Toți constată, toți semnalează, toți verifică, nimeni nu face treaba...

A venit un nene și a constatat, drept care a pus sigiliu.
Au mai venit niște nene, au verificat, au întocmit un proces verbal.
Au mani venit niște nene și au văzut că nu sunt îndeplinite condițiile, apoi au plecat.
Toți cei chemați, au văzut care este problema, au constatat cerințele problemei, nu și cauzele, dar nu au rezolvat problema. Așa s-a ajuns la dezastrul din Rahova de săptămâna trecută. Ar trebui ca organismele create, oricare ar fi ele:
- să primească problema,
- să rezolve problema,
- să garanteze că soluția dată este bună.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate doar constatării.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate verificărilor.
Nu ar mai trebui să existe organisme destinate controlului.
Cel care controlează trebuie ca mai înainte să fi rezolvat problema și controlul să se facă în ideea că beneficiarii se bucură de soluția dată.


(20 octombrie 2025)

Eu și bacșișul

Bacșișul este pentru noi românii o a doua natură.
Noi dăm bacșiș la frizer. 
Noi dăm bacșiș la ospătar.
Noi dăm bacșiș la cafenea.
Noi dăm bacșiș la femeia de servici de pe scară.
Noi dăm bacșiș la meseriașul care ne face o mică reparație.
Noi dăm bacșiș la persoana care ne aduce o comandă de pe e-Mag.
Noi dăm bacșiș la  cel care face revizia la microcentrală.
Noi dăm bacșiș la medic.

Noi dăm bacșiș la lăutarul care cântă melodia solicitată.

Noi dăm bacșiș la ghidul de la muzeu dacă explicațiile lui ne-au impresionat.

Noi dăm bacșiș la recepționerul de la hotel.

Aș fi ipocrit să spun că eu nu dau bacșiș. Eu dau bacșiș ori de câte ori primesc un serviciu de calitate și sunt mulțumit. Bacșișul este forma mea concretă de a-mi exprima recunoștința față de cel care mi-a dovedit că este un profesionist desăvârșit. 

Meseria pe care am avut-o a fost una unde nu exista vorba de a primi bacșiș, deși am auzit foarte multe legende legate de tot felul de întâmplări legate de mici cadouri sau de mai mari cadouri făcute unora pentru a li se soluționa din pix probleme mai mult sau mai puțin spinoase. Așa am găsit explicația agățării multor personaje de funcții, chiar ajungând la repoziționări de un penibil strălucitor, adică decanul se complace ca după opt ani să devină prodecan, adică subaltern, doar pentru a sta la masa cu bucate alese a deciziilor. Îmi amintesc de modificările cartei universitare care dădea președintelui senatului puteri sporite, știut fiind faptul că rectorul după cele două mandate avea șansa să devină președinte de senat și-și dorea să rămână în continuare vioara a I-a în universitate. Îmi amintesc cum după alegerea noului rector, s-a revenit la vechile prevederi legate de președintele senatului și astfel ceea ce credea că se va întâmpla, fostul rector, s-a năruit sub ochii săi. Am spus despre toate acestea, căci ar trebui să exagerăm dacă chiar credem că indemnizațiile de conducere sunt totul. Există tot felul de avantaje pe care le aduce o funcție fie obținută prin alegeri, fie obținută prin numire și acestea sunt cu mult mai importante decât indemnizația, căci puterea pixului este generatoarea multor forme de bacșiș.

(13 mai 2023)

Legea fântânii

Nu-mi imaginam că făuritorii de fântâni sunt așa de idioți cum sunt de fapt, pucru dovedit de modul în care construiesc fântâni, de se întâmplă atâtea accidente, asemeni celui de la Balta Sărată de ieri sau unele și mai rele. Deci se impune o lege a fântâni în care să se definească tipurile de fântâni legale din Ro, procedurile de construire a fântânilor, cerințe de calificare ale fântânarilor și tot felul de late detalii ca să se limiteze accidentele dintre care căzutul în fântână este cel mai cumplit.

