Dosarele grele aflate în standby

Există două mari dosare aflate în standby. Este vorba de DOSARUL REVOLUȚIEI și de DOSARUL MINERIADEI. Aceste dosare au mii și mii de pagini, mii și mii de martori, zeci și zeci de inculpați și au parcurs trasee extrem de sinuoase, ceea ce trebuie să ne dea de gândit. Istoria universală arată că revoluțiile nu au ajuns niciodată în instanță și doar istoria s-a ocupat de ele în tomuri de mii de pagini. Tot istoria arată că evenimentele violente sunt tratate în cărți fie pe câteva pagini, fie pe câteva rânduri, în funcție de interese și de re-poziționarea actorilor principali. 
Se vorbește de dreptatea pe care numai justiție este cea care are capacitatea s-o facă. Se vorbește despre  Nürnberg-ul comunismului, adică de un proces asemănător celui de la Nürnberg, făcut crimelor comunismului. Toată lumea uită să spună când a avut loc acel proces de la Nürnberg și mai ales, care a fost justiția ce l-a înfăptuit, căci niciodată justa judecată nu va fi înfăptuită de cei care stau la mai puțin de 50 de kilometri de făptașii puternici, legați de mii și mii de fire invizibile între ei. 
Se știe că la Vatican există niște scrisori pe care doar papii sunt cei care au acces să le citească și dacă acele acele scrisori ar avea mesaje soft, cu siguranță ar fi fost date publicității demult, dar grozăviile pe care le prevestesc îi fac pe cititorii lor să pe pună la loc sigur, ca nimeni să nu le afle conținutul. Și cu DOSARUL REVOLUȚIEI și  cu DOSARUL MINERIADEI tot așa stau lucrurile și nu trebuie să fi cititor în stele să intuiești marile adevăruri de acolo și cauzele care duc la pecetluirea încă pe zeci și zeci de ani a conținutului peginilor pe care acele dosare le conțin. Eu m-am întrebat de ce CAPITULAȚIILE de acum foarte multe sute de ani nu sunt făcute publice și am și răspunsul, cu care m-am consolat, așa cum cred că va trece multă apă pe Dunăre și adevărul despre REVOLUȚIE și MINERIADĂ se va lăsa așteptat.

(07 august 2025)

George SIMION profită de orice

În managementul politic există un capitol legat de uzura morală a oamenilor politici. ca să fiu mai explicit, la fiecare dintre noi îi place să mănânce ciorbă de burtă. Azi mănânc ciorbă de burtă de plăcere. Și mâine mănânc ciorbă de burtă de plăcere. dar dacă o lună de zile, zi de zi mănânc ciorbă de burtă, mi se ia de ciorba de burtă și vreau altceva. Și în politică, omul politic trebuie să-și dozeze aparițiile pentru ca oamenii să nu se sature de el și mai ales, să nu-i plictisească.
Mi s-a părut straniu că aseară a apărut George SIMION printre demonstranții transportatori și agricultori veniți să protesteze și blocați de poliție și jandarmerie în zona Chiajna. George SIMION dă senzația că profită de orice. El vrea să-și lipească imaginea și de acest protest. În opinia mea, protestul nu este de mare amploare, căci în loc de 100.000 de protestatari cu utilaje, mai ales grele, au făcut deplasarea spre București un număr anemic de inși, fără doleanțe clare, fără nerv, fără sânge în instalație, așa cum mă obișnuise Miron COZMA cu ortacii lui în iunie 1990. Se vede clar că acest protest are ceva origini politice, căci cineva vrea să profite și George SIMION nu a așteptat să se intensifice protestul, apărând el acolo, crezând că devine catalizator.

Cineva îl sfătuiește pe George SIMION cum să acționeze, dar am senzația că de această dată, George SIMION nu a fost bine sfătuit. dacă era bine sfătuit, îi lăsa pe transportatori și pe agricultori în zona lor și lucrurile decurgeau natural, erodarea guvernului aproape venind de la sine. Prezența lui acolo la Chiajna a diminuat din efectul acestui protest și concluzia pe care a tras-o populația a fost că agricultorii și transportatorii veniți sunt doar niște anexe ale partidului AUR. Nici protestatarii și nici AUR nu au câștigat, din moment ce nu se întâmplă nimic în Piața Victoriei și suflul acestui protest este anemic pentru că fundamentul lui este șubred, revendicările nu sunt clare, categorice și spuse cu puține cuvinte. În plus, nu a apărut un nene, o persoană foarte puternică, exponent al protestatarilor care să vorbească în numele acestora, un Miron COZMA al transportatorilor și agricultorilor, un nene emblematic.


