Sondajul despre comunism

O casă de sondare a opiniei publice a avut ideea trăznită de a vedea care este părerea poporului român despre comunism și despre CEAUȘESCU, acum când nemulțumirea maselor a atins paroxismul, datorită pachetelor de măsuri de austeritate luate de guvernul BOLOJAN.
Eu am acum 78 de ani, dintre care 42 i-am trăit în comunism.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez școala elementară.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez liceul.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez o facultate.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să achiziționez o casă în rate.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să am un loc de muncă.

Sunt sigur, la cât mă cunosc, de faptul că și în democrație aș fi realizat toate acele lucruri și chiar mai multe, căci acum viața omului depinde strict de el și nu de alții așa cum depindea în comunism. Eu am publicat primul articol la 30 de ani, în timp ce acum, dacă faci un articol bun, posibilitățile sunt infinite. 
În comunism nu se găsea în alimentară carne.

În comunism nu se găsea în alimentară ulei.

În comunism nu se găsea în alimentară brânză.

În comunism salamul se vindea la suta de grame. 

În comunism untul se vindea la rație.

În comunism nu se găsea hârtie igienică.

În comunism nu se găsea pastă de bărbierit.

În comunism nu se găseau medicamente strict necesare. 

În comunism a mânca o banană era un vis greu de atins.

În comunism burghezia roșie avea de toate, mai ceva ca în țările capitaliste. 

Pe o scară de la 1 la 10, comunismul era o societate de nota 3(trei), iar societatea în care trăim noi azi este de nota 5(cinci). Oamenii sunt cei care ne conduc. Atunci, cei care ne conduceau erau de nota 2(doi), iar acum sunt de nota 4(patru). Cei de la nivelul de execuție mai dregeau și mai dreg și acum busuiocul și lucrurile se mișcau atunci și se mișcă acum, cât de cât.

Privitul în trecut este o mare prostie, căci trecutul este trecut, iar ceea ce contează este prezentul ca bază pentru a face un viitor cât mai bun și la viitor trebuie să ne gândim. Mortul de la groapă nu se mai întoarce...


(23 iulie 2025) 

Cultul personalității este al oamenilor slabi

Există mulți oameni slabi care ajung conducători de temut. Ei se înconjoară de indivizi care știu ce vor să obțină de la conducători, mai ales, că-și dau repede seama că au în față un conducător un om slab, iar oamenii slabi vor să fie considerați:
- puternici,
- invincibili,
- geniali,
- cunoscători,
- iubiți,
- adulați.

Numai oamenii slabi sunt cei care acceptă să fie lăudați, să fie comparați cu figurile legendare ale istoriei neamului lor, să li se ridice osanale, să li se scrie poezii, să li se facă statui și picturi. Un bărbat adevărat respinge orice tentativă de lingușire, de oriunde ar veni ea și menține în jurul lui numai și numai oameni cu coloană vertebrală, care spun verde-n față ce gândesc, fără menajamente.



(226 martie 2025)

Muzeul DOFTANA făcut de comuniști

Pe când eram elev și pionier în comunismul de dinainte de 1965, am vizitat de mai multe ori Muzeul DOFTANA, în care comunștii, căci ei au transformat închisoarea DOFTANA în muzeu, pentru a arăta condițiile inumane în care burghezo-moșierimea îi ținea pe deținuții comuniști, printre care au fost Gheorghe GEORGHIU DEJ, Nicolae CEAUȘESCU, Emil BODNĂRAȘ, Ștefan FORIȘ, Gheorghe APOSTOL, Chivu STOICA, Gheorghe PINTILIE, Grigore PREOTEASA, dar și alții.

Îmi aduc aminte din vizitele mele că era o sală de primiri pentru vizite, unde între gratii care separau pe deținuți de vizitatori era un gardian. Din cauză că podelele nu erau stabile, gând mergeai în sala vizitatorilor, din cauza pașilor, acel manechin al gardianului se clătina dând o senzație foarte stranie. Am vizitat celula H unde a stat GEORGHIU DEJ și-mi amintesc că avea ferestrele vopsite cu alb, iar ghidul a dat o explicație de care nu-mi amintesc. Mai era acolo și o măsuță, iar sub geam se aflau foițe mici de țigară pe care erau scrise foarte mărunt texte prin care se comunica cu exteriorul închisorii. Mai erau acolo haine ale deținuților și un mulaj cu un castron cu o ciorbă oribilă. După încheierea vizitei în muzeu, se mergea la cimitir, unde își dormeau somnul de veci, fără cruci la căpătâi comuniști de frunte, iar numele lor erau scrise pe plăci de marmură albă.

