Showing posts with label Marea Unire. Show all posts
Showing posts with label Marea Unire. Show all posts

Tuesday, June 14, 2022

Colița 75 de ani de la Marea Unire

 Este un timbru extrem de valoros.
A fost realizat de Aida TASGIAN PHILIPOVICI. Are valoare nominală de 1060 lei și un tiraj de 28, 733 exemplare. Pe fundal este harta României Mari și în prim plan este figura Regelui FERDINAND I.
Timbrul a apărut în două variante, una în care Basarabia are aceeași culoare cu România pe care o avem noi astăzi și o alta în care Basarabia are o culoare ceva mai închisă. Când am mers la magazinul de specialitate am cumpărat-o pe prima apărută, cea cu Basarabia având altă culoare, coliță considerată în lumea specialiștilor ca fiind eroare. 



După un timp, vânzătoarea care mă cunoștea, m-a atenționat să o cumpăr și pe a doua, cea în care harta României Mari are o singură culoare, considerată azi ca fiind timbrul corect. Acum le am pe amândouă. 


Dacă mai existau reviste de specialitate sunt sigur că ar fi fost comentarii pe acest subiect, dar în lipsa unei literaturi de specialitate, faptul a trecut neobservat și Internetul care este de tot rahatul pe acest subiect, desigur nu este de niciun folos. Am mari îndoieli că a trecut de atâtea puncte de decizie eroarea ca să fie întâmplătoare. Nu mai apăruse de mult timp un eveniment major în lumea filatelică, așa că eu cred că a fost un element dirijat. S-ar dovedi ipoteza mea dacă aș cunoaște că au fost retrase din toate cele 28.733 colițe eronat tipărite cele nevândute, au fost topite și s-au retipărit colițele corecte în același număr, pentru a se preciza că în circulație a rămas numărul de 28.733 bucăți. Neștiind datele complete, este clar că orice ipoteză rămâne în picioare.


(14 iunie 2022)

Wednesday, April 4, 2018

ROMÂNIA'100: partidele

După Marea Unire s-au coagulat forțe politice, dar după a doua conflagrație s-a produs un fenomen neașteptat și anume, partidul comuniștilor, PMR mai întâi, PCR după aceea, a acaparat puterea și peste 45 de ani țara noastră a trăit sub comunism. După 1989 s-a dat liber la alcătuirea de partide. Scena politică a fost dominată de:
- partide istorice, dar PNCȚD a intrat ireversibil într-un con de umbră,
- partide noi, avându-i ca membrii pe foștii comuniști,
- partide balama, făurite la comandă pentru a forma majorități,
- partide de laborator construite pentru a îndeplini misiuni de reglare.
Peste tot este vorba de accesul la banul public, la gestionarea acestuia și la promovarea mediocrației prin toate mijloacele, întrucât numai mediocrii sunt cei apți să ducă la bun sfârșit fără să corecteze deciziile proaste, să putească în inactivitate și să elaboreze pe bandă rulantă studii de fezabilitate fără finalitate, să vină cu justificări, să dea soluții mediocre sau proaste la probleme mediocru sau prost definite. Prin anii'90 mi-am pierdut timpul făcând analize comparate ale programelor cam la toate partidele. Nu erau diferențe mari, căci despre doctrinele lor nici atunci și nici acum nu prea sunt multe de spus, căci acele programe nu prea aveau nimic doctrinar în ele. Nu știu dacă acum au ceva.



(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: revistele de cultură

Nu cred că este o caracteristică de bază a multora să citească ceea ce este scris în paginile revistelor de cultură. Acum de când este Internetul, multe dintre revistele de cultură de la noi au dispărut. Ele nu au cum să țină pasul cu procesul de tabloidizare sau de OTV-izare.
Mai apare revista România Literară păe care o mai cumpăr și eu să mai văd care este pulsul în literatura de la noi la nivelul anului 2018. Nu mi se pare scumpă, dar atractivitatea nu este la cote dintre cele mai mari din cauza calității materialelor care apar acolo. Nu le-aș numi nici pe departe fundamentale sau rafinate, ci niște abordări, căci marile personalități ale criticii și istoriei literare nu și-au făcut simțită prezența. Tinerii sunt destul de șterși, iar producțiile literare gen poezie, proză sau teatru deja sunt doar niște deziderate și nimic altceva. Probabil mai se publică prin provincie ziare de literatură, dar care nu au circulație națională. Viața culturală este săracă, bântuită de misticism primitiv și de scrieri facile, de necitit pe bani, drept care scriitori de o anumită factură sunt prezenți 100% în mediul virtual, fără să știu eu cu ce succes.
Centenarul Marii Uniri nu ne prinde cu o viață culturală efervescentă, cu rafturi de opere complete ale unor mari scriitori în rafturile de biblioteci și nici cu tineri însetați să citească.