(12 ianuarie 2024)

Uitarea de la 30 de ani

13-15 iunie 1990 reprezintă o pagină de Ev Mediu pentru istoria noastră, căci mineriada aceea ne-a aruncat 200 de ani în urmă, arătând cât de barbari suntem și cât de needucați am ajuns. Știu cu exactitate ce era atunci, căci m-a prins în București și numai întâmplarea a făcut să nu iau și eu ciomege de la minerii înfierbântați și bine struniți de cei ce doreau să-și conserve privilegiile în societarea care se înfiripa.

Observ că azi este cu mult mai important să discutăm despre lucruri mărunte, despre personaje insignifiante, despre evenimente de alcov și despre banalități absolut neinteresante, decât despre mineriada aceea cumplită, în care Bucureștiul a fost violat de forțe primare, bine dirijate și incitate adecvat de persoane deloc întâmplător aflate în anumite locuri, căci executau și ele misiuni, chiar dacă înfățișarea de gospodine sau de banali trecători îi induceau în eroare și pe cei mai avizați experți în studiul manipulărilor perfecte.

Nu vreau să discut aici despre ceea ce s-a întâmplat atunci, căci și acum după 30 de ani plutește un mister suspect asupra mineriadei, tratată ca eveniment și despre care se sugerează că istoricii ar trebui să se ocupe. Imprescriptibilitatea crimelor face ca mineriada să stea sub lupa justițției, dar tare teamă îmi este că tătărgănarea va face ca toate crimele să fie prescrise din lipsă de criminali și istoria să analizeze ce și cum a fost atunci, totul devenind o poveste tristă și nu o sentință care să genereze irepetabilitatea acelor fapte, prin consecințele care le-ar urma.

Societatea românească este de o superficialitate teribilă, iar legislația de aici are atât de multe lacume încât permite ca:

- albul să devină negru prin interpretare,

- doi adunat cu doi să facă oricât vrea mușchiul nostru,

- lunile anului să fie 13 în loc de 12,

- ceea ce vedem să fie numai efecte iluzorii.

Așa că, după 30 de ani de la mineriade, suntem tot atât de neștiutori exact ca în acele zile și ne privm, unii pe alții cu aceeași blândețe nepermisă, căci prin votul nostru am trimis în Parlament mediocrități consacrate și am adus turnătoria și lipsa de onoare la rangul de repere de urmat pentru a reuși în viață.

(15 iunie 2019)

Minerii și mineriadele

Ideea de manipulare nu este deloc nouă. Sunt manipilați indivizii care:

- au anumiye interese care sunt exploatate prin manipulare;

- au o anumită cultură care nu le permite să înțeleagă rostul manipulării;

- se consideră atât de puternici încât să nu fie manipulați;

- formează  o masă omogenă și critică în raport cu un obiectiv dl manipulatorilor;

- lucrează în aceeași meserie și au stabilite relații puternice cu locurile de muncă;

- au un șef real de care ascultă pentru că acesta i-a convins prin tot ce a făcut pentru ei;

- sunt dependenți de o singură sursă de venit;

- au avantaje pe care dacă sunt amenințați că șe pierd reacționează necondiționat;

- receptează mesaje care folosesc un vocabular care se suprapune 100% cu vocabularul lor;

- cred ceea ce le spun oamenii pe care ei îi consideră de încredere;

- nu trec prin filtrul gândirii lor decât chestii legate de ei și de familiile lor;

- au rutine zilnice din vcare nu ies și noutățile îi înfricoșează.

Niciodată nu vor constitui elemente manipulabile oamenii care:

- au o gândire dinamică;

- filtrează informația;

- sunt independenți financiar;

- au opinii pe care le exprimă în clar;

- citesc cărți și analizează știrile Tv;

- au un management al carierei lor și a copiilor lor;

- știu să discearnă între adevăr și minciună;

- fac calcule matematice pentru a-și prognoza viitorul;

- sunt realiști în atitudinile lor zilnice;

- deosebesc succesul lor de minciunile altora.

Dacă analizăm minerii, aceștia sunt categoria socială perfect manipulabilă, iar maeștrii în manipulare știindu-i:

- concentrați într-o zonă,

- ușor de reunit,

- simplu de folosit,

- eficienți în acțiune,

- executanți docili,

au fost folosiți și mineriadele sunt exemplul cel mai elocvent. Au mai fost și alte categorii de persoane care au fost manipulate, iar lozincile IMGB face ordine și moarte intelectualilor, dovedesc acest lucru. Că nu au avut aelor este o altă poveste, dar analiza se duce pe un alt plan.

