Site-uri cu nimic

M-am apucat să scriu despre un subiect care mă preocupa de mai multă vreme. Știam eu câte ceva din cărțile de demult, mai citisem între timp unele lucruri, dar îmi trebuiau lucruri mai exacte. De aceea, am intrat pe Internet. Acolo am găsit:
- articole însăilate,
- doar o poză,
- conținut digital preluat de la alții,
- tabele preformate, fără date în căsuțe,
- conținut digital generat, fără valoare.
În concluzie, există foarte multe domenii achiziționate, fără a avea conținut digital relevant. Probabil, în viitor, cererea și oferta va reglementa și acest domeniu, căci sunt instrumente software relevante care fac tot felul de analize și ierarhizarea de acum când se dă o căutare pe GOOGLE după câteva cuvinte cheie, va avea și informații care să ne scutească să mai deschidem site-uri cu nimic, adică să pierdem timpul.

(12 iunie 2022)

Am o procedură verificată

M-am apucat să scriu niște Povestirii hazlii, dar reale, din viața mea, pe domeniul ionivan.ro În acest sens mi-am creat o procedură foarte bună, care mă face să nu am deloc erori de prelucrare, procedură care constă în următorii pași:
- creez un fișier în PAGES că lucrez pe un Macbook PRO,
- scriu textul unei mici povestiri hazlii,
- îl verific cât de cât,
- pun tag-ul <br> acolo unde se impune să trec la următorul rând,
- compactez textul pentru a avea maximum de 64 de rânduri,
- îl salvez și dau un nume sugestiv,
- export fișierul în format .txt dar la numele inițial adaug -TXT să nu confund,
- scriu noul nume în fișierul din PAGES, fișier pe care îl salvez,
- copiez fișierul din folderul unde a fost exportat în folderul DOCUMENTS,
- merg în IDLE și copiez într-un program care înlocuiește diacriticele cu coduri HTML,
- adaptez secvența și preiau numele fișierului cu -TXT salvat în DOCUMENTS,
- lansez programul în execuție,
- mi se afișează textul cu coduri HTML în loc de diacritice,
- merg la fișierul rădăcină din ionivan.ro unde înșir povestioarele,
- adaug link-ul spre noua poveste,
- creez fișierul noii povestiri, pe care îl deschid,
- deschid fișierul șablon, copiez conținutul său în fișierul noii povestiri,
- preiau textul cu diacriticele înlocuite,
- copiez acel text în fișierul noii povestiri,
- salvez conținutul fișierului rădăcină,
- verific pe site online că s-a adăugat povestioara,
- salvez acest conținut,
- verific pe site că există conținutul povestioarei,
- închid fișierul povestioarei din domeniul ionivan.ro,
- salvez fișierul din PAGES și îl închid,
- trec la o altă povestioară.
Fără o astfel de procedură aș pierde enorm de mult timp, aș încurca rău de tot borcanele și aș munci aiurea ca tâmpitul, fără să ajung rapid la rezultatul pe care mi l-am propus. Eu mi-am optimizat modul de lucru, pentru că sunt interesat să am productivitate, ori creșterea productivității nu se obține la crearea de conținut digital, ci la operațiile care premerg și, respectiv, urmează procesului de creare de conținut digital, adică exact la repetarea fără greșeală a operațiilor enumerate de mine. Numai dacă sar o operație, va trebui să revin și voi pierde timpul,

(02 mai 20220

IMM-Invest și ignoranța ca profesie

În informatică lucrurile sunt foarte clare: ori ești meseriaș, ori ești lăutar. Azi văd tot felul de neaveniți că-și dau cu părerea despre incidentul cu portalul IMMInvest care a crăpat instantaneu la lansare, cică au fost atacuri cibernetice, cum glăsuita nefericitul de CÎȚU. Alții au invocat nenumărații care au vrut să fie în vârful listei pe principiul first-in, first-out, adică servit.

Când faci un portal trebuie să răspunzi la niște întrebări:

- câți bani vrei să cheltuiești?

- ce nivel de securitate vrei să ai?

- cine vrei să ți-l facă?

- ce riscuri îți asumi?

Se vede treaba că pentru IMMINVEST.ro s-a ales varianța cârpelilor, adică:

- au fost folosiți profesioniti obișnuiți din clientelă,

- nivelul de securitate nu a fost luat în considerare,

- s-a procedat la oalegerea unei soluții ieftine și proaste, dar c cost enorm.

la ora acrtuală există sisteme informatice bancare deosebit de performante cu zeci de mii de tranzacții pe minut. Există bănci virtuale extrem de sigure, unde doar cu recunoaștere facială se efectuează în mod extrem de flexibil tot felul de transferuri bancare. Tot ce se vorbește acum despre platforma IMMINVEST.ro nu este altceva decât o bârfă mediocră între mediocrii, căci oamenii serioși știu de unde vine buba și nu-și mai pierd timpul cu fleacuri de doi bani când la mijloc este neperformanța.

PS: Îmi venea să plâng ascultând bazaconiile debitate de purtătorul de cuvând al gvernului, care se dedea ăl mare specialist, deși el este absolvent al facultății de filosofie prin 1998, fără să ne spună dacă a susținut doctoratul, deși amintește în CV despre calitatea de doctorand.

(17 aprilie 2020)

Organizarea arhivei unui site

Aici, pe meleagurile noastre cele mioritice, din 10 site-uri, nici nu sunt două care să aibă butonul de arhivă și explicațiile sunt următoarele:

- ignoranța,

- concepțiile primitive ale administratorilor;

- dezinteresul;

- ideile preconcepute cum că pe nimeni nu interesează trecutul;

- comoditatea;

- așa-zisele economii de timp.

Am văzut că multe conferințe care-și zic și internaționale au niște portaluri de-ți vine să plângi pentru că:

- au o structură mioritică;

- informația se găsește greu;

- nu seamănă cu surorile lor mai bătrâne;

- nu nu sunt actualizate;

- le lipsește arhiva.

Despre arhivă doresc să discut și despre arhiva conferințelor aș vrea să discut mai detaliat aici.

Arhiva unei conferințe se proiectează încă de la început.

Arhiva unei conferințe se actualizează imediat ce s-a derulat conferința.

Arhiva unei conferințe se construiește ritmic și constant.

Arhiva unei conferințe trebuie să fie completă.

Arhiva unei conferințe se actualizerază uniform peste tot.

Înseamnă că un portal de conferință trebuie să ofere pe lformațiile curente, când se referă link-ul de arhivă trebuie să arate:

- afișul conferinței;

- calendarul conferinței;

- programul conferinței;

- rezumatele cu lucrările;

- eventual lucrările în extenso;

- cerințe speciale de plăți, cazare, locații;

- detalii privind evenimentul de socializare;

- poze din secțiuni și de la deschidere;

- prezentarea participanților;

- coordonatele participanților;

- multe altele dacă se dorește.

La arhivă, om conferință care a început în 1993 va avea link ARHIVA și de aici se va intra pe anii 1993, 1995, 1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007, 2009, 2011 și tot așa. Când se accesează anul XXXX se vor găsi elementele enumerate deja. Se va căuta ca poziția acelor elemente să nu se modifice de la an la an. Când îi vine cuiva ideea să mai adauge oarece informații, o va face în continuare, dar condiția este să facă acea adăugare la toate conferințele, altfel portalul crește în neomogenitate și e nasol rău de tot.

O federație sportivă are și ea arhiva ei în care separat se prezintă pe ani și la fiecare an vor apare:

- calendarul competițional;

- ședințele de lucru;

- hotărârile luat;

- competițiile organizate;

- multe, multe altele.

Pentru competiții se vor trece:

- calendarul;

- afișul;

- locațiile;

- taxele;

- lista participanților;

- arbitrii;

- organizatorii;

- fondul de premii;

- rezultatele finale;

- evenimente speciale organizate;

- invitații;

- demonstrațiile;

- expozițiile;

- galeria foto;

- multe alte informații considerate necesare.

Dacă ne uităm pe portalurile multor federații vomavea surpriza că butonul ARHIVA este absent și informațiile din trecut sunt dispersate aiurea sau lipsesc, ceea ce înseamnă că istoria acelorr ramuri sportive se pierde în neant. Este o neglijență crasă, căci reconstituirea trecutului se face cu atât mai greu cu cât trece timpul și documentele se pierd în mod inevitabil, ireversibil și asta e.

Nici pe la portalurile ministerelor lucrurile nu stau bine. La portalul presedinției există o arhivă, dar lucrurile nu stau bine la primul președinte nici pe departe căci:

- apare o avertizare că lipsesc elemente în limba română;

- frecvent apare mesaju după căutari că lipsesc date.

