Nicușor DAN, președintele fără de partid

Nicolae CEAUȘESCU a avut în spate PCR.
Ion ILIESCU a avut în spate PSD.
Traian BĂDESCUa avut în soate PD.
Klaus IOHANNIS a avut în spate PNL.
Nicușor DAN nu are în spate un partid.

Unii cred că acest lucru este un mare dezavantaj, dar în opinia mea, un președinte care nu are în spate un partid, este de 1.000 de ori mai puternic decât unul care are în spate un partid, pentru că este un președinte liber, care nu are obligații față de partidul care l-a făcut președinte. Președintele Nicușor DAN are libertatea de mișcare, căci niciunul dintre partide nu are cum să revendice că l-a făcut președinte, din moment ce întreaga sa campanie a fost a unui candidat independent. Este adevărat că PNL și USR și-au arătat susținerea, numai că ele abia se târăsc pe ele însele, căci 13% și 17% nu înseamnă peste 50% să spună că au apărt hotărâtor. Nicușor  DAN este produsul poporului care l-a ales, popor care a însemnat 53,6 % dintre alegători și niciun partid nu are cum să se laude din moment ce procentele lor individuale sunt cu mult sub 25%.


(25 iulie 2026)

Președinții noștri și aprecierile mele subiective

 Noi am avut câțiva președinți și-mi permit să fac unele aprecieri subiective, inclusiv să le dau note.

Nicolae CEAUȘESCU - nota 6(șase) pentru că a construit blocuri, combinate, dar nu s-a ocupat de bunăstarea reală a poporului, ținându-l înfometat și în frig. Nu a construit autostrăzi, deși avea capacitatea de a o face, căci a construit Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Ion ILIESCU - nota 5(cinci) căci a introdus elementele de misticism cu ILIESCU-apare / Soarele răsare și s-a dovedit un om slab din moment ce s-a folosit de mineri să planteze flori în parcuri, să facă curățenie în cartiere și la Universitate.

Emil CONSTANTINESCU - nota 3(trei) că gavarea de unul singur la ore de maximă audiență sâmbăta și se credea lider regional, deși a fost confundat cu EMINESCU, iar el l-a botezat pe COȘBUC, zicându-i Gheorghe.

Traian BĂSESCU - nota 2(doi) că era intrigant, dădea porecle și a făcut din România un stat mafiot, fără autostrăzi, cu circ al cătușelor și toate relele pământului câte s-au pomenit, peste noi s-au abătut, iclusiv cu scăderea salariilor în 2009 cu peste 40%.

Klaus IONANNIS - nota 9(nouă) pentru că m-a lăsat în pace și i-a făcut pe politicieni să dea măsura incompetenței lor din moment ce i-a jucat pe degete cum a vrut, căci înălțime funcției de președinte îi permitea să fie exact așa cum și-a dorit el, căci nu degeaba i s-a zis faraon. Dacă făcea autostrada Pitești -  Sibiu, i-a, fi dat 10(zece). Dacă făcea și auostrada Comarnic - Brașov, i-aș di dat 10(zece) cu felicitări.

Nicușor DAN - nota 10(zece) pentru că-i tratează pe politicieni exact așa cum merită, cu dispreț și lipsă de considerație, din moment ce ei se poartă împotriva poporului lor prin tot ceea ce fac. Soluțiile pe care le oferă sunt inteligente, inovatoare și mai ales surprinzătoare.

(29 iunie 2026)

Separarea apelor, intransigența și mecanicismul

Observ de la un timp că oamenii sunt bântuiți de un subiectivism abject, care nu duce nicăieri, mai ales, când este vorba de a analiza trecutul, fie că este vorba de istoria literaturii, fie că este vorba de istoria poporului român, fie că este vorba de evaluarea unor personalități.

În opinia mea, cartea de istorie, este o carte științifică, în niciun caz nu este o culegere de foiletoane, de pamflete sau un jurnal intim al cuiva. De aceea, cartea de istorie trebuie să fie o carte rece, fără puncte de vedere personale, fără considerații care ies din sfera documentelor, pe care ar trebui să se bazeze.

O carte de istorie serioasă, cu adevărat știiunțifică, ar trebui să scrie despre Nicolae CEAUȘESCU în termenii următori:

Nicolae CEAUȘESCU s-a născut pe data de 26 ianuarie 1918 în comuna Scornicești, unde a absolvit patru clase în comună, după care la 11 ani a plecat la București și s-a angajat ucenic cizmar.

Din anul 1933 a activat în Uniunea Tineretului Comunist.

Pentru activitatea sa de ilegalist a suferit mai multe condamnări, dintre care o condamnare de 3 ani, începând cu anul 1939.

După război, Nicolae CEAUȘESCU a ocupat funcții în aparatul comunist de stat central.

Nicolae CEAUȘESCU a obținut gradul de general locotenent în 4 decembrie 1957.

În martie 1965, Nicolae CEAUȘESCU devine secretar al PCR.

În intervalul  9 decembrie 1967 – 25 decembrie 1989, Nicolae CEAUȘESCU a fost președinte al Consiliului de Stat al RSR.

Nicolae CEAUȘESCU a semnat decretul 770 din 1 octombrie 1966 privind interzicerea avorturilor. Analizând date din arhivele spitalelor și ale IML, se va calcula exact numărul femeilor care au decedat datorită avorturilor făcute în condiții improprii, numai așa se va susține efectul nefast al acestui decret.

Nicolae CEAUȘESCU a absolvit liceul cu examen de maturitate la 47 de ani.

Nicolae CEAUȘESCU a fost decorat cu ordine și medalii ale RSR.

Nicolae CEAUȘESCU a devenit membru al Academiei RSR.

Nicolae CEAUȘESCU a absolvit Academia de Studii Economice după vârsta 50 de ani.

Nicolae CEAUȘESCU a devenit doctor în. economie cu diplomă de la ASE.

Nicolae CEAUȘESCU a inaugurat în 26 mai 1984 Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Nicolae CEAUȘESCU a anunțat în 31 martie 1989 achitarea datoriei externe.

Nicolae CEAUȘESCU a fost judecat în 25 decembrie 1989 și împușcat la o unitate militară din. Târgoviște.

Eu am trăit în acea perioadă și știu cu mare precizie pri ce am trecut, cât frig și ce foame am îndurat. Știu exact care era atmosfera, dar nu am documente, iar bancurile nu fac obiectul unor pagini de istorie.

Cine se va apleca asupra acestei perioade, pentru a scoate în evidență adevărul despre privațiunile, trebuie să cerceteze exporturile României pentru a vedea că pentru consumul intern rămâneau cantități nesemnificative. Numai niște statisticieni adevărați, cu cifrele în față au căderea să facă acele analize care să evidențieze erorile lui Nicolae CEAUȘESCU. Faptele lui vorbesc. Să finalizezi liceul la 47 de ani când ești în vârful puterii, deja arată probleme la obținerea acelei diplome. Sfaci o facultate la bătrânețe este și mai trst, mai ales că de pe poziția din vârful politicii, profesorii examinatori fie făceau pipi în pantaloni la examinarea lui Nicolae CEAUȘESCU, fie procedau a la CARAGIALE cu nu-i așa POPESCULE că 7 ori 7 fac. 49, da domnule, bla, bla, bla.

Nicolae CEAUȘESCU a greșit extraordinar de mult, dar a și fost lăsat să greșească, pentru că cei din anturaj erau oameni fără coloană vertebrală, iar el era un om slab, căci cultul personalității se dezvoltă numai pentru oamenii mediocri, slabi, inculți, care ajung prea sus, în raport cu calitățile lor.

(17 mai mai 2026) 

Nicolae CEAUȘESCU - 108

Azi se împlinesc 108 ani de la nașterea lui Nicolae CEAUȘESCU. Spre mirarea mea, am văzut că televiziunile au dedicat spații de emisie acestui moment aniversar, deși prin parlament se află un proiect de lege care ar trebui să sancționeze pe cei ce fac referire la comunism, la perioada în care Nicolae CEAUȘESCU a condus România.

În anii când eu eram elev, nu scia nimic în cărțile de istorie despre regele Caril I, nici despre regele Ferdinand I, cu atât mai mult, nu se discuta despre regele Carol al II-lea. Despre regele Mihai se știa că a abdicat la 30 decembrie 1947, zi în care țara noastră a devenit Republica Populară Română.

Cărțile serioase de istorie trebuie să scrie despre perioada comunistă, despre Gheorghe GHEORGHIU DEJ și despre Nicolae CEAUȘESCU, căci ei au existat în carne și oase, au condus țara, așa cum au condus-o, dar trebuie să se scrie despre ei, un rând cel puțin într-o carte de istorie. Nu mă apuc eu acum să scriu despre Nicolae CEAUȘESCU sau despre DEJ, deși am trăit în perioadele în care aceștia au tăiat și spânzurat în țară, după cum i-a tăiat capul, pentru că nu vreau, căci nu aș fi obiectiv din moment ce viața , căci faptele vorbesc de la sine și nu vorbesc deloc în termeni elogioși.


(26 ianuarie 2026)

Mitingurile bolșevice de pe stadioane, la români

 În vremurile comuniste, lui Nicolae CEAUȘESCU îi plăceau adunările populare de pe stadionul 23 August, unde se strângeau cam 70.000 de spectatori, adunări prilejuite de diferite aniversări rotunde. Și eu am participat la astfel de adunări, unde:
- artiști interpretau cu cântece, dansuri, poezii,
- sportivi evoluau cu diferite exerciții tematice,
- tineri muncitori reconstruiau momente simbolice.

Un astfel de eveniment era pregătit cu multe luni înainte pentru că în ziua derulării, totul trebuia să meargă șnur, fără greșeală, mai ales, că exista o parte de tribună, formată din spectatorii care erau în fața tribunei oficiale, unde tinerii aveau niște plăcuțe numerotate, care ridicate de aceștia formau drapelul RSR, stema partidului, chipul lui Nicolae CEAUȘESCU, cuvintele CEAUȘESCU P.C.R., R.S.R., chipul Elenei CEAUȘESCU, dar și altele. Totul trebuia să fie fără greșeală. Ca să înceapă la ora 17:00 un astfel de spectacol, care dura 90 de minute, accesul cetățenilor pe stadion începea de la ora 11:00 până la ora 14:00, după care se aștepta și din difuzoare se auzea muzică revoluționară, interpretată de coruri ale sindicatelor, armatei, radiodifuziunii sau ale Palatului Pionierilor. Noi, cetățenii așteptam în soare să se scurgă timpul și să vină conducătorii de partid și de stat, să înceapă și să se deruleze spectacolul, ca apoi să plecăm acasă și pe drum să bem o bere bună și rece, cu care partidul ne recompensa la 25 de lei sticla.

