Actualizarea bazelor de date condiția funcționării digitalizării

 Succesul digitalizării în general și al informatizării în special este determinat de gradul de cuprindere al bazelor de date și de actualizarea în timp real acestora. Altfel spus, trebuie ca bazele de date să conțină toate informațiile necesare descrierii unui produs, unei persoane sau a unui eveniment și dacă apar modificări, ele trebuie operate pe loc, nu mult mai târziu, pentru că afectează calitatea deciziilor pe care le iau cei care consultă bazele de date.

Am văzut în vremurile de demult portaluri importante, cu ștaif, care erau neactualizate. M-am și mirat cum la acel nivel nu există preocuparea de a reflecta exact activitățile și persoanele din acele organizații, căci acele activități și persoane defineau de fapt calitatea organizației. Exista un dezinteres față de mediul online, deși acesta este extrem de puternic în a influența și a manipula mase largi de cetățeni.

Ieri 15 iunie 2023, am avut surpriza să constat că un portal important, articolul de la adresa 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sebastian_Burduja

era actualizat, adică era adăugată noua poziție a lui Sebastian BURDUJA de ministru al energiei, actualizare efectuată, zic eu, automat, așa cum se fac multe dintre actualizările articolelor, mai ales atunci când persoane publice pleacă dintre noi către cele veșnice. 

În momentul de față portalurile nu sunt înzestrate cu software ce include elemente de inteligență artificială. În momentul în care se va produce și acest salt calitativ, evident, conținutul digital al articolelor se va modifica substanțial în zona actualizării, adică se va produce adăugare de conținut digital, sub forma unei fraze standard, ca de exemplu, Sebastian BURDUJA a depus în data de 15 iunie 2023 jurământul de credință față de țară în fața președintelui României în calitate de ministru al energiei.

Partea cea mai interesantă legată de actualizarea conținutului digital va fi în cazul în care portalurile deschise vor fi supuse acestui proces în mod automat și se vor opera corecții. Mulți autori de conținut digital folosesc definiții eronate, ortografiază greșit numele unor persoane, utilizează titluri incomplete de lucrări sau omit prezentarea unor evenimente mai puțin reprezentative sau chiar neconvenabile din viața lor. Actualizarea conținutului digital în acest caz constă în:

- corectarea denumirilor greșite,

- înlocuirea datelor calendaristice greșite,

- adăugarea de texte privind activități omise,

- redefinirea unor texte pentru a crește claritatea,

- adaptarea de texte conform unor standarde.

Inteligența artificială va juca un rol esențial în a aduce conținutul digital la un nivel cât mai ridicat de completitudine și de corectitudine, căci inteligența artificială va opera foarte mult cu conținut digital oficial, garantat, construit prin scanate și conversie, ceea ce exclude posibilitatea intervențiilor frauduloase, în ideea de a falsifica manual elemente de conținut digital de către operatorul uman.

(16 iunie 2023)

Eu și greșelile

Greșelile sunt omenești. Eu când greșesc, recunosc imediat. Nu vreau să fac risipă de energie, căci atunci când greșesc, dacă vreau să fac din greșeală un act de bravură, un adevăr,  precis mă voi afunda și greșeala va deveni evidență, iar eu m-aș acoperi de penibil.

Fiind profesor la viața mea, am ținut cursurile fără a avea foi în față, ceea ce a făcut ca uneori să greșesc. dacă eram atenționat și eram atenționat, verificam și dacă ceea ce spusesem era greșit, recunoșteam, corectam și mulțumeam celui sau celei care mă atenționase.

Uneori, am fost întrebat de ce am recunoscut instantaneu greșeala, iar eu răspundeam că este mult mai ușor să recunosc, decât să fac pe deșteptul, încercând să-l conving pe cel care mi-a identificat greșeala că nu are dreptate. El va constata un lucru rău despre mine, căci el este convins că are dreptate și eu am greșit.

Dacă am recunoscut greșeala, merg mai departe și toată lumea e mulțumită. Cel care a identificat-o e mulțumit. Eu care am recunoscut-o și am corectat-o sunt mulțumit.

