Egalitarismul nu reprezintă motorul dezvoltării!

Comunismul a dus egalitarismul până la nivelul unei obscenități inadmisibile, căci comunismul a creat cele mai adânci inechități tocmai în numele egalitarismului. Oamenii știindu-se egali, au plicat principiile egalitarismului doar atunci când le-a convenit și datorită faptului că resursele nu au fost niciodată infinite, cei ce au avut acces la resurse finite, au realizat acumulări și în acest fel au subminat egalitarismul, căci omul prin natura lui este diferit, lacom, violent, mincinos și numai în rare cazuri este înzestrat cu calități care hrănesc egalitarismul.

Principii vulgare ca de exemplu, de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi, a avut interpretări de un simplism feroce care a dus la forme de manifestare care s-au reflectat în ziceri precum:

Cine muncește cinstit,

Ori e prost, ori e tâmpit!

sau

Cine-i harnic și muncește,

Are tot ce vrea,

Cine-i leneș și chiulește,

Are tot așa!

Faptul că oameni diferiți erau forțați să intre într-un tipar predefinit în care toți eram la fel, aducea o serie de nemulțumiri pentru faptul că cele cinci simțuri sunt făcute să sesizeze diferențele, iar gândirea umană este aceea care cuantifică diferențele și crează frustrările în care la diferențe semnificative, societatea oferă rezultate identice, contrare logicii elementare.

Natura este definită prin elemente extrem de diversificate. Oamenii care și ei sunt diferiți au posibilitatea de a se integra perfect într-un mediu care conține elemente variate. Gândirile bazate pe egalitarismul forțat neorientat spre a fundamenta tocmai diferențele, au eșuat lamentabil, căci propunându-și să creeze așa-zisul om nou, nu au făcut altceva decât să adâncească nemulțumirile indivizilor incapabili de a intra într-un șablon artificial decupat. Îmi amintesc filmul Mondo cane și acolo era o secvență la un concurs de frumusețe, unde era decupat după statuia Venus din Millo forma unui corp și concurentele trebuiau să treacă prin partea decupată și numai concurenta care se potrivea perfect la corp cu partea decupată era declarată câștigătoare. Erau în acea secvență momente în care se vedeau clar diferențele dintre concurente. Încercarea de a crea omul nou echivala cu forțarea acelor concurente nu de a trece prin partea decupată, ci a rămâne acolo și a fi exact Venus din Millo pe timp nedeterminat, căci om nou așa ceva își propuneau unii în mod nerealist să creeze, adică s-o multiplice pe Venus din Millo în atâtea exemplare câți cetățeni are țara și toate acele exemplare să se comporte la fel, răspunzând predictibil la comenzile sociale, ca și cum ar fi niște roboți programați deja într-un anumit scop.

O astfel de abordare nu a fost viabilă, chiar dacă ea asigura acel blid de orez indispensabil supraviețuirii, căci a încerca spălarea creierelor este un proces de lungă durată, care necesită un efort imposibil de gestionat, iar efectele perverse sunt imprevizibile, istoria dovedind că una se planifică și cu totul altceva se obține. Dintr-o întâmplare fericită, omul a descoperit:

- capitalul,

- competiția,

- acumularea,

- libertatea,

- diferențele,

- oportunitatea,

- selecția.

Toate acestea fac din societate un mediu propice de manifestare a oamenilor diferiți, în condiții diferite, care le sunt favorabile, în concordanță cu resursele de care ei dispun și care duc la dezvoltare și la progres căci fiecare sac își găsește petecul potrivit, în marea diversitate de saci și de petece, în timp ce egalitarismul ar însemna un singur tip de saci și un singur tip de petece, existând riscul ca niciun petec să nu se potrivească niciunui sac, exact ceea ce s-a întâmplat în comunism în general și la noi în special.


(09 ianuarie 2024)

Cât costă investiția pentru a crea omul nou?

Acum mulți, chiar foarte mulți ani, un nene care preda disciplina Avuția națională a zis că oamenii dintr-o țară sunt parte a avuției naționale și cum se scremea el să calculeze valoarea avuției naționale, a zis că face descoperirea vieții lui, când introduce un model al costului unui om. Nu mai știu ce prostii debita acel nene, dar știu că stabilise el cam cât costă un om. Mi se pare că și acum se revigorează problema din moment ce niște indivizi cu multe sute de miliarde de dolari în cont își imaginează că le ajung acei bani ca să facă ei modelarea omului nou. Să ne reamintim că Dan DIACONESCU n-a avut succesul scontat chiar și atunci când a promis celor din diaspora că le dă 20.000 de euro să vină acasă să înceapă o afacere...

Ca să faci o investiție rentabilă care să ducă la crearea omului nou, trebuie schimbat din temelii sistemul financiar, adică exact sistemul unde se fac banii și unde circulă capitalul și se înmulțesc banii, lucru care este nu de-a dreptul imposibil, ci precis imposibil. A demonstrat-o apariția banilor virtuali care în loc să fie altceva, a fost tot o raportare la aur, adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Nimic nou sub soare. Să zicem, că având sistemul financiar bancar neschimbat, se merge mai departe.