Îmi aduc aminte că la un asemenea spectacol s-a pornit ploaia. Spectacolul a continuat un timp, după care a fost întrerupt. Cei de la corul Madrigal își scoseseră umbrelele și cineva de pe marginea stadionului le făcea semne disperate să le închidă, că nu dădeau bine la televizor. A doua zi, spectacolul s-a reluat, desigur, la cererea telespectatorilor. Îmi plăcea tare mult că existau aplauze înregistrate și la terminarea numerelor artistice sau sportive, dar mai ales când glăsuia CEAUȘESCU, din difuzoare răsunau ropote de aplauze și de urale care nu mai conteneau. Îmi amintesc câtă înghesuială era la actorii cu voci grave pentru a fi selectați să recite versuri la comandă dedicate marelui conducător, actori care după Revoluția din Decembrie 1989 pozau în disidenți, nu le-ar fi rușine... Sunt sigur că televiziunea are înregistrări cu acele megaspectacole și ele fac parte din istoria noastră jenantă, drept care ar merita să fie reluate din când în când pentru a stopa elanurile unor indivizi care încă mai pierd contactul cu realitatea și trăiesc nostalgii încărcate de penibil, prin translatoarea de chestii vetuste, la contextul nostru trist din ziua de azi.



(22 septembrie 2025)

Sondajul despre comunism

O casă de sondare a opiniei publice a avut ideea trăznită de a vedea care este părerea poporului român despre comunism și despre CEAUȘESCU, acum când nemulțumirea maselor a atins paroxismul, datorită pachetelor de măsuri de austeritate luate de guvernul BOLOJAN.
Eu am acum 78 de ani, dintre care 42 i-am trăit în comunism.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez școala elementară.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez liceul.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să urmez o facultate.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să achiziționez o casă în rate.

Comunismul mi-a dat posibilitatea să am un loc de muncă.

Sunt sigur, la cât mă cunosc, de faptul că și în democrație aș fi realizat toate acele lucruri și chiar mai multe, căci acum viața omului depinde strict de el și nu de alții așa cum depindea în comunism. Eu am publicat primul articol la 30 de ani, în timp ce acum, dacă faci un articol bun, posibilitățile sunt infinite. 
În comunism nu se găsea în alimentară carne.

În comunism nu se găsea în alimentară ulei.

În comunism nu se găsea în alimentară brânză.

În comunism salamul se vindea la suta de grame. 

În comunism untul se vindea la rație.

În comunism nu se găsea hârtie igienică.

În comunism nu se găsea pastă de bărbierit.

În comunism nu se găseau medicamente strict necesare. 

În comunism a mânca o banană era un vis greu de atins.

În comunism burghezia roșie avea de toate, mai ceva ca în țările capitaliste. 

Pe o scară de la 1 la 10, comunismul era o societate de nota 3(trei), iar societatea în care trăim noi azi este de nota 5(cinci). Oamenii sunt cei care ne conduc. Atunci, cei care ne conduceau erau de nota 2(doi), iar acum sunt de nota 4(patru). Cei de la nivelul de execuție mai dregeau și mai dreg și acum busuiocul și lucrurile se mișcau atunci și se mișcă acum, cât de cât.

Privitul în trecut este o mare prostie, căci trecutul este trecut, iar ceea ce contează este prezentul ca bază pentru a face un viitor cât mai bun și la viitor trebuie să ne gândim. Mortul de la groapă nu se mai întoarce...


(23 iulie 2025) 

Cultul personalității este al oamenilor slabi

Există mulți oameni slabi care ajung conducători de temut. Ei se înconjoară de indivizi care știu ce vor să obțină de la conducători, mai ales, că-și dau repede seama că au în față un conducător un om slab, iar oamenii slabi vor să fie considerați:
- puternici,
- invincibili,
- geniali,
- cunoscători,
- iubiți,
- adulați.

Numai oamenii slabi sunt cei care acceptă să fie lăudați, să fie comparați cu figurile legendare ale istoriei neamului lor, să li se ridice osanale, să li se scrie poezii, să li se facă statui și picturi. Un bărbat adevărat respinge orice tentativă de lingușire, de oriunde ar veni ea și menține în jurul lui numai și numai oameni cu coloană vertebrală, care spun verde-n față ce gândesc, fără menajamente.



(226 martie 2025)

Muzeul DOFTANA făcut de comuniști

Pe când eram elev și pionier în comunismul de dinainte de 1965, am vizitat de mai multe ori Muzeul DOFTANA, în care comunștii, căci ei au transformat închisoarea DOFTANA în muzeu, pentru a arăta condițiile inumane în care burghezo-moșierimea îi ținea pe deținuții comuniști, printre care au fost Gheorghe GEORGHIU DEJ, Nicolae CEAUȘESCU, Emil BODNĂRAȘ, Ștefan FORIȘ, Gheorghe APOSTOL, Chivu STOICA, Gheorghe PINTILIE, Grigore PREOTEASA, dar și alții.

