Profesorul în era inteligenței artificiale

Cel mai afectat de inteligența artificială este profesorul.

În primul rând, profesorul pierde puterea pe care i-o dă catalogul. Din momentul în care s-a introdus la clasă testul grilă cu o singură variantă corectă din 5 variante de răspuns, profesorul a trecut pe planul al II-lea căci grila are și răspunsurile obligatoriu date, deci elevul se autoevaluează, adică își dă nota și nota se trece în catalog.

În al doilea rând, apariția elementelor de e-Learning inteligent permite elevului să creeze conținut digital cu posibilitatea de evaluare și de transformare a punctajelor în notă, deci profesorul mai pierde o păticică din putere, iar zicerea că 8 este al elevului, 9 este al profesorului și 10 este al lui Dumnezeu, nu se mai aplică, pur și simplu, căci elevul nu-l mai vede pe profesor la mijloc, în raport cu divinitatea.

În al treilea rând, existența pe internet a diferitelor lecții predate sau realizate de către mai mulți profesori și posibilitatea elevilor de a opta pentru care dintre ele se îndreaptă, definește elementul concurențial din breasla profesorilor, iar ierarhizarea după preferințe, deja schimbă multe în raporturile de putere elev - profesor.

În al patrulea rând, inteligența artificială, are pentru fiecare elev un profil și crează pentru fiecare profil conținut digital aferent lecției, ceea ce profesorul nu este în stare să facă, adică să predea la o clasă cu 30 de elevi, în același timp 30 de variante diferite ale aceleiași lecții, pentru a se mula pe fiecare profil de elev în parte. Inteligența artificială face acest lucru. La o clasă cu 30 de elevi există 30 de computere, 30 de perechi de căști și fiecare elev urmărește ceea ce este adaptat profilului său.

În al cincilea rând, inteligența artificială îl obligă pe profesor să muncească mult mai mult, căci a pregăti o lecție cu acre să vină în fața clasei în noul context, nu se va mai rezuma la a citi din manual și eventual din vreo carte de la facultate, ci o actualizare mult mai profundă a conținutului, pentru a face față demonstrațiilor multimedia pe care le va prezenta elevilor, căci el trebuie să lucreze fără greșeală și toată lumea știe care sunt riscurile când vrei să faci o prezentare cu calculatorul, tocmai atunci apare un ghinion.

În al șaselea rând, în contextul existenței inteligenței artificiale, profesorul trebuie să fie undeva la vârf, iar ideea de profesor care vine la clasă și el a luat la examenul de titularizare 3(trei), rămânând tot suplinitor, devine din ce în ce mai pregnant imposibil de menținut și de acceptat.

Chiar persoana care în timpul studenției are profilul construit de un software cu inteligență artificială, numai dacă acel profil corespunde cerințelor este orientat spre poziția de profesor, deci selecția devine deosebit de riguroasă, căci inteligența artificială aduce mutații profunde în sistemul de salarizare al profesorilor și în niciun caz nu mai este penuria de acum când salariile sunt mizerabile în sistemul educațional. Când acolo se va vorbi de salarii de trei ori mai mari ca în industrie sau în marile corporații sau în bănci și concurența va fi alta pentru a deveni profesor, iar calitatea actului de instruire de la clasă cu siguranță va arăta altfel, spre beneficiul elevilor.

(01 februarie 2025)

Civilizația Cucuteni

Dintotdeauna am admirat vasele de lut făcute în vremurile de demult, indiferent de muzeul unde ele erau expuse. Anul acesta am avut ocazia să văd vase din ceramică de Cucuteni și regret că digitalizarea nu a ajuns atât de departe la noi încât acele capodopere ale artei străvechi de la Cucuteni să ajungă direct și fără modificări la admiratorii de pretutindeni, pentru a fi percepute ca fiind o culme a artei olăritului, greu de depășit pentru epoca în care au fost create.

Ceramica de Cucuteni are o serie de caracteristici legate de paleta coloristică, de formele geometrice ale desenelor, de compoziții și de  perfecțiunea execuției. Cred că nu trebuie făcute comentarii, ci trebuie admirate aceste opere de artă făcute în comuna primitivă, deși termenul este impropriu, dacă am în vedere complexitatea compozițiilor și calitatea realizărilor grafice.




(09  august 2023)

ChatGPT mai pentru vulg

La adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/ChatGPT se află destul de multe despre produsul informatic care face atât de multă vâlvă de când lumea s-a speriat de Inteligența Artificială. Așa este întotdeauna când apare ceva nou. Lumea se sperie, căci apar niște persoane alarmiste care fac ele pe deșteptele și-și dau cu părerea despre orice.

