La RVR Cultural se trăncănește prea mult

Cine are proasta inspirație să urmărească TVR Cultural, va avea posibilitatea să vadă și să audă tot felul de nene și tot felul de tanti care trăncănesc despre subiecte de tot c-c-tul, crezând ei că în acest fel fac cultură. Toți cei care vorbesc despre opere de artă, fără a fi prezentate respectivele opere de artă, sunt niște proști, pentru că îi învață pe oameni doar niște șabloane, așa cum școala eronat îi învață pe elevi să recite rezumate despre operele literare pe care nu le-au citit.

În opinia mea, TVR Cultural ar trebui să prezinte mai întâi spectacole de teatru înregistrate cândva, spectacole de operă cu interpreți celebri, orchestre simfonice cu mari dirijori și cu repertoriu remarcabil, recitaluri de poezie, programe de folclor autentic, filme documentare clasice, după care, niște inși avizați să facă o serie de comentarii, ceea ce ar veni să lămurească niște aspecte.

Acum, TVR Cultural prezintă un fel de șușe regrupate sub titulatura de Vara magică sau reluări ale unui spectacol prăfuit cu corul Madrigal, unde se vorbește mai mult decât se cântă, iar textele sunt de un provincialism enervant.

Cred că TVR Cultural nu-și atinge scopul pentru care a fost creat, adică să mă culturalizeze și este timpul să fie închis, căci consumă și bani și timp fără rost, din moment ce eu am pe Internet gratis exact ceea ce-mi doresc și televizoarele de acum permit redarea pe ecranele lor ceea ce se ia de pe Internet.


(24 decembrie 2023)

Mari actori pe care i-am văzut jucând.

Mă laud că am avut privilegiul de a merge la spectacole de teatru unde i-am văzut pe unii dintre cei mai mari actori și de aceea scriu acest articol, pentru a-i nominaliza, să se vadă că am cu ce mă lăuda.

Ștefan BĂNICĂ - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Radu BELIGAN - în piesa Richard al III-lea de SHAKESPEARE la teatrul Național și în piesa Take, 

                              Ianke și Cadîr de V. I. POPA la Teatul Național

Emil BOTTA - în piesa Năpasta de CARAGIALE la Teatru Național sala Amzei

Toma CARAGIU - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Aurel CIORANU - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Ștefan CIUBOTĂRAȘU - în piesa Constructorul SOLNESS de IBSEN la teatrul BULANDRA

George CONSTANTIN - în piesa Regele LEAR de SHAKESPEARE la teatru Național sala Majestic

Cezara DAFINESCU - în piesa gaițele de  KIRIȚESCU la Teatrul Național

Mircea DIACONU - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Gheoghe DINICĂ - în piesa Take, Ianke și Cadîr de V. I. POPA la Teatul Național

Fory ETTERLE - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Petrică GHEORGHIU - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Emil HOSSU - în piesa Bună seara, domnule WILDE după o piesă de Oscar WILDE la teatrul NOTTARA

Ștefan IORDACHE - în piesa maestrul și Margareta de BULGAKOV la Teatrul de Operă și Balet

Mariana MIHUȚ - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Marin MORARU - în piesa Take, Ianke și Cadîr de V. I. POPA la Teatrul Național

Rodica NEGREA - în piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor de ZIDEL la Teatrul Mic

Draga OLTEANU - în piesa gaițele de  KIRIȚESCU la Teatrul Național

Florin PIERSIC în piesa Heidelbergul de altădată de MEYER-FORSTER la Teatrul Național

Stela POPESCU - în piesa Mandragora de MACHIAVELLI la Teatrul de Comedie

Dem RĂDULESCU - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Victor REBENCIUC - în piesa O scrisoare pierdută de CARAGIALE la teatrul BULANDRA

Marcela RUSU - în piesa Nebunul din Manhattan de Neil SIMON la teatrul Național

Valeria SECIU - în piesa maestrul și Margareta de BULGAKOV la Teatrul de Operă și Balet

Ileana STANA IONESCU - în piesa gaițele de  KIRIȚESCU la Teatrul Național

Olga TUDORACHE - în piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor de ZIDEL la Teatrul Mic

Grigore VASILIU BIRLIC - în musicalul BIRLIC la Teatrul TĂNASE

George VRACA - în piesa Fântâna Blanduziei de ALECSANDRI la Căminul cultural din Breaza


(17 noiembrie 2023)

Voi face completări pe măsură ce-mi voi reaminti piesele pe care le-am văzut de-a lungul anilor.

