Votul electronic

Votul electronic este un lucru simplu pentru:

- cetățean care nu mai este obligat să stea la cozi,

- dezvoltatorii de aplicații informatice complexe,

- bugetul de stat căci birocrația ar fi redusă drastic.

Votul electronic este o catastrofă pentru:

- politicienii care nu mai au cum să influențeze,

- falsificatorii de alegeri,

- cei ce se înfruptă din banul public copios.

Există nenumărate modalități de a implementa votul electronic, știut fiind faptul că deja se fac plăți electronice cu sume foarte mari, ori un vot în niciun caz nu presupune măsurile de securitate cibernetică pe care le presupun transferurile bancare.

Există la ora actuală bănci electronice și cetățenii își fac conturi cu maximă siguranță la ele fără a merge cumva la vreun sediu, ci numai și numai folosind un telefon mobil, un laptop sau o tabletă. Eu am un astfel de cont și vreau să spun că:

- se face foarte simplu,

- operațiunile sunt foarte sigure,

- este cu mult mai lejer decât în cazul băncii clasice,

- costurile mele sunt cu siguranță mult mai mici.

Pentru a implementa votul electronic este necesar un produs software:

- prietenos,

- sigur,

- credibil,

- accesibil.

Cetățeanul ar trebui să:

- intre pe aplicația de vot electronic,

- să-și facă un cont așa cum se face și pentru cont de e-mail,

- să se regăsească în lista de alegători,

- să dea date despre el,

- să dea poza cărții de identitate,

- să-și facă o poză pentru identificare,

- să primească o confirmare că s-a creat contul.

Când este ziua votului, aplicația informatică este disponibilă. Cetățeanul se autentifică fie cu parola, fie facial, fie altfel, intră în aplicație, votează și deconectarea se face automat după ce lui i se transmite undeva un mesaj din care să rezulte că și-a exprimat votul.

Aplicația informatică face și restul de prelucrări. Ea se cuplează și cu partea de prelucrare a voturilor exprimate în secții de votare, experiența examenelor de admitere cu scanări de teste grilă și contabilizarea acelor foi date de candidați se extinde și la gestionarea voturilor.

Nu spun că este vorba de voință politică, ci este vorba despre șansele de a profita de pe urma unor ghidușii care se numes erori de numărare, știut fiind faptul că informatizarea din contabilitatea unei firme exclude furturile și mânăriile, drept care există reticențe în a implementa software de contabilitate pentru a informatiza 100% operațiile financiar-contabile. Informatizarea este bau-baul șmecherilor, hoților și troglodiților, căci numai ei spun că nu le merge dispozitivul de efectuare a tranzacțiilor electronice, obligându-i pe clienți să lucreze cu bani ghiață care se contabilizează sau NU se contabilizează.

(20 iunie 2019)

17 motive din care unii români nu merg la vot

Unii dintre români nu merg la vot pentru că:

01. se cred deaupra tuturor,

02. sunt siguri că nu au pe cine vota,

03. au alte preocupări în ziua votlui,

04. nu cred în puterea votului,

05. vor să se laude că nu au votat,

06. uită pur și simplu,

07. nu șiu cu cine să voteze,

08. sunt ignoranții perfecți,

09. vor să facă pe martirii că au votat prost,

10. sunt siguri că preferatul lor nu va câștiga,

11. votul este pentru ei doar pierdere de timp și bani,

12. sunt plecați din țară,

13. detestă circul electoral,

14. își doresc să trăiască în dictatură,

15. sunt apolitici și trăiesc în altă realitate,

16. ei se consideră perfecți, iar cei de pe liste, nu,

17. nu vor să caute secția de votare. 

(13 mai 2018)

Fericirile și nefericirile generate de deciziile luate prin vot

Nici unanimitățile nu aduc fericirea la toată lumea. Unanimitățile de la vot exprimă:

- superficialitate;

- necunoaștere;

- frică;

- intimidare;

- euforie;

- alergie;

- sete;

- foame;

- nepricepere;

- grabă;

- persuasiune;

- nimic.

Trebuie să spun că și eu am fost victima a două unanimități, pentru că beneficiarl acestui rezultat nu am cum să mă autointitulez, întrucât sunt sigur că votanții nu erau în cunoștință de cauză sau erau mult prea grăbit să meargă la un mic și o bere.

Când este vorba de vot, adică de alegere între DA și NU, evident, vor fi unii nemulțumiți, cei care se zice că au pierdut la vot, respectiv, vor fi alții mulțumiți, cei care au câștigat la vot. La 11 decembrie 2016, rezultatele au fost PSD – 45,47%, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR - 6,19%, ALDE - 5,62%, deci  PSD + ALDE au câștigat alegerile parlamentare formând o nouă majoritate parlamentară. Bineînțeles, câștigătorii s-au bucurat. Nu degeaba se zice: vai de cei învinși, adică vae victis, cum zicem noi piteștenii după o cinezeacă de țuică bună.

