De ce vrea lumea să facă doctorate în știință?

Am stat și m-am gândit cum să dau un răspuns cât mai corect la întrebarea de ce vrea lumea să facă doctorate în știință și am găsit o serie de răspunsuri, pe care le enumer aici, în continuare. 
Lumea vrea să facă doctorate în știință, pentru că:
- doctoratul este condiție de admitere într-o meserie, ca de exemoplu, asistent universitar,
- promovarea pe funcțiile de lector, conferențiar și profesor universitar cer doctorat,
- dacă ai doctoratul primești un procent în plus la salariu,
- doctoratul este echivalat automat cu gradul unu din  învățământ,
- în cercetarea științifică acesta este dovada trecerii unui prag superior al activității,
- unii doresc să aprofundeze un domeniu și să obțină titlul de doctor pentru ei,
- titlul de doctor în știință într-un CV dă bine,
- li s-a oferit oportunitatea de a face ceva fără mare efort și nu vor s-o rateze,
- o diplomă în plus, fie ea și de doctor, dacă se poate, nu strică la o adică,
- cei care nu au simțul ridicolului, cred că a fi doctor în știință este o banalitate.
La viața mea am întâlnit tot felul de personaje, care mai de care mai doctor în ceva, dar foarte puține persoane care au titlul de doctor pe care le-am întâlnit chiar au folosit rezultatele din tezele lor de doctoral la locul lor de muncă, pentru a dovedi că n-au pierdut timpul degeaba în stagiile lor doctorale.

(20 februarie 2025)

Tipuri de teze de doctorat

Există mai multe tipuri de teze de doctorat și mă voi strădui să le identific pe toate, să le definesc și eventual să le exemplific.
Teze de doctorat adevărate sunt acele teze construite cu multă trudă, care au la bază o documentare serioasă și includ soluții originale din punct de vedere teoretic, soluții obținute într-un autentic proces de cercetare științifică.
Teze de doctorat plagiate sunt acele teze în care autorii au inclus fragmente mai mici sau mai ample din alte lucrări științifice originale, ale altor autori, fără a indica sursa. Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Deci, dacă într-o teză de doctorat plagiatul reprezintă 4% sau 5% sau 30%, teza de doctorat și-a pierdut originalitatea și este o teză de doctorat plagiată, iar autorul ei plagiator se numește.

Teze de doctorat mediocre sunt acele teze realizate în dorul lelii, fără o documentare solidă, fără soluții originale date problemelor, ci mai degrabă sunt înșiruiri corecte de idei preluate de colo șoi de colo, fără a avea o logică sau un fir roșu conducător sau o analiză comparată. Ele sunt texte din care cititorul nu înțelege prea mare lucru, pentru că nu se constituie în sinteze complete, ci sunt niște preluări neglijente, nesistematizate din literatura de specialitate, îmbrăcate în false construcții care să dea senzația că s-a derulat un proces de cercetare științifică, dar finalitatea lipsește sau rezultatele sunt afectate în rigurozitatea lor, iar la verificări fără pretenții se văd erori fundamentale.

Teze de doctorat ca și inexistente sunt acele teze care  au fost susținute, în fața unor comisii speciale care au acces la secrete de nivel maxim, iar după susținere sunt puse în mape sigilate, la care au acces specialiști care au același nivel de acreditare pe care l-a avut comisia în fața căreia a fost susținută teza care a acordat titlul de doctor. Este cunoscut că tezele de doctorat se susțin în ședințe publice și tezele sunt puse la dispoziția publicului larg pentru a fi consultate la biblioteca universității unde se susțin aceste teze. Din moment ce tezele nu parcurg pașii necesari, se încalcă principiile doctoratelor, ceea ce convin anumitor categorii pentru care doctoratul nu mai este de mult timp știință, căci știința nu este la secret.

Tezele de doctorat auto-denunțate sunt acele teze de doctorat pe care autorii lor le retrag din circuit chiar și dacă au fost susținute și au fost acordate titlurile de doctor în știință pentru ele. Autorii renunță la titlurile științifice din varii motive, despre care nu vreau să vorbesc, dar aici se exclude situația că teza este atât de bună și de valoroasă încât ar impune ca multe alte teze să fie considerate ca necorespunzătoare și respectivilor autori să le fie retrase titlurile de doctori. Altele sunt cauzele din care autorii solicită anularea diplomei de doctor, retragerea titlului științific și distrugerea exemplarelor din teza auto-denunțată.

