Eu și metricile

Ideea de metrică nu este a mea. Am găsit-o în cărțile de matematică, dar cel mai mult m-a impresionat cartea de 127 pagini a lui Maurice Howard HALSTEAD intitulată Software Science, publicată în publicată în 1977 la Editura Elsevier North Holland, Inc. Acolo am găsit un set de indicatori cu care sunt caracterizate cantitativ din mai multe unghiuri de vedere toate produsele program care se scriu, pentru a trage concluzii legate de calitatea lor și pentru a face comparații între programe și programatori.

De-a lungul anilor, cu bruma de statistică pe care o știu eu de la profesoara mea Elena BIJI, m-am apucat să studiez problema și am ajuns la următoarele concluzii:

- analiză cantitativă se face la orice dorim noi să analiză,

- indicatorii pe care-i construim trebuie să ne mulțumească pe noi,

- facem în statistică doar ceea ce suntem în stare, nimic mai mult,

- numărul factorilor de influență este dat de capacitatea noastră de a înțelege fenomenul,

- măsurătorile depind de banii din punga de care dispunem,

- indicatorii pe care îi construim sunt doar cei cu care suntem în stare să facem ceva.

Fără să fiu nici modest și nici arogant, dacă vreau la fiecare 45 de minute aș fi în stare să eman câte o metrică interesantă despre orice, căci elementele arbitrare din viața noastră sunt copleșitor de numeroase și extragerea elementelor care mi s-ar părea interesante n-ar necesita un efort devastator de mare. În acest context, orice metrică trebuie privită doar ca o modalitate de a gândi a autorului ei, în condițiile în care însuși autorul a avut cel puțin 3 sau 5 variante de lucru, dar s-a oprit la varianta care i s-a părut lui la un moment dat a fi cea care-l mulțumește cel mai mult.

Dacă ar fi să aprofundez cumva lucrurile, zic și eu, o metrică este o convenție și ea este sau nu bună, după cum puterea de convingere cu argumente a celui ce o prezintă este mai mare decât contra-argumentele celor care o contestă. Niciodată o metrică nu va fi veșnică din moment ce este o alcătuire de indicatori și indicatorii sunt în totalitate imperfecți, căci s-a demonstrat că simultan nu sunt senzitivi, necatastrofici și necompensatorii. Orice indicator a doar două din trei proprietăți și de aceea sunt imperfecți.  O metrică este formată din indicatori și dacă indicatorii sunt imperfecți, metrica este o calamitate pe care o acceptăm că nu avem încotro și cu ea defilăm ca la paradă, căutând să-i mascăm carențele.

(18 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Petru CURTICĂPEAN

Petru CURTICĂPEAN mi-a fost student, unul dintre cei mai buni studenți, cu talent de programator. A fost absolvent al Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, pe vremea în care durata studiilor era de 5 ani.
Petru CURTICĂPEAN a dorit să ajungă asistent stagiar în Catedra de Informatică Economică, dar dintr-o eroare de înscriere în competiție, drumul i-a fost barat. Am încercat să derulăm un staqgiu doctoral, dar prin plecarea sa în Canada, lucrul a devenit imposibil.
Mi-a părut rău de Petru că nu a rămas aici, pentru că sunt sigur că el ar fi avut o carieră academică strălucitoare, dar viața uneori aranjează lucrurile altfel decât ni le dorim noi. După mulți ani, Petru CURTICĂPEAN mi-a scris un mesaj pe Facebook. Acum nu mai știu nimic despre Petru CURTICĂPEAN, dar el este omul care m-a impresionat, căci doream să facem amândoi în stagiul doctoral ceva de optimizarea automată a programelor. 

De la plecarea lui Petru CURTICĂPEAN nu am mai avut curajul să pornesc cu cineva un astfel de subiect, pentru că am păstrat convingerea că numai Petru CURTICĂPEAN era în stare să facă ceva semnificativ pe această temă.

