Despre Miron CONSTANTINESCU știu că a avut un mare necaz. Eram student în anul I și locuiam la căminul studențesc de pe strada Roma, acolo unde a fost CNST-ul cndus de URSU, rae o avea super-șefă pe Elena CEAUȘESCU. Era într-o duminică. S-a făcut vâlvă că fiica lui Miron CONSTANTINESCU și-a omorât mama cu lovituri de ciocan de făcut șnițele. După aceea, coordonatorul meu de la licență a avut convorbiri cu Miron CONSTANTINESCU, căruia i se adresa cu, domnule președinte.
Îmi aduc aminte că atunci când a trecut dincolo, lui Miron CONSTANTINESCU i s-au făcut prezentări dintre cele mai pozitive, lumea uitând că în perioada 1949-1955 el a fost președinte la CSP, acolo unde dacă făceai planul erai bun, dacă nu-l făceai erai sabotor și direcția era ori la stuf ori la Văcărești, ori la Adjud.
Lui Miron CONSTANTINESCU îi plăcea puterea și nu-i convenea deloc că el intelectual fin și cu doctorat pe bune, este condus de un muncitor de la căi ferate de la atelierele Grivița. Tentativa lui și a altor camarazi de a prelua frâiele în partid a eșuat, ceea ce s-a soldat cu mazilirea. Mult mai târziu Nicolae CEAUȘESCU l-a reabilitat, dându-i și oarece dregătorii, dar oricum de prim plan. Pe el l-am inclus nu prentru ceea ce a făcut după reabilitare, ci ceea ce a făcut în timpul în care era șeful planificării, căci și agricultura avea secțiunea ei de plan. Dacă dările erau înrobitoare să-i forțeze ăe posesorii de ternenuri să le dea la colectiv, are și Miron CONSTANTINESCU o contribuție importantă. Nenumărații de da ziși lui Miron CONSTANTINESCU, de către coordonatorul meu de la lucrarea de diplomă arată că lui Miron CONSTANTINESCU nu-i plăceau refuzurile și nici amânările, ca om politic de rang înalt ce se considera.
Îl consider un comunist greșit pentru că a avut o formație, chiar ușor marxistă, de intelectual și totuși s-a comportat ca un comunist mărunt care se agăța de funcții fără să se remarce prin acțiuni de rezonanță, care în timp să-l lege ca fiind realizări ale sale, punct.
(21 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment