Mihai RISTEI spune prostii

Să spui, așa cum a spus Mihai RISTEI că â din a și î din i sunt chestii de interpretare bolșevică și că Ion ILIESCU a fost impolicat în problemă înseamnă să fii:
- superficial,
- nedocumentat,
- limitat,
- troglodit.
Mihai RISTEI este un bărbat tânăr, căci la 39 de ani ai lui, este un bărbat tânăr. Eu la 39 de ani terminasem o facultate, aveam un doctorat pe bune, scrisesem și niște articole de care nu-mi este rușine nici în ziua de azi, eram lector universitar, aveam doi copii măricei și ceea ce era cel mai important, nu ieșisem din vorba tatălui meu care mi-a zis:
- Ioane, să nu vorbești niciodată despre ceea ce nu știi!
Acest Mihai RISTEI tocmai de acest îndemn nu ține seama și vorbește despre ceea ce nu știe, iar ceea ce-i iese pe gură sunt numai prostii.
Mihai RISTEI ar trebui să fie cântăreț de muzică ușoară.
Mihai RISTEI ar trebui să aibă repertoriu propriu.
Mihai RISTEI ar trebui să fie un nume.
În realitate, Mihai RISTEI:
- nu prea cântă,
- când apare pe scene vorbește prea mult,
- e mai mult moderator Tv, decât cântăreț,
- se crede ceea ce. nu este și nu-i șade bine.
Păcat de el, că e băiat tânăr. În online, tot ce spui rămâne și nu se șterge niciodată, iar dacă sunt prostii, nici o mie de ape nu te mai spală. Așa i se întâmplă lui Mihai RISTEI care se crede o persoană educată și nu este, o persoană informată și nu este, o persoană interesantă și nu este. Păcat.

(03 august 2026)

Cenzura democrată

Dacă în comunism se știa clar că sunt teme care nu se abordează sub nicio formă că sunt interzise explicit prin documente de partid, în cazul sistemelor democratice se constituie organisme alese democratic, se implementează legi care operează o cenzură la fel de strictă sau poate chiar mai strictă decât cenzura comunistă. Deși constituțiile statelor includ articole privind libertatea de expresie, statul democrat are nenumărate pârghii prin care controlează presa, teatrele, televiziunile, dar cele mai importante se referă la modalitățile de a finanța activități din diferite domenii sau de a le mitui prin forme ceva mai rafinate, ca de exemplu publicitatea de stat și de partid, căreia îi corespund sume colosale.

Absența transparenței legate de utilizarea banului public, chipurile că organismele din mediul privat se bucură de confidențialitate, aduce în prim plan o suită de ipoteze ce definesc cenzura pe căi indirecte, așa cum sunt presiunile pe corporații de a plăti reclame acelor agenți de influență, care nu se înscriu în linia partidelor aflate la putere.

Propagarea ideilor de independență și de obiectivitate sunt doar praf în ochii necunoscătorilor, căci nicio televiziune nu are cum să fie independentă, atât timp cât sursele ei de finanțare sunt din reclame, mai ales reclame ce provin de la guvern sau de la corporații legate ombilical de guvern. Suntem naivi să credem că patronii de ziare sau de televiziuni nu-și cenzurează ziarele sau posturile Tv, ca modalități concrete de a le asigura supraviețuirea și de aceea, nu vom întâlni jurnaliști obiectivi, moderatori îndrăzneți. Toți sunt slujbași sub spectrul cenzurii democratice, reglată nu prin tovarăși care făceau vizionări în teatre sau la brigăzi artistice, ci prin capitole de buget la nivel de oraș, municipiu sau minister, căci cei slugarnici, primesc fonduri, în timp ce neascultătorilor li se taie macaronul.

De regulă, în democrație, ar trebui ca unei probleme să-i corespundă opinii de mai multe feluri. Moderatorii ar trebui să invite persoane care să acopere întreaga paletă de soluții. Acest lucru nu se întâmplă și observăm că atunci când invitatul are cumva o altă opinie, intervine brutal moderatorul și fie schimbă tema, fie-l pune la punct pe indisciplinat. Să nu-mi spună mie nimeni că aceasta nu este o formă de cenzură pe care o exersează activ niște așa-ziși jurnaliști dresați, care i-au înlocuit pe propagandiștii de odinioară, căci și democrația are nevoie de câinii de pază ai dogmelor, numite pompos principii.




(10 ianuarie 2025)

Marcele, lecția DRAGNEA nu ți-a fost suficientă?