De fiecare dată mă gândeam la ceea ce aflasem de la tatăl unui prieten al meu care a zis: vai de cei învinși! Cu Muzeul DOFTANA se adeverea că învingătorul zugrăvește faptele învinsului exact cum vrea el, iar acum, comunismul învins, este zugrăvit de către învingătorii lui, tot așa cum doresc ei, fără ac vreunul să spună 100% adevărul. Învingătorul îl persecută pe învins după poftele lui, fără să se gândească o clipă că peste timp și el va ocupa locul învinsului. Îmi aduc aminte versurile scrise în cartea de amintiri a actriței Maria FILOTT, care zicea: Căci învingând, am fost învinsă. Abia după 1989, și după ce am văzut filmul Memorialul durerii, am găsit descifrarea acestui vers, care este o mare pildă pentru cine vrea să învețe.




(23 martie 2025)

Gigi BECALI vrea să fie președinte

Le văzusem pe toate, aveam impresia, dar m-am înșelat. Să văd că Gigi BECALI se vrea candidat la președinție era deja o utopie, dar omul nu are limite în a-și imagina că orice este posibil. Nu vreau să scriu aici despre perioadele mai întunecate din existența publică a lui Gigi BECALI, pentru că nu l-ar avantaja. Sunt sigur că deja oamenii de bine au strâns cele mai picante scene din viața lui Gigi BECALI și toate detaliile vor fi puse pe tapet în campania electorală, chiar dacă Gigi BECALI va fi candidat, spre deliciul cetățenilor cu drept de vot. Ar fi pentru prima dată când cetățeni ar fi puși să privească un buletin ve vot cu structura pe care chiar nu și-ar dori-o din moment ce Gigi BECALI are profilul celui care nici pe departe nu se încadrează să stea în fruntea României, alături la Alexandru Ioan CUZA, Regele CAROL I, Regele FERDINAND I, Regele MIHAI I, ca să nu enumer decât pe cei care au condus România în ultimele două secole, fără a-i enumera pe cei care ne-au fost contemporani.
Doamne, în mila Ta, ferește-ne de cel care nu ne merită!

(02 martie 2025)

SIMIOANE, unde ți-e milionul, bre?

George SIMION ne-a obișnuit cu exagerările. Zicea că la nunta lui vor veni 10.000 de invitați și au fost undeva în jur de 4.000 de nuntași. A mai zis el și alte numere care s-au adeverit a fi prea umflate. Zilele trecute l-am auzit pe George SIMION spunând că la mitingul de sâmbătă 01 martie 2025 de la Universitate și Piața Victoriei, vor veni 1.000.000 adică un milion de manifestanți. Eu știu că PSD-eul dacă se scremea din toți rărunchii abia strângea 300.000 de mitingiști și PSD era la vremea aceea pardit de partid, de 40% nu ca AUR care e un partid de 18,30%. Dacă AUR este partidul votat de 1.694.705 de cetățeni, probabilitatea ca 60% din ei să vină la miting este extrem de mică, dar George SIMION spune numere mari ca măcar un 220% din cetățeni să vină cu el la miting. Nu am stat să-i număr pe cei veniți în Piața Victoriei, dar nu au fost nici 100.000 de suflete, deci sub 10% din ceea ce zicea George SIMIOn, ceea ce înseamnă că nici  el și nici Călin GEORGESCU nu sunt magnetul care să genereze acea masă critică aptă să facă mari transformări, pentru că în afară de vorbe, nici George SIMION și nici Călin GEORGESCU nu au în spate realizări concrete. 

Mă gândesc mereu la poza aceea cu Nicolae CEAUȘESCU și Elena PETRESCU al un miting de 1 Mai și nu mai vreau, căci mi-a plăcut de Nina ILIESCU, de Nadia CONSTANTINESCU, de Maria BĂSESCU, de Carmen IOHANNIS că au stat undeva pe un plan oarecare, discrete și nu au ieșit ca păduchele-n frunte ca Elena CEAUȘESCU. Nu mai vreau așa ceva niciodată!

(01 martie 2025)

Cum au părăsit scena politică șefii noștri de stat?

Deși constituția nu are în paginile ei sintagma șef de stat, foarte multă lume vorbește despre această funcție și nu i-am auzit pe cei cu care am fost contemporan să-i pună la punct pe cei care vorbeau despre ei ca fiind șefi de stat, ceea ce concluzionez eu, că le-a plăcut maxim. 
Să vedem cum au părăsit  scena politică șefii noștri de stat, care nu au fost mulți, căci dacă i-am înșira și pe domnitori, concluziile ar fi destul de întunecate, sumbre și nepotrivite pentru un popor religios.

Deci:

Ion ANTONESCU a sfârșit în fața unui pluton de execuție la Jilava.

Nicolae CEAUȘESCU a sfârșit în fața unui pluton de execuție la Târgoviște în ziua de Crăciun.

Ion ILIESCU este acuzat de genocid.

Emil CONSTANTINESCU trăiește retras, aproape uitat de lume.

Traian BĂSESCU trăncănește din când în când prin telefon pe la televiziuni de știri.

Klaus IOHANIS a plecat prin demisie, trist, făcând cu mâna discret foștilor lui colaboratori.