Teze de doctorat viciate sunt acelea în care conducătorul de doctorat a pierdut această calitate datorită unor motive întemeiate, drept care unele etape ale stagiului doctoral se reiau, pentru asanarea acelor cauze care au generat încetarea calității de conducător științific al doctorandului sau chiar a celui care a obținut titlul științific, care titlu este afectat de incidentele legate de conducătorul științific.

(19 februarie 2025)

Ce calități trebuie să ai ca să te înhami la un doctorat?

Dacă ți-ai propus să faci un stagiu doctoral și să-l finalizezi cu susținerea tezei de doctorat, trebuie să te analizezi să vezi dacă ești o persoană:
- disciplinată,
- perseverentă,

- analitică, 
- onestă,
- exigentă,

- eficientă,

- constructivă,

- pozitivă,

- ambițioasă,
- comunicativă,

- productivă,
- punctuală,
- creativă,
- selectivă,
- deschisă,
- muncitoare,
- realistă, 

- corectă.

Toate aceste calități trebuie să definească profilul unui doctorand de succes, căci stagiul doctoral este valoros dacă se încheie cu susținerea cu succes a tezei de doctorat și cu acordarea titlului de doctor în științe de organismele abilitate ale statului. Toate aceste calități se referă la relațiile doctorandului cu ceilalți, dar mai ales la persoana respectivului, căci degeaba o persoană este exigentă sau corectă cu alții dacă nu esta exigentă, respectiv, corectă, față de ea însăși, de exemplu.




(19 februarie 2025)

Nu te apuca de doctorat dacă...

Nu te apuca de doctorat dacă:

- în toate ciclurile școlare ai fost mereu printre ultimii doi,

- ești certat definitiv cu cărțile de specialitate,

- ai evitat cu obstinație să să dai soluții la probleme noi,

- speri să traversezi stagiul doctoral doar bătând din palme,

- stai rău cu scrisul coerent al ideilor noi pe o coală de hârtie,
- ești obișnuit să începi să faci lucruri și să nu le termini,
- nu-ți place munca adevărată, pe care s-o faci din pasiune,
- te presează alții și nu este dorința sufletului tău,
- nu ți-a plăcut cartea și te-ai strecurat în școală ca gâsca prin apă,
- legătura ta cu biblioteca este absolut inexistentă,
- nevasta ta nu-ți dă voie sau spune că doctoratul nu e de tine,
- te gândești doar să bifezi și tu ceva în CV-ul tău să da bine,
- vezi teza de doctorat ca pe o marfă de cumpărat de pe tarabă,
- timpul tău e limitat de funcția de conducere pe care o ocupi,
- ai copii cu titlul de doctor în știință,
- o faci doar ca să intri și tu în rândul lumii în care te învârtești,
- te bazezi doar pe faptul că-ți aduce bani la salariu,
- sufletul tău spune să faci cu totul altceva,
- apropiații tăi care te cunosc îți spun să n-o faci,
- atunci când îți exprimi intenția, toți râd în hohote de tine.

Desigur, sunt și excepții de la toate înșirate de mine aici, dar voi fi bucuros să știu că în cazul tău nu am avut dreptate și decizia ta mă contrazice și tu ai susținut strălucitor o teză de doctorat valoroasă.


(19 februarie 2025)

Vrei să faci un doctorat? Uită-te în oglinda sufletului tău!

Dacă vrei să derulezi un stagiu doctoral, trebuie să te uiți în oglinda sufletului tău, de unul singur și să-ți vezi acolo trecutul și prezentul, pentru a trage concluzia care ți se potrivește cel mai bine cu ceea ce trebuie să faci, dacă începi un doctorat și mai vrei să-l și termini cu succes, adică să susții teza de doctorat.

Dacă ai fost repetent sau corigent, ai decența și reprimă-ți treaba cu doctoratul că nu este de nasul tău. Doctoratul este pentru oamenii:

- serioși,

- muncitori,

- disciplinați,

- perseverenți,

- exigenți,

- corecți.

Dacă ai apucături de:

- șmecheraș,

- fentos,

- chibițar,

- troglodit,

- leneș,

- superficial,

- profitor,

lasă doctoratul pentru alții că nu este de tine, căci în stagiul doctoral se muncește al naibii de mult, se nădușește la greu și uneori soluțiile se lasă așteptate și numai un om tenace va reuși să răzbată acolo după zeci și zeci de încercări nereușite, căci soarele va veni și pe strada ta, după zile și nopți de căutări.