Inteligența artificială nu este o sperietoare pentru nimeni. Ea este exact ceea ce suntem noi, căci algoritmii de Inteligență Artificială - IA folosesc doar conținut digital creat de noi. Dacă am creat conținut digital deștept, de calitate, ce conține adevăruri verificate, ceea ce ne va oferi Inteligența Artificială ca răspuns la întrebările noastre, vor fi adevăruri verificate, informații de calitate. Atunci când noi am plasat în online 95% stupizenii, adică un conținut digital de tot c-c-tul, să nu ne așteptăm la altceva decât la răspunsuri de tot c-c-tul la întrebările noastre cele geniale.

Cine are curiozitatea de a se lumina în legătură cu Inteligența Artificială - IA înainte de a deschide gura să spună prostii, este de dorit să se informeze de la cei care știu ceea ce este aceea Inteligență Artificială și să nu asculte de opiniile politicienilor care sunt doar niște mediocri cocoțați în scaune pe care nu le merită, dar pe care votul i-a impus ca fiind reprezentativi și nici de tot felul ne neica-nimeni auto-intitulați influenceri, doar că au câteva mii de like-uri la niște postări de doi bani.

Este adevărat că nu avem timp să ne documentăm temeinic, să ne apucăm să antrenăm rețele neuronale, dar avem timp să citim cât de cât pentru a fi în stare să înțelegem ce spun alții despre Inteligența Artificială și să gândim cu capul nostru despre toate opiniile vehiculate pe acest subiect.

Eu am să vin cu un exemplu: am pus întrebarea ce a zis Ion Ivan despre MEDIAFILIE și răspunsul a fost că Ion Ivan nu a zis nimic despre mediafilie. 

În realitate, la adresa:    https://www.ionivan.ro/MEDIAFILIE/MEDIAFILIE-aaindex.htm se află ceea ce a zis Ion Ivan despre acest subiect. Pentru aceasta trebuia să se facă legătura între ionivan și Ion Ivan, adică să se facă o operație simplă de concatenare între două cuvinte Ion și Ivan și să se purceadă la căutare. Se pare că nu este atât de performant algoritmul de Inteligență Artificială din moment ce nu se fac și astfel de operații pe cuvintele cheie din întrebare.

În plus, conceptul de mediafilie este o adaptare din filatelie pornind de la maximafilie, eu am introdus mediafilie de la multimedia, dar este consacrat conceptul de mediafilie asociat unei boli ce vizează dependența de Internet. Dacă ar fi obligatorie datarea postărilor s-ar vedea când am definit eu mediafilia și când a fost postat articolul pe Wikipedia.com cu descrierea bolii de mediafilie.

(29 mai 2023)

La ce ne trebuie HDB?

Toată lumea vorbește de baze de date, dar este înțepenită în conceptul de bază de date de acum 50 de ani, când bazele de date:
- nu depășeau câteva sute de înregistrări,
- erau omogene,
- aveau puține chei de regăsire,
- nu erau accesate online.

Acum bazele de date sunt cu totul altceva și ca ceea ce reprezintă ele, se impune ca și noi, muritorii de rând să ne schimbăm poziționarea față de bazele de date, să cerem cu mult mai mult de la ele, căci bazele de date sunt găinile cu ouă de aur ale societății moderne, pe care mă feresc s-o numesc societate informațională sau societate bazată pe cunoaștere.

Acum bazele de date sunt:

- distribuite,

- uriașe,

- neomogene,

- online,

- directe,

- multimedia,

- dinamice,

- generate,

- derivate.

Este momentul să ne schimbăm radical atitudinea despre bazele de date și să extragem din ele cu mult mai mult decât niște banale serii de date cu care să calculăm niște indicatori stupizi sau să facem niște corelații neconcludente.

Să zicem că dispunem de niște câteva miliarde  înregistrări de la computer tomograf, însoțite de explicații suficient de detaliate care se referă la data nașterii, sex, data la care a fost făcute, diagnostic și încă multe, chiar foarte multe elemente ce caracterizează persoanele ale căror imagini se află stocate în HDB, căci o bază de date cu miliarde de articole, este desigur  o HDB - HUGE DATA BASE. Din puzderia aceea de înregistări vom fi în stare să extragem doar acele imagini de la computerul tomograf care sunt super omogene, adică se referă la același:

- diagnostic,

- interval de timp,

- tratament,

- nivel de calitate înregistrare,

- tip de subiect supus analizei.

În acest context vom dispune de posibilitatea de a identifica subiecți extrem de omogeni și să alcătuim seturi de date extrem de omogene,  numai ele fiind bază la analize statistice care să ne dea informații clare legae dse:

- dinamica maladiei,

- eficiența tratamentului,

- factori de influență,

- speranța de viață.

Trebuie numai să fim în stare să acceptăm necesitatea de a constitui HDB și să nu mai strâmbăm din nas când e vorba de a utiliza conținutul digital, căci HDB nu trebuie văzut ca sperietoarea cu care ne-au obișnuit cei de la Google Analytics.