Unde duce reglarea naturală a meseriilor

În vremurile bolșevice se vorbea despre crizele de supraproducție din capitalism și se explica modul simplist în care se produceau. Un nene cultiva roșii care mergeau foarte bine în piață. În anul următor toți cultivau roșii și supraproducția de roșii ducea la prăbușirea prețurilor cu efecte dezastruoase asupra profitului la producători. Exemplul era cu producția de boabe de cafea și se arăta cum sacii cu cafea erau aruncați în mare. Se făcea apologia planificării comuniste, unde se planifica absolut totul.

Acum s-a căzut în cealaltă extremă, în care este lăsat liberul arbitru în activitățile oamenilor și nu mai există planificare, ceea ce se vede cu ochiul liber că duce la risipă de resurse și la folosirea ineficientă a resurselor. 

S-a văzut apetența tinerilor pentru  a urma facultăți în zona științelor juridice, în zona actoriei, în zona comunicării, în zona jurnalismului, în zona conservatorului pentru carieră de soliști, în zona modelingului,  ceea ce nu este deloc rău, căci se lasă loc celor cu har și doar aceștia răzbesc în meseriile respective. Reglarea naturală a meseriilor se face haotic, pentru tinerii care nu-și găsesc joburi în meseria pentru care au făcut ani buni de teorie și de practică, fiind obligați de viață să se recalifice pe meserii care nu au nicioo legătură cu ceea ce s-au pregătit, cu ceea ce le-ar fi plăcut tare mult să profeseze.

În comunism reglarea se făcea brutal, de la început prin planificarea locurilor la facultăți, ținând seama de ceea ce economia cerea pe intervale suficient de lungi de timp. Modelele de planificare nu erau deloc sofisticate, se făceau calcule simple, cu luarea în considerare a unor ipoteze destul de primitive și rezulta clar care era numărul de locuri la admiterea la facultăți. Nu se excludea nici atunci ca numărul de absolvenți planificat să difere de cel real, dar diferențele nu erau deloc dramatice și treceau aproape nesesizate, statul găsind soluții destul de potrivite pentru a corecta abaterile.

În economia de piață lucrurile stau diferit, iar reglarea naturală este de fapt o reglare dictată de raportul cerere - ofertă de pe piața muncii, pentru că nu rămâne nimeni fără un loc de muncă, chiar dacă acel loc de muncă nu are nicio legătură cu pregătirea de bază a tinerilor, ci se face pe bază de recalificare pe termen scurt, iar cariera inițială este schimbată radical, dramatic și pe termen nelimitat.

(21 octombrie 2023)

Efectele digitalizării

Fiecare dintre noi simte și resimte efectele digitalizării, dacă dorim să ieșim din abordarea clasică și ne debarasăm de gândurile negre că cineva ne fură identitatea.

Economia de timp este unul dintre cele mai importante efecte al digitalizării.

Pentru plățile utilităților, ale întreținerii, a impozitelor folosim e-Banking și în acest fel suntem scutiți de a mai merge la tot felul de ghișee, de a sta la cozi și de a avea convorbiri cu birocrații acri și lipsiți de empatie. Nu mai batem drumuri, nu mai mergem cu tramvaiul sau cu autobuzul, ci totul se face simplu din fața unui calculator sau și mai rapid, folosind telefonul mobil.

Calitatea serviciilor este un alt mare avantaj al digitalizării.

Dacă dorim să cumpărăm un bilet de tren sau un bilet la un spectacol sau să facem o rezervare la un hotel, folosind aplicațiile existente pe Internet, oferim niște parametri și ni se pun la dispoziție liste sau imagini cu resursele disponibile, dintre care alegem pe cele care ne convin. La rezervarea locului în avion apare schema avionului și locurile disponibile, iar noi nu avem altceva de făcut decât să bifăm locurile care ne interesează. Tot așa se întâmplă deacă dorim un bilet la teatru. Selectăm ziua luna și anul, selectăm ora, selectăm locul dorit și după aceea plătim și memorăm biletul pe care mai apoi îl tipărim pentru a-l avea la intrare în ziua spectacolului, dacă nu preferăm să-l avem stocat în telefon. Și în cazul rezervării camerei la hotel există aplicații extrem de bine puse la punct care ne permit să facem rezervarea și plata camerei care corespunde exact cerințelor noastre.