Ceea ce vedem este expresia felului nostru de a fi ca popor, căci nui știm nici să-i educăm pe oameni spre a face numai lucruri bune, cum nici nu știm să-i evaluăm pe cei care au stat pe funcții și care au făcut și ei cât i-a dus mintea și mai ales cât le-a permis istoria să facă.



(14 februarie 2025)

Traian BĂSESCU s-a trezit vorbind

Traian BĂSESCU, pe numele lui adevărat PETROV, de când a plecat prin demisie Klaus IOHANNIS, s-a trezit și el vorbind. Personajul care a recunoscut cu gurița lui proprietate personală că a adus pe plaiurile mioritice statul mafiot, a început să-i găsească defecte lui Klaus IOHANNIS. Eu nu agreez o astfel de abordare, pentru că pe mine mă interesează calitățile omului și nu defectele lui. Traian BĂSESCU, cel care în cei 10 ani de mandat a pârjolit țara cu deciziile și numirile lui greșite, nu ar trebui să mai deschidă deloc gurița, ci să tacă, să tacă și iar să tacă. Traian BĂSESCU este un bătrân de 73 de ani împliniți în noiembrie trecut, care are nepoți și care ar trebui să meargă să-i plimbe în parc, nu să stea călare pe telefon să abereze, exact așa cum a făcut-o în intervalul 2004 - 2014. Să nu uităm că acest Traian BĂSESCU este cel care a invocat în nenumărate rânduri ne-necesitatea autostrăzilor, aruncându-ne 200 de ani în urmă, într-o Europă a Evului Mediu uitat de toată lumea, dar păstrat în muzee. Traian BĂSESCU este o relicvă a istoriei, despre care în viitor lumea îl va asocia doamnei cu coasa pentru poporul român.

(14 februarie 2025)

Ce au lăsat în urmă președinții noștri?

Nicolae CEAUȘESCU - industrie, agricultură, frig și sărăcie

Ion ILIESCU - democrație originală și sărăcie

Traian BĂSESCU - stat mafiot, corupție și sărăcie

Klaus IOHANNIS - tensiuni sociale și sărăcie

(12 februarie 2025)

Daniela CONDURACHE, cea mai mare cântăreață de folclor a Moldovei!

Trebuie să mă laud că în vremurile bolșevice, pe când se organizau concerte de muzică populară românească fie la sala Palatului, fie la Sala Polivalentă, am avut șansa să merg la spectacole unde cânta și tânăra pe atunci, Daniela CONDURACHE.
Ce vremuri! Pe scenă apărea orchestra și apoi venea dirijorul. Era și un prezentator care doar în câteva cuvinte spunea numele interpretului și ce cântece cânta. Nu se lălăia așa cum se face azi când prezentatorul vrea să se audă vorbind, spunând banalități. Nici interpreții nu vorbeau pe scenă. Ei apăreau, cântau și primeau cu respect aplauzele publicului. Dacă se cerea un bis, interpretul cânta ceva în plus și cam atât. Uneori, interpreții mai primeau flori de la admiratori.

Daniela CONDURACHE are un repertoriu foarte bogat și aici dau câteva titluri și linkuri ale cântecelor sale.

Am fost două surioare

Am un bade megieș

 Bade-al meu cu boi și car

Din Moldova lui Ștefan

Dorul meu pe unde aleargă

Eu după tine,tu după mine

Haide, haide, măi Mihai

La crâșma cu poarta-naltă

La fântână, la izvor

La o casă cu gard verde

Lângă cobză și cimpoi

Polcuța

Sârba de la Botoşani

Soacra-i rea, bărbatul-i

Spune-mi de ce ai plecat din viața mea

Te-am rugat, mamă, rugat

Te-o trimis mă-ta de acasă

Tudoreanca

Ține, neică drumul

Uite-l pe badea

Unde-i joc

Văleleu lele Iustina
Daniela CONDURACHE are în cântecele sale versuri cu rime precum temut - împrumut, veneam - dădeam, sănătoasă - bucuroasă, tine - senine, visat - întrebat, aleargă - întreacă, fuge - ajunge, luncă - muncă, Ștefan - an, dumneavoastră - aleasă, mare - hotare, sus - spus, soare - mare, mână - spună, rău - părău, ciubotar - mari, aleasă - frumoasă, lung - împung, meu - tău, gât - pământ, uita - nimenea,  mine - bine, poiană - goală, încearcă - parcă, dușmăni - trăi, făcut - plăcut,  vale - cale, măcieș - megieș, frumos - șotios, dar și altele, toate fiind de calitate, fără a fi facile,ci alese cu grijă.

Costumele populare purtate de Daniela CONDURACHE sunt excepționale, alese cu grijă de artistă și o reprezintă în totalitate. Ea nu folosește costume prelucrate, încărcate fără rost, ci doar costume autentice. La artistă fiecare legătură pe care o poartă pe cap este ea însăși o operă de artă.

Daniela CONDURACHE a cântat alături de Angelica FLUTUR, Laura LAVRIC, Aurel TĂMAȘ, Irina LOGHIN, Cristina RUS.