Sunt cazuri în care după vot, apar nemulțumiții, adică toți cei care nu se consolează cu ideia că au pierdut, drept care devin foarte zgomotoși, ies în stradă și încearcă prin măsuri nedemocratice să impună o altă maoritate, deși se bat în piept cu cărămida că ei sunt democrași puri, imaculați, tandri, respectabili și vânjoși.

Unii nu au capacitatea de a accepta rezultatul votului, deși au dorit legitimarea prin vot, dar neobținând-o caută să obțină o altă soluție. Se știe că la vot există:

- unanimitate;

- majoritate simplă;

- cvorum;

- majoritate calificată;

- majoritate pur și simplu;

- mulțumiți;

- nemulțumiți;

- indiferenți;

- absenți;

- prezenți;

- votanți;

- sondaje;

- comploturi;

- furturi;

- violență;

- minciună;

- manipulare;

- mită electorală;

- manipulare;

- fraude;

- tot felul de ciudățenii.

Votul generează fericire pentru cei care au câștigat alegerile. Voturile aduc mari probleme pentru cei care le-au pierdut. Există întotdeauna un adevăr, adevărul învingătorului, mai ales când prin vot, cei ce câștigă au puterea de a lua decizii de tot felul și mai ales de a fi discreționari la o adică, în a-și pedepsi rivalii învinși. Cei care pierd la vot nu au cum să fie nici veseli, nici fericiți, nici încântați și nici dominatori. Ei caută să-și exprime nemulțumirea în varii modalități, dar niciodată recunoscând că au fost mai puțin convingători decât adversarii lor. Cel mai trist este cazul în care votul nu presupune concurență, ci validarea poziției. Lucrurile devin extrem de triste pentru toată lumea când criteriile luate în seamă la prezentarea celor care vor fi supuși votului nu sunt clare, ceea ce dă cale liberă subiectivismului și efectuării de comparații nerelevante dar care devin subiecte aprinse de discuție. Votul înseamnă recunoașterea tacită a incapacității de a tranșa ceva printr-o decizie asumată de o persoană, mai ales atunci când presiunile înlocuiesc argumentele raționale. Atunci când subiecții supuși votului au posibilitatea ca toți să se prezinte și să convingă în egală măsură pe votanți, trebuie să accepte rezultatul votului dacă acesta este:

- al unei majorități recunoscute;

- corect exprimat, fără influențe;

- cu cei supuși prezenți în sală;

- este acceptată procedura de toți.

Mi se pare că discuțiile de la colțuri și scuzele în virtutea cărora votul a exprimat o anumită tendință definită undeva în afara subiectului propriu-zis, nu trebuie să-și aibă sensul, mai ales că prelungesc stările de frustrare ale perdanților. Cei care-i consolează pe perdanți caută să găsească explicații în care nici ei nu cred, dar încearcă să-i convngă pe cei din jur că și ei au de zis ceva. Judecățile de valoare ale deciziilor ce se desprind din vot n-ar mai trebui să fie interpretate din moment ce o majoritate se exprimă clar în legătură cu ele. Oricum, statu cu fruntea sus peste vicistitudinile vremii reprezintă un parametru de care este important să se țină seama. În viață totul este relativ, chiar și în cazul celor executați pe scaunul electric s-a dovedit că au avut loc erori judiciare, iar jurații au decis guity, ca peste ani să se constate că ei s-au înșelat, iar cineva nevinovat a plătit cu viața.

(17 iulie 2017)

Analfabeții la vot

Analfabeții sunt acei oameni care nu știu nici să scrie și nici să citească. Buletinul de vot este un înscris care are ceva poze și niște texte, care înseamnă nume de partide și nume de candidați. Pozele sunt sigle de partide. Un analfabet în cabina de vot dacă intră singur:

- nu știe să citească;

- nu știe să citească;

- nu știe să citească.

Înseamnă că el va aplica ștampila în unul din următoarele feluri:

- aleator, dar corect și votul e valid;

- aleator, dar incorect și votul e anulat;

- informat și-și alege partidul după siglă;

- sfătuit, adică manipulat.

Cred că peste 87,13% din analfabeții cu drept de vot sunt manipulați și ei vor executa comenzile celor care sunt liderii de opinie în comunitatea din care ei fac parte. Toate guvernele nu se preocupă de scăderea ratei de analfabeți crezând că masa demanevră le va di favorabilă. Eu am văzut în 2004 cum ipoteza aceasta a fost infirmată de realitatea rezultatelor de la urnele de vot. Populația dintr-un cartier din sudul capitalei se credea că va da votul cuiva, ceea ce s-a dovedit a fi fals. Orice om cât de sărac ar fi nu-și vinde sufletul și când i se cere ceva ceea ce lui nu-i convine, o face pe dos. Știu că atunci chiar liderii de opinie erau șocați. Nu le venea să creadă că masa tăcută și disciplinată le ieșise din cuvânt. Sunt sigur, că dacă guvernele ar avea preocupări să aibă un popor educat altfel ar sta lucrurile și guvernanții ar avea numai cde câștigat. Elementele imprevizibile ar dispărea precis.

