1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Claudiu BLEONȚ

Claudiu BLEONȚ este un bărbat la 63 de ani.
Claudiu BLEONȚ este actor la Teatrul Național din București.
Claudiu BLEONȚ a jucat și joacă foarte mult.
Claudiu BLEONȚ are o carieră de actor foarte solidă.
Claudiu BLEONȚ are și o filmografie bogată.
Claudiu BLEONȚ este o prezență activă în viața artistică.
Claudiu BLEONȚ face și regie de teatru.
Claudiu BLEONȚ a jucat și în regia lui Andrei ȘERBAN.
Claudiu BLEONȚ l-a jucat și pe CAȚAVENCU din piesa O scrisoare pierdută a lui CARAGIALE.

Claudiu BLEONȚ m-a dezamăgit când am aflat în 24 februarie 2011 și-a dat pantalonii jos la Sibiu la o conferință de presă și și-a arătat scula. Dacă era artist porno, nu aș fi zis nimic, pentru că era în fișa postului. Dacă era stripper, de asemenea, nu aș fi zis nimic, pentru că la o conferință de presă trebuie să vii cu argumente și scula îi era argumentul forte în a-și susține ideile despre metempsihoza personajelor din piesele lui GORKI într-o abordare heideggeriană. Dar el este doar actor și gestul a fost:

- inoportun,

- dezamăgitor,

- nerelevant,

- excentric,

- demolator.

Am înțeles co actorul a continuat șirul dezamăgirilor, candidând la postul de primar în comuna Beliș la alegerile din 2020, unde a obținut 154 de voturi din cele 841 de coturi exprimate, ceea ce a fost insuficient pentru a fi declarat învingător. Pentru unul care și-a arătat scula, chiar și după 9 ani, cele 154 de voturi sunt prea multe, căci lumea satului are nevoie de un gospodar nu de un armăsar.



(29 iunie 2022)

Război, cultură, sancțiuni

Rusia a invadat Ucraina.
Rusia este sancționată.
Sancțiunile sunt de tot felul.
În anul trecut am văzut cum poporul avea ceva cu statuile. Le demolau. Exact cum au făcut comuniștii la revoluția bolșevică din 1917 sau comuniștii români după 1947. Nici în societatea modernă nu s-a procedat altfel, dacă ne amintim cum prin 1990 au fost scoși morții din Mausoleul din Parcul Libertății, căci erau comuniști de vază ai regimului răsturnat, deși făceau parte din istoria acestui popor căci nimeni nu are cum să șteargă cu buretele perioada 1947 - 1989.
Mai nou, se pare că la București apare un nou soi de sancțiuni și anume acela de a nu se mai juca în teatre piesele dramaturgiei ruse. Așadar, la TNB era o discuție să nu se mai joace CEHOV.
este adevărat că francezii au luat inițiativa de a scrie un anume text pe coperțile cărților publicate de cei care au colaborat cu guvernul de la Vichy, dar ei nu au interzis publicarea operei acestora așa cum s-a întâmplat cu operele lui BLAGA și a lui ARGHEZI ani și ani.  Se pare că vremurile de demult, pe care le credeam apuse, se întorc obsesiv.

(16 martie 2022)

Rodica POPESCU BITĂNESCU actriță și autoare dramatică

Rodica POPESCU BITĂNESCU s-a remarcat prin aparițiile sale la televizor, mai ales că are un râs molipsitor. Deși joacă la Teatrul Național și acolo am văzut câteva piese, deși prefer Teatrul BULANDRA unde nu se urlă pe scenă, nu am văzut-o pe actrița Rodica POPESCU BITĂNESCU pe scenă jucând în roluri de la cap la coadă. Nici în filme n-am văzut-o pe Rodica POPESCU BITĂNESCU, căci n-am prea dat bani să văd filme românești căci ce văd în filme pe bani, văd zi de zi la mine în mahala și nu dau niciun ban.
Am urmărit-o pe Rodica POPESCU BITĂNESCU pe ecranele Tv în scheciuri precum Gospodina din telefon, Show ș-așa, A fi sau nu înțeles, Ghinionul, Fane și Măndica, Lume, lume, Ora veselă, Ceartă într-o biserică, Naufragiații, Un telefon cu probleme, dar și multe altele.

A avut ca parteneri pe Cristina DELEANU, Dem RĂDULESCU, Ileana STANA IONESCU,  Ștefan BĂNICĂ, Mișu FOTINO, George IVAȘCU, Nicu CONSTANTIN.

În emisiunile Tv unde a apărut, Rodica POPESCU BITĂNESCU a vorbit despre piesele de teatru pe care le-a scris, Cinci femei de tranziție, Încă-i bine, Viață de cimitir, Triunghiul femeilor, piese care s-au jucat cu casa închisă, adică s-au vândut toate biletele, ani în șir.


(23 decembrie 2021)

Start pentru centenar (partea a I-a)

Duminică 26 noiembrie 2017 TVR în colaborare cu alte câteva instituții profund democratice a organizat un concert la TNB, sala de un roșu strident dedicat startului activităților omagiale peb=ntru Centenarul Marii Uniri, fără a fi 1 Decembrie, fără a fi ajunul marii sărbători. Mi-am amintit de un primar zăpăcit care a aprins el luminile de iarnă de pe străzi furând startul Primăriei Capitalei. În politică eram obișnuit. În cultură, nu prea.