(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: campionii olimpici

Centenarul Marii Uniri este omagiat și prin rezultatele de excepție obținute de unii dintre români la Jocurile Olimpice de-a lungul anilor. Campionii noștri olimpic sunt:
Lavinia AGACHE
Angela ALUPEI
Simona AMÎNAR
Georgeta ANDRUNACHE
Chira APOSTOL 
Rodica ARBA-PUȘCATU
Ioana BADEA 
Laura BADEA
Iolanda BALAȘ
Oana BAN
Aurica BĂRĂSCU
Petre BECHERU
Loredana BOBOC
Olga BULARDA-HOMEGHI 
Constanţa BURCICĂ-PIPOTĂ
Vasile DÎBA
Gheorghe BERCEANU
Veronica COCHELEA
Nadia COMĂNECI
Agafia CONSTANTIN
Sofia CORBAN-BANCOVICI
Serghei COVALIOV
Mihai COVALIU
Doina CUȘNIR-STANCIU
Laura CUTINA
Constantina DIȚĂ-TOMESCU
Ion DRAICA
Ionel DRÎMBĂ
Ion DUMITRESCU
Alexe DUMITRU
Alina DUMITRU
Alexandra EREMIA
Rodica FLOREA
Maria FRICIOIU
Liliana GAFENCU
Elena GEORGESCU
Cristina GRIGORAȘ
Elena HORVATH
Doina IGNAT
Corneliu ION
Nastasia IONESCU
Petru IOSUB
Andreea ISĂRESCU
Simion ISMAILCIUC
Paula IVAN
Sandra IZBAȘA
Florica LAVRIC  
Nicolea LINCA
Elisabeta LIPĂ 
Camelia MACOVICIUC
Lia MANOLIU
Nicolae MARTINESCU
Tecla MARINESCU
Doina MELINTE
Lavinia MILOȘEVICI
Diana MOCANU
Alin MOLDOVEANU
Ecaterina OANCIA  
Maria OLARU
Ioana OLTEANU
Ioana PAPUC
Ivan PATZAICHIN
Simona PĂUCA
Mihaela PENEȘ
Ștefan PETRESCU
Dumitru PÎRVULESCU
Cătălina PONOR
Dimitrie POPESCU
Florin POPESCU
Marioara POPESCU
Claudia PRESECAN
Mitică PRICOP
Maricica PUICĂ
Vasile PUȘCAȘU
Valeria RĂCILĂ
Andreea RĂDUCAN
Dumitru RĂDUCANU
Monica ROȘU
Leon ROTMAN
Iulică RUICAN
Ștefan RUSU
Daniela SILIVAȘ
Toma SIMIONOV
Iosif SÎRBU
Daniela SOFRONIE
Anişoara SOROHAN 
Doina SPIRCU
Mihaela STĂNULEȚ
Silvia STROESCU
Viorica SUSANU 
Ecaterina SZABO  
Maria ȘTEFAN
Viorel TALPAN
Anca TĂNASE
Sanda TOMA
Valer TOMA 
Nicolae ŢAGA
Titie ŢĂRAN
Marius URZICA
Andrei VASILE
Viorica VEREȘ-IOJA 
Viorica VISCOPOLEANU
Nicu VLAD
Ei au făcut ca la multe ediții ale Jocurilor Olimpice drapelul României să urce pe cel mai înalt catarg și să răsune imnul de stat al țării noastre, umplându-ne inimile de bucurie. Victoriile lor sunt omagiul pe care l-au adus departe de țară, eroilor care au făurit această țară, spre a-i spori cu forțele lor măreția și renumele. Ei merită un loc de cinste în paginile de istorie ale poporului român.
Campionii sunt dați aici în ordine alfabetică. Dacă dintr-o eroare regretabilă nu am identificat vreun campion, în secunda a doua după ce mi-a fost semnalată eroarea, o voi corecta.


(04 aprilie 2018)

Tuesday, April 3, 2018

ROMÂNIA'100: festivalul ENESCU

Prima ediție a Festivalului Internațional George ENESCU s-a desfășurat între 4-22 septembrie 1958. Acum în anul 2018 acest festival va fi  la a XXV-a ediție. De-a lungul anilor pe scenele festivalului au apărut personalități de primă mărime ale muzicii din toată lumea. Voi aminti aici pe următoarele:
Lord Yehudi Menuhin
David Oistrah
Nadia Boulanger
Sir John Barbirolli
Claudio Abbado
Zubin Mehta
Grace Bumbry
Victoria de Los Angeles
Elisabeth Schwarzkopf
Carlo Zecchi
Lorin Maazel
Sviatoslav Richter
Aldo Ciccolini
Vladimir Orlov
Arthur Rubinstein
Henryk Szering
Gaspar Cassado
Monique Haas
Miroslav Ceangalovici
André Navarra
André Cluytens
Mstislav Rostropovich
Isaac Stern
Ludwig Hölscher
Sheila Armstrong
Roberto Benzi
Sergiu Comissiona
Barbara Hendricks
Daniel Barenboim
Sir Collin Davis
Antonio Pappano
Daniele Gatti
fără a epuiza întreaga listă. Nu i-am inclus pe românii din țară care au fost prezenți pe scena festivalului, dar mă voi ocupa cu un alt prilej. Aici am vrut doar să arăt că a existat un interes de a face cunoscute în lumea întreagă lucrările marelui compozitor George ENESCU. Cine urmărește postul Tv MEZZO are ocazia să vadă acolo multe dintre aceste personalități în interpretări devenite clasice. Festivalul ENESCU este una dintre paginile interesante de cultură ale noastre, dar este foarte importantă nediluarea evenimentelor, în contextul în care televiziunea și Internetul au tot ce trebuie pentru a aduce importante contribuții în a scurta durata acestui festival și mai ales în a reduce costurile în contextul creșterii calității evenimentelor și minimizării înlocuirilor a unor nume sonore de ultimă oră cu alte nume, înlocuiri devenite suspect de numeroase