Se zicea că Daniela CONDURACHE era preferata cuplului prezidențial din vremurile comuniste. Era și normal că Daniela CONDURACHE interpreta cu talent cântece autentice, pline de optimism, dicția ei fiind perfectă și vocea ei unică, prin timbru, dar și prin faptul că este o voce plină, expresivă. După Maria TĂNASE, Daniela CONDURACHE este cea mai bună câtăreață de muzică populară românească.

(08 februarie 2025) 

Florin ZAMFIRESCU, suveranismul

De partea lui Călin GEORGESCU au venit mari actori și aici numesc pe Dorel VIȘAN - 88 de ani, Florin ZAMFIRESCU - 76 ani, Dan PUROIC - 66 ani, fiecare având un discurs cu foarte multe citate din filosofi și din poeți celebrii.
Îmi amintesc cum acum cu multe zeci de ani un tânăr licean recita în fața lui Nicolae CEAUȘESCU chiar în Mănăstirea Cozia versurile poemului Umbra lui Mircea - la Cozia al lui Grigore ALEXANDRESCU. M-am minunat de răbdarea lui Nicolae CEAUȘESCU de a urmări întregul poem, dar și vigoarea și talentul acelui tânăr, care cu un talent fenomenal a impresionat pe toată lumea. Peste ani, l-am urmărit ca actor și azi îl revăd cu cât patos apără ideile suveraniste și am convingerea că el impresionează pe mulți dintre cei care-l urmăresc. Cât despre Dan PURIC, cel care ține sub vrajă sute de spectatori, este în elementul său când moderatorii îl lasă să vorbească minute în șir fără să fie întrerupr. El face demonstrația interesantelor lui lecturi.
Dorel VIȘAN are vocea aceea pătrunzătoare care în momentele când recită, ai senzația că versurile au fost scrise special pentru el.
Tot timpul mă gândesc la actorii care s-au făcut purtătorii de cuvânt ai unor idei, ca peste ani să se spună că nu erau ale lor și de care lumea să-și aducă aminte că patosul are rostul lui, pe care chiar actorii îl pun în slujba unor interese de care nu-și dau seama cu trecerea anilor, dar regretele tardive nu au valoare.

Televiziunile sunt și ele vectori de opinie, iar actorii sunt la rândul lor influenceri, iar societatea are suficiente filtre care să cearnp grâul de neghină, iar cei trei mari actori suveraniști, urmează un trend, iar credibilitatea lor este certă, căci să nu uităm că pe scenă sau în filme, ei erau mari maeștrii ai rolurilor interpretate, căci notorietatea nu și-au câștigat- de pe poziția de cabotini, ci de mari talente actoricești.

(04 februarie 2025)

EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

Cum trebuie să fie președintele nostru?

Președintele nostru trebuie să fie:
- serios,
- empatic,
- comunicativ,
- modest,
- echilibrat,
- optimist,
- bun,
- corect,
- direct,

- zâmbitor,

- săritor,

- coerent,

- concis,

- perseverent,

- prietenos,

- punctual.

Era un roma intitulat Un om între oameni. Și eu îmi doresc să am un președinte un om între oameni. Eu nu am nevoie de un președinte jucător. Nu am nevoie de un președinte tătuc. Nu am nevoie de un președinte guraliv, omniprezent, inclusiv și în situațiile în care nu este nevoie de el, care dă porecle, care se bagă peste tot și care are impresia că el deține soluțiile la toate problemele. Nu am nevoie de un președinte răzbunător, ranchiunos și care merge până-n pânzele albe pentru a-și nimici adversarii.

(30 septembrie 2024) 

23 August 1944 și să nu uiți Darie!

Romanul lui Zaharia STANCU intitulat Desculț avea în el un fragment în care o femeie repeta obsesiv să nu uiți Darie! Băiatul cu numele Darie, zicea la rândul lui că nu are să uite. Mă gândesc că și pentru noi ar trebui să fie cineva care să ne spună să nu uităm și noi să repetăm că nu vom uita. Mă refer la erorile impardonabile făcute în timp, când am făcut lucruri ce nu trebuiau făcute, din exces de zel, din slugărnicie și din lipsă de caracter și din dorința de a ieși în față  cu orice preț.
Semnificația zilei de 23 August s-a schimbat după cum fiecare conducător de partid credea că-l avantajează. De la 23 August 1944, ziua eliberării scumpei noastre patrii de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie, până la 23 August 1944 începutul revoluției democratice de sub conducerea partidului comunist român în țara noastră, au existat multe alte abordări, care mai de care mai interesante, plină de subînțelesuri și mai ales incluzând grămezi de neadevăruri, căci la 23 August 1944 a fost arestat mareșalul Ion ANTONESCU și au fost întoarse armele împotriva Germaniei lui Hitler, armata română alăturându-se Armatei Roșii, deci aliaților, în lupta împotriva Germaniei naziste. S-a vorbit foarte mult despre faptul că evenimentul de la 23 August 1944 a redus cu 6 luni durata războiului, după analiza unui post de radio și despre cele peste 400.000 de jertfe ale ostașilor români pe câmpurile de bătălie în luptele ce au urmat acestui 23 August 1944.

