fleacuri sau lucruri fără valoare, din moment de am zis că scriu doar despre o mie de persoane care m-au impresionat și la 76 de ani, am întâlnit foarte mulți oameni care nu m-au dezamăgit, dar nici nu m-au impresionat cumva. Unii dintre cei despre care voi scrie nu mai sunt printre noi, dar ei m-au impresionat, mi-au fost modele și lumea trebuie să știe despre ei, așa cum i-am cunoscut, cum am discutat cu ei, cum am dat mâna cu ei, cum am interacționat cu ei la muncă, dar și cu alte ocazii. Scriu în cunoștință de cauză, nu din auzite sau din citite, căci pentru a fi impresionat de ceva, acel ceva trebuia să fie concret, solid și valoros.

(26 decembrie 2022)

Prima promoție de Ciberneticieni în Economie

Când s-a restructurat Academia de Studii Economice în anul 1967, a apărut secția de Cibernetică Economică în cadrul Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Deci, în anul 1972  a absolvit prima promoție de la Secția de Cibernetică Economică.
În primul rând, atunci s-a dat prima admitere și acolo au intrat cei mai buni absolvenți de liceu din câți s-au prezentat vreodată la examenele de admitere de la ASE. Trebuie spus că reformele din învățământul preuniversitar au dus la o creștere fără precedent a calității liceelor și a școlilor generale. Profesorii erau numai absolvenți de excepție ai facultăților, căci orașele mai nu acceptau decât absolvenți cu totul de excepție, nu ca acum unde învățământul este un fel de refugiu pentru absolvenții oarecare, din moment ce la examenele de titularizare rezultatele sunt catastrofale și sunt și cazuri în care candidații sunt prinși copiind sau obțin rezultate dintre cele mai jenante.

Au predat studenților de la Secția de Cibernetică Economică profesori precum Altăr MOISE, Ionel BLAGA, Mihai BOTEZ, Paul CONSTANTINESCU, Ștefan CRUCEANU, Ludwig GRUNBERG, Silviu GUIAȘU, Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Sergiu RUDEANU, Ludovic TOVISSI, Paraschiv VAGU, Dragoș VAIDA.

Prima promoție a avut 55 de absolvenți, care au plecat să reprezinte o școală al cărui renume avea să se consolideze în următorii ani și care avea să arate țării întregi că cibernetica economică reprezintă o specializare de top, cu multe valențe pentru toate ramurile economiei naționale. Absolvenții au fost următorii:

Carmen BĂLTĂCEANU

Crișan ALBU

Mihaela CISMARU

Florian BICĂ

Liliana ALEXA

Ionel FLORESCU

Ilie CONSTANTINESCU

Steliana BOGDAN

Laurențiu ALEXE

Radu HEUȚCHI

Mircea Nicolae FLORIAN

Aurel DANILOV

Mioara BOZOCEA

Anca Mihaela ANDREI

Dan LUPU

Ileana IONESCU SISEȘTI

Valentina Maria ICHIM

Jorj Ioan GEORGESCU

Ion DEAC

Viorel Mircea BURLACU

Anca APOSTOLESCU

Constantina MARIN

Viorica IUGA

Daniela IONESCU

Nicolae GAFENCO

Radu Andrei FILIMON

Veronica CIRSTIAN

Mircea BĂJENARU

Alexandru STOIAN

Alexandru PRINTZ

Viorica VEZETEU

Smaranda VASILACHE

Alexandru ȘERB

Ștefan VARGA

Florentina SENICA

Anghel POPA

Victoria OPRIȘAN

Virgil TRANDAFIR

Emil SCARLAT

Stelian PETRESCU

Liviu OPRESCU

Ecaterina SZILAGYI

Irina Victoria ROMAN

Mihai PĂUN

Ion NICODIM

Năstase NEGARU 

Ioana MIINESCU

Doina MICU

Lucian MAZILU

Nicolae MIHĂIȚĂ

Ștefan MINOIU

Constantin NEGRU

Amalia PĂINUȘ

Ion RĂDOI

Mihai Alexandru STROESCU

Întâmplarea a făcut ca de-a lungul anilor să am ocazia să cunosc mai bine pe Emil SCARLAT, Crișan ALBU, Mihai PĂUN, Nicolae MIHĂIȚĂ, fie pe vremea când lucrau la Centrul de calcul al catedrei de Cibernetică economică, fie ceva mai târziu, după ce au devenit cadre didactice în departamentele Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, cu toții devenind profesori universitari.

(19 noiembrie 2022)

A

Reabilitarea lui Manea MĂNESCU

Au trecut peste 30 de ani de la 22 Decembrie 1989 și știm destul de multe despre ceea ce s-a întâmplat în zilele premergătoare, în acea zi, dar și în zilele ce au urmat. Consider că avem toate datele pentru a ne așeza la masă cu calm, cu luciditate și cu înțelepciune pentru a judeca obiectiv lucrurile și pentru a corecta ce este de corectat. 
Consider că trebuie separat grâul de neghină și trebuie să analizăm lucrurile exact așa cum au fost ele și să luăm ceea ce este bun și să privim critic ceea ce este rău. În acest context, consider că a venit momentul pentru a-l reabilita pe Manea MĂNESCU.
Manea MĂNESCU nu a fost un criminal.
Manea MĂNESCU nu a fost un hoț.
Manea MĂNESCU nu a fost un borfaș.
Manea MĂNESCU nu a fost un corupt.
El a fost înregimentat politic, așa cum au fost patru milioane de români, dintre care unii au ocupat funcții importante, iar alții nu. Eu zic că Manea MĂNESCU a avut o serie de merite, pe care le enumer aici:
- a creat Facultatea de Cibernetică,
- a introdus Cibernetica Economică în învățământul superior,
- a creat Revista Studii și Cercetări de Calcule Economic și Cibernetică Economică,
- a contribuit decisiv la dezvoltarea informaticii în țara noastră,
- a influențat deciziile legate de construirea celor  trei clădiri ale ASE,
- a adus în catedra pe care o conducea, numai absolvenți deosebit de valoroși.
Mă consider un tip obiectiv și nimeni nu are a mă acuza că aș fi fost sluga lui Manea MĂNESCU. Din contră, ar trebui să-i port ranchiună pentru o decizie nedreaptă, care mi-a afectat grav cariera, dar nu sunt orbit atât de tare încât să nu mai văd clar și mintea nu mi s-a întunecat încât să nu mai judec limpede.

(11 mai 2022)