(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: reabilitările

Nu este vorba de a reabilita termic construcții și nici de a reabilita drumuri distruse de îngheț. Este vorba de a reabilita personalități ale vieții culturale și politice.
Comuniștii au reabilitat personalități precum:
Titu MAIORESCU,
Octavian GOGA,
Lucian BLAGA,
Tudor ARGHEZI,
Lucrețiu PĂTRĂȘCANU,
Ionel PERLEA,
Sergiu CELIBIDACHE,
Henri COANDĂ.
Și acum după Revoluția din Decembrie 1989 au avut loc reabilitări în sensul recunoașterii meritelor reale ale unor lideri de partid, a unor prim-miniștri, a unor ideologi, a unor generali și înalți ofițeri ai armateri române care au luptat pe Frontul de Răsărit, care au contribuit major la făurirea statului unitar și la conducerea destinelor acestei țări numeroase decenii. Tot în acest timp au trecut într-un con de umbră foști lideri comuniști ale căror merite au fost hiperbolizate între 1945 - 1989, punându-i exact la locul cuvenit în paginile unui volum gros de istorie modernă și contemporană al patriei noastre.



(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: cel mai scurt dialog

O?
O.
*****************
Pe vremea comuniștilor, după Paști lumea spunea în loc de Cristos a înviat, Cristi a revenit, la care răspunsul era: Adevărat a revenit.
Nu fac nicio aluzie la nimeni și la nimic. Numai că acests dialog l-am auzit în mașina 133 unde circulă cea mai pestriță lume cu putință.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: o zi obișnuită

Într-o zi obișnuită de primăvară  din anul Centenarului Marii Uniri:
- soarele apare înainte de ora 7,
- televiziunile bagă reclame după ceas la greu,
- Parlamentul mai are unele zbateri,
- cele din Costa Rica mai zic oarece,
- Sebi GHIȚĂ tace ca să vorbească mai pe seară,
- magazinele par tot prăfuite,
- unele gropi din asfalt nu au fost astupate,
- doar unor dintre copaci li s-a făcut toaletarea,
- la Starbucks cafeaua are exact aceeași calitate românească,
- mașina 133 nu vine la cronometru ci la voia-ntâmplării,
- ziarele de pe tarabe sunt anoste,
- pâinea este tot plină de E-uri,
- vânzătoarele vorbesc la telefonul mobil când te servesc,
- cartofii în supermarket sunt cam noroiți,
- șoferii clacsonează a pagubă,
- mașinile sunt parcate pe trotuar încălcând Constituția,
- coșurile de gunosi sunt ori pline, ori vandalizate,
- în piață nu sunt direct producătorii, ci intermediarii,
- peste tot sunt numai reclame proaste și mincinoase,
- în librării la raioanele de cărți sunt prea puțini tineri,
- peste tot aud sintagma de genul cu frână.
M-aș mira ca o zi din acest Centenar să nu fie banală, dar frumoasă în felul ei, căci exist, mă manifest, mă plimb și mă bucur că a venit primăvara cu aerul acela proaspăt și vesel.


(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: valorile

Marea Unire a declanșat energiile acestui popor trecut prin foc și sabie de-a lungul istoriei. Așa se face că marile opere literare au apărut după 1918 și scriitori precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Liviu REBREANU, Dan BARBILIAN,  Octavian GOGA și mulți alții ai au îmbogățit cultura. Și în alte domenii ale științei și artei lucrurile au stat tot așa. Să amintesc aici pe C. I. PARHON, Henri COANDĂ, Nicolae PAULESCU, Emil RACOVIȚĂ, Victor BABEȘ, Alexandru MYLLER, Octav ONICESCU, Constantin GIURESCU, George CĂLINESCU și mulți alți oameni de știință, ale căror rezultate au făcut să strălucească domeniile din știința cărora și-au dedicat întreaga viață. Secolul de la Marea Unire, care va fi marcat anul acesta la 1 Decembrie, evidențiază că din cei 100 de ani aproape 45 de ani au fost trăiți sub comunismul de sorginte sovietică, timp în care societatea românească a cunoscut transformări radicale, unele fiind atât de neinspirate, încât au marcat în mod negativ întreaga evoluție a societății. Au fost și unele aspecte care nu trebuie neglijate, precum eradicarea analfabetismului, dar păcat că după anul 1989 analfabetismul a reapărut și procesul s-a accelerat, demonstrând că eradicarea nu a fost ireversibilă. Tot după 1989 s-a produs datorită situației economice grele și fără ieșire  de aici, exodul populației românești spre Europa de Vest și America, unde acum trăiesc peste 3,5 milioane de români.
Revoluția română a adus expansiunea și instalarea mediocrității, a non-valorilor în toate domeniile, pe poziții de management importante, cu rezultate dintre cele mai nenorocite, din care voi aminti doar câteva:
- teren de fotbal în pantă,
- teleschiu nefuncțional,
- linie de metrou neterminată,
- pod de cale ferată subdimensionat,
- autostradă surpătoare,
- centură neterminată.
În ultimii 25 de ani s-au produs demolări ale unor valori. Chiar și despre Mihail EMINESCU au fost unii care au aruncat cu noroi prin ceea ce au scris. Cărțile de istorie au proslăvit ca eroi prezentatori tv și școala de gimnastică nu s-a întors cu nicio medalie de la Rio. De la un timp se tot vorbește despre proiectul de țară, dar acest proiect întârzâie să apară. Numai frunza de 900.000 de euro cu chestia legată de grădinile Carpaților mai este prezentată prin reclame. Nu ne vizitează nimeni. Nu vizităm pe nimeni. Trăim într-o eră manelizată, prăfuită, divizată și înțepenită, unde marile proiect se mișcă greu, deși banii se cheltuiesc cu nemiluita. Abia aștept să bată clopotul din turla catedralei Mântuirii Neamului, ca simbol al vocației noastre de a clădi simboluri pentru veșnicie.