(07 ianuarie 2023)

Esența mediocrității în TVR

Deși în TVR este o armată de indivizi care-și justifică salariile nefăcând mare brânză, este irosit timpul de antenă absolut fără rost.
În primul rând, emisiunile sunt de o mediocritate lucie.
În al doilea rând, nu există diversificare, din moment ce în 24 de ore se reiau programe.
În al treilea rând, există o fragmentare a timpului nepermisă.
În al patrulea rând, nu există emisiuni eveniment, cu adevărat valoroase.
În al cincilea rând, din moment ce se plătește abonament de către popor, nu-și găsesc rostul nici reclamele, nici emisiunile de shoping.
În al șaselea rând, nu sunt folosit cum trebuie resursele multimedia în crearea de conținut digital, în afara unor generice și a unor prezentări de începutul la unele emisiuni.
În acest context, cred că la banii pe care-i papă TVR, ar trebui să pună oamenii osul la treabă și să dea dovadă de creativitate, fără a mai ieși cu emisiuni prăfuite, lente, în care nu apar lucruri cu adevărat valoroase. Pentru aceasta trebuie ca ștacheta să fie foarte sus ridicată și în emisiuni trăncăneala să fie diminuată, căci de prea multe ori reporterul vorbește și vorbește, iar invitatul este monosilabic. Demonstrațiile de pălăvrăgeală ale moderatorilor sunt absolut neinteresante. Dacă au invitați, acei invitați să vorbească, să cânte sau să recite, adică să-și facă meseria, căci de aceea apar pe sticlă.
Vreau piese de teatru cu actori valoroși!
Vreau spectacole de operă memorabile!
Vreau recitaluri de poezie mare cu actori mari!
Vreau muzică bună cu artiști buni.
Nu vreau moderatori care spun vrute și nevrute să pară și ei interesanți.
Într-o emisiune de 30 minute de folclor, vreau 10 cântece și un minut de vorbărie. Există posibilitatea de a-i prezenta pe interpreți și ceea ce cântă, cu text scris pe ecran.

(31 martie 2022)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)

Multimedia ar trebui să...

Acum multimedia este într-un stadiu oarecum jenant în raport cu ce se aștepta lumea să se întîmple. Înainte lumea se văicărea că viteza de calcul este mică. Acum în niciun caz nu se mai invocă acest motiv. Apoi, plânsetele groaznice se auzeau din cauza capacității de stocare. Iată că și această resursă este deja considerată infinită, din moment cu un HDD dee 4Tb costă sub 120USD. Ceva mai cârâia lumea în legătură cu viteza de transfer. Dar acum memoriile SSD deja au sfărâmat orice urmă de rezistență la a mai invoca limite și în acest domeniu. Rezultă doar atât: frâna este limita dată de factorul uman care risipește resurse care nu duc multimedia către o nouă generație de instrumente, de 1.000 de ori mai speciale decât chestiile primitive și greoaie care ni se servesc. Eu voi fi mulțumit atunci când va exista un instrument care să facă următoarele chestii:
- să aibă la intrare vreo 2.000 de clipuri cu Pavarotti;
- există un clip A, altul decât cele 2.000 memorate;
- să se dea ca intrare un text și o partitură;
- să se genereze un clip noi cu Pavarotti acompaniat de orchestră;
- Pavarotti generat de instrumentul software cântă textul după partitura date ca intrare;
- se face un nou clip B cu acea interpretare, persoana și  vocea generate;
- se compară A cu B si diferențele sunt insesizabile.
Cam aici aș vrea să se ajungă. Aplicațiile de la jocuri, introducerea de poze cu animații simple, nu-mi spun prea mare lucru. Nici lipirea vocii unui tenor de vocea unei mezzosoprane pentru a da un final ca și cum ar fi cântată aria de un castratore, e o aplicație, dar pentru anul 2017 este prea puțin. Ce se face acum cu generarea de cești de cafea sau ștergerea ridurilor, sunt comicării ieftine care ar trebui să-i ofenzeze pe cei ce scot banul gros. Sunt jenat de cât de în urmă a rămas multimedia acum, în comparație cu elanul din zorii acestei științe care promitea enorm, dar care s-a înțepenit în propria-i autosuficiență.
Multimedia ar trebui să fie ce a fost și cu mult mai mult decât atât. A rămas atârnată de un cârlig din motive care îmi scapă. Ori spre public nu sunt date instrumente revoluționare că publicul ar face năzbâtii exact cum s-ar ăntâmpla dacă ar exista uraniu îmbogățit pe tarabele din Obor. În fiecare zi ar exista careva ă amenințe cu bombardeaua pentru fiștece lucru i s-ar năzări. Cu multimedia s-ar fabrica cele mai parșive probe sau materiale a căror autenticitate nici naiba n-ar avea cum s-o conteste. Toată lumea știe că un procedeu de a falsifica icoane prin învechirea în cuptorul de la sobă n-a dat greș niciodată. Trucajele preluate din cinematografie, prin multimedia și acum sunt floare la ureche. Scena caltaboșilor de la TVR e antologică.

(24 decembrie 2016)