Planificarea activităților ne permite o excelentă gestionare a fondului de timp de care dispunem.

Dacă înainte trebuia să ne programăm cu telefonul să facem analize sau să mergem la o consultație la medic sau să depunem actele pentru a obține permisul de conducere sau pașaportul, acum această programare se face online. Chiar și pentru obținerea vizei de USA se depun documentele online și programarea se face automat după ce documentele sunt analizate și ele tot automat. În același fel se realizează și transmiterea de CV-uri pentru a obține un job, iar planificarea la interviu se face automat. Și planificarea la un service se realizează tot din fața calculatorului.

Susținerea de examene, care înainte de pandemie era de neconceput, în condițiile digitalizării a devenit o realitate, căci există aplicații care folosesc mai multe componente de tip webcam astfel încât să excludă posibilitatea influențelor externe în derularea examenelor orale, dar și a examenelor de tip grilă.

Generalizarea e-Learning în condițiile pandemiei a făcut ceea ce nu s-a produs în ultimii 25 de ani ca ritm, ca nivel de cuprindere și mai ales ca nivel de diversitate.

Efectele digitalizării sunt multiple și în niciun caz nu trebuie mers pe ideea pierderii de locuri de muncă, ci pe creșterea calității serviciilor către cetățean, pe îmbunătățirea procedurilor  și pe creșterea eficienței muncii în toate domeniile, căci reducerea duratelor de așteptate, înseamnă economie, cu efect direct asupra vieții fiecăruia dintre noi.


(16 octombrie 2023)

Prea mulți trăncănesc în spațiul mioritic

Dacă  ai proasta inspirație să butonezi telecomanda și să zăbovești pe canalele tv românești, vei avea surpriza că există ba unul care trăncănește, ba doi indivizi care trăncănesc, ba mai mulți pe care un moderator banal îi invită să trăncănească.

În opinia mea, în online există trei abordări:

- act artistic,

- abordare documentară,

- trăncăneală.

Cei care vorbesc despre violuri, trăncănesc.

Cei care vorbesc despre vreme, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre politică, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre literatură, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre teatru, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre istorie, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre orice, trăncănesc.

Am scris sintagma din exterior, înțelegând prin aceasta că respectivii nu sunt politicieni și nu participă la actul decizional, nu sunt scriitori sau editori care să știe exact cu ce se mânâncă literatura, nu sunt istorici care au stat în arhive sau au fost pe teren, nu sunt nici actori, nici regizori care să fie implicați direct în ceea ce se petrece pe o scenă de teatru. Ei prind din zbor diverse chestii și vin la televizor să trăncănească, umplând în acest fel pe bani mulți, timpul de antenă, în timp ce actul artistic sau cel de știință este tratat periferic, deși cultura nu se face prin trăncăneală, ci prin acte artistice, adică la televizor prin filme bune, prin recitaluri de poezie ale unor mari actori, prin spectacole de operă preluate, prin spectacole de teatru preluat și prin filme documentare de valoare științifică incontestabilă. Tot ceea ce vedem cu personaje care prezintă zodii, care vorbesc despre lumea de dincolo, care abordează probleme ale schimburilor energetice, sunt doar trăncăneli ieftine.



(28 septembrie 2023)

Viața este o poveste... cartea lui Florin PIERSIC

Florin PIERSIC este actor.
Florin PIERSIC este un actor mare.
Florin PIERSIC este un actor foarte mare.
Florin PIERSIC a jucat pe scena Naționalului, unde l-am văzut în câteva piese.
Florin PIERSIC a jucat în foarte multe filme, din care am văzut câteva.

Florin PIERSIC a apărut la televizor în showurile lui Mihai GÂDEA unde mi s-a înfățișat ca fiind magnific pentru că moderatorul a știut cum să ducă firul povestirii. L-am văzut și la un interviu cu enervantul Dan NEGRU care făcea pe deșteptul și trăncănea întrerupându-și aiurea invitatul și fragmentând în acest fel povestea marelui actor.
Cartea pe care Florin PIERSIC a scris-o este intitulată Viața este o poveste, are 375 de pagini, este publicată la Editura Bookzone din București în  anul 2022, având ISBN: 978-630-305-001-0

Am urmărit emisiunile de pe Antena 3 moderate de Mihai GÂDEA și multe dintre povestirile lui Florin PIERSIC parcă sunt transcrieri ale înregistrărilor de la televizor. Cartea nu este o carte de memorii. Florin PIERSIC își povestește viața așa cum a vrut el, urmărind un fir care dă continuitate întregului demers și nu-l face abrupt.