(03 aprilie 2018)

Monday, April 2, 2018

ROMÂNIA'100: poeți, compozitori, actori, cântăreți

Mă aștept acum în anul Centenarului Marii Uniri să apară producții literare omagiale, căci am mari îndoieli că s-au pierdut obiceiurile oamenilor de a cânta la comandă și pe bani friumoși la  diferite evenimente, eroi și fapte de eroism petrecute acum 100 de ani.
Cântăreții de folclor, cei care sunt spontani și care chiar cred că sunt creatpri de folclor cu productivitate deosebită, care într-un timp record scriu cântec după cântec de parcă ar fi strungari care faci șuruburi, sunt sigur că vor apare fie la ETNO, fie la FAVORIT, fie la HORA dar și la Tezaur folcloric, lălăindu-se ăn cele mai stupide producții, căci de unde nu e, nici Dumnezeiu nu cere. Se zice că te apuci să scrii poezie doar după ce ai citit multă poezie scrisă de alții. Văd stupefiat acum că se cântă pe versuri din strofe așa-zis populare cu rimă de forma abab sau abba ceea ce mă duce cu gândul că creatorul nu mai este deloc din popor și muzica lui nu mai este demult folclor.
Actorii reșapați care apăreu și în vremea lui Nicolae CEAUȘESCU mi-i și imaginez apărând pe micile ecrane declamând versuri dedicate Unirii de la 1918, versuri scrise cu patos și cu mesaje  înălțătoare. Acum nu prea sunt emisiuni gen Cântarea României cu transmisiuni grandioase în care să se recite poezii făcute la comandă. Totuși, refuz să cred că năravul a dispărut definitiv. Drept care, mă aștept ca la apropierea de 1 Decembrie 2018 să fie și recitaluri de poezie. Nu vor fi ditirambe sufocante și indecente ca pe vremuri. Cred că 90% vor fi versuri scrise de clasici, dar poeții fomiști de azi care scriu la comandă, orice, inclusiv texte pentru cele mai stupide reclame, vor obține cele 10% și conform unui proverb machedonesc dacî într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește, prin versurile lor, acele emisiuni vor fi compromise definitiv.
Compozitorii care ofereau la concursuri dar și la spectacole imnuri sau ode dintre cele mai interesante care entuziasmau stadioanele cu melodicitatea lor, dar care i-ar face și pe soliști ca și pe coriști să roșească ghiduș, sunt sigur că la comandă, dacă li s-ar cere, ar scoate din sertare creații dedicate la orice moment, creații care sunt sigur că cu mici corecții de înlocuire CEAUȘESCU cu ILIESCU sau ILIESCU cu BĂSESCU, sunt de reînregistrat cu alți soliști dar cu aceleași negative. Mai greu este cu potrivirea la rimă a lui IOHANNIS căci deși multe cuvinte se termină în nis, accentul nu prea se potrivește. Dar vor găsi ei, așa cum a găsit Mihail EMINESCU rimă la Tisa cu plânsu-mi-s-a. Versurile din Doină: 
De la Nistru pân'la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
sunt magnifice, au o melodicitate și concentrează în ele durerea unui întreg popor.
Poeții care scriunacum răzleț pe unde apucă și ei sărmanii, căci lumea de azi poezie nu mai citește, sunt în așteptare. Păcat că numărul pooeților serioși, de cultură este foarte mic, în timp ce făcătorii de versuri pentru șezătorile de pe la cluburi sau la diferite sărbători de milionari se înmulțesc vertiginos căci din poezia proastă se trăiește bine. Acești poeți autentici dar și cei vulgari, au a spune și ei câte ceva, dacă vreun cenaclu sau vreun consiliu de ceva alocă bani pentru a tipări un volum omagial așa cum făcea Uniunea Scriitorilor pentru 26 ianuarie când se aniversa Nicolae CEAUȘESCU, de publica volume cu poezii de care poeții de atunci care mai trăiesc nu știu dacă roșesc, dar ar trebui să roșească rău de tot. Lumea de azi este ceva mai practică și precis va organiza niște chiolhanuri la care se va și recita așa printre ciocnirea de butelci cu licori și cu tării, poeme așa-zise patriotice, căci contextul precis va fi nepotrivit și mesenii numai de poezii n-au ei nevoie, ci de manele.