Îmi aduc aminte din vizitele mele că era o sală de primiri pentru vizite, unde între gratii care separau pe deținuți de vizitatori era un gardian. Din cauză că podelele nu erau stabile, gând mergeai în sala vizitatorilor, din cauza pașilor, acel manechin al gardianului se clătina dând o senzație foarte stranie. Am vizitat celula H unde a stat GEORGHIU DEJ și-mi amintesc că avea ferestrele vopsite cu alb, iar ghidul a dat o explicație de care nu-mi amintesc. Mai era acolo și o măsuță, iar sub geam se aflau foițe mici de țigară pe care erau scrise foarte mărunt texte prin care se comunica cu exteriorul închisorii. Mai erau acolo haine ale deținuților și un mulaj cu un castron cu o ciorbă oribilă. După încheierea vizitei în muzeu, se mergea la cimitir, unde își dormeau somnul de veci, fără cruci la căpătâi comuniști de frunte, iar numele lor erau scrise pe plăci de marmură albă.

De fiecare dată mă gândeam la ceea ce aflasem de la tatăl unui prieten al meu care a zis: vai de cei învinși! Cu Muzeul DOFTANA se adeverea că învingătorul zugrăvește faptele învinsului exact cum vrea el, iar acum, comunismul învins, este zugrăvit de către învingătorii lui, tot așa cum doresc ei, fără ac vreunul să spună 100% adevărul. Învingătorul îl persecută pe învins după poftele lui, fără să se gândească o clipă că peste timp și el va ocupa locul învinsului. Îmi aduc aminte versurile scrise în cartea de amintiri a actriței Maria FILOTT, care zicea: Căci învingând, am fost învinsă. Abia după 1989, și după ce am văzut filmul Memorialul durerii, am găsit descifrarea acestui vers, care este o mare pildă pentru cine vrea să învețe.




(23 martie 2025)

Gigi BECALI vrea să fie președinte

Le văzusem pe toate, aveam impresia, dar m-am înșelat. Să văd că Gigi BECALI se vrea candidat la președinție era deja o utopie, dar omul nu are limite în a-și imagina că orice este posibil. Nu vreau să scriu aici despre perioadele mai întunecate din existența publică a lui Gigi BECALI, pentru că nu l-ar avantaja. Sunt sigur că deja oamenii de bine au strâns cele mai picante scene din viața lui Gigi BECALI și toate detaliile vor fi puse pe tapet în campania electorală, chiar dacă Gigi BECALI va fi candidat, spre deliciul cetățenilor cu drept de vot. Ar fi pentru prima dată când cetățeni ar fi puși să privească un buletin ve vot cu structura pe care chiar nu și-ar dori-o din moment ce Gigi BECALI are profilul celui care nici pe departe nu se încadrează să stea în fruntea României, alături la Alexandru Ioan CUZA, Regele CAROL I, Regele FERDINAND I, Regele MIHAI I, ca să nu enumer decât pe cei care au condus România în ultimele două secole, fără a-i enumera pe cei care ne-au fost contemporani.
Doamne, în mila Ta, ferește-ne de cel care nu ne merită!

(02 martie 2025)

SIMIOANE, unde ți-e milionul, bre?

George SIMION ne-a obișnuit cu exagerările. Zicea că la nunta lui vor veni 10.000 de invitați și au fost undeva în jur de 4.000 de nuntași. A mai zis el și alte numere care s-au adeverit a fi prea umflate. Zilele trecute l-am auzit pe George SIMION spunând că la mitingul de sâmbătă 01 martie 2025 de la Universitate și Piața Victoriei, vor veni 1.000.000 adică un milion de manifestanți. Eu știu că PSD-eul dacă se scremea din toți rărunchii abia strângea 300.000 de mitingiști și PSD era la vremea aceea pardit de partid, de 40% nu ca AUR care e un partid de 18,30%. Dacă AUR este partidul votat de 1.694.705 de cetățeni, probabilitatea ca 60% din ei să vină la miting este extrem de mică, dar George SIMION spune numere mari ca măcar un 220% din cetățeni să vină cu el la miting. Nu am stat să-i număr pe cei veniți în Piața Victoriei, dar nu au fost nici 100.000 de suflete, deci sub 10% din ceea ce zicea George SIMIOn, ceea ce înseamnă că nici  el și nici Călin GEORGESCU nu sunt magnetul care să genereze acea masă critică aptă să facă mari transformări, pentru că în afară de vorbe, nici George SIMION și nici Călin GEORGESCU nu au în spate realizări concrete. 

Mă gândesc mereu la poza aceea cu Nicolae CEAUȘESCU și Elena PETRESCU al un miting de 1 Mai și nu mai vreau, căci mi-a plăcut de Nina ILIESCU, de Nadia CONSTANTINESCU, de Maria BĂSESCU, de Carmen IOHANNIS că au stat undeva pe un plan oarecare, discrete și nu au ieșit ca păduchele-n frunte ca Elena CEAUȘESCU. Nu mai vreau așa ceva niciodată!