Acest mai departe înseamnă:

- o nouă cultură,

- noi principii de organizare a societății,

- un alt sistem educațional,

- altă clasă politică,

- alt mod de a privi munca,

- proprietatea comună,

- inexistența familiei,

- redefinirea libertății.

Nu mă apuc eu să fac aici detalieri care ar scandaliza lumea, căci deja au făcut-o unii ce au căzut în ridicol și au fost marginalizați pentru aberațiile pe care le-au debitat, dar toate aceste noutăți absolute se fac cu bani, cu mulți bani, cu imposibil de mulți bani. Dacă vrem să facem omul nou la noi în apartament, cred că toate costurile sar de 100 de milioane de dolari pe persoană pentru 10 ani, căci omul nostru nou trebuie izolat de oamenii vechi din societatea pe care o considerăm perimată. Duceți această sumă la un popor de 20 de milioane de suflete și veți vedea că deja totul este o poveste SF. Mă opresc aici, deși am toate elementele să continui, dar tot așa m-am oprit când am lucrat cu prietenul meu Marian MĂCEȘANU la cartea intitulată Trecerea de la socialism la capitalism, undeva după anul 1982, când am ajuns să estimăm că tărășenia ar costa peste 40 miliarde de dolari și suma ni s-a părut colosală. Trecerea s-a făcut după 1989 și costurile au depășit un trilion de dolari. Așa și acum. Omenirea nu dispune de resurse pentru a crea omul nou într-o țară n pic mai mare decât România, cu atât mai mult pentru a extinde această temă la un continent, la întreaga lume. E aberant și inutil să mergem atât de departe cu imaginația.

(26 iunie 2023)

#REZIȘTII și himera omului nou

Orice societate are oamenii ei care se luptă cu himerele. Societatea de azi se luptă cu himera omului nou, omul care în mintea celor de la #REZIST are o imagine total diferită de ceea ce societatea românească are până la ora actuală și de care văd că cei de la #REZIST fac abstracție, așa cum și comuniștii au făcut la vremea lor.

Îmi amintesc de un președinte care avea în mintea lui un popor diferit de cel real, să-i zicem un popor virtual. El credea că se adresează acelui popor, conduce acel popor virtual, iar faptul că s-a declarat învins de sistem, arăta că a dat dovadă de totală lipsă de realism în abordările sale.

Eu am trăit în comunism și comuniștii s-au scremut din toate încheieturile să creeze un om nou și dispuneau de tot ceea ce trebuie, nu ca #REZIȘTI care nu prea dispun de multe mijloace. Comuniștii aveau statul, partidul, educația, propagandiști, cultura, aparatul represiv, instituțiile de forță. Ceea ce le lipsea era conținutul care să definească omul nou, conținut care să se plieze pe caracteristicile definite ale matricei poporului român. A fost suficient ca tot sistemul comunist să eșueze lamentabil în ceea ce privește omul nou, căci s-a văzut la două ore după ce a căzut comunismul în România la 22 Decembrie 1989, n-au mai existat urmă de om nou și nici urmă de ideologie bolșevică.

Omul nou este prefigurat prin absența proprietății personale.

Omul nou este văzut prin traiul la comun.

Omul nou este definit prin structura flexibilă a familiei.

Omul nou aduce o nouă abordare a genului.

Omul nou presupune omul cu educație sexuală timpurie în școală.

Omul nou presupune o repoziționare față de religie și biserică.

Omul nou înseamnă o altă definire a nevoilor societății.

Omul nou aduce o nouă abordare în cultură și artă.

Omul nou presupune prezent și ceva viitor, în niciun caz trecut și istorie.

Chiar dacă la ora actuală rețelele de socializare joacă un rol important și s-a văzut că au mobilizat mase, trebuie spus că totul se reduce la bani. Atât timp cât există bani pentru a finanța tot felul de mișcări, tot felul de proiecte care duc spre formarea omului nou, totl este în regulă. Când banii nu ami sunt puși la dispoziție, totul îngheață și regresează.

Ceea ce știu eu este că toate modelele create de om pentru a organiza societatea și pentru a defini omul nou în simplismul lor, nu includ componente esențiale ale societății și de aceea vor eșua, așa cum s-a întâmplat cu omul nou comunist, cu experimentele făcute local, colo și colo înainte de 7 noiembrie 1917 și după, căci oamenii sunt diferiți, prin natura lor au obiective diferite, sunt lacomi, sunt vrednici sau leneși, sunt profitori sau altruiști și nicio schemă de om nou nu-i include pe toți, iar cei neincluși vor opune rezistență, ceea ce va duce la eșuarea modelului de om nou, chiar și a omului nou prefigurat de #REZIȘTI, om nou care brutal se vrea a fi diferit de omul care vrea să-și maximizeze confortul, veniturile, aspirațiile și să evolueze liber, neconstrâns mai de nimic, cu atât mai puțin de unii care nu-i sunt modele.



(26 iunie 2023)