Florin PIERSIC este un om care are o vastă cultură, prin natura meseriei și are vocabularul care-i permite să scrie un text bine structurat, fără a repeta cuvintele, așa cum o făcea Zaharia STANCU în romanul Desculț și nici a scrie fraze lungi, obositoare, pe care nu ai cum să le urmărești fără a le pătrunde sensul decât după câteva parcurgeri și reveniri obositoare. El este un spirit ales și știe să-l ia pe cititor de mână și s-l plimbe exact unde știe el, cum știe el, astfel încât la final, să aibă o imagine cât mai exactă asupra înțelegerii tuturor elementelor care-l definesc pe actorul Florin PIERSIC, pe omul Florin PIERSIC și pe acel Florin PIERSIC care este mai presus de un personaj legendar.

Cartea lui Florin PIERSIC are dinamică, are culoare, are încărcătura pe care actorul Florin PIERSIC a dat-o, căci el a trăit intens, a muncit fără să economisească talent și pe ceea ce a pus mâna, a ieșit ca o bijuterie de departe foarte strălucitoare, cu diamante bine șlefuite, de neprețuit.

Florin PIERSIC are un cult față de părinții lui. Vorbește frumos de nevestele lui, de copiii lui, de colegii lui și de toți cei care l-au înconjurat, l-au iubit și au știut să se bucure de arta sa.

Dacă aș fi vrut să găsesc un cuprins al cărții, probabil aș fi fost mirat să văd că succesiunea povestirilor din viața sa, nu urmează acea cronologie a faptelor în timp sau acea regrupare după perioade distincte din viața sa de actor. Sunt texte care reflectă acțiuni, replici, stări, situații de fapt, explicații, iar titlurile sunt foarte sugestive, dar nu explicative, ci pentru a le înțelege trebuie musai citit textul ce urmează titlului. Am văzut cărți care din titlu se povestește capitolul și totul cade în dorința de a merge la următorul titlu fără a citi capitolul. Nu așa se întâmplă în cartea scrisă de Florin PIERSIC. Titlul fiecărui text incită la citirea textului. 

Mi-a plăcut cartea scrisă de Florin PIERSIC și ar fi sigura carte de literatură pe care aș vrea să am autograful autorului, dar aș cere prea mult de la viață, așa că mă mulțumesc să am bucuria că am citit cartea, că l-am văzut la teatru și pe marele ecran, că l-am auzit povestind la GÂDEA pe marele actor și că am șansa să-i văd chipul de pe coperta unei cărți magice.


(22 ianuarie 2023) 

Monștrii sacri ai scenei românești

Violeta ANDREI
Simona BONDOC
Elena CARAGIU
Costel CONSTANTIN
Cezara DAFINESCU
Cristina DELEANU
Mircea DIACONU
Ileana Stana IONESCU
Marcel IUREȘ
Dorina LAZĂR
Rodica MANDACHE
Mihai MĂLAIMARE
Horațiu MĂLĂIELE

George MIHĂIȚĂ

Mariana MIHUȚ

Virgil OGĂȘANU

Florin PIERSIC

Rodica POPESCU BITĂNESCU

Ileana POPOVICI
Victor REBENGIUC

Alexandru REPAN

Ileana STANA IONESCU

Tora VASILESCU

Gheorghe VISU

Dorel VIȘAN

Florin ZAMFIRESCU

(08 ianuarie 2023)

Cultura ca marfă oarecare

Ne-am obișnuit ca statul să subvenționeze cultura. În acest fel s-a creat o pătură de inși care sug banul de la buget, doar că există și chipurile, zic ei că sunt creatori de cultură. În realitate, acolo unde există așa-zise centre de cultură, nu sunt altceva decât locuri unde inși care au pile și relații, au găsit locuri călduțe să toace banii de la buget pe niște chestii pe care  ei le numesc proiecte, dar care sunt în realitate false acte de cultură.
În opinia mea, dacă eu vreau să public un roman, trebuie să procedez astfel:
- scriu romanul,
- merg la un editor,
- editorul respinge romanul,
- merg la bancă,
- iau credit,
- plătesc tehnoredactarea,
- plătesc tipografia,
- plătesc distribuția,
- mi se vinde cartea la prețul pus de mine,
- recuperez banii,
- plătesc creditul,
- îmi rămâne un profit substanțial.
Dacă public romanul și nu-l cumpără lumea, înseamnă că romanul meu nu este bun, am riscat, am pierdut și-mi vând casa ca să acopăr creditul, ca simbol al faptului că am vrut să-mi satisfac un moft.