Dacă totuși vei începe un stagiu doctoral, trebuie să știi că din 20 indivizi care încep, finalizează acel stagiu cu susținerea tezei de doctorat nu mai mult de cinci dintre ei, dar mai sigur, nu mai mult de trei. Înseamnă că dacă ai început stagiul doctoral și nu ai finalizat, ai pierdut timpul fără rost, mimând activitatea de cercetare științifică, în loc să te distrezi, să faci afaceri, adică să duci mai departe felul tău de a fi, care este un mod de viață onorabil, recunoscut de societate, căci lumea din jurul nostru nu este formată din savanți încărcați de titluri academice, ci din oameni normali, ca mine, ca tine, cu bune și cu rele, nu neapărat împopoțonați cu titlul de doctor, care nu-i folosește la nimic în munca lui de zi cu zi.

(28 iulie 2024) 

La ce folosește diploma de doctor în științe?

Din punctul meu de vedere, cel care dorește să facă un doctorat în domeniul X trebuie să lucreze în domeniul X. Mi se pare aberant ca o persoană care a terminat o facultate din domeniul Y, care a făcut un masterat în domeniul Y și mai vrea să facă și un doctorat în domeniul Y, să lucreze toată viața în domeniul Z care nu are nicio legătură cu domeniul Y, deci nici cu teza de doctorat și cu atât mai puțin cu supra-calificarea pe care i-a dat-o doctoratul.

Din punctul meu de vedere, are sens ca un absolvent de facultate din doemniul Z să facă un master în domeniul Z, să facă un doctorat în domenioul Z și să lucreze în domeniul Z fie pe poziție de cercetător științific, fie pe poziție de cadru didactic în mediul universitar, unde doctoratul este obligatoriu.

Ceea ce se întâmplă în spațiul nostru cel mioritic, în sensul că orice nene sau orice tanti care termină o facultate de doi bani, un masterat de tot rahatul, își propun să facă doctorat într-un domeniu unde găsesc fereastra deschisă, dar să lucreze în cu totul altă zonă, care nu are nicio legătură cu tot parcursul anterior al studiilor, doar pentru că atât acel nene cât și acea tanti, consideră doctoratul prin diploma de doctor ca pe un trofeu, nu ca pe ceva deosebit de util în munca viitoare.

Inflația de doctori în ceva este atât de dăunătoare pentru societate, căci ea nu mai reprezintă niciun criteriu de ierarhizare a valorilor, din moment ce tot felul de nene sau de tanti care abia s-au târât prin liceu și prin facultate, datprită unor influențe oculte, reușesc să li se finalizeze teze de doctorat și să fie purtătorii de diplome de doctori în ceva, fără ca realitatea să consemneze vreo legătură între ei ca indivizi lipsiți de performanță și diploma care le atribuie calități la nivel scriptic, calități inexistente în realitate. În acest caz, diploma de doctor nu depășește statutul de hârtie igienică și nimic altceva. Eu când aud despre un doctor în științe mă gândesc dacă respectivul a avut timpul material de a studia, de a face cercetare științifică pe durata stagiului doctoral și a avut disponibilitatea de a scrie etza de doctorat. Dacă făcând acele calcule îmi dă pe minus și cu virgulă, conchid cu certitudine că am în față un impostor, știut fiind faptul că geniile se nasc o dată la 500 de ani și la 1850 s-a născut Mihail EMINESCU, ceea ce mă duce cu gândul că următorul geniu va apare undeva pe la 2350 sau ceva mai devreme sau mai târziu cu câțiva ani.


(23 octombrie 2023)

Cine este doctorand în America?

 În America, a fi doctorand este chiar un act de mândrie pentru că doctorandul:
- nu este oricine,
- a dovedit înaltă performanță ca student,
- este acceptat de un mare profesor,
- dispune de 5 ani pentru cercetare științifică,
- este încrezător în forțele sale,
- are răbdare și putere de muncă pe bani puțini,
- știe că după finalizarea tezei va avea un viitor strălucit.