Poeții, compozitorii, actorii, cântăreții și mulți mediocrii își vor da mâna să producă și ei câte ceva din așa-zisa artă cu tendință, în care să proslăvească, contra cost, ce este de proslăvit din trecut, făcând referiri fără perdea la vremurile de azi și la personaje de azi, zugrăvite în roz, bineînțeles.





(02 aprilie 2018)

Sunday, April 1, 2018

ROMÂNIA'100: a fi patriot

A fi patriot înseamnă mult mai mult decât cred unii care ori de câte ori găsesc ocazia își declară patriotismul cu voce tare sau bătându-se cu cărămida în piept. În opinia mea, a fi patriot înseamnă:
- a învăța carte,
- a avea o meserie,
- a câștiga cinstit,
- a munci cu demnitate,
- a nu minți,
- a nu fura,
- a nu înșela,
- a avea caracter frumos,
- a fi exemplu,
- a iubi țara,
- a iubi oamenii,
- a crede în Dumnezeu,
- a plăti taxe și impozite, 
- a plăti CAS și CSAS,
- a fi modest,
- a fi curat la suflet,
- a-i ajuta pe nevoiași,
- a ști să scrie,
- a citi fluent,
- a face adunări și înmulțiri,
- a-i respecta pe bătrâni,
- a avea educație,
- a-l citi pe EMINESCU,
- a fi corect,
- a nu fi violent,
- a nu manipula,
- a nu fi certat cu legea,
- a nu face scandal,
- a nu fi penibil,
- a nu fi corupt.
Toate acestea trebuie îndeplinite simultan. N-am să cred niciodată că unul care nu știe a scrie o frază dar scrie în pușcărie nenumărate cărți așa-zise științifice, se consideră în sufletul lui, el însuși:
- cinstit,
- educat,
- curat sufletește,
- că nu înșeală,
- că are caracter frumos,
- că are demnitate,
- că a muncit.
Dacă mă uit în jurul meu și dacă mă uit la televizor, văd extrem de multe persoane care nu îndeplinesc aceste cerințe minimale enumerate de mine, dar care urlă din toți rărunchii că sunt patrioți. Ei nu sunt deloc patrioți și nu au niciun drept să vorbească despre patriotism și nici să ne dea nouă lecții pe această temă că nu au căderea morală pentru așa ceva.
În viața de toate zilele am cunoascit foarte multe persoane despre care spun cu tărie că sunt adevărați patrioți și pe care noi toți avem a ne bizui la o adică, sigur fiind că aceștia au curajul, responsabilitatea, puterea și gândirea de a face lucruri extraordinare, în momente extraordinare.
A fi patriot nu înseamnă a ieși în public pentru a minți cu nerușinare că mărești salariile și pensiile aducându-le la nivelul țărilor avansate din Europa, bineânțeles dacă cei te ascultă îți dau voturile lor.
A fi patriot nu înseamnă a mări salariile bugetarilor cu 50% printr-o lege care nu s-a aplicat niciodată în timpul regimului BĂSESCU. A fi patriot nu înseamnă a-i manipula pe oameni prezentându-le denaturat niște realități. A fi patriot nu înseamnă a-ți face nevoile la zidurile bisericii KRETZULESCU. 








(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: sesiunile științifice omagiale

Ca în vremurile comuniste, căci unele obiceiuri împământenite, nu dispar niciodată, în anul 2018, anul Centenarului Marii Uniri, se vor organiza seminarii științifice, conferințe științifice și simpozioane, unde cercetători, cadre didactice, istorici, oameni de știință, gospodine, consilieri, deputați, senatori și primari, dar și alții vor avea ocazia să prezinte și ei fie rezultate ale muncii lor de cercetare științifică, fie analize, fie puncte de vedere, fie acolo, ce vor ei să spună, căci unora le place să se audă vorbind, chiar dacă nu spun nimic special. Toți vor bifa un eveniment, derulat în baza unui proiect.
Voi colecționa programe ale unor astfel de manifestări cu caracter festiv, dar și festivist, care se fac așa cum ase făceau în vremurile de demult, căci nu se alocau fonduri pe atunci pentru știință pură, ci pentru știință făcută sub înțeleapta îndrumare a partidului. Acum că nu mai există partidul unic, se caută ceva anume pentru a trece la cheltuieli organizarea de manifestări omagiale și prilejul este centenarul Marii Uniri. Nici nu vreau să mă gândesc la bugete alocate pentru asemenea manifestări, dar cu siguranță că există firme specializate în așa ceva și acolo se vor evidenția toate costurile, căci totul costă, program, flori, sală, instalație de sonorizare, proiecția, mape, flyere, bannere, anunțuri publicitare la radio și tv, mese festive, vizite la monumente și multe altele.
Să fie!