La anii de după 2009 lucrurile sunt ameliorate și nu este rău. Sunt trei criterii de selecție agendă, discursuri, legi promulgate, interviuri, politică, conferințe, respectiv luna și anul. Dacă s-ar realiza completarea acestei arhive totul ar fi excelent. Mai aștept. Nu același lucru se întâmplă cu portalurile care nu au butoane dedicate, dar care la căutare după tastarea cuvântului ARHIVA duc spre niște direcții oarecare, neinteresant oricum. Cam toate portalucrile sunt în această stare. Cât privește revistele online, multe dintre acestea nu au toate numerele puse online și ele au o scuză că și la alte case mai mari  tot așa se întâmplă, uitând lumea că acolo este vorba de numere de acum 50 de ani, pe când la noi revistele online nu au mai mult de 15 sau 20 de ani, deci nu este o scuză.

(05 decembrie 2018)

Site IFBB

Întotdeauna noi trebuie să avem modele. Este bine să facem și noi modele originale, dar să nu abuzăm, prin a face ceva cu mult mai prost decât ceea ce există. Am văzut situații în care așa au stat lucrurile. Exista cântar electronic de mână  de sub 100 grame, iar unii de pe Dâmbovița au făcut un cântar electronic de mână de 8 kg.

Un site este bun dacă și numai dacă:

- este actualizat;

- are exact ceea ce ne trebuie nouă;

- se ajunge la informație din maximum două click-uri;

- se dovedește că are vocabular cunoscut nouă;

- butoanele au poziții comune cu ale altor site-uri;

- interfețele sunt ușor de descifrat;

- nu au erori de căutare prin absența de legături;

- informația este corectă și completă;

- nu sunt îmbâcsite de banalități și reclame;

- au caracter stabil în ideea că nu se modifică de pe o zi pe alta.

Cine are nefericita inspirație să intre pe multe dintre site-urile mioritice va avea surpriza să vadă că sunt foarte puține acelea care sunt construite cu cap, sunt actualizate cu conștiinciozitate și se dovedesc a avea respect față de cetățean.

Dacă se dorește a avea un model, acesta este site-ul IFBB, care la cel mult o zi avea afișate rezultatele de la IFBB Bodybuilding and Fitness World Cup, November 23rd-25th 2018, Cluj Napoca, Romania, în timp ce pe Dâmbovița nici acum nu sunt afișate aceste rezultate. Ca să nu mai vorbesc despre pozele din competiții, care acolo în cele mai multe situații sunt date, fără a fi marcate cumva. Site IFBB de la adresa https://ifbb.com, deși este extrem de complex, prin modul descentralizat de administrare, dar cu conținutul digital controlat, este tot timpul de mare actualitate, pentru că este:

-actualizat,

- standard,

- prietenos,

- accesibil,

- direct,

- sistematizat,

- complet,

- omogen.

Mulți care construiesc la noi site-uri vor să le și administreze centralizat, ceea ce este o mare eroare, căci fluxurile sunt greoaie și neritmice. Creativitatea unora merge așa de departe încât chiar căutările în site devin foarte grele. Multe dintre site-uri nu au arhive și foarte multe sunt împrăștiate încât se ajunge foarte greu la informația dorită. Multe site-uri mioritice se caracterizează prin lipsa:

- capacitîții de adaptare,

- preluarea experienței avansate,

- vocabular greoi și aproximativ,

- neconcordanța dintre butoane și conținut,

- dispersării informației,

- caracter neomogen de abordare de la un an la altul.

Mai este mult de lucrat și mai ales trebuie acceptat că dacă tot învățăm să facem ceva, să învățăm de la cei mai deștepți decât noi. Un proverb zice: dacă stai cu deșteăți, te deștepți. Dacă stai cu proști, te prosteți. Se pare că în zona construirii de site0uri nu prea stăm noi lângă deștepți. Punct.

(04 decembrie 2018)

Cei din afara lumii

Acum în anul 2018 știu persoane care nu au nici telefon mobil, nici adresă de e-mail, nici cont pe facebook, nici site, nu rezervă camere pe booking, nu fac e-banking, nu fac e-learning, nu cumpără de pe Internet. Într-un cuvânt, nu sunt conectați la mediul virtual. Ei sunt în afara:

- istoriei,

- lumii,

- timpului,

- logicii,

- vieții.