(30 mai 2023)

Punctul buclucaș din procesul de evaluare

Se știe și nu mai trebuie să spun eu sau să fac eu o demonstrație, căci orice proces de evaluare are în el subiectivism cât cuprinde. Îmi aduc aminte de o rețetă dintr-o carte de bucate enervantă. Se zicea acolo că se iau 32 grame de zahăr pudră, 12 ml de esență de rom, 27 de grame de coajă de lămâie, 1,74 l de lapte, se amestecă bine și după aceea se pune făină cât înghite. Ridicolul acelor cantități extrem de riguros stabilite nu l-am înțeles din moment ce făina se pune după ochi, cum se zice în popor.

În procesul de evaluare a elevilor, a studenților sau a candidaților pentru ocuparea unui post, trebuie să acceptăm și să ne consolăm că totul este relativ, până la absurd.

Alegerea tematicii de examen sau de evaluare are în ea o doză groaznic de mare de subiectivism.

Formularea subiectelor include subiectivism cât cuprinde, oricât de mari maeștri ne considerăm noi.

Construirea baremurilor de notare este un proces grotesc de subiectiv.

Procesul însuși de evaluare, mai puțin în cazul grilelor este groaznic de relativ și neomogen.

Pentru a îndulci puțin situația, se acceptă la corectarea tezelor de la examenele de admitere sau de bacalaureat ca o comisie să corecteze tezele. Fiecare teză este corectată independent de doi profesori corectori. dacă diferența dintre notele date de respectivii este mai mare de un punct, se merge la mediere, altfel se face medie aritmetică dintre notele date de cei doi corectori. Am scris bolduit cuvântul punct, pentru că el este punctul buclucaș, din punctul meu de vedere.

Să zicem că o teză este evaluată de un profesor cu 8,50 și aceeași teză este evaluată de alt profesor cu 9,20, diferența între note fiind mai mică decât un punct, se calculează media aritmetică și rezultă în final nota 8,85.

Să zicem că o teză este evaluată de un profesor cu 7,50 și aceeași teză este evaluată de alt profesor cu 9,20, diferența între note fiind mai mare de un punct intră la recorectarea de către o comisie de evaluare și această comisie concluzionează că nota finală este 6,80. Aceasta este nota care rămâne în final. Nici nu vreau să mă gândesc despre cum s-a făcut evaluările celorlalte teze de către cei doi evaluatori, teze care nu au intrat în procesul de recorectare.

Ar fi interesant un experiment, pe care sunt sigur că nu are nimeni curajul să-l facă, pentru că ar demola sistemul de evaluarea tezelor, atât de mult utilizat în învățământul preuniversitar din spațiul nostru cel mioritic.

Se iau 1.000 de teze scrise de elevi la disciplina Limba și literatura română de la bacalaureat. Tezele se pun în pachete de câte 20. 

Se iau 50 de profesori de Limba și literatura română și se pune fiecare profesor într-o sală singur, fără posibilitatea de a comunica. 

Se stabilește un barem de notare suficient de detaliat, agreat de toată lumea.

Se dă fiecărui profesor la corectare să corecteze două pachete diferite, astfel încât o teză să treacă prin mâinile a doi profesori corectori, care au lucrat absolut independent.

Se pun față în față notele acordate la fiecare teză de către cei doi evaluatori. Se fac calcule statistice pentru a se vedea dacă procesul de evaluare este omogen și cred în proporție de 90% că nu este omogen din moment ce probabilitatea ca notele să fie egale date de cei doi evaluatori pentru o aceeași teză este sub 10%. Am scris despre acel punct. dacă diferența dintre note este de 0,99 nu se face recorectare și se calculează medie, care în opinia mea este arbitrară, din moment ce într-un clasament un astfel de rezultat îl urcă sau în coboară pe cel evaluat și cu 100 de poziții, mai ales acolo unde pe curba lui GAUSS este mare înghesuială în ceea ce privește numărul de persoane evaluate.

Eu cred că aceste evaluări care nu spun nimic trebuie eliminate și în loc de a dezvolta procese artificiale și aberante de ierarhizare, ar fi mai corect să se gândească alte forme cu mult mai eficiente. Dacă după un așa-zis examen de admitere la facultate, în primul an de studii promovabilitatea este sub 70% este clar că examenul de admitere este nereprezentativ și nu-și mai găsește locul în acea formă.