Spectacolul nu a depășit nivelul unei șușe pentru că:

- decorul negru era oribil;

- scrisul din colțu dreapta-sus era neinteligibil;

- sala era goală;

- sonorizarea era jijiită;

- țoalele după femeile din orchestră erau cam sclipicioase;

- unele arii nu le-am înțeles;

- textele de jos se derulau foarte rapid;

- era o burtieră galbenă cu text  care defila aiurea;

- solistele nu și-au schimbat rochiile;

- unele interpretări la instrumente erau obosite;

- publicul rece molfăia gumă;

- iîn loja oficială se vorbea la mobil.

Am spus că am asistat la o șușe pentru că:

- repertoriul a fost prea eterogen;

- nu au fost alese bucăți reprezentative;

- ariile de operă nu aveau comun cu evenimentul;

- atmosfera era prea provincială;

- nu am sesizat o strategie repertorială;

- unele bucăți au fost chiar plictisitoare;

- Rapsodiile nu au sunat deloc bine.

Se vede clar că totul a fost o improvizație, că spectacolul este din acelea de o singură rerezentație și după aceea toți se risipesc căci nu au fostamt o echipă, lucru care s-a văzut din caracterul încropit și formal al întregului parcurs. Lipsa unor stiliști profesioniști au făcut ca fiecare să apară acolo cum a vrut cu ce a avut și mai ales să se vadă sărăcia fiecăruia în loc de sclipire și stil. Pentru un asemenea mare eveniment nu există nicio condiționare sau n-ar trebui să fie. este trist că acest start a fost ratat.

(26 noiembrie 2017)

Dinu SĂRARU, marele om de cultură

Despre Dinu SĂRARU, cine vrea să scrie are la dospoziție biografia lui și selectiv va spune fix orice. Eu mă voi limita să scriu exact despre ceea ce știu.

Dinu SĂRARU a scris romanul Niște țărani publicat în 1974 și mă laud că am avut un exemplar al cărții cu autograf, dar nu mai știu pe unde este acea carte. Proza lui Dinu SĂRARU este viguroasă și n-aș face un titlu de glorie că a scris despre pușcăriașii de la Canal, dacă și acum sunt suficienți de pușcăriași tot cam pe aceleași subiecte în temnițele din secolul al XXI-lea de la noi.

Am scris în titlu că Dinu SĂRARU este un mare om de cultură și argumentez prin faptul că el ca drirector de teatre a adun în anii negri ai comunismului piese care se jucau cu sălile pline și au făcut ca marii actori să strălucească în piese absolut memorabile cu roluri de neuitat cum s-ar mai zice. N-am s-o uit pe Olga TUDORACHE în piesa Efectul razelor X asupra anemonelor, alături de Rodica NEGREA, sub regia Cătălinei BUZOIANU.  N-am să uit că în vremea când era director la Teatrul Național București a determinat punerea în scenă a piesei  cu Radu BELIGAN, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ piesă Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion POPA pe care am văzut-o de două ori îndurând  durerile de genunchi datorate ideii cretine a celui care a înghesuit rândurile de scaune la balcon să stai să împingi aiurea zidul. Regizorul Grigore GONȚA a scos din piseă cu cei trei mari actori deja un eveniment și a găsi un bilet, după ani și ani, era o problemă, chiar dacă Dinu SĂRARU nu mai era de mult director la TNB.

Aș mai vrea să sciu despre o întâlnire a lui Dinu SĂRARU, scriitorul lăudat de criticii romanului Niște țărani, care a acceptat să vină la Clubul Moxa la o seară literară pentru studenții ciberneticieni, undeva înainte de cutremurul din 1977. M-a impresionat naturalețea cu care el discuta despre lumea de atunci, despre viața lui care era redată în acel roman. L-am însoțit pe Calea Victoriei un drum și i-am spus ca am cuvinte de laudă pentru ceea ce face pentru teatru, dar și pentru cartea lui, căci știam bine ce și cum cu Slătioara, eu fiind din Pitești.

Despre ce a urmat, despre ascensiunea lui de după trilogia publicată după 1981 nu voi scrie că nu vreau.

(01 februarie 2017)

Un obicei foarte prost și păgubos

Există nenumărate moduri de a face din orice, mai ales din situații jenante ieșiri interesante. Dacă trebuie făcută o enumerare a autorilor unei cărți, pentru a nu supăra, se face prezentarea în ordine alfabetică. Dacă într-o ierahzare un oarece apare pe poziția 560, vom avea grijă să spunem că acel oarece se află în primele 600 de entități. Tot așa venim cu tot felul de denumiri pompoase, cu tot felul de diplome, cu tot felul de premii mai mult sau mai puțin inventate pentru a-l urca pe un om neânsemnat pe un piedestal nemeritat. Tot din poltețe spunem, ultimul dar nu în ultimul rând și tot astfel de vorbe meșteșigite. Dacă nu se va înțelege că:

- la o Olimpiadă doar cel care câștigă medalia de aur este campion olimpic;

- la un campionat numai cel care ajunge primul este campionul;

- în literatură, fizică, chimie, medicină doar premiul Nobel consacră;

- rezultatele și nu vorbele dovedec valoarea;

se va vorbi ca și până acum și se va bate pasul pe loc, ceea ce nu este lucrul cel mai bun având în vedere faptul că timpul trece și scurgerea sa este ireversibilă.