(23 februarie 23)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Emilia STANCIU

Emilia STANCIU a fost studentă la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică cu mult înainte de 1989 și o știam ca pe o studentă cu o medie astronomică. Am avut ocazia să o reîntâlnesc după Revoluție. Am discutat cu ea și m-a întrebat dacă ar avea posibilitatea să facem un doctorat împreună, așa cum făcea colega ei de serie Paula APREUTESEI. Știind că ea este o excelentă programatoare la un centru de calcul de la o mare bancă de la noi din țară, am zis că există această posibilitate. Ne-am pus pe treabă și a realizat o teză de 211 pagini, intitulată Evaluarea nivelului de reutilizare a componenetelor în sisteme de programe, pe care a susținut-o cu succes în anul 2003, mai precis în 5 mai 2003. Cu foarte mulți ani în urmă, am elaborat pe tema reutilizării software niște materiale și doream să văd care sunt implicațiile noilor tehnologii de programare în problematica reutilizării de componente și mai ales să vedem:
- când e eficient să reutilizezi,
- cum este influențată productivitatea programatorilor,
- care este legătura dintre calitate și reutilizare.
Materialul realizat de mine cândva este referit prin:
Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG, Reutilizarea produselor-program, Teorie şi practică economică, nr. 2, 1984, pg. 40-45

Am fost impresionat de modul în care Emilia STANCIU a reușit să deruleze cercetarea pe această problemă și modul în care a verificat toate ipotezele avansate, folosind seturi de secvențe de programe dintre cele pe care ea le scria acolo la centrul de calcul din bancă. Am fost foarte încântat de colaborarea cu această tânără valoroasă, ceea ce mi-a dovedit că un om de nota 10 merge pe stradă de nota 10, scrie o scrisoare de nota 10, face o ciorbă de fasole de nota 10, calcă o cămașă de nota 10, stropește florile din grădină de nota 10 și scrie și o teză de doctorat tot de nota 10. Ea m-a impresionat că mi-a verificat cu brio teoria despre care tocmai am amintit aici, dar și pentru seriozitatea cu care a lucrat în anii cât am colaborat. ori de câte ori am rugat-o să elaboreze un material pentru o revistă, a făcut acest lucru fără nicio dificultate și când a fost să susțină teza în catedră, colegii mei, au apreciat munca lui Emilia STANCIU.


(25 ianuarie 2023)

O participare la Seminarul ONICESCU de la INS

Institutul Național de Statistică - INS, este una dintre instituțiile cele mai prestigioase din România, din toate punctele de vedere. INS este conectat la organismele Uniunii Europene de raportare a situației economice a țării noastre. În INS se desfășoară o intensă activitate de cercetare științifică și metodologică. La INS se publică Revista de Statistică, o revistă științifică de mare prestigiu pentru economiștii din țara noastră. INS organizează conferințe științifice extrem de valoroase. La INS se desfășoară de foarte mulți ani lucrările Seminarului de Statistică Octav ONICESCU.

În data de 13 mai 2008, am avut onoarea ca împreună cu colegii mei mai tineri Cătălin BOJA și Cristian CIUREA să fim prezenți în sala Dionisie POP MARȚIAN de la INS să ne prezentăm cartea Metrici ale sistemelor colaborative, carte care a fost publicată în anul 2007 la  Editura ASE din București și ai cărei autori eram noi.

După ce doctorul Constantin MÂNDRICELU a prezentat lucrarea sa Indicatori pentru evaluarea decuplării dezvoltării economice de presiunile de mediu, ne-a venit rândul nostru. Am zis eu câteva cuvinte, după care i-am rugat pe Cătălin BOJA și pe Cristian CIUREA să prezinte la nivel de detaliu problematica abordată în carte.

Erau în sală mulți dintre cei ce lucrau în INS și pe care îi cunoșteam, fie de pe la conferințe, fie că-mi fuseseră studenți cândva. Mie mi-a plăcut întotdeauna să merg la seminarul ONICESCU de la INS pentru că acolo se dezbat probleme și oamenii care participă sunt oameni deosebit de avizați. Ceea ce se anunțase ca fiind pe o durată de 30 de minute, a devenit subiect de dezbatere pe o durată de peste o oră și jumătate, pentru că metricile propuse de noi au fost întoarse pe toate părțile. Exemplele pe care le-am furnizat au fost convingătoare, dar din sală, specialiștii în statistică au venit cu sugestii extrem de interesante, de care va trebui să ținem seama pe viitor. Trebuie să spun că asistentul universitar Cristian CIUREA avea să realizeze o teză de doctorat pe metrici ale sistemelor colaborative și el a avut foarte multe de învățat de la acel seminar științific.