(09 decembrie 2016)

Votul negativ

Cân apar campaniile electorale, apar și marile surprize. Am văzut când candidații favoriți pierd sever, pentru că învingătorii beneficiază de votul negativ. Dacă există nenumărați competitori, fiecare în primul tur de scrutin primește ceea ce i se cuvine de la:
- votanții captivi;
- cei care agrează ideile;
- de la nehotărâți care se folosesc de puterea zarului.
În turul al doilea intră de regulă doi competitori și de cele mai multe ori iese câștigător exct cel la care lumea se așteaptă cel mai puțin pentru că:
- este necunoscut i se semnează un cec în alb;
- acționează votul negativ;
- lumea vrea să încerce și altceva;
- uzura morală conduce la respingere;
- ce este mult nu-i bun.
Votul nevativ a fincționat în:

• 1996 când a fost ales Emil Constantinescu și populația nu-l mai dorea pe precedentul, pentru că apăruse acel nivel de saturație care impune schimbarea felului de mâncare din orice menu;
• 2004 când cel ce candida din partea PSD avea o aură imposibilă de om agasant;
• 2014 când postura de premier a necesitat apariții nenumărate le tv, devenind un fel de aguridă.

La locale votul nebativ va fi și mai accentuat pentru că victimizarea îl face pe votant să se atașeze de cel oropsit și nedreptățit de cei puternici.
Votul negativ nu este direcționat spre cineva în mod special, ci pleacă dinspre cineva pentru care sentimentele amestecate de ură și respingere duc pre a se pune ștampila către oricine altcineva decât spre un el, devenit antipatic.
Alegerile într-un singur tur de scrutin nu atenuează votul negativ deși polarizarea dată de sentimente bine definite este puternică. Din contră, votul într-un singur tur amplifică abordarea negativă pe principiul: acum ori niciodată. Surprizele vor fi imense. Captivii nu schimbă radical harta scorurilor, în schimb candidați acreditați cu 1% devin importanți la peste 7% tocmai din vot negativ însoțit de instinctul de conservare a atitudinii.
Votul negativ este forma de protest a tuturor celor care se simt suprasaturați de candidatul care și-a erodat puternic imaginea și al cărui profil diferă radical de ceea ce se așteaptă de la el, dar se dovedește a avea o arecare șansă, care trebuie măturată.

(11 aprilie 2016)

Votul negativ

În vâltoarea evenimentelor, lumea uitî de votul negativ. Când spun lume, mă gândesc la președinți de partide, candidați la funcții publice și la analiștii politici.
Aici, de-a lungul timpului, votul negativ a fost esențial. Să nu se uite că în 2014 zece procente avand s-au transformat în pierdere. Și în 2004 voturile în avans ale unui fost premier, s-au transformat în avantaj pentru un fost primar al capitalei. Și în 2014 tot unui premier i s-a produs transformarea voturilor în fața unui primar de municipiu, azi președinte.
Dacă în momentul de față ar fi luată în considerare teoria transformării voturilor, cu siguranță președinții de partide ar avea o cu totul altă atitudine. Ei nu ar mai trebui să iasă să atace fără rost partide adverse sau candidații altor partide cu doctrine ortogonale în raport cu cele păstorite de ei.
Procedând în acest fel, strategii partidelor în această campanie construiesc un culoar larg și liber candidaților cu capacitate exceptională de a transforma voturi oarecare în voturi negative de care să  se bucure pur și simplu.
Acești strategi nu fac analize profunde și de calitate ale vieții reale, așa cum apare ea pe stradă. Să iau doar un exemplu: apariția chișcurilor cu niște anunțuri nevinovate ale candidaților, probabil pentru a strange semnături sau ceva ce nu contravine perioadei de campanie electorală.
Ce culoare au pereții acestor chișcuri? Toate au pereții albi sau mi se pare mie? Nu este acesta un semnal pentru acei strategi? Ar trebui să fie.
Nicușor Dan are un plan. Da, îl are și se vede. Tot orașul are chioșcuri ale formațiunii sale USB.
Toate sondajele referitoare la candidații Primăriei Capitalei trebuie puse cap la cap și strategiile trebuie adaptate rapid. Altfel răsturnările de poziții vor fi extrem de dramatice.
Deși metodele cantitative în politică sunt un instrument foarte eficient, se folosesc foarte puțin și numai în măsura în care acestea convin. Despre metamorfoza votului negativ există lucrări fundamentale și despre cum se realizează transformarea vorului oarecare în vot negativ sunt metode clare. Neluarea în considerare a acestora va duce la rezultate neplăcute mai ales pentru președinții de partid care nu au 
contact bun cu realitatea. Crearea unei realități paralele și imaginare îi va duce la situații aparent inexplicabile după numărătoare voturilor. Teoria i-ar fi călăuzit corect, dacă chiar o studiau și o aplicau.
Teoria votului negativ este generală, deci se aplică și pentru alegerile locale.

(20 martie 2014)