(02 mai 2023)  

Când sunt comparabile mediile aritmetice?

Am întâlnit niște indivizi care nu știau statistică și făceau marea eroare de a compara mediile aritmetice mai rău decât elevii care adună merele cu perele. Să zicem că vine un absolvent de ASE de la o facultate de 3 ani cu media 9,87 și unul de la Medicină cu media 8,90. Dacă îi punem pe cei doi absolvenți unul lângă altul și îi comparăm în raport cu mediile lor și concluzionăm că absolventul cu media 9,87 este mai bun de cât absolventul cu media 8,90 facem o greșeală enormă pentru că:

• media absolventului de ASE rezultă din 30 de note obținute la examenele din cei trei ani, în timp ce media studentului de la Medicină  rezultă din 70 de note obținute în cei șase ani,

• disciplinele parcurse de cei doi absolvenți sunt total diferite ca volum și ca efort,

• profesorii care au acordat notele au sisteme de evaluare total diferite.

Colectivitățile nefiind omogene, este evident că cele două medii nu trebuie comparate sub nicio formă. Înseamnă că dacă avem o clasă cu 30 de elevi care:

- au aceleași discipline,
- au aceiași profesori,
- au aceleași manuale,
- au un sistem unic de evaluare a cunoștințelor,
- au aceeași structură de construire a șirului de valori din care se calculează mediile aritmetice,
- dispun de aceleași reguli de încheiere a situației școlare prin calculul mediei anuale,
vorbim de o colectivitate omogenă a celor 30 de elevi și în consecință, mediile sunt reprezentative, deci sunt comparabile și ierarhizarea elevilor este o chestiune uzuală, deși nu folosește la nimic în afara acordării unei diplome sau a unui premiu la finele clasei.
Trebuie spus că părinții elevilor de clasa a VIII-a fetișizează media aritmetică, ceea ce nu este deloc bine și anul acesta 2022 s-a văzut că este o mare greșeală în a face prognoze referitoare le mediile de admitere în licee pornind de la ceea ce s-a întâmplat în anii 2020 și 2021, care au fost un ani atipici, în care școala s-a făcut online și subiectele de la admitere au avut în consecință o serie de particularități, iar elevii care au dat examene în cei doi ani au avut o cu totul altă încărcătură emoțională. S-au făcut prognoze acolo unde nu trebuia să se facă și s-au comparat medii care nu trebuiau comparate, căci acele medii nu erau reprezentative, doar din motivul că se calculau din note ce au rezultat din evaluarea de subiecte diferite, subiecte date în ani diferiți, în condiții de derulare a școlii, de asemenea, diferite.
În concluzie, mediile aritmetice sunt reprezentative și comparabile, dacă și numai dacă, se referă la colectivități omogene. Punct.

(14 iulie 2022)

Corectarea unei lucrări ce se depune în vederea evaluării

O lucrare depusă în vederea evalării trebuie să fie astfel făcută încât nimeni să nu zică nimic despre ea, mai ales nimeni nu trebuie să găsească greșeli de colaționare, greșeli de gramatică, greșeli de structură. orice greșeală are costuri înfiorător de mari. am văzut lucrări fără:

• copert cu titlu;
• cuprins;
• introducere;
• concluzii;
• bibliografie.

Sunt autori care nu colaționează greșelile gramaticate din lucrările lor și:

• nu apar acorduri intre subiectr și predivat;
• cratima e pusă mai ales când nu trebuie;
• lipsesc litere din cuvinte;
• sunt interschimbate litere, în loc de data apare adta;
• lipsesc cuvinte sau sunt interschimbate rânduri.

Din cauza vitezei:

• sunt anunțate figuri inexistente;
• sunt date figuri nereferite;
• formulele nu au explicații;
• se zice ceva despre o formulă absentă;
• formula este incompletă;
• figura nu are nicio legatură cu  etxtul;
• numărul figurii nu se regăseste în text.

Despre plagiat nu vreau să zic nimic pentru că este deja prea mult să plagieze cineva, căci respectivul va fi descoperit și pedepsit.
Niciodată să nu creadă cineva că munca de corectare a lucrării trebuie lasată pe planul al cincilea. Autorul care trimite la evaluare o lucrare cu erori va pierde totul.

(22 mai 2016)