În opinia mea:

- nu oricine face o fântână;

- fântâna are o tubulatură;

- de la cota zero trebuie tuburi cu o înălțime minimă de peste un metru;

- fântâna trebuie să aibă obligatoriu un capac greu de deschis;

- fântâna trebuie să aibă o siguranță de funcționare;

- primarii să aibă comisii de verificare a fântânilor;

- fântânile neconforme să fie astupate dacp proprietarii lor nu le aduc la cerințele legii;

- sancțiunile să fie drastice pentru cei ce încalcă legea.

În cazul în care apar totuși accidente în care sunt implicați copilași, legiuitorul trebuie să fie necruțător cu sancționarea părinților dar și a celor responsabili pentru că nu au asigurat conformitatea fântânilor. Numai cu măsuri ferme se va stopa această mișelie a construirii empirice de fântâni cu riscuri enorme în utilizare. Unii invocă costurile, eu invoc indolența, prostia și iresponsabilitatea.

(26 aprilie 2017)

Legea răspunderii magistraților

Chestia cu capra nu ne lasă. Trebuie musai să moară capra vecinului și dacă nu este prea mult, chiar vecinul dacă ar muri, nu se supără nimeni. Ba mai mult, se reduce riscul ca acela să-și mai cumpere vreo capră și apoi toată lumea să reia ciclul, urmărind să-i moară și cea de-a doua capră pentru a ne menține-n trend.

Se vorbește peste tot despre legea răspunderii magistraților, cum că toate breslele răspund în fața legii, în timp ce magistrații nu răspund. Toată discuția se poartă fără a se analiza câtuși de puțin particularitățile muncii fiecărei bresle. Într-un fel trebuie văzut piețarul care dă lipsă la cântar fie că a măsluit greutățile, fie că te fură pur și simplu din ochi, cu totul altfel stă treaba la chirurgul care operează pe creier și cu totul altfel stă treaba când judecătorul dă o sentință. Dacă s-ar analiza mai bine acele particularități, cu mult mai altfel ar sta vulgul cu gura căscată să prindă prada, oricare ar fi ea, exact ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse pentru a fi arse pe rug. Acum televiziunile ar transmite cu mare lejeritate aceste procesiuni de-a dreptul sângeroase, mai ales că există jurnaliști cu apetență spre aspecte pestilențiale, de mare cruzime și de violență exacerbată, toate în direct.

În opinia mea, doctorii nu operează cu mai mare grijă că au chestia aia cu malpraxisul și nenumărați pacienți gata să-i dea în judecată pentru ați soluționa probleme financiare. Nici șoferii nu conduc mai cu grijă sau doar cu permis sau fără să se urce beți la volan pentru că legea i-ar pedepsi în caz în care procedează altfel. S-a dovedit clar că atunci când s-au scos cartelele de zahăr, ulei, prosoape și lemne prin anii ' 60 nu s-au produs variații excesive de consumuri, ba din contră, consumurile au scăzut. Pe vremea când înainte de Revoluție erau cartele, tot timpul am dat prietenilor la anumite intervale 2- l de ulei, 15 kg zahăr dar și unt destul de multe pachete, iar noi nu ne puneam frână la consumuri în niciun fel. Deci, cu cât se introduc mai multe restricții, cu atât lucrurile își pierd din calitate și chiar o iau razna, progresele dispărând vertiginos. O altă abordare mi s-ar părea cu mult mai eficientă, dar setea de dreptate, care este sete de răzbunare acum este foarte puternică și precis vor apare elementele de dezechilibru pe care societatea le va regreta din moment ce în loc de cultivarea onoarei se cultivă instinctele primare. Cine este magistrat adevărat, va rămâne astfel și cu și fără legea magistraților. Cine are spirit de aventură va căuta portițele și se va strecura. În loc să fie preocuupată de autostrăzi, iată, societatea are un ciolan de ros. Nu este nici cărnos și nici mare, dar autostrăzile nu răsar din aprobarea și aplicarea legii magistraților. Societatea ar trebui să aibe alte priorități, una dintre ele fiind sistemul educațional și o alta sistemul de sănătate, ceea ce înseamnă abordări inteligente, fără patimă și fără superficialitate, căci fără educație și fără sănătate, nimic nu are valoare, nici chiar legea.