După 23 August 1944, mai precis după ce comuniștii au venit la putere:

- orașul Brașov s-a numit orașul STALIN,

- sectoare ale Bucureștiului au luat denumirea de LENIN, STALIN,

- actuala Academie de Studii Economice s-a numit ISEP V.I. LENIN,

- la București a ființat Institutul Maxim GORKI,

- imnul de stat pe muzica lui Matei SOCOR, cu versurile lui Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU, arăta 

  întreaga slugărnicie a comuniștilor față de fratele de la Răsărit,

- poeții au cântat Țara Sovietelor,

- teatrele au jucat piese din dramaturgia rusă și sovietică,

- în fiecare oraș de la noi era o librărie numită Cartea Rusă,

- la radio erau emisiunile Vorbește Moscova și Învățați limba rusă cântând,

- elevii învățau și cântau imnul PRP și imnul URSS,

- în școală se învăța Limba rusă,

- elevii învățau după manuale traduse din limba rusă,

- a existat întreprinderea Tânăra Gardă,

- oficiosul partidului comunist s-a numit SCÂNTEIA după ISKRA sovietică,

- Casa Scânteii seamănă cu Universitatea LOMONOSOV,

- pe soclul din fața Casei Scânteii au poposit STALIN, urmat de LENIN până în 1989,

- la București s-a sărbătorit ziua de 7 Noiembrie a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie,

- lângă clădirea guvernului a existat Statuia Ostașului Sovietic,

- pe ecrane rulau filme sovietice de la Mosfilm în proporție de 90%,

- tinerii de la noi făceau facultăți și doctorate în URSS până în 1964,

- în economie existau sovrom-urile,

- muncitorii fruntași de la noi erau stahanoviști,

- la cartofi se făcea iarovizare cum zicea DOKUCEAEV,

- în întreprinderi funcționa principiul hozrasciot,

- în dicționare traduse din rusește, cibernetica era o știință reacționară,

- un compozitor mioritic a scris melodia M-am îndrăgostit de tine Moscova.

În opinia mea, aceste excese au fost erori nenecesare, căci nimeni nu a impus cuiva comportament de slugă. Unele manifestări le-am regăsit și după 1989, să nu mai vorbesc despre cultul personalității de dinainte de 1989, unde toți se întreceau în a realiza exprimări sub toate formele și stilurile, să fie pe placul conducătorului, om slab, cu calități oarecare, lipsit de capacitatea de a pune punct abordărilor excentrice.

Îmi repet în minte să nu uit, să nu repet, dar când văd în jurul meu că mulți nu uită, dar repetă erorile din trecut, am senzația că 23 August 1944 nu a însemnat mare lucru, că vor veni alte zile despre care vom găsi în cuvinte bombastice tot felul de semnificații, dar care nu vor însemna nimic semnificativ, din moment ce valoarea e dată de obiectul supus analizei, dar și de cel pus să-l prețuiască, acesta din urmă, fiind uneori un zero barat. Cu un pic de reținere și făcă excese de zel, după 23 August 1944 cu totul altfel am fi discutat despre istoria noastră, dacă nu s-ar fi găsit cozi de topor, oamenii lipsiți de geniu și de dragoste de țară, care să facă atât de multe compromisuri și să nu târască în zone despre care acum ne rușinăm profund, datorită gesturilor ample dar inutile făcute, crezând că acestea vor fi apreciate de cineva, ceea ce nu s-a întâmplat, căci stăpânii își disprețuiesc slugile, oricât de mult acestea s-ar scălâmbăia.

(20 august 2024)

Militarii care au condus România

Văd cum pseudo-analiștii politici din spațiul mioritic sunt bășicați că generalul cu patru stele Nicolae CIUCĂ a devenit prim-ministru, iar acum lor li sae pare nefiresc să candideze la funcția supremă în stat.
Aș dori să le reamintesc acestor așa-ziși analiști politici, care nici măcar o funcție de stat cu limba scoasă la ușa tribunalului pentru a-i ajuta pe petenți la lipirea timbrelor, n-au făcut-o, că România a avut mulți bărbați de stat care au fost militari.
Generalul Ioan Emanoil FLORESCU a fost prim-ministru în intervalul 4 aprilie 1876 și  26 aprilie 1876.

Generalul Gheorghe MANU  a fost prim-ministru în intervalul 5 noiembrie 1889 și 15 februarie 1891.

Mareșalul Alexandru AVERESCU a fost prim-ministru în intervalul 9 ianuarie 1918 și  4 martie 1918, precum și în intervalul 13 martie 1920 și 16 decembrie 1921.
Generalul Arthur VĂITOIANU a fost prim-ministru în intre 27 septembrie 1919 și 30 noiembrie 1919

Generalul Gheorghe ARGEȘANU  a fost prim-ministru între 21 septembrie 1939 și 28 septembrie 1939

Mareșalul Ion ANTONESCU a fost prim-ministru în intervalul  14 septembrie 1940 și 24 ianuarie 1941, după care a devenit conducător al României pentru intervalul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944.

