Mergând cu un autobuz prin București spre ASE, niște doamne foarte elegante discutau despre o excursie făcută de una dintre ele pe Valea Loirei din Franța, unde văzuse multe c astele și rămăsese extrem de plăcut impresionată. Eu am coborât la Piața Romană și pe acele doamne tot despre castelele de pe Valea Loirei le-am lăsat discutând. Pe undeva îmi doream să văd și eu acele castele. Nu era Internetul ca acum, dar în librării se găseau ghiduri turistice, sub forma unor cărți cu poze colorate și cu pagini lucioase, ghiduri foarte scumpe, ca să nu zic inaccesibile mie. Mergeam în librării, le răsfoiam și așa am ajuns să știu destul de multe despre castelele de pe Valea Loirei.
După ce mi-am luat mașină, un GOLF 5, visul de a vizita castelele de pe Valea Loirei devenea realitate. Așa s-a făcut că în anul 2010 am efectuat o excursie prin Europa și în intervalul 12 - 18 august, am vizitat o parte din castelele de pe Valea Loirei. Ele sunt multe, cam 65, dar eu le-am vizitat 22 dintre ele, adică pe următoarele: TOURS, VILLANDRY, AZAY-le-RIDEAU, USSÉ, SAUMUR, Le LUDE, MONTGEOFFROY, ANGERS, PLESSIS BOURRÉ, BAUGÉ, LANGEAIS, AMBOISE, PAGODE, CHENONCEAU, BLOIS, CHEVERNY, CHAMBORD, GIEN, SULLY-sur-LOIRE, La BOUSSIÈRE. Abia în vara anului 2022 am vizitat castelul CLOS-LUCÉ unde a trăit ultima perioadă a vieții sale Leonardo da VINCI.
De fiecare dată, m-am întrebat cum de Franța se mândrește cu astfel de edificii, iar noi, deși avem materiale de construcții de foarte bună calitate și foarte rezistente, nu dispunem de fortificații, de conace, de cetăți, de clădiri altele decât bisericile, din vremuri de demult, care să ne arate cum trăiau oamenii bogați de pe meleagurile noastre. La un moment dat m-am gândit că nu sărăcia, ci lipsa de viziune a fost cauza principală din care oamenii cu dare de mână de la noi și nici chiar și domnitorii, nu au realizat construcții mărețe, dar mai ales solide, unde să trăiască, pentru că piatră s-a găsit și la noi, meșteri s-au găsit și la noi, din moment ce avem nenumărate biserici excepțional realizate, care dăinuie peste veacuri. De fiecare dată când vizitam un castel, vedeam poziționarea, vedeam cum este înconjurat de apă și analizam proporțiile, dar și utilitatea spațiilor generoase.
Am făcut tone de fotografii și am admirat spiritul francezilor de a face turism. Biletele de la intrare erau personalizate cu imagini ale fiecărui castel. La fiecare castel se afla un mic magazin unde se comercializau suveniruri foarte variate precum albume, brelocuri, magneți, vederi, mărci poștale, mirodenii, parfumuri, săpunuri, vinuri, țesături, bijuterii, pliante, monede, alte obiecte de artizanat. Existau cafenele, cofetării și restaurante unde prețurile nu erau deloc piperate, iar calitatea produselor cu specific local depășea orice așteptări. Drumul de la un castel la celălalt pentru cine dorea să evite autostrăzile, era pitoresc, de regulă prin păduri umbroase. Satele prin care se trecea erau îngrijite, iar drumurile aveau foarte multe obstacole care te făceau să conduci cu mare atenție pe acolo.
(13 noiembrie 2022)