Întotdeauna am considerat că este benefic să venim în fața celor de meserie să prezentăm ceea ce am realizat, pentru că fiertul în suc propriu nu duce la nimic, ba mai mult, crează o imagine deformată despre cel care face ceva, căci el crede că ceea ce face el este nemaipomenit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit, dar există riscul de a fi ceva banali, penibil, vetust și nefolositor. Confruntarea cu cei din lumea specialiștilor este esențială din punctul meu de vedere și chiar dacă în anul 2008 eram un individ de 61 de ani, cu un oarece trecut științific în spate, confruntarea cu lumea reală a domeniului a fost și a rămas pentru mine un lucru esențial, căci numai așa m-am verificat dacă gândeswc bine sau gândesc prost.




(27 noiembrie 2027)

Reutilizabilitatea componentelor d-AN

Ideia de reutilizabilitate a fost demult dezbătută în informatică și apariția macrodefinițiilor, subprogramelor și a procedurilor vine să exemplifice acest lucru. Dacă trebuie scris un program în care sunt necesare 10 înmulțiri a câte două matrice, se va scrie o singură dată un subprogram de înmiulțire a două matrice, într-o formă suficient de generală, care va fi apelat de 10 ori, schimbând doar parametri. Înseamnă deci că a fost reutilizată o secvență de program pentru a rezolva 10 chestiuni. Când se scriu macrodefiniții, cele 10 apeluri de macrodefiniții pentru a înmulți două matrice se concretizează la apeluri prin inserarea de 10 secvențe înlocuind parametri și se crează senzația că au fost scrise cele secvențe adaptate de zece ori, deși în realitate ele au fost generate automat. Reutilizarea a mers mai departe cu variabilele de tip articol și acum cu tipul de dată obiect, care este de fapt un conglomerat de variabile și de proceduri, reunite sub o singură umbrelă numită obiect, care de fapt a generat OOP, adică Object Oriented Programming, acea revoluție din generația a cincea de tehnici de programare.
Reutilizabilitatea componentelor d-AN nu este plagiatul de teze de doctorat. Este o activitate creatoare care face ca știința dar și arta să meargă înainte, prin economie de muncă vie. Prin reutilizare crește productivitatea în toate domeniile, cu atât mai mult în IT&C.

În cazul d-AN lucrurile sunt și mai complexe, reutilizarea căpătând noi valențe. Chiar dacă prin reutilizar vulgară copy-paste gândul ne duce spre plagiat, în mod etic, reutilizare de componente d-AN înseamnă cu totul altceva, exact ca în pictură. Tuburi de culori, șevalet, pensule și pânză cumpără oricine. Numai că nu este important să le cumpere cineva, ci ce face cu ele. Așa și cu d-AN și componentele sale. Acces la oricare dintre componente are fiecare. A le reutiliza înseamnă a face ceva în mod creator cu ele, exact cum amestecă un pictor culorile din tuburi pe paletă și apoi le așează cum numai el știe pe pânză, obținând o pânză, care uneori este doar un tablou, dar rareori se obține o capodoperă. Și în reutilizarea de componente d-AN sunt foții, adică plagiatorii vulgari, dar sunt și marii creatori, căci și îm mediul virtual există creații și încă de excepție, atât în știință, cât și în artă. Lipsa barierelor în documentare face ca știința să progreseze înfiorător, iar arta să explodeze. Și toate sunt numai și numai ca rezultat al reutilizării de context digital, adică de d-AN la o adică.

(31 august 2017)

Valldarea unei metrici

Orice metrică definită trebuie validată. Noi definim metrici după metrici și continuăm cu desfiniri, dar aplicarea lor este dificlă dacă și numai dacă matrica este validată, adică este certificată ca fiind bună. Lucrurile nu sunt complicate. Se consideră o metrică și N entități, Se fac prognozări folosind metrica. Se fac măsurători efective pentru cele N componente. Eu văd un tabel cu 4 coloane.

Prima coloană conține numele entităților.

Pe coloana a doua conține nivelurile estimate.

Pe coloana a treia conține nivelurile efective.

Pe coloana a patra se va afla a=1 dacă |col2 -col3|<ℇ, a=0 altfel.

Se numără elementele pentru care a = 1 și se conțin K astfel.

Se calculează I=k/N și dacă I>0,78 înseamnă că metrica este validată.

Numai o metrică validată trebuie utilizată zi de zi. Validarea unei metrici este esențială pentru activitatea practică, exact așa cum sunt validate măsurătorile pentru diferiți parametri din analizele medicale.

(08 decembrie 2016)