În opinia mea, dacă vreau să-mi fac un concert, că mă bântuie oarece talent, procedez astfel:

- mă auto-evaluez,

- schițez structura concertului,

- fac calcule,

- merg la bancă,

- iau credit,

- plătesc orchestra, sala,

- vând bilete,

- țin concertul,

- vine lume plătitoare de bilete,

- acopăr cheltuielile,

- returnez creditul la bancă,

- îmi rămâne un profit bun.

Dacă nu s-au vândut bilete, așa cum s-a întâmplat la concertul unui nene pianist care organizase un concert pentru sinistrații din Fukushima, înseamnă că nu sunt bun și trebuie să mă apuc de spălat vase la un restaurant decât să fac eu pe solistul închipuit. Sunt dator la bancă, îmi vând acareturile, dar știu că mi-am făcut cheful.

Vedem cum cei care se cred oameni de cultură vor ca statul să le acopere costurile mediocrității, ceea ce nu este normal. În cultură, ca peste tot trebuie să răzbească numai cei mai buni. Adică să vedem spectacolul cel mai bun, cu actorii cei mai buni, iar eu să plătesc bilet cu bani grei, vreau să citesc cartea cea mai bună și s-o cumpăr cu bani adevărați din librărie, vreau să văd o expoziție de tablouri și trebuie să plătesc biletul cu un preț care să mă mire, dar să-l plătesc. Nimic nu se face gratis și nimic nu se face de dragul de a face, căci eu văd actul cultură, oricare ar fi el, ca un produs pe tarabă, unde există cerere și ofertă. Nimic nu e de pomană pe această lume. Cine crede altfel, își fură căciula.

(06 august 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mihai BENDEAC

Mihai BENDEAC e actor.

Mihai BENDEAC joacă pe scenă.
Mihai BENDEAC e prozator.
Mihai BENDEAC e membru al unui juriu de stand-up comedy.
Mihai BENDEAC e om de televiziune.

Există nenumărate episoade comice în care apare Mihai BENDEAC, chiar face și travesti.

Mihai BENDEAC m-a dezamăgit pentru faptul că nu și-a definit o strategie și-și risipește talentul pe chestii minore, fără să țină seama că timpul trece în defavoarea lui.

Mihai BENDEAC m-a dezamăgit că nu a identificat un scenariu de film care să stea la baza unei mari comedii, care să-i pună în evidență talentul. Este cunoscut că unii actori de comedie, văzând că nu apare un astfel de scenarist, au trecut la trează și și-au scris singuri scenariile. Au mers la casa de producție și au jucat în filmul care le-a pus în evidență talentul.

Mihai BENDEAC m-a dezamăgit că și-a pus viața în vitrină crezând că în acest fel, de pe poziția unei cărți deschise, va apare acel producător care să facă marele lui film. El nu și-a dat seama că un astfel de context este de fapt drum înfundat.

Mihai BENDEAC m-a dezamăgit că s-a lăsat folosit de un post de televiziune unde i s-a permis să joace niște roluri de comedie facile, care reflectau un anumit mediu, nefrecventat de cei care dau verdicte, tot așa cum lumea cherchelită dansează după manele, dar nimeni nu recunoaște că agrează acest gen de muzică. Și la Mihai BENDEAC tot așa s-a întâmplat. A apărut fenomenul de saturație rapid și ceea ce se anunțare un succes, s-a dovedit că ajunge la momentul căderii libere mult prea rapid.