Este important să privim adevărul în față și să vedem adevărata poziție ca de acolo să se pornească definirea unei strategii.

Aș vrea să reamintesc directoratul lui Dinu Săraru la Neatrul național din București când multe dintre spectacole se jucau cu casa închisa pentru că:

- repertoriul era bine ales;

- regia spectacolelor era de excepție;

- actorii jucau făcând roluri memorabile;

- sala arăta bine;

- eficiența artistico-economică era maximă;

- costul biletului era decent.

Orice act artistic trebuie să fie cunatificat prin:

- număr de bilete vândute;

- număr de reprezentatii;

- grad de ocupare al personalului;

- solicitări de turnee în țară și străinătate;

- invitații artiști să vină ca stele în alte teatre;

- eficiență;

- valoare recunoscută de presa de specialitate;

- preluarea de televiziune;

- transmisiuni în direct;

- participări la festivaluri;

- premii recunoscute peste tot.

A merge să văd piesa Take, Ianche și Cadîr cu Beligan, Dinică și Moraru de trei ori a însemnat de fiecare dată o mare sărbătoare. A merge la ONB să văd un balet din primele rânduri a însemnat un supliciu pentru că:

- balerinele erau grase;

- balerinele aveau ciorapii cârpiți;

- la balerini tălpile papucilor aveau găuri;

- ștrampii le erau largi, prea largi;

- multe ezitări și rateuri;

- orchestra zdrăngănea;

- era prea mult teatralism în gesturi;

- parcă cerșeau aplauzele.

Așa că, răul vine din interior la ONB și din autosuficiența în care lumea se complace. Mă gândesc la ei ca la scriitorii acre vorbeau despre literatura de sertar care n-a apărut niciodată dupa revoluție. Toate vaietele nu se justifică din moment ce nu exista proiecte concrete și fapte notabile. 

Îmi aduc aminte de un actoraș de la Bulandra despre acre eu am o părere foarte proastă ca n-are talent cum a avut o ieșire neinclusă în prețul plătit de mine al biletului. Pentru ce a făcut insul trebuia să merg numai în stația troleibuzului 94 de la capătul din Berceni și aș fost servit cu replici mult mai valoroase, cu un vocabular mult mai colorat, dar pe gratis.
Toate problemele se rezolvă cel mai bine din interior. Nu există soluție venită de la altii. Ce vine de la altii se cheamă ori diktat ori ocupașie ori cotropăire.

(29 aprilie 2016)

Numai câte trei litere

Frumos!
Foarte frumos!
Manea mănescu vorbea de triada: învățământ-cercetare-producție acum patruzeci de ani.
Ăi plăceau lui combinațiile de trei.
Comuniștilor le-au plăcut combinațiile de trei pentru ca PCR, RPR, RSR, UTC, CAP, SMT, SMA, BRI sunt acronime formate din trei litere. Așa cum noul născut zice prima dată ta-ta căci gurița lui și limbuța lui se coordonează în a scoate aceste două sunete t și a, tot așa oamenii maturi se străduiesc să construiască acronime ușor de memorat și ușor de pronunțat.
Și acum sunt nenumărate instituții care au numelepus în corespondență cu acronime precum: TNB, ONB, ASE, CCR, DNA, SRI, ICI, INS, UPB, TVR, RTV, UVT și multe, multe altele. Și unele persoane sunt identificate prin acronim ca de exemplu CTP sau CVT.
Ideia de ortogonalitate în a alege combinațiile de trei litere este esențială, pentru a elimina orice confuzie.
Se calculează un coeficient de similitudine între două acronime, folosind una dintre nenumăratele formule și acolo unde acest coeficient are o valoare nesatisfăcătoare este clar ca unul dintre aconime trebuie înlocuit.
Era cândva o piesă de teatru în care persoanele aveau numele formate din cifre, astfel încât un erou era domnul Uni, o eroină era doamna Doi și tot așa.
Excesut de acronime dăunează grav înțelegerii cursului istoriei, mai ales cănd similaritatea este foarte mare. De aceea un echilibru în a construi acronimele este necesar. Impunerea în piață a unui acronim este dată de semnificația lui și mai ales de prezența prin acțiuni a celor ce-și desfășoară activitatea în respectivele organizații. Pentru știriști este ușor să pronunțe un acronim decât un nume chiar dacă este format numai din din trei cuvinte.
Zilele acestea pe buzele tuturor se afla niște acronime. Numai că există principiul nemo censetur ignorare legem și se pare că a fost altfel. Lămuririle sunt de regulă pentru neștiutori, nu pentru avizați. În conformitate cu art.1, alin. 6 din Constitutia Romaniei, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

(10 martie 2016)