Aceștia trăiwesc după reguli primitive, nu relaționează în niciun fel cu mediul virtual. Au lumea lor împietrită unde va în anii ' 30, când despre calculatoarele electronice nici nu se visa. Ei nu au bani de dat pe prostii, pentru că prostie este în mintea lor un telefon. Ei nu au timp să piardă cu prostiile, căci prostie se cheamă a relaționa pe facebook. Ei nu se riscă în niciun fel să facă plăți electronice că nu sunt sigure. Ei nici card nu au. În opinia mea, astfel de oameni:

- trăiesc în lumea lor,

- au o anumită răutate în ei,

- sunt destul de limitați,

- trăiesc o teamă permanentă,

- au o sărăcie materială a lor,

- nu acceptă noul sub nicio formă,

- sunt izolați prin voința lor.

Acum în 2018 să nu trăiești cele mai teribile experiențe, să nu faci economie de singura ta resursă, timpul, este lucrul cel mai nefiresc posibil. A face o tranzacție pe Internet, a plăti facturi pe Internet, a cumpăra de pe Internet, înseamnă o economie de timp de cel puțin 40%, timp în care fiecare dintre noi face altceva. A mă informa de pe Internet cum este vremea, ce a scris cutare autor, ce a pictat cutare autor sau care este mersul trenurilor, de asemenea, îmi permite să iau decizii dintre cele mai favorabile mie. Să-mi imaginez că nu mă informez de pe Internet despre mersul trenurilor. Ajung la gară, constat că trenul este anulat. Am pierdut cel puțin două ore cu drumul și tot disconfortul că nu fac ceea ce mi-am planificat. Dacă mă informam de pe Internet, lucrurile stăteau cu totul altfel. 

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au telefon mobil.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au cont pe facebook.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu fac cumpărături pe Internet.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu plătesc facturi pe Internet.

Ei sunt în afara lumii și trăiesc o viață limitată doar la ceea ce le convine lor, fără a face schimb de informații în ritmul pe care societatea anului 2018 îl oferă, îl impune și îl generează.

(31 martie 2018)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)

Cetățeanul și mediul online

Suntem în anul 2018 și Internetul a cucerit întreaga viață economico-socială. Numai există nimic în afara Internetului. Peste 50 de ani va exista altceva cu siguranță, dar acum există Internet și trebuie să se țină seama de acest lucru. Se observă tot felul de mutații în ceea ce omenirea întreprinde, dar accesul la resursele Internetului sunt încă departe de a fi la nivelul la care ar trebui să fie, mai ales că acesta dispune de resurse infinite, așa cum este aerul să zicem.

Așa cum numerele ce se construiesc au ideia de infinit încorporate în ele, ceea ce dă șansa punerii în corespondență a fiecărui cetățean cu un număr, numit CNP la noi ID la alții, tot așa ar trebui să se meargă cu ideia de a-l pune pe cetățean în corespondență cu aceste resurse infinite ale mediului online. Singura restricție este aceea de a defini reguli și de a nu mai lăsa la voia întâmplării managementul acestor resurse. Așa cum fiecărui om i se atribuie un CNP sau un ID, tot așa, la naștere trebuie să i se dea:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- semnătură electronică;

- parolă unică de acces.

Pare nefiresc, dar așa stau lucrurile. Nu înseamnă că un cetățean nu are voie să aibă adrese de e-mail câte dorește. Nu înseamnă că un cetățeanu nu are voie să-și cumpere domenii câte poftește pohta lui. Nu înseamnă că un cetățean nu are posibilitatea de a schimba parolele după voia inimii. Nu înseamnă că cetățeanul nu are posibilitatea de a-și achiziționa semnături electronice. Statul ttrebuie să-i asigure acel minim oficial, pe care cetățeanul este obligat să-l folosească în relațiile lui cu statul, adică în contextul dat de lege. Există nenumărate modalități de a soluționa problema și chestiile cu numărul diavolului sunt numai abordări simpliste, iar statele laice trebuie să fie ceva mai ferme, cum ferme sunt și statele profund religioase din titulatura lor, în această problemă.

Mai pe românește spus, la naștere, pruncul trebuie să primească certificatul de naștere însoțit de toate elementele necesare introducerii lui în mediul online, adică, primește pe domeniul românia.ro:

- o adresă de poștă electronică,

- un domeniu pentru website;

- o semnătură electronică;

- o parolă unică provizorie de acces.

Bineânțeles, așa cum buletinul de identitate se dă la 14 ani, accesul la acele resurse din mediul online se vor da tot așa în timp și în acest fel nu vor mai exista acele aberante carduri care la noi își pierd prea des valabilitatea, căci reprezintă surse de îmbogățire din nimic pentru unii cu idei crețe dar mănoase financiar. Doar legea trebuie extinsă în zona datelor personale confidențiale adăugând și pe acestea specifice mediului online.

(29 ianuarie 2018)