(28 noiembrie 2018)

CSIE'50 - primul deținut politic de după'89

Primul deținut politic de după'89 este un student de la Cibernetică cu numele Ghinea, arestat în luptele din Piața Victoriei în 1990, după ce a intrat în clădirea guvernului. Pe micile ecrane se vedea cum acesta luase inițiativa formării unui guvern revoluționar. Lucrurile s-au precipitat și el a fost arestat. Devenise primul deținut politic de după 1989. Îmi amintesc cum o delegație de la facultatea de Cibernetică, avându-l în frunte pe un profesor de matematică, G.C. s-a dus și a obținut eliberarea tânărului revoluționar. Am înțeles că a plecat în străinătate ca refugiat politic, lucru pe care regret că nu l-am făcut și eu la mineriada din 13-15 iunie 1990, pentru că acolo unde nu sunt autostrăzi, expresia izolării, sărăciei, analfabetismului și lipsei de speranță sunt dezarmante ireversibil.

Căutând pe Internet nu am găsit nimic despre acele evenimente și nici despre studentul Ghinea. Ceea ce știu cu exactitate este că înainte de Revoluție am fost chemat la secretariatul facultății și atenționat în legătură cu cazul unui student. Mult timp după aceea am descifrat enigma acelui dialog legat de o persoană incomodă unui regim totalitar, care deja fusese etichetată pe vecie.

(17 aprilie 2017)

Vin minerii!

Minerii, acea masă de mare manevră din timpurile ceaușiste sunt acum numai o umbră a ceea ce a fost cândva  această cohortă omogenă, numeroasă, primitivă, forțoasă, violentă, cazonă, tăcută, uricioasă, dușmănoasă, îndârjită și răzbunătoare. Ideia de a veni în București a urmat o traiectorie descendentă a importanței, depinzând de statutul pe care minerii l-au avut și anume:

• dorința de a restabili ordinea de stat în vremurile în care mineritul mai reprezenta ceva în Valea Jiului și în Oltenia, căci pe mineri s-a bazat dictatorul când s-a gândit să fabrice bâte pentru a înăbuși revolta din Timișoara;
• crezul de a salva noua orânduire în vala lui 1990 când venirea lor în București sub numele de mineriadă a adus atâtea prejudicii și atâta suferință încât nici după 100 de ani urmele dezastrului lăsat în oraș dar și în istorie nu se vor șterge; 
• ideia de a-și salva privilegiile prin Pacea de la Cozia din 1998 a însemnat o adunătură neorganizată și vulnerabilă care a sfârșit lamentabil în fața unor forțe de ordine cu mult mai inteligent organizate decât erau în anii ce au urmat imediat momentului Revoluției din Decembrie; faptul că liderul lor a făcut pârnaie spune foarte multe, totul fiind semnul că întreaga construcție a fost asemeni unor castele de nisip pe care valul democrației și cel al criteriilor economice reale nenazate pe subvenții le mătură în mod natural și fatidic;
• presiunea zilei de mâine a celor rămași să lucreze într-un doemniu, hrănindu-se cu iluziile a ceea ce au reprezentat ei cândva, i-a făcut să ia drumul unui marș anemic asemeni unor robi goi și flămânzi, care cred ei mai au în istorie corespondent undeva în China deceniului al IV-lea din secolul trecut, cunoscut sub numele de Marșul cel lung, etraordinar prin obiective și amploare; este trist când pisica se vede în oglinda leu fioros.

Azi intră minerii în București, anonimi, jigăriți, slabi, fără lideri marcanți și carismatici, cu mâna întinsă sprea primi coaja de pâine pe care oricum o primeau și stând acolo la ei acasă. I-am vazut ce au făcut în București în iunie 1990 și n-am să le iert niciodată  momentele de groază pe care le-am trăit. Eram la gura de metrou de la Romană, eram pe strada Jean Louis Calderon și numai Cel de Sus a scos în fața mea un intrând unde am făcut manevra de a întoarce al meu ARO 244D să mă strecor printre bucățile de caldarâm care zburau în toate direcțiile. Erau ei, minerii peste tot, mânjiți de negreală, de parcă acum un minut ieșiseră din abataj și veniseră să dea lecții violente nu știu cui. I-am urât din clipa în care m-au smucit, m-au împins în graba lor dirijată, îi urăsc și acum și îi voi urî cu toată putereatoată viața pentru ce mi-au făcut mie în primul rând. Acum nici marș nu este, nici mineriadă, este un drum al robilor cu mâna întinsă spre stăpânii care nu le vor deschide nici ășa, nici fereastra. Oare nu din bănuții lor huzuresc șefii lor și au echipă de fotbal? Ce-or căuta minerii aici la București? Vin să ce?

(18 aprilie 2016)

O mare eroare de strategie

Pe data de 12 aprilie 2016 a fost anunțat ca fiind candidat la primăria capitalei din partea PNL Marian MUNTEANU. Toata luimea își aduce aminte de Marian MUNTEANU.