(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: ceva statui

După statuiele care au împânzit orașele de la noi, trăiesc clipe de groază de cum vor arăta orașele dacă cuiva îi va veni vreo ideie să mai facă ceva în acest sens, vrând să omagieze Marea Unire.
Experiențele sunt de-a dreptul traumatizante, căci de câte ori trec prin fața Palatului Regal și văd țepușa cu cartoful înfipt în eua sunt sigur că voi visa urât noaptea. Dacă trec prin fața Muzeului Național de Istorie și văd statuia lui Traian, cu trecerea timpului mă mir că numai anumite părți ale trupului acestuia devin mai lucioase, deși fiind operă de artă n-ar trebui să fie lustruită. Probabil cei ce o ating cred că le aduce noroc.
Nici statuia de la Casa Scânteii nu mi se pare o operă demnă de o capitală, chiar la intrarea în Capitală. dacă chiar se dorea ceva ieșit din comun, sunt sigur că o licitație internațională și banul pus jos ar fi atras niște mari artiști, care ar fi făcut o operă de artă care chiar ne-ar fi lăsat cu gura căscată. Nu mai zic nimic, căci nici marele CARAGIALE nu a avut parte de o soluție fericită acolo în fața Teatrului Național, căci însăși clădirea Teatrului, chiar dacă a suferit transformări și reveniri, tot caricaturală este, pălăria mexicană nu are nimic cu TNB, CARAGIALE revendicându-și el însuși oarece rădăcini grecești în niciun caz mexicane, incașe, mayașe sau aztece.



(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: comercianții

Comercianții sunt cei care se agață de orice și care trag spuza pe turta lor. Și în cazul Centenarului Marii Uniri ei au făcut unele gesturi precum:
- au tipărit pungi omagiale,
- au lansat promoții,
- au promovat produse,
- a inclus centenarul  în reclame.
Nici nu mă așteptam la mai multă imaginație din moment ce ei sunt cablați pe obținerea de profituri grase și pe ei nici în șpagat nu-i interesează nici istoria, nici cultura și nici altceva, decât cum să-i păcălească pe clienți prin metode dintre cele mai parșive și cu cât mai multe fake-uri. Ei nu sunt de condamnat decât în măsura în care dau dovadă de lipsă de respect față de clienții lor. Acest lucru se vede mai ales în preajma sărbătorilor când cersc prețurile. Dar și în cazul în care chipurile fac reduceri masive. Ei cresc prețurile dramatic și apoi le scad să pară că au făcut ceva. Deși nu fac nimic, ei doar lasă impresia că-l avantajează pe client. Numai că nici clienții nu se mai lasă fraieriți. De aceea multe Mall-uri au spații care sunt închise. Acolo comercianții au crezut că clienții lor sunt proști. Ei s-au falimentat că au exagerat și nu și-au corelat prețurile cu calitatea. Lăcomia comercianților nu se temperează de dagul centenarului. Ei vor fura mai vârtos, căci știu ei ce știu și lăcomioa lor nu cunoaște limite.

(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: Fitiliștii

Nu există o echipă fără să aibă cel puțin un fitilis. Fitilistul este individul care:
- nu se pricepe la nimic,
- dorește să iasă în față,
- pozează în inteligent,
- nu are nicio opinie,
- este omniprezent,
- duce vorba de colo-colo,
- se face că muncește,
- face pe dezinteresantul,
- bagă zâzanie peste tot,
- își dă cu părerea pe la colț.
Îi văd acum când cu critica cu centenarul, căci ei văd că nu s-a făcut și nu s-a dres. dar stau și eu și mă întreb că anul trecut sau acum doi ani ei aveau tot timpul să facă propuneri, să ofere soluții și mai ales să-și asume proiecte. Aici cu asumatul și cu responsabilitatea este problema, căci niciodată un fitilist nu va avea curajul:
- să vină cu o ideie,
- să arate soluția,
- să treacă la implementare,
- să se autoevalueze,
- să vadă că a realizat ceva.
Fitilistul are o ideie, dar vrea ca alții să implementeze ceea ce el a gândit sau numai a schițat, el fără a face nimic și nici să garanteze cumva că ceea ce el a zis este și bine. Acum toată lumea este deșteaptă. Dacă cineva dorea să se facă un monument dedicat Marii Uniri era nevoie de un proiect. Era nevoie de implicare. Trebuiau strânse fonduri. Acel cineva trebuia să se ocupe de organizarea competiției și trebuia să facă tot ce trebuie ca acum în anul 2018 să fie inaugurat acel monument. Cei care vântură doar zvonuri, fraze și păreri nu valorează în ochii mei nici cât o ceapă degerată. Nu trebuie ca să ai o ideie și să ți se dea banii de la buget ca să-i cheltuiești. Trebuie să faci un proiect. Să mergi cu el la bancă, să iei credit și cu banii respectivi să faci ceea ce-ți propui. Orice altă abordare sunt vorbe doar pentru a te auzi vorbind. Un album omagial, o carte, diplome, simpozioane sau orice altceva care presupun fonduri trebuie să preupună demararea unui ciclu complet de la definire obiectiv, la soluție, trecând prin colectarea de fonduri și după aceea trecerea la munca efectivă. Totul se încheie numai când obiectivul a fost dus 100% la îndeplinire. Fitiliștii sunt cei care fac zgomot și atât.
Fitiliștii au început să apară. E vremea lor. Ei sunt cei care spun că nu s-au făcut strategii, că nu s-au făcut proiecte, că nu s-a întreprins nimic. Bineânțeles că totul se referă la alții, căci alții sunt de vină. Ei privesc din exterior, deși sunt din interior, dar de pe poziția lor de fitiliști nu sunt în stare să vadă ceea ce ei nu au făcut, dar au fost plătiți să facă, iar salariile se dau pentru lucruri bine făcute, nu pentru lucruri nefăcute.