Doctorandul este un muncitor de execuție la bază în domeniul cercetării științifice. El face documentare. El concepe ipoteze de lucru. El construiește modele. El propune pașii unor tehnici și metode. El experimentează. El trage concluzii. Dacă lucrurile merg bine el rafinează modelul, metoda sau tehnica și dacă este mulțumit, generalizează. Doctorandul în America nu are și un alt job. Doctorandul în America nu are și o funcție publică. El stă la biroul lui, în laboratorul lui, cu aparatele sale, cu datele sale cu experimentele sale 24/24 și muncește, căci inspirația nu vine la comandă și 1% succes este precedat de 99% încercări care pregătesc acel succes, prin muncă, muncă și iar muncă.

Doctorandul din America își acceptă statutul de om care are un conducător de doctorat, un profesor foarte renumit, care lucrează la un proiect al conducătorului de doctorat, care simte că munca lui duce spre un set de rezultate pe care le va trece ca soluții originale în teza sa de doctorat. A fi doctorand în America înseamnă în primul rând a fi acceptat ca cercetător științific, om care muncește pentru a soluționa o problemă nouă, nerezolvată încă, folosind mijloacele cercetării științifice. Soluția generală a noii probleme este deja cunoscută de conducătorul științific, doctoranzii sunt cei care lucrează la detalii și detaliile sunt cele care contează pentru fiecare doctorand în parte, căci ele se concretizează în final prin soluțiile originale din teza de doctorat a fiecăruia dintre ei.


(24 iunie 2023)

Ai moacă de doctorand?

Doctorand nu este oricine. Doctorand este numai cel care are moacă de doctorand. Moaca de doctorand se deosebește de celelalte moace prin ceva anume. Doctorandul are:
- o privire iscoditoare,
- o aură specifică,
- o vorbă inteligentă,
- fraza măsurată,
- mersul neșovăielnic,
- gesturi rapide,

- salutul ferm.

Doctorandul este omul care este în stare să-și facă un plan pe termen lung și aici mă refer la cei trei ani ai stagiului obligatoriu și la perioada de elaborare a tezei de doctorat, în condițiile în care nu este vorba de acea obligativitate specifică perioadei de studii de licență sau de masterat, care determină calificarea propriu-zisă, ci la o formă de supra-calificare la care persoana a achiesat. Experiența mi-a arătat că doctorandul se deosebește prin ceva anume de ceilalți oameni, deci are o moacă aparte. Trăsăturile feței lui arată fermitate, încredere, disponibilitate la efort și continuitate în derularea unui program. Trebuie să spun că am reușit să fac diferența ți în toate cazurile când am zis că X are moacă de doctorand, chiar a fost doctorand și nu orice fel de doctorand, ci unul care a finalizat stagiul susținând teza de doctorat cu brio.



(21 iunie 2023)

Cum scriu subalternii teza de doctorat șefului lor

Stăpânul rău, face sluga hoață. Șeful care-i face pe subalterni să facă pe ei în pantaloni, când apare momentul scrierii tezei de doctorat de către subalterni, căci așa procedează un adevărat șef care se respectă, va avea surpriza că subalternii vor face tot ce depind de ei să-și bată joc de șef, să-i arate acestuia că de fapt ei sunt șefii, exact acolo unde trebuie, când trebuie și cu ce trebuie.

Indiferent cât de buni sunt subalternii, câte doctorate a, cât de bine documentați sunt ei, nu vor face teza de doctorat ca pentru ei, ci ca pentru șeful, băga-l-aș și face-i-aș și dregu-i-aș...

Subalternii vor scrie atâtea pagini câte îi cer șeful.

Subalternii vor face o documentare în dorul lelii.

Subalternii vor cita corect, dar lucrări anapoda.

Subalternii vor prelua ideile altora, modificându-le simbolic.

Subalternii vor evita erorile grosolane, dar nu și erorile aproape insesizabile.

Subalternii vor livra un produs zgrunțuros, nefinisat.

Subalternii nu vor include idei originale valoroase, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu au.

Subalternii vor scrie un text corect gramatical.

Subalternii vor respecta cerințele privind referirile, citările și tot tacâmul.

Un ochi atent va identifica faptul că lucrarea numită prin abuz de limbaj, teză de doctorat, este de fapt o însăilare de chestii în galopul calului, făcută să nu se spună că nu este făcută, un fel de maculatură tipărită pe hârtie de calitate, nimic mai mult, dar cu totul mai puțin decât ceea ce ar trebui să fie. Să nu uităm că șeful nu-și plătește regește subalternii pentru asemena produs la livrare, ci cel mult le crează niște avantaje, până trece viforul. Dacă apar opinteli, subalternii se fac că nu au mâncat usturoi și nici gura nu le pute, iar șeful rămâne cum am stabilit că un cal de dar nu se caută la dinți.