Marian MUNTEANU este cel care a vorbit din balconul Universității.

Marian MUNTEANU este cel caftit zdravăn de mineri.

Marian MUNTEANU este cel care a îmbrăcat cămașa albă și a mărșăluit.

Marian MUNTEANU este cel vânturat printre candidații la prezidențiale prin 2000.

Marian MUNTEANU este cel care a făcut un doctorat valoros în  tăcere.

Marian MUNTEANU este cel despre care s-au spus tot felul de minciuni cu Măgureanu. 

Marian MUNTEANU este cel despre care se vorbește că știe opera lui Petre Țuțea.

Acum, Marian MUNTEANU este candidatul PNL, marele PNL rezultat din iubirea veșnică cu PDL, după ce acest PNL a avut două încercări nereușite cu Bușoi și Orban, amândoi neavând nume cu încărcătură și rezonanță politică, dacă se merge la dicționare și se iau cuvintele cu niveluri de similitudine semnificativa derivate din aceste nume.

Să analivez acum ce se întâmplă cu candidatul Marian MUNTEANU. El este prezentat ca un erou. Este o prezentare de tip romantic, erou exceptional în situații excepționale. Mineriadele au fost evenimente excepționale în viața românilor în general și a bucureștenilor în special. N-am să le uit, pentru că am scăpat ca prin urechile acului din două situații care deveniseră critice  și despre care nu voi scrie atunci, dar îi urăsc veșnic și pe mineri și îl urăsc tot veșnic  și pe liderul lor cel pârnăiaș. Mineriadele că noi am avut parte de nenumărate trebuie tratate ca fapte istoric, adică evenimente majore de neuitat. În istorie sunt evenimente:

• frumoase cu domnitori învingători în lupte, cu regi care au construit, care au dat legi, care au modernizat, adică evenimente cu care tot românul se mândrește și pe care deși sunt mărețe și frumoase, le înfrumusețeacă și mai mult pentru a fi de neuitat;
• nefericite care au însemnat înfrângeri în războaie, căderi de pe tron deși faptele lor erau drepte, bătut pasul pe loc în istorie datorită trădărilor sau vitregiilor vremurilor de atunci; istoricii și deci cărțile lor de istorie le prezintă sec sau le ignoră pur și simplu; sunt situații în care dacă sunt amintite, se enumeră multe, multe fapte frumoase al învingătorului, după care la diverse este prezentat și un fapt nefericit, care trece și neobservat și care tot a victorie pare a fi ca interpretare;
• rușinoase datorate unor slăbiciuni grave ale conducătorilor combinate cu complictăți dureroase ale unor largi colectivități; îmi amintesc dificultatea maximă de cum am identificat lagărul de concntrare de la Dachau; ca muzeu este organizat corect, are toate explicațiile și nu se depărtează de adevărul istoric deși nota este un pic alta de cum îmi formasem imaginea din cărțile despre fabricile morții citite de mine în copilărie; mineriadele sunt în opinia mea nu fapte rușinoase, ci cele mai rușinoase fapre din istoria poporului român. 

Indiferent de partea cui este un om, dacă este implicat într-un eveniment rușinos, este foarte greu ca privitorul în care renasc sentimente amestecate, să facă evalări corecte și să-l poziționeze pe un om pe poziția care să-l avantajeze. În opinia mea, prezentarea lui Marian MUNTEANU în filmulețe în care imaginea sa alternează cu chipuri de mineri-brute, de manifestanți ciomăgiți este o eroare strategică. Eroul Marian MUNTEANU trebuie să aibă o altă prezentare. Să i se arate chipul de atunci, chipul de prin 2000 și chipul de acum pentru a se vedea că el nu s-a transformat ci a rămas același Marian MUNTEANU. Să se arate pe acel Marian MUNTEANU ca participant la acel marș în celebra sa cămașă. Să se vorbească despre doctoratul lui și să se contracareze lipirea de el a etichetei cu profesorul.

Sunt sigur ca Marian MUNTEANU, are el însuși un mesaj, are el însuși o atitudine demnă de anul electoral 2016, fără a fi nevoie să fie asociat de acele evenimente rușinoase care poarta numele de mineriade, care au oripilat lumea civilizată.

Urgent, strategii PNL și ai lui Marian MUNTEANU trebuie să revadă prezentarea și întregul demers. În filmele despre Ștefan, Mihai și Tudor sunt replici celebre, sunt atitudini legendare, sunt fapte de vitejie. Așa ceva dorește populația și dacă votanții doresc un om de încredere, în niciun caz candidatul nu trebuie legat de un eveniment de care bucureștenii se rușinează și pleacă necondiționat privirile în pământ.

(13 aprilie 2016)