(02 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: străpungerea Carpaților

Visul oricărui român este de a ajunge la Arad în 5 ore, de a ajunge la Iași în 4 ore, de a ajunge în Timișoara în 5 ore și de a ajunge la Giurgiu în 20 de minute. În reralitate, drumurile noastre arată groaznic. Nu vreau să enumăr:
- restricțiile de viteză nenumărate, dar justificate,
- calitatea celor 5 km care duc de pe drumul național la Vama Giurgiu,
- împietrirea drumului de pe Dealul Negru,
- soluțiile penibile cu centura Bucureștiului.
Durerea noastră cea mai mare este că nu avem o autostradă care să unească provinciile istorice, care altfel spus, să traverseze Carpații. În lume există tuneluri precum:
- Dahuofang Water din China de 85 km lungime,
- Orange–Fish River din Republica Sud-Africană de 82 km lungime,
- Bolmen Water din Suedia de 82 km lungime,
- Neelum Jhelum HydroPower  din Pakistan de 68 km lungime,
- Gotthard Base din Elveția de 57 km lungime,
- dar și multe, multe altele ceva mai scurte.
Străpungerea munților Carpați ar presupune zic și eu, în ignoranța mea tuneluri ce nu depășesc 20 km fiecare, tuneluri care zic și eu, că nu ar necesita tehnologii ieșite în comun, revoluționare și de neconceput pentru a nu fi străpunși acești munți.
Sunt foarte trist să-mi aduc aminte că se spune că:
- nu se dorește unirea Transilvaniei de Muntenia cu o autostradp,
- că un fost premier îl arăta cu deștiul pe un general de patru stele,
- acum în 2018 ridicăm neputincioși din umeri că munții ne separă.
Am rezistat 2500 de ani aici, vom mai rezista încă pe atât și fără autostrăzi, chiar dacă plânge sufletul în fiecare român care pleacă la drum și-și irosește viața rulând cu sub 70 km pe oră, câcnd toți ceilalți o fac demult cu 130 de km pe oră cel puțin. Nici cu trenul viteza nu depășește media de 60 km/h în timp ce prin Europa 300 km/h e la ordinea zilei. De fapt, secolul al XX-lea s-a numit secolul vitezei. Norocul nostru că a trecut și nu ne-a afectat, am rămas tot în secolul al XIX-lea, cu căruța trasă de cai prin București și cu plugul tras de boi din agricultură, nemecanizată, necibernetizată, ci primitivă.
Străpungerea Carpaților este visul nostru. CEAUȘESCU a realizat visul acela de a avea Canalul Dunăre-Marea Neagră și el existent din antichitate. Păcat că nu i-a trecut prin minte să facă autostrăzi, așa cum a făcut HITLER în Germania nazistă. În anul 1972 când am vizitat Germania, primul lucru pe care ni l-a spus ghidul când mergeam cu autocarul pe o autostradă a fost acela că era construită de pe vremea lui HITLER și că era încă funcțională.




(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: omagierea

Îmi imaginez ziua de 1 Decembrie 2018 ca Zi Națională în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri. De Ziua Națională va fi paradă militară. La 1 Decembrie 1918 a fost adunarea populară de la Alba Iulia. Îmi aduc aminte de scenele de la prima aniversare a Zilei Naționale de la Alba Iulia din 1990 în care s-a văzut că și în acea zi măreață puterea nu și-a reprimat pornirile feroce, iar Corneliu COPOSU nu și-a ținut discursul în condiții bune, în timp ce Petre ROMAN parcă trăgea de sirena lui Vasile ROITĂ.
Programul cred că este cel standard.
Se vor depune coroane de flori.
Va fi o ședință festivă în Parlament. Academia Română va avea și ea o ședință solemnă.
Vor fi ceva concerte la Sala Palatului și la Atheneu.
Se vor lansa ceva cărți, CD-uri.
Va fi paradă militară mai bogată decât în ceilalți ani.
Prezidentul va da o recepție la Cotroceni.
După aceea se va reintra în normal. Adică politicienii se vor mânca între ei. Televiziunile vor măcina vorbe. Așa zișii analiști politici vor arunca tot felul de ipoteze neverificabile, iar apoi neverificate și se vor face că au uitat de ele. Poporul va aștepta sărbătorile de iarnă, căci în luna decembrie se taie porcul, fac cârnați și tobă și se împodobește pomul, vorba lui FUEGO, cu împodobește mamă bradul. Și constatăm că a trecut și anul Centenarului Marii Uniri și atât.