(25 aprilie 2017)

Sfântul Toader a trecut de post

Sfătosul Tudorel TOADER, cel care a crezut că are la degetul mic soluții cu care să mulțumească pe toată lumea, este acum într-o situație imposibilă. El a creat mari așteptări și amânările pe care le practică a scos din minți și pe Sorin GRINDEANU și pe Liviu DRAGNEA, care la rândul lor sunt scoși din minți de populația care a votat programul de guvernare al PSD, program cu termene precise.

Lentoarea excesivă cu care se mișcă oamenii din sfera funcționărimii plătită gras se reflectă și aici. Toți se mișcă asemeni ochiului de mort. Adică trag de timp. Legile sunt făcute să-i protejeze pe cei ce nu fac nimic, nu-și asumă nimic și doar ridică din umeri.

Sunt sigur că lucrurile vor lua o turnură dramatică și chiar dacă va fi ceasul al 13-lea acele legi tot vor intra și vor trece de Parlament, cu Tudorel TOADER sau fără Tudorel TOADER. I-am zis sfânt, nu pentru că în acea zi de Sf, Toader  serbam eu ziua tatălui meu, ci pentru că o poză cu Tudorel TOADER dădea senzația că are o aură, cam albăstruie, așa cum este situația în care se află. Europa nu mai are răbdare și nici nu așteaptă să ne mocirlim noi, ci vrea fapte și acțiuni concrete, sfinte.

(25 aprilie 2017)

Eugen NICOLICEA și logica infailibilă

Eugen NICOLICEA este un bărbat cu multe apariții la tv unde etalează acel zâmbet specific omului inteligent, care știe să răspundă la întrebările ce se referă la meseria sa de jurist, adică de absolvent de studii juridice solide și practicant de avocatură cu succes, dar de deputat în șapte legislaturi începând cu 1992 și până în 2020, adică este peren.

L-am observat și l-am admirat cum știe să expună raționamentele clare prin care ajunge la soluții nebănuite, soluții deasupra unor oficiali mediocrii cocoțați pe scaune vremelcice dar înalte și nesigure.

Are un mod unic de a plasa ironii fine și bine țintite exact celor care se așteaptă mai puțin, iar cu argumente foarte bine construite vine să demoleze sofisme ale unor ageamii în ale dreptului, dovedindu-se a fi mare maestru de ceremonii care știe dansul pe ruinele admersarului. Chiar azi l-am auzit cum frumos îl lua în balon pe un procuror nefericit, pe care l-am analizat și despre a cărui dantură urâtă și neîngrijită în raport cu banii pe care îi are, am scris cu nemulțumire.

Îl mai aștept pe Eugen NICOLICEA să vină la emisiuni, căci atunci când el vine este o seară frumoasă, calmă, interesantă și drăguță, indiferent de moderator.

(24 aprilie 2017)

Legătura dintre salariu și performanță

Toată lumea vorbește acum de faptul că nu se justifică creșterile de salarii anunțate de PSD de câteva săptămâni, că ar trebui să se facă mai întâi reformă și după aceea să crească salariile. E un non-sens pentru că nimeni nu aleargă la maraton cu burta goală. Evident, după ce vor crește salariile foarte-foarte mult chiar, de la sine apare și problema performanței ca rezultat al unei autoreglări specifice oricărui sistem dinamic, colaborativ și complex.

A condiționa creșterile de salarii de mizerie de creșterea în prealabil a performanței este echivalent cu a pune carul înaintea boilor. Unor oameni cu salarii de mizerie în niciun caz nu li se va cere nimic, pentru că pentru o plată de nimic, nu are nimeni cum să ceară calitate, eficientă și zâmbete când se prestează un serviciu către cetățeni.

