Productivitățile muncii

Productivitatea muncii se calculează așa cum fiecăruia îi bubuie în cap sau cum fiecăruia îi cade mai bine, adică îl avantajează. Dacă se produce un nu știu ce și:

- în stoc se află produse finite de 10.000lei;

- la clienți se află produse neîncasate de 5000lei;

- clienții au plătit și s-au încasat 20.000 lei;

- au fost întroduse în producție matrii prime de 45.000lei;

valoarea producției VP va fiVP=10.000+5.000+20.000+45.000=80.000lei

Dacă în fabrică lucrează 150 persoane NP, productivitatea muncii WM este

WM=VP/NP=80.000lei/150 muncitori =  533,3lei/muncitor.

In realitate trebuie calculată productuivitatea pentru cei 100 de muncitori care chiar stau si lucrează efectiv, iar degeaba se produce sau se fac artificii cu introducerea de materii prime cărora nu li se face nimic, doar că fie categorisite ca producție neterminată. De aceea productivitatea muncii ia în considerare ceea ce s-a produs și s-a vândut și s-a âncasat, adică WM=20.000/100=200lei/muncitor.

De aici trebuie pornit. Altfel este poveste. Pentru creșterea de salarii de la acest indicator, așa cum l-am dat trebuie pornit. 

Deci, productivitatea muncii este raportul dintre valoarea producției recunoscute de societate prin cuumpărare și plată, respectiv, numărul de muncitori efectivi din secțiile de producție. Suprapopularea companiilor cu tot felul de specii de meserii care nu participă efectiv la producție sau includerea de produse pe stoc sau în diferite stadii, arată de fapt o gogoașă umflată aiurea și fără rost. Productivitățile muncii? Pardon! Productuivitatea reală a muncii

(28 ianuarie 2017)

Pierderea noțiunilor

Avem obiceiul de a vorbi vorbe. Adică de a bate apa în piuă, numai de dragul de a vorbi. De aceea trebuie făcute niște precizări.

Precizarea nr. 1: o organizație își desfășoară activitatea pe plus  sau pe profit daca și numai dacă suma tuturor  cheltuielilor este strict mai mică decât valoarea tuturor încasărilor. Adică, mai pe românește, dacă o organizatie desfășoară o activitate și cheltuiește 1.100 unități valorice și încă 500 unități valorice pentru dările către stat, adică ea cheltuielte în total 1.600 unități valorice și cacă încasează 3.000 de unități valoric, pentru că cheltuielile de 1.600 unități valorice sunt mai mici decât ceea ce a încasat, adică 3.000 unități valorice, înseamă că este pe plus. adică lucrează pe profit, sau cum se zicea în comunism, are beneficiu. Aici trebuie să spun cu claritate că am adunat toate cheltuielile și au dat 1.600 și am adunat toate încasările efective și au dat 3.000. Ceea ce s-a cheltuit este mai puțin decât s-a încasat, obținând profit de 1.400 unități valorice.

Precizarea nr. 2: o organizație își desfășoară activitatea pe minus sau pe pierdere daca și numai dacă suma tuturor  cheltuielilor este strict mai mare decât valoarea tuturor încasărilor. Adică, mai pe românește, dacă o organizatie desfășoară o activitate și cheltuiește 5.000 unități valorice și încă 2.000 unități valorice pentru dările către stat, adică ea cheltuielte în total 7.000 unități valorice și cacă încasează 6.500 de unități valoric, pentru că cheltuielile de 7.000 unități valorice sunt mai mari decât ceea ce a încasat, adică 6.500 unități valorice, înseamă că este pe minus. adică lucrează pe pierdere, sau cum se zicea în comunism, are pierderi. Aici trebuie să spun cu claritate că am adunat toate cheltuielile și au dat 7.000 și am adunat toate încasările efective și au dat 6.500. Ceea ce s-a cheltuit este mai mult decât s-a încasat, obținând o pierdere de 500 unități valorice.

Precizarea nr. 3: nu se jonglează cu cheltuielile însumând numai ce vrem, nu se jonglează cu încasările pentru a construi din condei o altă realitate decât ceea ce există la fața locului. Foarte mulți agenți economici cred că lucrează pe profit, neincluzând ratele de pe la credite, zicând că acelea reprezintă o investiție care în viitor va aduce marele profit. Nu este deloc așa. Trebuie să se facă lumină și adevărul trebuie privit așa cum este el în față, fără menajamente. Există în calculele economice tot felul de artificii legate de:

• valoarea producșiei neterminate care crește dramatic dacă este băgată în producție materie primă în cantități foarte mari fără să se facă nicio operație de prelucrare;
• valoarea producției marfă vândută și încasată, incluzând în mod arbitrar și ceea ce se cheamă în curs de încasare, fără ca banii să fi intrat în cont, tot ca un artificiu contabilicesc.

Abordările nebinare crează confuzii și fac din ceea ce este alb să fie negru sau din ceea ce este negru să fie alb, imaculat. calculele simple sunt cele mai sigure. Ori este albă, ori este neagră. În contabilitatea corectă așa ceva se obține doar cu onestitate, fără interpretări metafizice.

(28 aprilie 2016)