Generalul Constantin SĂNĂTESCU a fost prim-ministru între 4 noiembrie 1944 și 5 decembrie 1944.

Generalul Nicolae RĂDESCU  a fost prim-ministru între 6 decembrie 1944 și 28 februarie 1945.

Generalul, absolvent  de la Academia Militară M. V. FRUNZE,  Nicolae CEAUȘESCU a fost președinte al R. S. România în intervalul 28 martie 1974 – 25 decembrie 1989.

Generalul Gabriel OPREA a fost prim-ministru între 29 iulie 2015 și 10 august 2015.

Generalul Nicolae CIUCĂ a fost prin ministru în intervalul 7 decembrie 2020 și 23 decembrie 2020, precum și în intervalul  25 noiembrie 2021 și 12 iunie 2023.

Dacă generalul în rezervă Nicolae CIUCĂ va lansa în această vară cartea Un ostaș pentru România apărută la Editura RAO și sunt create premisele pentru ca acesta să candideze în septembrie pentru funcția de președinte al României, așa-zișii analiști politici dâmbovițeni, au obligația morală să considere acest lucru ca pe ceva firesc și analizele lor să fie cu adevărat la obiect și de profunzime.

(01 iunie 2024)

Istoria de la televizor

Se știe cu cea mai mare exactitate că televiziunea este cel mai eficient mod de a manipula masele, iar revoluția în direct, a fost un exemplu de manual. Să ne reamintim scenele de prezentare a buletinelor meteo însoțite de imagini trucate, în care deși nu ninge în localitatea despre care se vorbește, pe ecrane se derulează imagini cu nămeți de zăpagă sau în cazul ploilor, când dacă în oraș cad câțiva stropi, pe ecrane apar ploi torențiale, pentru că televiziunile prin exagerările lor nu fac altceva decât să inducă frica și frica este elementul cheie al oricărei manipulări sigure, bine direcționate.

Este adevărat că sunt emisiuni realizate de unele televiziuni cu înalt profesionalism, ceea ce nu este cazul pe meleagurile mioritice, în care se vine cu documente, cu mărturii ale unor personalități credibile și se lămuresc unele aspecte din istorie, dar acestea sunt atât de puține, încât se pierg în noianul de gunoaie ale mass-media și asemeni diamantelor cu foarte multe carate, trebuie căutate cu foarte mare grijă.

Eu care am trăit 42 de ani în comunism nu cred absolut nimic din ceea ce-mi relatează tot felul de beizadele descendente din stirpe de nomenclaturist, pentru că deformările și subiectivismul sunt de mare profunzime, încât și unele adevăruri care le mai scapă, tot minciuni se cheamă. Este foarte adevărat că nu există documente scrise în legătură cu deciziile influențate de foarte tinerii asistenți universitari sau cercetători științifici descendenți din cercurile concentrice ale capilor din cc al pcr, dar să nu ne spună nimeni că acei tineri nu erau consultați sau că nu se spunea nimic în șoaptă pe la colțuri despre eventualele lor relatări legate de deciziile ce se luau de către șefii lor. Eu știu exact cum șefii mei dădeau ochii peste cap și înclinau capul să aibă privirea spre cer și se întrebau despre ce va zice tovarășul (acesta fiind unul dintre primii trei din ierarhie) atunci când se decidea ceva. Nici nu vreau să mă mai gândesc câte decizii defavorabile unora se luau atunci când se enunța numele unui tovarăș și o presupunere plauzibilă care bloca la nesfârșit respectiva decizie, blocare favorabilă celui care făcea legătura dintre mediu și tovarăș.

Noi va trebui să fim foarte atenți atunci când se încearcă să se facă istorie la televizor, căci istoria:

- o fac istoricii,

- se face pe documente,

- este o știință,

- nu este emoție,

- e un manuale,

- are rol educativ.

Se știe că din aisberg se vede doar 1/8 restul fiind sub apă, iar ceea ce se întâmplă la televizor, doar 1/8 este ceea ce pare a fi, resputl de 7/8 este manipulare pură, care vine să răstălmăcească marile adevăruri despre trecutul nostru mai apropiat sau mai îndepărtat, iar faptul că  se pune înaintea oricăror documente o afirmație  de la radio, legată de scurtarea războiului cu șase luni, arată că cercetarea istoricilor mai are mult de muncă până la a scoate la lumină marile adevăruri ce nu se spun la televizor, ci se scriu în cărți.

(15 decembrie 2023)

Revoluția Română de la 1989

În 1989 eu aveam 42 de ani și cred că am toate elementele să cred că în 22 Decembrie 1989 a început Revoluția Română care a dus la răsturnarea regimului comunist, exact cum se procedează în orice revoluție, când un regim retrograd este înlocuit cu un alt regim superior, care să corespundă dezideratelor poporului revoluționar. În zilele de dinainte de 22 Decembrie 1989 starea de spirit a poporului era una care prevestea revoluția, căci acumulările cantitative petrecute în societatea românească în ultimii ani, s-au transformat în acel salt calitativ ce a reușit să scoată poporul în stradă, în mod omogen, spontan și puternic pentru a impune schimbarea de regim.