Un nene mai avizat, doar urmărind bibliografia, lista de variabile, introducerea și concluziile își va da seama că este în fața unei cârpeli, căci colaj este prea mult spus.

(04 iunie 2023) 

Inteligența artificială și tezele de doctorat

În momentul de față software anti plagiat a încercat să facă ordine cât de cât în tezele de doctorat, căci scot în evidență cât este preluat în mod neautorizat din alte surse, indicând chiar și sursele și ponderea textelor plagiate.

Existența aplicațiilor înzestrate cu Inteligență Artificială - IA specializate pe teze de doctorat au menirea de a revoluționa modul de a gândi doctoratul în așa fel încât să urmeze stagiul doctoral numai cei în stare :

- să facă cercetare științifică autentică,

- să dispună de timp pentru studierea cu adevărat a problemelor,

- să elaboreze soluții originale pentru rezolvarea de probleme,

- să dovedească aplecare spre muncă de creație,

- să elaboreze conținut logic de calitate.

O aplicație AI orientată pe teze de doctorat, mai întâi va avea capacitatea de a face analize calitative ale conținutului.

Va identifica vocabularul folosit de autorul tezei.

Va compara vocabularul tezei cu vocabularul domeniului în care este elaborată teza.

Va stabili calitatea textului.

Va identifica stilul autorului, așa cum aplicațiile AI identifică dacă un text este al unui anumit prozator sau poet sau dacă un anumit solfegiu este al unui anumit compozitor.

Să presupunem că doctorandul crează conținutul digital al tezei în cloud și aplicația IA recunoaște amprentele digitale ale acestuia. Din acest punct se va contabiliza tot ceea ce face doctorandul adică:

- timpul stat pe lucrul la teză,

- viteza de tastare,

- corecțiile,

- pauzele,

- căutările pe Internet,

- operațiile de preluare,

- ștergerile de conținut,

- verificarea logicii construcțiilor,

- reorganizarea de fișiere.

Acolo se va găsi totul despre activitatea doctorandului la teză, ceea ce va permite să se vadă dacă doctorandul a lucrat, a transpirat, a creat și mai ales se vor calcula indicatorii necesari pentru a se vedea că doctorandul este autorul unei teze valoroase. Acum câțiva ani, cu un doctorand al meu, fără a avea o aplicație înzestrată cu IA am reușit să facem analiză calitativă pe text, ceea ce reușea să scoată în evidență măsura în care sunt respectate cerințe. Noi eram doi indivizi care am alocat ceva resurse. Acum, că există echipe puternice care au fonduri imense, care folosesc instrumente sofisticate de dezvoltare de aplicații IA, a face contabilizarea modului în care doctorandul lucrează ca la un proiect oarecare unde se urmărește alocare și nivelare de resurse, nu mai este ceva ieșit din comun. Numai că acest mod este supărător pentru doctoranzii neperformanți, care văd într-un doctorat obținut fraudulos singura lor modalitate de a ieși în evidență cu ceva. Ei vor fi aceia care vor spune că IA este periculoasă etc., etc., etc. IA este periculoasă că taie aripile de carton ale tuturor neaveniților, care cred că știința este calea lor de a penetra pe ușa din dos în lumea selectă a valorilor, fără ca ei să fie valori. IA este singura cale de a face curățenie în lumea jegoasă a impostorilor.



(05 mai 2023)

Titlul de doctor în științe de pe vremea mea

Pe vremea mea se susțineau foarte puține teze de doctorat, pentru că:
- numărul doctoranzilor era foarte mic,
- numărul de conducători de doctorat era și el foarte mic,
- doctoratul nu era învățământ de masă,
- cine avea titlul de doctor chiar avea nevoie de el la muncă,
- standardele erau de nivel foarte înalt.

Titlul de doctor în științe era acordat unei persoane care:

- în facultate avusese rezultate foarte bune,

- continua cercetarea științifică și după susținerea tezei,

- dovedea că are capacitatea intelectuală de a munci din greu,

- nu etala titlul de doctor în public să pară ceea ce nu este,

- avea timpul material să facă o teză de doctorat autentică,

- nu alerga în același timp după nenumărați iepuri,

- avea respect față de sine și față de conducătorul științific,

- nu vedea doctoratul ca portiță de a urca în societate,

- vedea în doctorat singura șansă de a evolua profesional.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, evita să-l scrie cu litere de-o șchioapă pe cartea de vizită, căci nu prea erau cărți de vizită sau cei care dețineau un astfel de titlul munceau și nu aveau timp de prostii, precum promovarea personală în vederea obținerii unei funcții administrative care aduce bani cu sacul. 