(01 martie 2025)

Cum au părăsit scena politică șefii noștri de stat?

Deși constituția nu are în paginile ei sintagma șef de stat, foarte multă lume vorbește despre această funcție și nu i-am auzit pe cei cu care am fost contemporan să-i pună la punct pe cei care vorbeau despre ei ca fiind șefi de stat, ceea ce concluzionez eu, că le-a plăcut maxim. 
Să vedem cum au părăsit  scena politică șefii noștri de stat, care nu au fost mulți, căci dacă i-am înșira și pe domnitori, concluziile ar fi destul de întunecate, sumbre și nepotrivite pentru un popor religios.

Deci:

Ion ANTONESCU a sfârșit în fața unui pluton de execuție la Jilava.

Nicolae CEAUȘESCU a sfârșit în fața unui pluton de execuție la Târgoviște în ziua de Crăciun.

Ion ILIESCU este acuzat de genocid.

Emil CONSTANTINESCU trăiește retras, aproape uitat de lume.

Traian BĂSESCU trăncănește din când în când prin telefon pe la televiziuni de știri.

Klaus IOHANIS a plecat prin demisie, trist, făcând cu mâna discret foștilor lui colaboratori.

Ceea ce vedem este expresia felului nostru de a fi ca popor, căci nui știm nici să-i educăm pe oameni spre a face numai lucruri bune, cum nici nu știm să-i evaluăm pe cei care au stat pe funcții și care au făcut și ei cât i-a dus mintea și mai ales cât le-a permis istoria să facă.



(14 februarie 2025)

Traian BĂSESCU s-a trezit vorbind

Traian BĂSESCU, pe numele lui adevărat PETROV, de când a plecat prin demisie Klaus IOHANNIS, s-a trezit și el vorbind. Personajul care a recunoscut cu gurița lui proprietate personală că a adus pe plaiurile mioritice statul mafiot, a început să-i găsească defecte lui Klaus IOHANNIS. Eu nu agreez o astfel de abordare, pentru că pe mine mă interesează calitățile omului și nu defectele lui. Traian BĂSESCU, cel care în cei 10 ani de mandat a pârjolit țara cu deciziile și numirile lui greșite, nu ar trebui să mai deschidă deloc gurița, ci să tacă, să tacă și iar să tacă. Traian BĂSESCU este un bătrân de 73 de ani împliniți în noiembrie trecut, care are nepoți și care ar trebui să meargă să-i plimbe în parc, nu să stea călare pe telefon să abereze, exact așa cum a făcut-o în intervalul 2004 - 2014. Să nu uităm că acest Traian BĂSESCU este cel care a invocat în nenumărate rânduri ne-necesitatea autostrăzilor, aruncându-ne 200 de ani în urmă, într-o Europă a Evului Mediu uitat de toată lumea, dar păstrat în muzee. Traian BĂSESCU este o relicvă a istoriei, despre care în viitor lumea îl va asocia doamnei cu coasa pentru poporul român.

(14 februarie 2025)

Ce au lăsat în urmă președinții noștri?

Nicolae CEAUȘESCU - industrie, agricultură, frig și sărăcie

Ion ILIESCU - democrație originală și sărăcie

Traian BĂSESCU - stat mafiot, corupție și sărăcie

Klaus IOHANNIS - tensiuni sociale și sărăcie

(12 februarie 2025)

Daniela CONDURACHE, cea mai mare cântăreață de folclor a Moldovei!

Trebuie să mă laud că în vremurile bolșevice, pe când se organizau concerte de muzică populară românească fie la sala Palatului, fie la Sala Polivalentă, am avut șansa să merg la spectacole unde cânta și tânăra pe atunci, Daniela CONDURACHE.
Ce vremuri! Pe scenă apărea orchestra și apoi venea dirijorul. Era și un prezentator care doar în câteva cuvinte spunea numele interpretului și ce cântece cânta. Nu se lălăia așa cum se face azi când prezentatorul vrea să se audă vorbind, spunând banalități. Nici interpreții nu vorbeau pe scenă. Ei apăreau, cântau și primeau cu respect aplauzele publicului. Dacă se cerea un bis, interpretul cânta ceva în plus și cam atât. Uneori, interpreții mai primeau flori de la admiratori.

Daniela CONDURACHE are un repertoriu foarte bogat și aici dau câteva titluri și linkuri ale cântecelor sale.

Am fost două surioare

Am un bade megieș

 Bade-al meu cu boi și car

Din Moldova lui Ștefan

Dorul meu pe unde aleargă

Eu după tine,tu după mine

Haide, haide, măi Mihai

La crâșma cu poarta-naltă

La fântână, la izvor

La o casă cu gard verde

Lângă cobză și cimpoi

Polcuța

Sârba de la Botoşani

Soacra-i rea, bărbatul-i

Spune-mi de ce ai plecat din viața mea

Te-am rugat, mamă, rugat

Te-o trimis mă-ta de acasă

Tudoreanca

Ține, neică drumul

Uite-l pe badea

Unde-i joc

Văleleu lele Iustina
Daniela CONDURACHE are în cântecele sale versuri cu rime precum temut - împrumut, veneam - dădeam, sănătoasă - bucuroasă, tine - senine, visat - întrebat, aleargă - întreacă, fuge - ajunge, luncă - muncă, Ștefan - an, dumneavoastră - aleasă, mare - hotare, sus - spus, soare - mare, mână - spună, rău - părău, ciubotar - mari, aleasă - frumoasă, lung - împung, meu - tău, gât - pământ, uita - nimenea,  mine - bine, poiană - goală, încearcă - parcă, dușmăni - trăi, făcut - plăcut,  vale - cale, măcieș - megieș, frumos - șotios, dar și altele, toate fiind de calitate, fără a fi facile,ci alese cu grijă.