(21 iulie 2022) 

Ceva lipsește

 Când am dorit să mă documentez pentru a construi lista actorilor români, am avut surpriza să văd că niciun teatru nu are pe portalul său un buton cu care să fie referiți marii actori care au jucat acolo de-a lungul anilor și care au făcut renumele teatrului.
Este jenant că acolo se găsesc numai elemente cu caracter comercial:
- cumpărare bilete,
- managementul teatrului,
- structura sălii,
- actorii actuali,
- calendarul pieselor,
fără a fi date spectacolele memorabile, o galerie de fotografii, actorii, regizorii, directorii de demult, pentru a vedea că acel teatru are rădăcini, are o istorie. Credeam că teatrele au o arhivă cu afișele spectacolelor, dețin documente valoroase, fotografii din spectacole. Credeam că au o fonotecă, o filmotecă, magazii cu costume și ceva decoruri sau elemente de recuzită de la piesele jucate acum câteva zeci de ani. În mediul online numai cine nu vrea sau este lipsit de idei și de dorința de muncă, nu pune toate elementele care să scoată în evidență istoria, valorile, perenitatea activității teatrului. Fiecare teatru are istoria lui și portalurile acceptă fără mari dificultăți totul despre artiștii care au jucat, spectacolele care s-au ținut ani în șir prin succesul de casă. Prezentul fără legături cu trecutul este un zero barat. Se știe!

(30 noiembrie 2021)

Piesa PERETELE de la Metropolis

Ieri, sâmbătă 13 mai 2017, începând cu ora 16,00 am avut plăcerea să văd spectacolul cu piesa PERETELE de la Teatrul Metropolis situat pe Str. Mihail EMINESCU nr. 89 sector 2. Dramaturgia: Lia BUGNAR

Regia:  Lia BUGNAR

Muzica: Vlaicu GOLGEA

Decorul: Mădălina MARINESCU

Costumele: Dorin NEGRĂU

Mișcarea scenică: Andreea BELU

Actorii care au jucat în reprezentația din această după amiază au fost  următorii:

Hoaşca batrână:  Mariana DĂNESCU

Mafteia: Ada NAVROT 

Arteziana: Maria BUZĂ 

Aspasiţa: Natalia CĂLIN

Zora Letiția VLĂDESCU

Inga: Florentina ŢILEA

Sena: Alexandra SĂLCEANU

Bătrânul: Radu IACOBAN

Preotul: Anghel DAMIAN

Vasea: Marius MANOLE.

În primul rând vreau să remarc soluția regizorală care a permis trecerea alternativă de la un spațiu la altul, numai prin utilizarea reflectoarelor. Actorii, bine distribuiți în roluri au avut tot ce trebuie pentru a, echilibrate, cu acel haz care permite gustarea glumelor sau a gesturilor semnificative. Autoarea piesei a făcut un lucru foarte bun oferind fiecărui personaj o pondere aproape egală în economia piesei, ceea ce a permis actorilor să scoată în evidență trăsăturile personajelor, prin calitățile de actori, dar și de cântăreți și de dansatori. Toate personajele au avut de interpretat text dar și versuri pe muzică, lucru făcut cu brio de fiecare dintre ele. La apariția unora dintre actorii pe care îi mai văzusem pe la televizor, mă așteptam ca aceștia să aibă roluri semnificativ mai mari, mai de întindere, ceea ce nu s-a întâmplat. Piesa a fost foarte bine dusă pas cu pas de către întreaga echipă, ceea ce este cel mai important lucru care mă face să conchid că spectacolul de ieri a fost foarte bun și ceea ce cred că este o concluzie și mai bună, că voi reveni cu același interes să văd și alte spectacole la teatrul Metropolis, cu credința că sunt tot spectacole de mare succes ca cel de ieri.

(14 mai 2017)

Conversie, multă conversie

Acum se impune efectuarea conversiei de suport pentru tot ceea ce este înregistrat, indiferent cum, indiferent ce, indiferent cât, până nu este prea târziu. Există la ora actuală dispozitivele și tehnologiile necesare pentru a face conversii de pe:

- peliculă de celuloid;

- bandă magnetică;

- discuri de vinil;

- cutii muzicale;

- matrițe de ceară;

- pagini de hârtie;

- pânză;

- sticlă;

- lemn.

Nu există o formă de artă care să nu facă obiectul unui proces de digitizare, cu condiția ca formele primare de existență să fie disponibile, iar proprietarii lor să conștientizeze că trecerea în format digital este singura modalitate de a le salva de la distrugerea inevitabilă, datorată scurgerii timpului, indiferent de condițiile de excepție care se asigură operelor pe care le au în posesie.

Prin anul 2000, studenții de la Universitatea tehnologică din Milano lucrau cu sârg la digitizarea patrimoniului Teatro alla Scala, lucru care m-a impresionat, pentru că universitarii, de regulă, prezintă principii, dau niște exemple școlărești și când este vorba de proiecte concrete își cam iau tălpășița.