Marcel CIOLACU nu a învățat nimic din lecția Liviu DRAGNEA. Despre ce este vorba? Simplu: cât ai puterea, toți roiesc în njurul tău. Unii te sprijină, alții sunt puși pe așteptarea profitului, iar alții au pregătită trădarea. Ceea ce i s-a întâmplat pe 24 noiembrie lui Marcel CIOLACU a fost rodul ambiguității pe care a cultivat-o și a stării de incertitudine mascată de o așa-zisă stare de ne-conflictualitate cu  cei din PNL care niu pregetau a-l ataca la foc automat. Marcel CIOLACU nu a tăiat răul din rădăcină și a operat cu jumătăți de măsură, iar acum este așteptat la cotitură de cei care-i râvnesc fotoliul de președinte al PSD, cei care l-au lăsat să se afunde și mai rău în haznaua politică creată după alegerile din 01 decembrie 2024. Marcel CIOLACU nu a ânvățat nimic din lecția DRAGNEA din moment ce nu și-a creat o rezervă cât de cât, pentru a avea loc de manevră. El crede că dacă are pantofii cu talpă roșie, are deja o poliță pe viață. Se va dovedi rapăid că este cu mult mai viulnerabil decât DRAGNEA, căci DRAGNEA și-a pus la adăpost resurse pentru zile negre, lucru care se dovedește extrem de util din moment ce face pe bucătarul pe Internet și mai apare când și când la televiziuni pentru a-l împroșca cu noroi pe Marcel CIOLACU. Se vede treaba că lecția DRAGNEA nu i-a fost suficientă lui Marcel CIOLACU, din moment ce învins fiind nu a făcut pasul în spate și a rămas proțăpit pe funcția de președinte al PSD, ca să negocieze în genunchi cu nici el nu știe cine, pentru nici el nu știe ce. Mi-e milă de Marcel CIOLACU, căci va sfârși politic într-o manieră jalnică, pentru că vorba proverbului, lupu-și schimbă blana, dar năravul, ba, ceea ce înseamnă că USR tot ca ciumă roșie va trata PSD și tot la lada de gunoi va poziționa acest partid, indiferent de preț, căci ideologia USR nu se negociază în niciun fel și tinerii din USR nu vor accepta să vorbească de la egal la egal cu niște preșuri pe care și-au șters botinele de noroi.
VAE VICTIS!

(06 decembrie 2024)

#REZIST: Resetarea valorilor

Fiecare societate are propriile criterii de apreciere ale oamenilor și ale producțiilor materiale și spirituale curente. Nu înseamnă că acele criterii sunt ferite de erori și că ele sunt perfecte. Istoria umanității a cunoscut nenumărate cazuri în care descoperiri importante sau opere artistice valoroase ignorate de contemporani, au fost reevaluate multe zeci sau chiar sute de ani mai târziu și au fost puse pe adevărata poziție în scara valorilor umanității. Nu vreau să-mi reamintesc scrisoarea semnată de ilustre figuri ale culturii bolșevice imediat după instaurarea guvernului bolșevic din țara noastră, în care se exprima dezinteresul față de aducerea în țară a atelierului pe care marele Constantin BRÂNCUȘI dorea să-l dăruiască poporului român, atelier care datorită acelui refuz, este acum la Centrul POMPIDOU, mândrie a statului francez.

Resetarea valorilor înseamnă:

- luarea în considerare a unor noi instrumente de analiză și critică artistică,

- actualizarea listei autorilor incluși în manualele de literatură,

- tratarea unor evenimente din istorie folosind alte tehnici și metode,

- restructurarea criteriilor de ierarhizare a personalităților,

- crearea unui nou mod de tratare completă a fenomenelor din societate.

Așa cum comunismul a resetat valorile începând cu decembrie 1947 și cum societatea care se constituia după 22 Decembrie 1989 a trecut la resetarea valorilor ierarhizate de comunism, societatea modernă, care beneficiază de cele mai noi tehnici și metode de analiză și de evaluare, trece la resetarea valorilor, pentru a realiza concordanța între nivelul la care a ajuns societatea în straturile ei superioare, cu conținutul real al elementelor de cultură pe care societatea le vehiculează și care trebuie să fie curățate de balastul pe care îl duce societatea în inerția care se manifestă în toate perioadele, dar mai ales acum, când digitalizarea și inteligența artificială reușește accelereze procesele de decantare.

În momentul de față este greu să vorbim despre poeți, despre prozatori, din moment ce tipografiile și librăriile nu mai promovează lucrările lor, iar accesarea Internetului nu este încă o regulă, așa cum mersul la o librărie sau la un muzeu era în vremurile de demult.

Valorile din ziua de azi înseamnă altceva decât valorile așa cum le percepeam acum 50 de ani sau acum 30 de ani. Acum există blog, vlog, podcast, canal de Youtube.com, există rețele de socializare, portaluri, unde cu costuri accesibile, se generează conținut digital în cele mai variate forme, reușind în acest fel să fie impuse prin alte metode, valorile noii societăți.

Față de perioadele anterioare în care accesul la rezultatele concrete care aveau menirea de a departaja valorile în societate era strict dependent de capacitatea fiecăruia de a cunoaște acele realizări, folosind modalități specifice de informare și de cunoaștere, acum, lucrurile sunt total schimbate. Fiecare dintre noi manifestă interes pentru anumite domenii și fiecare dintre noi ne construim o scară proprie a valorilor și numai dacă printr-un sistem de compunere așa cum este cel al click-urilor sau cel al followers-urilor, va rezulta o ierarhizare a valorilor acceptate de colectivități mai largi, iar dacă nivelul de agregare este mai cuprinzător, scara de valori acre caracter național. Să nu uităm că există sisteme artificiale de a umfla sau de a diminua nivelul aprecierilor, ceea ce are un rol negativ în construirea unei scări a valorilor stabile.


(05 iulie 2023)