Costumele populare purtate de Daniela CONDURACHE sunt excepționale, alese cu grijă de artistă și o reprezintă în totalitate. Ea nu folosește costume prelucrate, încărcate fără rost, ci doar costume autentice. La artistă fiecare legătură pe care o poartă pe cap este ea însăși o operă de artă.

Daniela CONDURACHE a cântat alături de Angelica FLUTUR, Laura LAVRIC, Aurel TĂMAȘ, Irina LOGHIN, Cristina RUS.

Se zicea că Daniela CONDURACHE era preferata cuplului prezidențial din vremurile comuniste. Era și normal că Daniela CONDURACHE interpreta cu talent cântece autentice, pline de optimism, dicția ei fiind perfectă și vocea ei unică, prin timbru, dar și prin faptul că este o voce plină, expresivă. După Maria TĂNASE, Daniela CONDURACHE este cea mai bună câtăreață de muzică populară românească.

(08 februarie 2025) 

Florin ZAMFIRESCU, suveranismul

De partea lui Călin GEORGESCU au venit mari actori și aici numesc pe Dorel VIȘAN - 88 de ani, Florin ZAMFIRESCU - 76 ani, Dan PUROIC - 66 ani, fiecare având un discurs cu foarte multe citate din filosofi și din poeți celebrii.
Îmi amintesc cum acum cu multe zeci de ani un tânăr licean recita în fața lui Nicolae CEAUȘESCU chiar în Mănăstirea Cozia versurile poemului Umbra lui Mircea - la Cozia al lui Grigore ALEXANDRESCU. M-am minunat de răbdarea lui Nicolae CEAUȘESCU de a urmări întregul poem, dar și vigoarea și talentul acelui tânăr, care cu un talent fenomenal a impresionat pe toată lumea. Peste ani, l-am urmărit ca actor și azi îl revăd cu cât patos apără ideile suveraniste și am convingerea că el impresionează pe mulți dintre cei care-l urmăresc. Cât despre Dan PURIC, cel care ține sub vrajă sute de spectatori, este în elementul său când moderatorii îl lasă să vorbească minute în șir fără să fie întrerupr. El face demonstrația interesantelor lui lecturi.
Dorel VIȘAN are vocea aceea pătrunzătoare care în momentele când recită, ai senzația că versurile au fost scrise special pentru el.
Tot timpul mă gândesc la actorii care s-au făcut purtătorii de cuvânt ai unor idei, ca peste ani să se spună că nu erau ale lor și de care lumea să-și aducă aminte că patosul are rostul lui, pe care chiar actorii îl pun în slujba unor interese de care nu-și dau seama cu trecerea anilor, dar regretele tardive nu au valoare.

Televiziunile sunt și ele vectori de opinie, iar actorii sunt la rândul lor influenceri, iar societatea are suficiente filtre care să cearnp grâul de neghină, iar cei trei mari actori suveraniști, urmează un trend, iar credibilitatea lor este certă, căci să nu uităm că pe scenă sau în filme, ei erau mari maeștrii ai rolurilor interpretate, căci notorietatea nu și-au câștigat- de pe poziția de cabotini, ci de mari talente actoricești.

(04 februarie 2025)

EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

Cum trebuie să fie președintele nostru?

Președintele nostru trebuie să fie:
- serios,
- empatic,
- comunicativ,
- modest,
- echilibrat,
- optimist,
- bun,
- corect,
- direct,

- zâmbitor,

- săritor,

- coerent,

- concis,

- perseverent,

- prietenos,

- punctual.

Era un roma intitulat Un om între oameni. Și eu îmi doresc să am un președinte un om între oameni. Eu nu am nevoie de un președinte jucător. Nu am nevoie de un președinte tătuc. Nu am nevoie de un președinte guraliv, omniprezent, inclusiv și în situațiile în care nu este nevoie de el, care dă porecle, care se bagă peste tot și care are impresia că el deține soluțiile la toate problemele. Nu am nevoie de un președinte răzbunător, ranchiunos și care merge până-n pânzele albe pentru a-și nimici adversarii.

