Nu spun că am fost la multe spectacole, dar la unele dintre spectacolele unde am fost, s-au întâmplat niște lucruri pe care n-am să le uit, nu pentru că au fost extraordinare, ci pentru că au avut efecte care m-au derutat și m-au impresionat foarte mult.
Eram la un spectacol la Teatrul de Operă și Balet, căci așa se numea Opera Română din București în vremurile comuniste, la un spectacol dat pentru activul de partid cu ocazia deschiderii unui eveniment științific cu participare de protocol zero. Steteam cred în rândul al III-lea și se vedea bine totul pe scenă. Am văzut atunci pe baritonul Nicolae HERLEA, pe soprana Magda Inaculescu MUSCEL și o balerină, al cărui nume nu-l scriu, dar era artistă emerită și care avea ciorăpeii rupți rău și cârpiți destul de neglijent. Pe poziția pe care o aveam, se vedeau cârpiturile și tot timpul cât respectiva a dansat eu m-am uitat la cât de nasoale erau acele cusături, făcute fără pic de profesionalism. Tot acolo am văzut dansând și pe un nene, destul de slăbuț, care avea niște colanți albi, cam nespălați, dar foarte largi. Sărăcuțul de el nu purta suspensor și-i dansa cârnăciorul mai ceva ca piciorușele lui. Lângă mine erau niște tovarășe, destul de corpolente, care-și dădeau ghionturi și care chicoteau semnificativ tot pe această temă.
Eram la un spectacol la Teatrul de Operă și Balet, căci așa se numea Opera Română din București în vremurile comuniste, la un spectacol dat pentru activul de partid cu ocazia deschiderii unui eveniment științific cu participare de protocol zero. Steteam cred în rândul al III-lea și se vedea bine totul pe scenă. Am văzut atunci pe baritonul Nicolae HERLEA, pe soprana Magda Inaculescu MUSCEL și o balerină, al cărui nume nu-l scriu, dar era artistă emerită și care avea ciorăpeii rupți rău și cârpiți destul de neglijent. Pe poziția pe care o aveam, se vedeau cârpiturile și tot timpul cât respectiva a dansat eu m-am uitat la cât de nasoale erau acele cusături, făcute fără pic de profesionalism. Tot acolo am văzut dansând și pe un nene, destul de slăbuț, care avea niște colanți albi, cam nespălați, dar foarte largi. Sărăcuțul de el nu purta suspensor și-i dansa cârnăciorul mai ceva ca piciorușele lui. Lângă mine erau niște tovarășe, destul de corpolente, care-și dădeau ghionturi și care chicoteau semnificativ tot pe această temă.
Tot la Teatrul de Operă și Balet, se cânta TOSCA și în rolul principal era o soprană din Cluj, un pic cam bine dezvoltată, așa cum sunt multe soprane pe lumea aceasta. Cânta bine și îmi aduc aminte că în rolul lui SCarpia cânta Baritonul Nicolae HERLEA, căci pentru el am mers la acel spectacol. S-a cântat ultima arie a Floriei TOSCA și aceasta s-a aruncat de pe metereze. Trebuia să fie prinsă, lucru care nu s-a întâmplat. Am auzit un urlet și la aplauzele de final, biata femeie nu a apărut.
Eram în anul 2016 la Sala Radio și se cânta în concert opera La Favorita de Gaetano DONIZETTI, unde vedeta era Ruxandra DONOSE. Aveam un loc bun de unde puteam asculta vocile cât mai bine, dar de acolo se vedea și orchestra. În orchestră era o tanti care cânta la vioară, îmbrăcată în negru, care avea o despicătură pronunțată adânc la fustă și se vedea piciorul. Numai că ciorapul ei avea o gaură pe pulpă și contrasta pielea albă cu ciorapul sită, de culoare foarte închisă. Nu era deloc ceva mișto, dar a devenit centrul spectacolului, căci tanti nu se sinchisea deloc, pentru că neglijența nu este ceva schimbător.
Pe 21 iunie 2004, Patricia KAAS a susținut un concert în aer liber căci se aniversau niște ani de la inauguratea rețelei Orange la noi în țară. La spectacolul televizat, am văzut că artista purta o bluză care avea o gaură sub unul dintre brațe și când gesticula, respectiva gaură se vedea și era supărător pentru mine ca telespectator.
Niște mici imperfecțiuni se află și la case mai mari. În anul 2006 am văzut la Metropolitan un spectacol cu opera RIGOLETTO de Giuseppe VERDI, cu o distribuție de zile mari cu Anna NETREBKO, Rolando VILLAZON, Frederick BURCHINAL. La final, Gilda este pusă într-un sac și este tâtâtă pe niște trepte. Aceasta a intrat greșit în sac și sacul a fost târât pe trepte, iar Gilda, sărăcuța de ea a luat niște zgâlțâituri destul de dureroase când sacul trecea de pe o treaptă pe o alta. Nu am auzit nimic supărător, lar când am revăzut opera în pandemie, Gilda intra cu picioarele în sac și coborârea treptelor nu mai avea nimic dureros în ea.
(26 septembrie 2025)
(26 septembrie 2025)