Revoluția Română trebuie analizată în toată complexitatea ei. Este adevărat că există 3.000 de volume, totalizând între 500.000 și 600.000 de pagini. Este adevărat că au trecut 34 de ani de la momentul în care în 22 Decembrie 2023 la ora 12:04 elicopterul a decolat de pe clădirea cc al pcr cu soții CERAUȘESCU și cu cei foarte apropiați lor, ceea ce a marcat sfârșitul pentru totdeauna a regimului comunist.

Eu discut pe baza documentelor, pe baza faptelor și în opinia mea în 22 Decembrie 1989 a avut loc începutul Revoluției Române, rod al eroismului poporului român, care s-a împotrivit cu jertfă de sânge unui regim totalitar și a izbândit, aducând pe acest pământ libertatea, dreptatea și speranța într-o viață mai bună, în democrație. Dacă noi suntem acum ceea ce suntem, totul se datorează acelor zile mărețe ale Revoluției Române și în această cheie trebuie totul analizat, căci poporul care nu a pregetat să iasă în stradă, să susțină Revoluția Română și-a dovedit eroismul și spiritul său de sacrificiu suprem și nicio clipă nu trebuie uitat acest lucru, indiferent de pe ce poziție privim acele zile de neuitat ale lui Decembrie 1989. 

Au trecut 34 de ani și în acești ani, fiecare dintre noi am devenit mai înțelepți, mai analitici, mai preocupați de a ști adevărul despre Revoluția Română, dar fiecare dintre noi, cu meseriile pe care le avem, interpretăm diferit informațiile stocate despre acea perioadă. Într-un fel analizează un istoric. În altfel analizează un militar. Cu totul altfel vede lucrurile un procuror. Eu, omul de pe stradă care am trăit la cald acele zile, le retrăiesc și port în mine mândria acelui individ care a fost contemporan cu oamenii din ale căror piepturi se auzeau îndemnurile de a veni cu ei pentru a susține Revoluția Română.

Mă înclin în fața martirilor Revoluției Române și acum că în spațiul virtual nu există nicio restricție de exprimare, fiecare dintre cei care cred că dețin adevăruri, să le scrie acolo și viitorul este acela care le va da dreptate sau nu, dar tot în spațiul online există mărturiile vii că în România a avut loc o revoluție, cu sute de mii de oameni în stradă, cu răsturnarea unui regim retrograd și cu începutul de drum cu suișuri și coborâșuri spre regimul democratic în care trăim noi acum. Restul sunt povești, bârfe, cimilituri. Eu cred în Revoluția Română căci poporul meu a avut la 22 Decembrie 1989 momentul său de grație supremă.


(14 decembrie 2023)

Tehnici și metode moderne prin care artiștii se prostituează

Dintotdeauna au existat artiști care s-au prostituat fără ca cineva să le ceară explicit acest lucru. Prostituarea artiștilor nu se face la întâmplare, ci există tehnici și metode, unele mai moderne decât altele, prin care artiștii practică prostituția intelectuală, zic ei, prostituție pur și simplu, zic eu. Voi lua rând pe rând modalitățile prin care artiștii exersează cea mai veche meserie din lume și nu gratis.

Prostituția prin scrierea de versuri prin care așa-zișii poeți ridică în slăvi pe puternicii zile, înzestrându-i cu calități pe care aceștia nici nu le au și nici nu și le doresc, pentru că pur și simplu, nu sunt interesați de ele, din moment ce ei se află în fruntea bucatelor și sunt conștienți de adevărata lor valoare, care de fapt este la limita spre zero, lucru care nui deranjează, ci-i amuză.

Prostituția prin scrierea de cântece dedicate puternicilor zilei, unde compozitorii se screm să facă melodii ușor de reținut, iar textierii se luptă să potrivească vorbe care să ridice în slăvi pe respectivii, ca și cum cineva ar crede că așa stau lucrurile, deși atât compozitorii, cât și textierii conștientizează că totul este fals grosolan, dar se ascund în spatele unor argumente aiuritoare când este vorba de bani mulți.

Prostituția prin prezentarea în pictură ca personaje care preiau momente glorioase din istorie, a unor puternici ai zilei, realizând transfer de notorietate prin alăturarea lor în compania unor domnitori vestiți, a unor regi sau a unor personaje legendare. Postarea în fresce, în tapițerii sau în grupuri statuare a chipurilor unor puternici ai zilei în companii selecte, evidențiază cu claritate, fără putință de tăgadă minusurile din caracterele celor prezenți în așa-zisele opere de artă.