Un aparat profesionist, care realizează conversia discurilor de vinil, nu depășește 2.000 lei, fără a vorbi de ceva cu performanțe industriale. Un astfel de dispozitiv gospodăresc nu depășește 500 lei. Rezultă că numai cine nu vrea, nu trece la conservarea de patrimoniu, pentru că digitizarea nu presupune chestii extrem de complicate. dacă procesul este demarat din mai multe puncte, cu siguranță, prin simultaneitate se scurtează duratele și aria de cuprindere este imensă.

Voi fi bucuros dacă teatrele românești ar trece 100% la derularea proceselor de digitizare a filmelor, a înregistrărilor, a afișelor și a tot ce ele au ca bunuri de tezaur. Voi și mai bucuros, dacă accesul la acele valor se va face free, căci și dacă se impun taxe și dacă sunt ținute fără a fi cunoscute, tot rău este pentru proprietari și pentru public.

Voi fi încântat atunci când voi afla că Biblioteca Academiei Române va avea digitizate toate comorile ei și oamenii setoși de a le cunoaște vor avea acces la ele, fără a le distruge prin atingere, răsfoire sau expunere în aer liber. Dacă manuscrisele eminesciene vor fi digoitizate în integralitatea lor, va crește numărul eminescologilor și cercetarea va deveni mult mai profundă și nu va mai fi condiționată de factori artificiali.

Pentru multe voi fi foarte încântat.

(17 martie 2017)

Florin PIERSIC - 80

Florin PIERSIC împlinește azi 27 ianuarie 2016 frumoasa vârstă de 80 de ani.
LA MULĂI ANI, Forin PIERSIC!
Marele actor Florin PIERSIC, cel care are capacitatea de a susține de unul singur un show tv de la trei ore în sus fără pauză,  dovedește prin tot ceea ce face un talent imens și o putere de concentrare rar întâlintă. Știe nenumărate poezii, pe care le recită magistral. Are numai vorbe frumoase la adresa foștilor lui parteneri de scenă, regizori, cascadori dar și la adresa foștilor lui profesor de la IATC.
Am avut privilegiul să-l văd jucând pe scena Teatrului Național din București în piesele Heidelbergul de altădată de W. Meyer Forster, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman și Un fluture pe lampă de Paul Everac. Era acolo un caracter vulcanic, tot timpul avea o vibrație aparte, rupea scena, așa cum se spune în lumea artiștilor adevărați.
El a jucat în numeroase filme, dar l-am văzut în filmele Ciulinii Bărăganului, Aproape de soare, S-a furat o bombă, De-aș fi... Harap Alb, Columna, Mihai Viteazul, Un August în flăcări, Haiducii lui Șaptecai, Drumul oaselor, Roșcovanul și Aventuri la Marea Neagră, dar actorul a jucat în mult mai multe filme decât acestea enumerate de mine. A colaborat cu cei mai mari regizori ai cinematografiei românești precum Ion Popescu Gopo, Louis Daquin, Mircea Drăgan, Bernard Borderie, Petre  Popescu, Sergiu Nicolaescu, Dinu Cocea, Francisc Munteanu, Geo Saizescu, Doru Năstase și mulți alții.
A cântat în musicalurile Corina a lui Edmond Deda,  și  Să ne-amintim de jucării a lui Ion Cristinoiu unde parteneă i-a fost Angela Similea.
L-am auzit pe tânărul de atunci Florin PIERSIC într-un rol la teatru radiofonic în piesa Fiul preşedintelui de Eva Curie din 1962 in regia Elenei Negreanu. Juca în compania unor monști sacri ai scenei românești precum Jules Cazaban și Constantin Brezeanu.
A apărut în emisiuni de umor la tv și a spus nenumărate cuplete în spectacole de varietăți, unde am admirat dinamismul său și capacitatea de a întruchipa personaje dintre cele mai diferite. El a electrizat sălile de spectacol prin puterea de concentrare, prin zâmbetul și prin prezența sa scenică formidabilă.
Urmărindu-l aseară la postul tv Realitatea, l-am revăzut   pe marele artist Florin PIERSIC, cel care a fermecat prin jocul și prin talentul său generații întregi de spectatori, cel care este o prezență de un nivel valoric exceptional pentru arta actoricească.

(sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Piersic)