(30 septembrie 2024) 

23 August 1944 și să nu uiți Darie!

Romanul lui Zaharia STANCU intitulat Desculț avea în el un fragment în care o femeie repeta obsesiv să nu uiți Darie! Băiatul cu numele Darie, zicea la rândul lui că nu are să uite. Mă gândesc că și pentru noi ar trebui să fie cineva care să ne spună să nu uităm și noi să repetăm că nu vom uita. Mă refer la erorile impardonabile făcute în timp, când am făcut lucruri ce nu trebuiau făcute, din exces de zel, din slugărnicie și din lipsă de caracter și din dorința de a ieși în față  cu orice preț.
Semnificația zilei de 23 August s-a schimbat după cum fiecare conducător de partid credea că-l avantajează. De la 23 August 1944, ziua eliberării scumpei noastre patrii de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Roșie, până la 23 August 1944 începutul revoluției democratice de sub conducerea partidului comunist român în țara noastră, au existat multe alte abordări, care mai de care mai interesante, plină de subînțelesuri și mai ales incluzând grămezi de neadevăruri, căci la 23 August 1944 a fost arestat mareșalul Ion ANTONESCU și au fost întoarse armele împotriva Germaniei lui Hitler, armata română alăturându-se Armatei Roșii, deci aliaților, în lupta împotriva Germaniei naziste. S-a vorbit foarte mult despre faptul că evenimentul de la 23 August 1944 a redus cu 6 luni durata războiului, după analiza unui post de radio și despre cele peste 400.000 de jertfe ale ostașilor români pe câmpurile de bătălie în luptele ce au urmat acestui 23 August 1944.

După 23 August 1944, mai precis după ce comuniștii au venit la putere:

- orașul Brașov s-a numit orașul STALIN,

- sectoare ale Bucureștiului au luat denumirea de LENIN, STALIN,

- actuala Academie de Studii Economice s-a numit ISEP V.I. LENIN,

- la București a ființat Institutul Maxim GORKI,

- imnul de stat pe muzica lui Matei SOCOR, cu versurile lui Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU, arăta 

  întreaga slugărnicie a comuniștilor față de fratele de la Răsărit,

- poeții au cântat Țara Sovietelor,

- teatrele au jucat piese din dramaturgia rusă și sovietică,

- în fiecare oraș de la noi era o librărie numită Cartea Rusă,

- la radio erau emisiunile Vorbește Moscova și Învățați limba rusă cântând,

- elevii învățau și cântau imnul PRP și imnul URSS,

- în școală se învăța Limba rusă,

- elevii învățau după manuale traduse din limba rusă,

- a existat întreprinderea Tânăra Gardă,

- oficiosul partidului comunist s-a numit SCÂNTEIA după ISKRA sovietică,

- Casa Scânteii seamănă cu Universitatea LOMONOSOV,

- pe soclul din fața Casei Scânteii au poposit STALIN, urmat de LENIN până în 1989,

- la București s-a sărbătorit ziua de 7 Noiembrie a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie,

- lângă clădirea guvernului a existat Statuia Ostașului Sovietic,

- pe ecrane rulau filme sovietice de la Mosfilm în proporție de 90%,

- tinerii de la noi făceau facultăți și doctorate în URSS până în 1964,

- în economie existau sovrom-urile,

- muncitorii fruntași de la noi erau stahanoviști,

- la cartofi se făcea iarovizare cum zicea DOKUCEAEV,

- în întreprinderi funcționa principiul hozrasciot,

- în dicționare traduse din rusește, cibernetica era o știință reacționară,

- un compozitor mioritic a scris melodia M-am îndrăgostit de tine Moscova.

În opinia mea, aceste excese au fost erori nenecesare, căci nimeni nu a impus cuiva comportament de slugă. Unele manifestări le-am regăsit și după 1989, să nu mai vorbesc despre cultul personalității de dinainte de 1989, unde toți se întreceau în a realiza exprimări sub toate formele și stilurile, să fie pe placul conducătorului, om slab, cu calități oarecare, lipsit de capacitatea de a pune punct abordărilor excentrice.

Îmi repet în minte să nu uit, să nu repet, dar când văd în jurul meu că mulți nu uită, dar repetă erorile din trecut, am senzația că 23 August 1944 nu a însemnat mare lucru, că vor veni alte zile despre care vom găsi în cuvinte bombastice tot felul de semnificații, dar care nu vor însemna nimic semnificativ, din moment ce valoarea e dată de obiectul supus analizei, dar și de cel pus să-l prețuiască, acesta din urmă, fiind uneori un zero barat. Cu un pic de reținere și făcă excese de zel, după 23 August 1944 cu totul altfel am fi discutat despre istoria noastră, dacă nu s-ar fi găsit cozi de topor, oamenii lipsiți de geniu și de dragoste de țară, care să facă atât de multe compromisuri și să nu târască în zone despre care acum ne rușinăm profund, datorită gesturilor ample dar inutile făcute, crezând că acestea vor fi apreciate de cineva, ceea ce nu s-a întâmplat, căci stăpânii își disprețuiesc slugile, oricât de mult acestea s-ar scălâmbăia.

(20 august 2024)

Militarii care au condus România

Văd cum pseudo-analiștii politici din spațiul mioritic sunt bășicați că generalul cu patru stele Nicolae CIUCĂ a devenit prim-ministru, iar acum lor li sae pare nefiresc să candideze la funcția supremă în stat.
Aș dori să le reamintesc acestor așa-ziși analiști politici, care nici măcar o funcție de stat cu limba scoasă la ușa tribunalului pentru a-i ajuta pe petenți la lipirea timbrelor, n-au făcut-o, că România a avut mulți bărbați de stat care au fost militari.
Generalul Ioan Emanoil FLORESCU a fost prim-ministru în intervalul 4 aprilie 1876 și  26 aprilie 1876.

