Ideea de simetrie în problema doctoratelor

Știința e știință, legea e lege. Legea nu are cum să intervină în știință, căci ea nu are calitatea să decidă că 2 + 2 = 4. Să dai o lege că teorema lui Pitagora e valabilă e o prostie tot atât de mare cât ai zice că apa e udă.

Eu militez pentru simetrie.

Dacă o universitate acordă un titlu academic și se dovedește că acel titlu este nemeritat, tot universitatea trebuie, prin simetrie, să anuleze diploma prin care a fost acordat titlul și punct. Justiția trebuie să intervină în actele de corupție, când se dovedește că a fost acordat un titlu științific și comisia a primit mită sau când diploma a fost acordată cuiva care n-a fost niciodată la școală, nu a dat niciun examen și pentru o sumă, cineva a completat diploma, au fost obținute semnăturile și se dovedește falsul.

Nu este normal ca un individ care nu și-a făcut îndatoririle și se constată în universitate că nu și le-a făcut și i se anulează diploma, să se folosească de justiție, chipurile, pentru a-și  căuta dreptatea, el știindu-se hoț, leneș, arivist și profitor.

Dacă însă, un cetățean vine în instanță și demonstrează că au existat vicii de procedură sau vicii de formă, este cu totul altceva, dar plagiatul nu se încadrează aici. Plagiatul este furt intelectual. dacă este dovedit, se anulează titlul academic. Cel ce se consideră chipurile, nedreptățit are posibilitatea să meargă în instanță pentru a-și dovedi că a fost nedreptățit, că a fost viciu de procedură sau viciu de conținut, dar nu înainte de a se derula tot ceea ce presupune simetria, adică instituția care a dat diploma, tot ea o anulează. După anulare, nefericitul care a parcurs și rușinea anulării diplomei, să meargă în instanță.

(17 ianuarie 2023)

Însemnările culturiștilor

Toți culturiștii care se pregătesc pentru competiții lucrează extrem de riguros, pentru că forma maximă trebuie atinsă chiar în ziua concursului, nici ăn ziua precdentă, cu atât mai grav, în ziua următoare trecerii prin fața juriului.
În marile săli de antrenement din California există echipe întregi de medici, nutriționiști, antrenori, biologi și manageri care coordonează programele de antrenament pentru a obține maximizarea performanței.
Se știe cu precizie de ceasornic duratele etapelor ce trebuie parcurse, astfel încât știindu-se ziua de desfășurare a unei competiții să se stabilească din aproape în aproape cînd să înceapă pregătirea.
La noi aceste aspecte sunt studiate individual și numai în rare situații se realizează o pregătire după manual. Numai așa se explică marea diversitate de rezultate la competiții. Neomogenitatea numărului de participanți la categorii, schimbările de categorii și mai ales diferențele foarte mari între competitori arată stadiul la care se află pregătirea concurenților.

Culturismul este un sport foarte costisitor și de aceea puține persoane se încumetă să-l practice și cu atât mai puțini sunt cei care o fac urmărind participările la competișii unde premiile sunt la niveluri simbolice.
Culturiștii profesioniști fac însemnări legate de:
- stadiul performanței;
- conținutul antrenamentelor;
- suplimentele utilizate, intervale și cantități;
- dieta urmată;
- competițiile la care își propun să participe.
Prin performanță se va înțelege:
- nivelul de definire;
- simetria;
- aspectele cantitative decurgând din măsurători;
- structurarea exercițiului și execuția pozițiilot obligatorii de concurs.
Acum pentru că există tablete și computere, toate aceste date se stochează în programe Excel și fotografiile dar și filmele realizate permit efectuarea unei analize exigente.
Analizele comparate sunt esențiale, însă schimbările care apar de la o etapă la alta trebuie să-și găsească reflectare și în programele culturiștilor noștri la sală.
Există sportivi din țara noastră care participă la competiții internaționale importante și care au adus multe medalii aici, prin eforturi excepționale, de cele mai multe ori făcute pe cont propriu.
Există reviste de specialitate publicate cu mari sacrificii de catre niște entuziaști. Este acum momentul de a se trece la un salt calitativ care să însemne:
- cunoașterea experientei acumulate în timp;
- coordonarea în a se obține rezultate deosebite în competiții;
- constituirea de programe la nivel național pentru instruirea sportivilor;
- stimularea muncii la nivel calitativ;
- crearea unui echilibru în ceea ce privește inițiativa particulară și participarea individuală.
Acum mai mult ca oricând culturismul este pe lângă o ramură sportivă, o știință bazată pe cele mai noi cuceriri din genetică, din chimie și din mecanică. Înseamnă ca de acum încolo trebuie o cu totul altă abordare.

(21 februarie 2016)