Cubul de pe vremea mea

Nu trebuie să se înțeleagă faptul că pe vremea mea cubul era altfel decât cubul din ziua de azi. Era la fel. Numai că, pe vremea mea, profesoara de matematică a venit în clasă cu un cub făcut din lemn. Ne-a explicat că muchiile cubului sunt egale. Ne-a zis că cele 6 supragețe ale cubului au formă de pătrat și ne-a mai zis ea și alte chestii interesante.
Spectacolul a început când profesoara de matematică ne-a vorbit despre secțiunile cubului cu un plan. 
Dacă secționăm un cub cu un plan paralel cu baza cubului rezultă... Atunci profesoara noastră de matematică a separat cubul în două, ca și cum l-ar fi secționat cu planul paralel, căci cubul se dezmembra și noi am văzut că secțiunea este tot un pătrat. 
Ne-a mai arătat profesoara noastră de matematică și alte modalități de a secționa cubul cu un plan și pe viu, cum se zice, vedeam cum arată secțiunea. Dacă mă laud și eu cu ceva, mă laud că în acest fel am început să văd în spațiu, adică să judec lucrurile fără să fie nevoie să trec la fapte. Îmi imaginam cum arată o felie de pâine fără să tai pâinea. Îmi imaginam cum arată o secțiune a unei case văzută dintr-un anumit unghi, pentru că mă învățase profesoara mea de matematică din clasele elementare, practic cum stau lucrurile și reușisem să dezvolt în mintea mea mult mai multe combinații de secțiuni cu un plan pentru un cub, căci mintea mea de copil zburda fără opreliști.

Mie nu mi-au plăcut oamenii care vorbesc și vorbesc și vorbesc, adică turuie, despre lucruri pe care la un moment dat cred eu, nici ei nu le-au înțeles, dar vor să mă convingă pe mine că ei sunt stăpânii inelelor, că au totul la degetul lor cel mic, deși realitatea este cu totul alta. 

Mă așteptam ca acum de când există grafica 3D, să existe aplicații pentru elevi destinate instruirii acestora cum stau lucrurile cu geometria în spațiu, iar ceea ce profesoara mea de matematică de acum 63 de ani să se realizeze fără nicio dificultate ca un joc, în care elevul alege corpul geometric și tipul de secționare a corpului cu un palan, după care aplicația să arate de  rezultă după secționare. Ar fi ceva cu mult mai simplu decât ceea ce generează programele de animație pentru filmele cu monștri sau cu zâne.

(02 mai 2023)

Valoarea trebuie dovedită

Oricare dintre noi are dreptul de a se urca pe blocul unde locuiește și să urle din toți rărunchii că este cel mai bun, cel mai frumos și că are valoare maximă. Una este ceea ce credem noi despre noi înșine, cu totul altfel stau lucrurile cu părerea altora despre noi și cu totul și cu totul altfel stau lucrurile când trebuie să dovedim cât de valoroși suntem.
La mine lucrurile sunt foarte simple. Eu am stabilit niște criterii extrem de simple, de care sunt foarte mulțumit dacă le am și pe care le aplic mecanic și până în clipa de față, mă laud că nu am dat-o-n bară.

Dacă la mine vine cineva să se prezinte, eu am bunul simț să ascult pe om ce are de zis, fără să-l întrerup. Când omul vorbește oferă o serie de detalii importante, care-l definesc. Eu văd dacă omul este modest, dacă este încrezut, dacă este lăudăros, dacă minte, dacă exagerează, dacă este superficial și tot așa.

Să zicem că stau de vorbă cu un meseriaș, căci eu vreau să-mi rezolv o problemă. Meseriașul va avea un start foarte prost dacă începe să-l critice pe cel care a lucrat înaintea lui și se ridică pe el în slăvi, cât de bun este. Meseriașul va avea o poziție jalnică dacă începe să-mi ceară mie scule să lucreze, știut fiind faptul că un meseriaș care se respectă, are sculele lui. Traseul meseriașului devine extrem de neconcludent dacă el bâjbâie în fața produsului de care trebuie să se ocupe, din moment ce cu câteva minute mai înainte el a vorbit de cât de bun este, de cât de mare experiență are. Mie nu-mi trebuie decât câteva minute să mă conving că meseriașul este slab sau este bun sau este foarte bun.

Să zicem că stau de vorbă cu un programator. Aici lucrurile sunt simple, căci el trebuie să-mi arate aplicații făcute de el și să mă convingă atât că sunt făcute de el, cât și că sunt aplicații foarte bune. Nu trebuie să stau ore în șir să mă conving de ceva. Îmi aduc aminte că în clasa a VIII-a la latină era o lecție cu un tip care se lăuda că atunci când era în Rhodos era cel mai bun dansator. Atunci cineva i-a zis: Hic Rhodos, hic salta! Deci programatorul va trebui să scrie un program și va fi sau nu va fi convingător.

Rezultă că valoarea trebuie dovedită, dar să nu fie prea târziu. Adică, pe om nu trebuie să-l angajezi, să-l plătești și apoi să dovedească faptul că e bun, căci ar fi prea târziu de cele mai multe ori. Valoarea trebuie dovedită ș=i doar după aceea trebuie omul pus la treabă să rezolve ceea ce avem noi de rezolvat.

(21 aprilie 2023)