Generalul Gheorghe MANU  a fost prim-ministru în intervalul 5 noiembrie 1889 și 15 februarie 1891.

Mareșalul Alexandru AVERESCU a fost prim-ministru în intervalul 9 ianuarie 1918 și  4 martie 1918, precum și în intervalul 13 martie 1920 și 16 decembrie 1921.
Generalul Arthur VĂITOIANU a fost prim-ministru în intre 27 septembrie 1919 și 30 noiembrie 1919

Generalul Gheorghe ARGEȘANU  a fost prim-ministru între 21 septembrie 1939 și 28 septembrie 1939

Mareșalul Ion ANTONESCU a fost prim-ministru în intervalul  14 septembrie 1940 și 24 ianuarie 1941, după care a devenit conducător al României pentru intervalul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944.

Generalul Constantin SĂNĂTESCU a fost prim-ministru între 4 noiembrie 1944 și 5 decembrie 1944.

Generalul Nicolae RĂDESCU  a fost prim-ministru între 6 decembrie 1944 și 28 februarie 1945.

Generalul, absolvent  de la Academia Militară M. V. FRUNZE,  Nicolae CEAUȘESCU a fost președinte al R. S. România în intervalul 28 martie 1974 – 25 decembrie 1989.

Generalul Gabriel OPREA a fost prim-ministru între 29 iulie 2015 și 10 august 2015.

Generalul Nicolae CIUCĂ a fost prin ministru în intervalul 7 decembrie 2020 și 23 decembrie 2020, precum și în intervalul  25 noiembrie 2021 și 12 iunie 2023.

Dacă generalul în rezervă Nicolae CIUCĂ va lansa în această vară cartea Un ostaș pentru România apărută la Editura RAO și sunt create premisele pentru ca acesta să candideze în septembrie pentru funcția de președinte al României, așa-zișii analiști politici dâmbovițeni, au obligația morală să considere acest lucru ca pe ceva firesc și analizele lor să fie cu adevărat la obiect și de profunzime.

(01 iunie 2024)

Istoria de la televizor

Se știe cu cea mai mare exactitate că televiziunea este cel mai eficient mod de a manipula masele, iar revoluția în direct, a fost un exemplu de manual. Să ne reamintim scenele de prezentare a buletinelor meteo însoțite de imagini trucate, în care deși nu ninge în localitatea despre care se vorbește, pe ecrane se derulează imagini cu nămeți de zăpagă sau în cazul ploilor, când dacă în oraș cad câțiva stropi, pe ecrane apar ploi torențiale, pentru că televiziunile prin exagerările lor nu fac altceva decât să inducă frica și frica este elementul cheie al oricărei manipulări sigure, bine direcționate.

Este adevărat că sunt emisiuni realizate de unele televiziuni cu înalt profesionalism, ceea ce nu este cazul pe meleagurile mioritice, în care se vine cu documente, cu mărturii ale unor personalități credibile și se lămuresc unele aspecte din istorie, dar acestea sunt atât de puține, încât se pierg în noianul de gunoaie ale mass-media și asemeni diamantelor cu foarte multe carate, trebuie căutate cu foarte mare grijă.

Eu care am trăit 42 de ani în comunism nu cred absolut nimic din ceea ce-mi relatează tot felul de beizadele descendente din stirpe de nomenclaturist, pentru că deformările și subiectivismul sunt de mare profunzime, încât și unele adevăruri care le mai scapă, tot minciuni se cheamă. Este foarte adevărat că nu există documente scrise în legătură cu deciziile influențate de foarte tinerii asistenți universitari sau cercetători științifici descendenți din cercurile concentrice ale capilor din cc al pcr, dar să nu ne spună nimeni că acei tineri nu erau consultați sau că nu se spunea nimic în șoaptă pe la colțuri despre eventualele lor relatări legate de deciziile ce se luau de către șefii lor. Eu știu exact cum șefii mei dădeau ochii peste cap și înclinau capul să aibă privirea spre cer și se întrebau despre ce va zice tovarășul (acesta fiind unul dintre primii trei din ierarhie) atunci când se decidea ceva. Nici nu vreau să mă mai gândesc câte decizii defavorabile unora se luau atunci când se enunța numele unui tovarăș și o presupunere plauzibilă care bloca la nesfârșit respectiva decizie, blocare favorabilă celui care făcea legătura dintre mediu și tovarăș.

Noi va trebui să fim foarte atenți atunci când se încearcă să se facă istorie la televizor, căci istoria:

- o fac istoricii,

- se face pe documente,

- este o știință,

- nu este emoție,

- e un manuale,

- are rol educativ.

Se știe că din aisberg se vede doar 1/8 restul fiind sub apă, iar ceea ce se întâmplă la televizor, doar 1/8 este ceea ce pare a fi, resputl de 7/8 este manipulare pură, care vine să răstălmăcească marile adevăruri despre trecutul nostru mai apropiat sau mai îndepărtat, iar faptul că  se pune înaintea oricăror documente o afirmație  de la radio, legată de scurtarea războiului cu șase luni, arată că cercetarea istoricilor mai are mult de muncă până la a scoate la lumină marile adevăruri ce nu se spun la televizor, ci se scriu în cărți.

(15 decembrie 2023)