(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: o serie de timbre

Acum în Centenarul Marii Uniri, fără ca guvernul să o ceară, trebuia să fie tipărite serii de timbre și colițe și alte întreguri poștale dedicate ebenimentului. Lună de lună trebuia ca filatelia să facă o surpriză în acest sens. N-a fost să fie. Acolo se știa din 2017 că anul 2018 are semnificația Centanearului Marii Uniri și logic și firesc ar fi fost ca în filatelie acest Centenar să fie reflectat corespunzător, că erau subiecte dintre cele mai speciale, care sunt sigur că ar fi făcut eficiente toate demersurile și pe latura financiară. Mi s-ar fi părut interenante:
- o serie de timbre cu Regele FERDINAND,
- o coliță cu Adunarea de la Alba Iulia,
- plicuri prima zi cu momentele Marii Uniri,
- o serie de timbre cu hărțile României până la România Mare,
- timbre cu marile personalități care au făurit Marea Unire,
- timbre cu reproduceri de artă despe Marea Unire,
- timbre cu monumente dedicate Marii Uniri.
Azi este 1 aprilie 2018 și nu am auzit nimic despre activitatea filatelică dedicată mafrelui eveniment. Cred că s-ar impune organizarea de expoziții de filatelie, fără a fi nevoie de fonduri de la stat, în care să fie marcate principalele evenimente care au precedat sau au urmat Marii Uniri. Sunt sigur că filateliștii abia așteptau un semnal și ar fi spus prezent. Și în mediul virtual era de așteptat să se întreprindă ceva. Un catalog digital al mărcii poștale românești este așteptat și în acest an 2018 dacă era lansat, se comemora și prin filatelie acest eveniment deosebit pentru istoria noastră. Și cărți dacă se scriau era de asemenea, un lucru bun. Ceva cu Unirea și filatelia. Ce bine ar fi fost!


(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: infrastructura care unește

Se știe și nu mai trebuie spus nimic în plus: infrastructura este cea care unește un popor. Așa cum autostrăzi nu avem și drumul București-Arad se face în 10 ore, este clar că și sentimentele de apropiere dintre oameni sunt slabe.
Faătul că în 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire este cunoscut din 1918, deci și din 1990 și din 2000 dar și din anul 2011, când trebuia să se înceapă lucrările la o autostradă care să străpungă munții și să unească Muntenia cu Ardealul, ceea ce nu s-a întâmplat. Avem însă tot felul de master-planuri, care mai de care mai fanteziste, mai de înlocuit cu fiecare ministru al transporturilor care se instalează prea vremelnic în fotoliu.
Eu vedeam:
- o autostradă București-Giurgiu, foarte ușor de realizat,
- o autostradă Pitești-Craiova și ea ușor de realizat,
- o autostradă Pitești-Sibiu pentru prezident,
- o autostradă Ploiești-Brașov, să se bucure turiștii,
- o autostradă București-Suceava care e mai lungă,
- o autostradă Brașov- Satu-Mare, ceva mai grea,
- o autostradă Sibiu-Arad, destul de ușor de construit,
- o autostradă Craiova-Timișoara foarte simplă.
Cu ceea ce există, țara aceasta ar avea acea infrastructură care ne-ar uni și ar produce dezvoltare, căci roata de la mașină trebuie să se învârtească la 130 km/h nu să se opintească în hârtoape.
Centenarul Marii Uniri trebuie să negăsescă cu mult mai mulți kilometri decât avem acum de râde Europa de noi. Apropo, știe cineva dacă legenda meșterului Manole a fost transferată pentru continuitatea mitului la surparea de autostrăzi, este o confirmare a spiritului nostru veșnic și unic?

(01 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: milogii

Dacă vrei să vezi stadiul în care se află opoziția de la noi, urmărești, exact cu am făcut eu aseară, pe postul Tv REALITATEA și vezi ce și cum. Aseară am văzut numai milogi care arătau cu degetul către gurvern, cum că:
- guvernul nu are o strategie,
- guvernul nu a lansat proiecte,
- guvernul nu are o abordare,
- guvernul nu face nimic,
- guvernul nu a pregătit,
- guvernul nu început,
- guvernul nu lucrează.
S-a vorbit despre tot felul de comisii și direcții care ar fi trebuit să se ocupe de proiectul Centenaului Unirii, care trebuia să fie o structură centrașă cu sucursale la județ și ramificații la celelalte niveluri. Ce frumos! Comisii, exact ca în vremea lui CARAGIALE cu comisiile și comitetele pentru statua lui Traian. În fond toată problema este pe bani. Guvernul trebuia să aloce bani pentru Centenarul Unirii. În numele centenarului Unirii acești bani trebuiau păpați de toți cei care ajungeau la ospăț, mai muț cei de la putere și ceva firimituri, cei din opoziție. Aici este durerea: banii de la stat, care se cheltuie și fără rost și fără a da socotelă, căci așa-zisele proiecte sunt de fapt niște:
- spectacole banale,
- conferințe festiviste,
- pliante șterse,
- comemorări palide,
- plantări de arbori,
- mese la săraci,
- procesiuni oarecare,
- restaurări grotești,
- pavoazări enervante,
- măturat pe străzi,
- montat de băncuțe.
Adică, nimic grandios, nimic semnificativ, nimic de esență, nimic strălucitor, nimic genial, așa cum stă bine unui eveniment atât de măreț cum este Marea Unire.
Am văzut numai milogi care stau cu mâna întinsă la buget să mai sugă și ei un bănut cu chestii de doi bani, care merg la orice, dar care acum ar fi fost un bun prilej să le ambaleze în ideia de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, ceea ce ar fi presupus sume cu adevărat importante.


(01 aprilie 2018)