Văd că istoricii nu s-au aplecat îndeajuns asupra revoluțiilor populare, deși trebuiau s-o facă de ani buni și cu instrumentele științei care să le permită confuziile aberante în care așa-zișii oameni de știință se bălăcesc prin faptul că le lipsesc analizele cantitative și instrumentele adecvate, cu care să opereze în analizele lor cele științifice.
Există răscoale.
Există războaie civile.
Există revoluții sângeroase.
Există revoluții de catifea.
Există revoluții populare.
Există greve.
Există proteste.
Pentru toate trebuie efectuate studii pentru a le înțelege mersul, necesitatea, cauzele și efectele, dar în toate cazurile sunt necesare atât abordările calitative, cât și abordările cantitative, pentru a depăși stadiul de poveste sau de legendă, ci pentru a pătrunde în miezul problemei.
Revoluția populară se înfăptuiește prin diferite mijloace, regimul existent prăbușindu-se prin voința poporului, voință care se exprimă fie prin proteste la scară națională, fie prin vot. Nu înseamnă că revoluția populară duce la instaurarea unui regim politic nou, superior, care să asigure dezvoltarea socială și istoria cunoaște nenumărate astfel de revoluții populare, când calea aleasă a fost una greșită, dar de fiecare dată s-a încercat să se găsească scuze, inclusiv scuza revoluției furate. Atât timp cât ase aplică principiul ridicați-vă voi, să ne așezăm noi, clasa politică rămânând aceeași, nu va fi vorba de nicio revoluție populară, nici de o schimbare de regim, de o împrospătare a societății, ci de înlocuirea unor oameni, cu alți oameni, în ideea de a implementa programe acceptate de majoritate sau de a corecta ceva erori existente în societate.
Există răscoale.
Există războaie civile.
Există revoluții sângeroase.
Există revoluții de catifea.
Există revoluții populare.
Există greve.
Există proteste.
Pentru toate trebuie efectuate studii pentru a le înțelege mersul, necesitatea, cauzele și efectele, dar în toate cazurile sunt necesare atât abordările calitative, cât și abordările cantitative, pentru a depăși stadiul de poveste sau de legendă, ci pentru a pătrunde în miezul problemei.
Revoluția populară se înfăptuiește prin diferite mijloace, regimul existent prăbușindu-se prin voința poporului, voință care se exprimă fie prin proteste la scară națională, fie prin vot. Nu înseamnă că revoluția populară duce la instaurarea unui regim politic nou, superior, care să asigure dezvoltarea socială și istoria cunoaște nenumărate astfel de revoluții populare, când calea aleasă a fost una greșită, dar de fiecare dată s-a încercat să se găsească scuze, inclusiv scuza revoluției furate. Atât timp cât ase aplică principiul ridicați-vă voi, să ne așezăm noi, clasa politică rămânând aceeași, nu va fi vorba de nicio revoluție populară, nici de o schimbare de regim, de o împrospătare a societății, ci de înlocuirea unor oameni, cu alți oameni, în ideea de a implementa programe acceptate de majoritate sau de a corecta ceva erori existente în societate.
Îmi aduc aminte de anul 1996 când se vorbea de 20.000 de specialiști și de schimbarea țării în 200 de zile, lucru care nu s-a produs și lucrurile au mers din rău în mai rău, încât PNȚCD a părăsit scena istoriei, devenind un partid nesemnificativ. N-a fost să fie. Îmi aduc aminte de anul 2004 și de țepele din Piața Victoriei, ca după anul 2014, tăticul lor să recunoască cu gurița lui că a fost instaurat statul mafiot. Nici în anul 1996 și nici în anul 2004 nu a fost vorba de revoluție populară, ci de revolte ale unor colectivități manipulate pentru a vota schimbarea care nu a dus niciunde.
(17 mai 2025)
(17 mai 2025)
