Despre recalculări și orice altceva

Acum vorbim de cea mai mică pensie Pmin și despre cea mai mare pensie, Pmax. Există un procedeu numit normare, prin care se realizează proiectarea oricărei pensii Px în intervalul  [0;1] folosind formula: 
X = (Px - Pmin) / (Pmax - Pmin)  cu X aparținând intervalului [0;1]
Dacă dorim ca pensiile să aparțină oricărui alt interval [A;B] nu avem altceva de făcut decât să calculăm:
DIF = B - A
Pnew = X * DIF + A, unde Pnew este pensia Px proiectată din intervalul [Pmin;Pmax] în intervalul [A;B] 

Dacă Px este chiar Pmin, atunci Pnew este chiar A, iar dacă Px este Pmax, atunci Pnew este chiar B. Să nu uităm că:
- banii sunt o convenție,
- cu convențiile operăm cum ne bubuie capul,
- există denominare,
- există stabilizare,
- orice modificare a banilor,

- totul devine o apă și-un pământ.
Pentru orice problemă există soluție și niciodată proiectarea dintr-un interval în altul nu înseamnă diminuare sau ceva care să modifice în rău drepturile câștigate. Totul este ca intervalul Definit [A;B] să fie inteligent definit, așa cum în bolșevism B = 13*A.

(04 august 2025)

Banii sunt o convenție unanim acceptată

Banii sunt și ei o convenție acceptată de toată lumea, din moment ce mintea omenească nu are capacitatea de a găsi alte modalități de a face diferența dintre valoarea muncii pe care o depun oamenii și valoarea de întrebuințare a produselor și serviciilor care ies în procesul muncii.

Negocierea trebuie s-o vedem ca un proces prin care se comensurează din aproape în aproape într-un mod agregat atât valoarea muncii depuse, cât și valoarea de întrebuințare a produsului sau serviciului. Negocierea duce la un rezultat acceptat al măsurării simultane a valorii muncii depuse și a valorii de întrebuințare, iar prețul este expresia acceptării de către ambele părți a procesului agregat de măsurare. De aceea există și explicația că doi negociatori ajung la un rezultat asupra aceluiași produs sau serviciu la un moment dat, iar totul se schimbă în următoarea clipă. În ceea ce privește fluxurile bănești, oamenii sunt înconjurați numai și numai de convenții.

Este o convenție stabilirea cheii de repartizare a cheltuielilor generale ale întreprinderii pe secțiile de producție. Este o convenție stabilirea chiriei pentru un spațiu. Toate aceste convenții sunt acceptate de părți, iar rezultatul se exprimă prin bani, care sunt și ei niște convenții.

Există teoria conform căreia masa monetară este adtă de totalitatea bunurilor și serviciilor. Însăși masa monetară este o convenție, din moment ce nimeni nu știe care este masa bunurilor și serviciilor la fiecare moment. Dacă masa bunurilor și serviciilor se estimează și masa maonetară se estimează. Dacă masa bunurilor și serviciilor se stabilește exact la 1 ianuarie ora 00:00, tot la acel moment se stabilește masa monetară. Oricărei variații în masa bunurilor și serviciilor, automat trebuie să-i corespundă variații în masa monetară, ceea ce nu se întâmplă, căci ar fi extrem de imprecis și obositor, de aceea se acceptă convenția că banii în circulație ar reprezenta ceea ce există ca bunuri și servicii potențiale și noi dormim liniștiți doar că credem că există egalitatea între masa monetară și masa bunurilor și serviciilor, deși ne mințim frumos.


(16 martie 2025)

Eu și convențiile

Cuvântul tata este o convenție. Cuvântul mama este o convenție. Bebelușul când articulează sunete, prin mișcările buzelor zice pentru prima dată ta-ta-ta sau ceva asemănător. Tor ușor pentru bebelușul este să spună zâmbind ma-ma-ma. Așa se face că primele sunete pe care le scoate sunt legate de capacitatea lui de a mișca buzele, de a pune în evidență capacitatea corzilor lui vocale, ca ființă umană care încearcă să se folosească și de voce așa cum se folosește de mânuțe și de piciorușe, pentru a comunica. Oamenii au pus în corespondență sunetele ma-ma cu femeia care a dat naștere bebelușului și sunetele ta-ta cu persoana masculină considerată tatăl bebelușului. Sunt doar niște convenții acceptate, respectate și perpetuate în timp de toată lumea ca fiind un dat absolut și ireversibil.

De-a lungul anilor, oamenii au definit unitățile de măsură pentru a realiza comparații între diferite entități. Acele unități de măsură sunt și ele niște convenții și nimic altceva. Metrul, kilogramul sunt niște convenții definite și rafinate în timp de oameni. Ele sunt acceptate, însușite și nimeni nu a murit dacă au fost unele colectivități care au folosit kilogramul și altele care au folosit livra, cum tot așa au fost unele colectivități care au folosit pentru unitatea de măsură un inch și alte colectivități care au folosit centimetrul. Nu se produce nicio catastrofă când unii cumpără combustibilul pentru autoturismul lor măsurat în litri, în timp ce alții același combustibil îl măsoară în galoane. Sunt doar niște convenții și nimic altceva.

Eu accept convențiile fără prea multe comentarii, dacă nu sunt în domeniul meu de interes. Dacă există o procedură, eu o consider tot o convenție. Este o convenție construită de-a lungul mai multor experiențe, căci procedura este un șir de acțiuni derulate într-o anumită succesiune pentru a obține cu nivelul de probabilitate cel mai ridicat un anumit efect. Aplicarea corectă a procedurii HEIMLICH a salvat mii și mii de persoane de la decesul prin obturarea căilor aeriene superioare cu obiecte. Există filme prin care se explică pas cu pas cum se aplică această procedură celui aflat în dificultate.

Concluzia este una singură. Viața noastră socială este definită ca o succesiune de convenții. Unii le acceptă, adică marea majoritate a colectivității, dar sunt și unii care nu le acceptă. Cei care nu acceptă convențiile fac ei ce fac și modifică aceste convenții, reușind dacă modificările sunt acceptate. Revoluția socialistă din octombrie a fost o încercare reușită de a schimba proceduri. Tot așa este socotită și Revoluția din Decembrie de la noi, tot ca schimbare de convenții. Alții nu le acceptă pur și simplu și lumea le sancționează.

Cred că în zona convențiilor se află și indicatorii economici. Bugetul este o convenție, în primul rând că este o creație artificială a omului din dorința de a-și planificare resursele financiare. Productivitatea muncii este și ea o convenție care permite compararea rodniciei muncii între diferite colectivități, numite artificial agenți economici. Cea mai sinistră invenție a omenirii a fost inventarea TVA - taxa pe valoarea adăugată, ca formă de sancționare a celui care muncește și înmagazinează valoare adăugată în produsele sau serviciile sale, după principiul boul care trage, tot în acela dai cu biciul. E tot o convenție.

(18 mai 2023)