CSIE'50 - Pirateria software

Prin anii'90 circula în folclor că în România este suficientă o dischetă și este de ajuns o zi pentru ca întreg teritoriul țării să fie în posesia unui produs software piratat. Rata pirateriei pentru țara noastră era atât de mare încât lumea civilizată se uita chiorâș la noi și ne privea cu maximă suspiciune, deși elevii și studenții informaticieni se clasau foarte bine la olimpiade internaționale de informatică. În acest context nefericit se impuneau măsuri energice în Facultatea de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică și mai ales în Catedra de Informatică Economică, unde se aflau laboratoare cu zeci și zeci de calculatoare, pentru a scăpa de flagelul pirateriei. Trebuie să recunosc că un rol esențial l-a avut profesorul Ion Gh. ROȘCA în calitate de șef de catedră, apoi în calitate de director al Departamentului de Cercetare al ASE și apoi în calitatea de prorector. El a dezvoltat o serei de colaborări ce au permis intrarea pe gratis în posesia de licențe ale unor produse software ale unor produse software utilizate de studenți la disciplinele de programare, de programe aplicative sau de baze de date.

În cazul licențelor pentru folosirea legală a celui mai cunoscut sistem de operare, Windows, deci în cazul licențelor Microsoft, lucrurile au stat foarte lejer pentru că acolo, la Microsoft Romania lucrau foști absolvenți de-ai facultății noastre și Microsoft, firma-mamă de zvoltă programe foarte generoase de colaborare cu universitățile. Sala 2319 este laborator MIcrosoft în CSIE, unde specialiști de acolovin și predau studenților diferite cursuri de specialitate, dar îi și ajută pe studenți în ceea ce privește certificările, astfel încât aceștia să devină după absolvire, utilizatori de produse Microsoft. Într-un termen foarte scurt, toate posturile de lucru de la Catedra de Informatică Economică își desfășurau activitatea folosind numai și numai software licențiat. Cu câțiva ani înainte de cumpărarea de licențe Microsoft de către guvern, în Catedra de Informatică Economică problema era rezolvată complet. Și licențele oferite prin programul guvernamental de combatere a pirateriei în informatică, care au sosit la noi au fost bine venite pentru că tocmai se achiziționaseră alte calculatoare pentru a dezvolta noi laboratoare cu tehnică de calcul la nivelul catedrei.

Cred că un rol important în această abordare l-a avut și colaborarea dintre Catedra de Informatică Economică, Asociația INFOREC și ADSE care a organizat o masă rotundă te tema Pirateria software din noiembrie 1997 unde profesori din ASE, ATM, UPB, Universitate, Academia de Poliție, specialiști de la BSA, Microsoft, IPG au abordat problema și au venit cu soluții.

Rezultă cu claritate că utilizarea licențelor IT a fost tot timpul o preocupare de avangardă pentru profesorii din Catedra de INformatică Economică și de aici a început combaterea pirateriei software prin fapte concrete, cu mult înainte de ca problema să fie tratată sistematic și oficial.

(13 aprilie 2017)

O mândrie prostească

Nu de puține ori i-am auzit pe niște troglodiți jubilând că tineretul nostru cel studios este așa de tare și recunoscut în lume că sparge parole, că intră în baze de date ale unor mari instituții strategice ale lumii.
Este de demonstrat ca numai niște retardați sunt în stare să facă astfel de gesturi pentru că:
- ei nu sunt în stare să construiască ceva, ci numai să fure de la alții;
- în vederea penetrării unor sisteme securizate execută operașii cu caracter repetitiv asemănătoare    
  celor afectați de schizofrenie;
- obiectivele lor sunt de un simplism feroce, lucru care îi face să fie dominați de o perseverență
  diabolică în a face progrese bazate pe operații rudimentare;
- fără a avea o calificare înaltă își orientează eforturile spre a-și însuși operații simple bazate pe
  încercări succesive de a progresa autodidact;
- discrepanța între calificare și obiective este colosală, ceea ce determină un nivel de a persevera în
  derularea operațiunilor prin risipă inimaginabilă de energii.
Laudele prin care sunt ridicați ăn slăvi cei ce pun umărul la derularea cu succes a crimelor cibernetice ar trebui să fie stăvilite și să se înșeleagă că așa cum este combătută ideia ca furtul de carte este un furt nobil, tot așa trebuie combătută ideia că cei ce efectuează activități de crimă cibernetică sunt geniali, pentru că nu sunt. Ei au toate însușirile a ceea ce se numește în medicină idioțenie calificată fără drept de apel.
Cei ce penetrează sisteme de securitate bancară și extrag bani din conturi, sunt niște hoți și nimic altceva.
Cei de penetrează conturi de poștă electronică sunt niște borfași gata să șantajeze și pentru ei există articole în Codul penal.
Cei care intră în baze de date sau în sisteme informatice de interes strategic sunt teroriști informatici, pentru  care legile sunt dure pe măsură.
De multe ori se discută că indivizii care atentează la securitatea aplicațiilor informatice ar fi genii sau olimpici. Totul este fals. Acestia sunt hoți și nimic altceva. Legile trebuie să-i pedepsească și nimic altceva.
Să ne amintim că nimeni nu scapă de evaziunea fiscală în Italia. Chiar dacă în celula confort special avea televizor și nu-i lipsea nimic, o mare vedetă, simbol național al acestei țări a petrecut  18 zile de pușcărie în anul 1982.
Fără milă trebuie să se poarte toată lumea față de gunoaiele care butonează în neștire doar pentru a câștiga prin furt, doar pentru a șantaja sau doar pentru a face rău dintr-o plăcere bolnavă.
A sparge sisteme de securitate înseamnă:
- a stabili câmpuri descrise în documentații, deci nimic creativ;
- a genera combinații de șiruri după algoritmi seriali, deci nimic creativ;
- construi secvențe de  actiuni cu combinații de siruri generate mecanic, deci nimic creativ;
- a repeta de un numar foarte mare de ori  secvențe cu șiruri modificate, nimic creativ;
- a mări lungimi de șiruri selectate mecanic, deci nimic creativ.
Cei care dezvoltă sisteme de securitate, pornind de la primitivismul celor care reușesc să penetreze ceea ce există, cu mare ușurință dezvoltă soluții de a contracara. Distrugătorii, ambiționați nu  realizează un salt calitativ, ci rafinează elementele cantitative, evitând reluarea secvențelor care nu au generat succes.
Se zice că nu există lacăt pentru hoți. Așa este, dar sistemele de securitate performante îi rarefiază pe hoții proști și leneși, ambiționându-i pe cei atinși de schizofrenie pentru a sta 25 de ore din 24 în fața computerului pentru a parcurge drumuri bătătorite, până la tocirea gândurilor lor stupide.

(15 februarie 2016)