Creșterea salariului de la un nivel foarte-foarte mic la un nivel foarte-foarte mare are ca efect creșterea confortului fiecărui salariat simultan cu creșterea autoexigenței. dacă un om este îmbrăcat cu niște haine noi, el își schimbă comportamentul din om umil, în om mai drept, cu o lumină de speranță în ochi, gata să se gândească cu încredere spre viitor. dacă însă unui om zdrențuros, murdar i se cere să lucreze la computer, chiar dacă în vremurile lui bune a mai făcut acest lucru, el va fi dezarmat, dezamăgit și trist și resorturile lui interne îi vor frâna și cele mai mici puteri care le are. cam așa stă treaba cu ceea ce se întâmplă acum. Mai întâi trebuie să crească drastic salariile și după aceea, calitatea și performanța vin de la sine. Nu e nevoie de niciun bici.

(24 aprilie 2017)

Prorogarea și arta de a minți

Nimic nu este perfect pe lumea aceasta. Deci, nici legile date de Parlament nu sunt perfecte. Orice lege imperfectă parcurge un proces de îmbunătățire sau de perfecționare cum ne place să mai zicem. Se fac legi cu scop electoral, pentru a amăgi electoratul. În vremea lui Traian BĂSESCU, pe când Călin POPESCU TĂRICEANU zicea că nu sunt bani, s-a adoptat aproape în unanimitate o lege de majorare cu 50% a salariilor pentru profesori. În realitate, toți știau că nu au de unde să scoată acești bani și cei ce au câștigat alegerile au amânat-o sine die. Acum, se zice despre o lege care se amână sau se suspendă, din motive țeles, că se prorogă. Prorogarea este un cuvânt delicat prin care se recunoaște minciuna. Ce frumos!

Întotdeauna am susținut că în constituție trebuie să apară articole care să se refere la:

- imposibilitatea de circula, a opri, staționa și parca mașini pe trotuar;

- condițiile de calamitate sau de război în care se prorogă o lege;

- necesitatea ca în monitor să apară cine și cum a votat o lege;

- dispariția verbului a putea și a modului condițional;

- reguli de urmărire și sancționare a minciunilor din programele electorale;

- popor în proporție de 75% și la restul, numai 25%.

Dacă lucrurile ar fi clare și restricțiile cu jongleriile de prost gust, mai ales legate de minciunile în cascadă, cu sigutranță că responsabilizarea tuturor va avea un alt nivel. Cu siguranță că discrepanțele dintre vorbe și fapte n-ar mai fi așa de mari. Mi-i aduc aminte pe Theodor STOLOJAN și pe Adriean VIDEANU cum vorbeau ei pe niște scene despre creșterea astronomică a pensiilor în euro, pentru a smulge voturi, nu le-at fi fost rușine!

(05 aprilie 2017)

Alegeri, alegeri și ezitări metafizice

Actualitatea românească a fost, este și va fi dinamică, interesantă și deosebit de complexă.
Actualitatea culturală este caracterizată prin absența sălilor spațioase în care să se desfășoare concerte cu peste 10.000 de spectatori.
Actualitatea sportivă are caracteristici dâmbovițene prin încurcăturile create echipei Steaua și prin imposibilitatea utilizării Național Arena din lipsă de avize ISU.

Actualitatea politică are caracter pur mioritic, definit prin scurgerea timpului, prin inițiative și mai ales prin moduri fluide de abordare.
Actualitatea din media este bântultă de fantomele trecutului apropiat, în care stilul pamfletar, ușor jalnic, este la niveluri inacceptabile.
Actualitatea economică are trăsăturile împietrite ale dogmelor din care de peste douăzeci și șase de ani nu se mai iese, indiferent de eforturile făcute.
Actualitatea întrebărilor câștigă teren pentru că se caută răspunsuri la întrebări precum:
- de ce noi nu avem statui?
- de ce după aâțea ani există clădiri cu bulină roșie?
- de ce crește numărul analfabeților?
- de ce o alocație pentru un copil este mică, mică, mică?
- de ce asociațiile iubitoare de câini sunt prezente în viața publică doar când oficialitățile vor să ia
  decizii legate de nefericitele patrupede?
În rest, vorbe, vorbe să nu zic paalvre măcinate fără jenă de promteriști, politicieni și alte forme de  manifestare a materiei vii despre acre istoricii spun că sunt purtătoare de conștiință.

(22 ianuarie 2016)