Istoria artei românești este bântuită de nenumărate exemple de exersare de către artiști, unii mai mari, alții mai mici a prostituției pentru câțiva arginți, deși foamea este mare și la ora actuală, artiștilor le este cu mult mai convenabil să se afle în jurul puternicilor zilei, pentru avantajele pe care acești puternici le acordă sub forma unor firimituri aruncate cu dispreț spre artiști de la mesele lor îmbelșugate. Au existat primari care și-au făcut busturi. Au existat președinți de stat care au apărut în tapițerii, au existat fii de primari care au apărut în tablouri, dar toți erau în compania unor domnitori vestiți. Nu trebuie uitat ansamblul de busturi în care un nene stătea într-un cerc, iar pe margine erau busturile celor mai imp=ortanți bărbați de stat ai noștri din istoria de peste două mii de ani.

(29 august 2023)

Trofee vânătorești

Din copilărie nu m-a atras vânătoarea de păsări sau de animale sălbatice. Am milă față de vietăți. Am avut ocazia să văd în comuna Brăduț, la Kormos Residence o colecție deosebită de trofee de vânătoare, pe care am admirat-o în mod deosebit.

Eu am admirație pentru cei care pun pasiune în ceea ce fac și dacă fac un lucru, țin să-l facă foarte bine.

(10 august 2023)

Oameni mari și vorbele lor și mai mari

Omenirea a dat mulți oameni mari, oameni care s-au remarcat prin fapte de vitejie, prin descoperiri epocale și prin opere artistice deosebit de valoroase. Ei au spus vorbe mari care au rămas în istorie.
Iulius CEZAR a spus în 10 ianuarie 49 î.e.n.: Alea iacta est.

ARISTOTEL a zis: Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul.

Galileo GALILEI a spus în 1632: E pur si muove.
Regele CAROL I a spus la 15/27 mai 1877: Asta-i muzica ce-mi place!
Napoleon BONAPARTE a spus: Fiecare soldat poartă în ranița sa un baston de mareșal.

Winston CHURCHILL a zis: Poporul care și-a uitat trecutul, nu mai are viitor.

Vladimir Ilici LENIN a spus: Învățați! Învățați! Învățați!.

Nicolae CEAUȘESCU a spus: Învățați, învățați și iar învățați!

MAHOMED a zis în 612 e.n.: Dacă muntele nu vine la MAHOMED, se duce MAHOMED la munte.

Sunt multe aforisme care concentrează gândirea unor mari personalități și care dau posibilitatea oamenilor să înțeleagă sensurile vieții pe care o trăim.

(06 august 2023)

17 greșeli pe care le-a făcut Ion ILIESCU

Și Ion ILIESCU în lunga sa activitate politică de om pe care Nicolae CEAUȘESCU l-a marginalizat pentru că nu corespunde nivelului de performanță cerut de el, a făcut nenumărate greșeli din care voi enumera doar 17. Ion ILIESCU a greșit când:
01. Și-a ales colaboratorii, care l-au părăsit pe traseu sau l-au înfruntat uitând că i-a făcut oameni.

02. S-a adresat unui jurnalist cu măi, animalule.
03. A mulțumit minerilor în iunie 1990.

04. S-a referit la întinarea idealurilor comunismului.
05. Cu voia dumneavoastră s-a pus ultimul pe listă.
06. A preluat tot felul de zvonuri pe care le-a propagat în studioul 4.
07. L-a pus ministru la apărare pe MILITARU.
08. A patronat chestia cu grămada de fiare vechi din concepția superficialului Petre ROMAN.
09. A acceptat contra-reforma agrară care s-a lăsat cu sărăcirea țăranilor.
10. L-a trimis înapoi la Versoix pe regele Mihai I în iarna lui 1990.
11. A tărăgănat marile reforme care să ne pună alături de Ungaria, Polonia și Cehoslovacia.
12. S-a apucat să scrie cărți despre Revoluție și despre FSN.
13. De pe poziția de ateu a apărut la marile sărbători ale ortodoxiei cu sfiiciune.
14. N-a impus niciun program economic de dezvoltarea vreunui obiectiv.
15. Nu a lămurit niciodată problema teroriștilor.
16. S-a încăpățânat să candideze la șefia partidului în 2004.
17. N-a știut cum să dezvolte o opoziție puternică, pentru a fi el însuși un om politic puternic. 

Deși de Ion ILIESCU este legată o perioadă lungă din istoria modernă a țării, mă refer la 22 Decembrie 1989 - 20 decembrie 2004, el nu a lăsat în urmă nimic în afara unei societăți divizate și sărace, care bătea pasul pe loc și de aceea niciodată nu se va vorbi despre o eră ILIESCU așa cum se vorbește despre era CEAUȘESCU unde se enumeră foarte multe realizări, care contrabalansează lipsa libertăților, așa cum se întâmplă în orice dictatură. acum societatea și istoricii, nu sunt pregătiți să analizeze științific intervalul 22 martie 1965 - 22 Decembrie 1989 din istoria României.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac 

17 greșeli pe care le-a făcut Traian BĂSESCU