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu ieșea ca păduchele în frunte pentru a afișa că posedă acest titlul pentru a se diferenția de ceilalți din turmă, căci el era cel interesat de obținerea de rezultate în munca de cercetare științifică, pentru că doctorii în științe lucrau în cercetare sau în universități unde pe lângă predare făceau și cercetare.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, lucrau în cercetarea științifică, rezolvând probleme cu care economia se confrunta. Ei nu ocupau funcții politice, funcții administrative în aparatul central și nu puneau niciodată diploma de doctor în științe pe poziția de scut care să-i departajeze cum că ei reprezintă o specie deosebită în peisajul social unde oamenii obișnuiți sunt majoritari.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu-și puneau diploma de doctor în vitrina din sufragerie sau pe peretele din holul de la intrarea din apartament și nici nu scriau pe plăcuța de la intrare în apartament cuvântul dr. pentru a nu se trezi solicitați la un caz de urgență medicală căci dr. înseamnă în mentalul popular doctor adică medic, omul care salvează vieți.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu avea de ce să se rușineze, căci acest titlul se câștiga prin muncă intensă de cercetare științifică depusă cam 5 sau 7 sau chiar mai mulți ani și nu era asociat furtului intelectual prin plagiat nerușinat în complicitate cu conducătorul științific și cu membri comisiei de acordare a titlului la susținerea tezei de doctorat.



(30 aprilie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Virgil NEGOIȚĂ

Doctorul în științe Virgil NEGOIȚĂ conducea un sector la Institutul de Cercetări în Informatică. Era un tip care-mi purta sâmbetele și făcuse el o regie, propunându-mi să merg la acel sector să-mi prezint teza de doctorat. L-am informat de conducătorul meu științific, acesta a fost de acord, dar mi-a spus că trebuie să mă pregătesc foarte temeinic, să nu fie nimic improvizat.

Am pregătit slide-uri, am repetat prezentarea în așa fel încât să fie totul coerent, clar și cursiv, căci îmi doream nespus de mult să nu fiu penibil, mai ales că mergeam într-o zonă specială, unde în sectorul cu Virgil NEGOIȚĂ erau mulți matematicieni cu doctorat și ingineri automatiști tot așa cu doctorat.

Am mers să fac prezentarea în ziua, la ora stabilită, am vorbit și după ce am încheiat, au avut loc dezbateri. Am observat niște persoane tinere, unele care chiar îmi fuseseră studente și susținuseră lucrarea de stat doar cu câteva luni mai înainte, că doresc să ia cuvântul. A început o avalanșă de critici, de puncte de vedere care loveau frontal și respectivele persoane își exprimau nedumeririle, nemulțumirile și nu se mai opreau din a mă critica. Probabil această atitudine i-a iritat pe cercetătorii cu vechime din sector, încârt aceștia au început să discute și să le pună la punct pe acele persoane tinere, dar critice în exces. Discuțiile au intrat pe făgaș normal și respectivii au apreciat efortul meu și au zis că ceea ce am prezentat este o teză de doctorat, deci sunt îndeplinite cerințele să o prezint în ședință publică. După ce s-a terminat totul în sala de seminarii de la ICI, domnul Virgil NEGOIȚĂ m-a invitat în biroul său și m-a atenționat că a existat o regie pusă la cale de cineva, iar domnul NEGOIȚĂ a dat și numele, dar a spus că el nu face jocul nimănui și s-a văzut că au existat niște marionete al personajului care și-a dorit să mă saboteze, dar nu a avut succes. Din acea clipă, mi-am dat seama că omul care e stăpân pe meseria lui, nu se va lăsa niciodată angrenat în jocuri mârșave, iar Virgil NEGOIȚĂ era omul cu realizări remarcabile în ICI, iar concluzia la care el a ajuns referitor la teza pe care am prezentat-o, m-a încurajat foarte mult și m-a făcut să fiu mai încrezător în forțele mele, mai ales atunci când ceea ce făcusem era muncit din greu 6 ani.

(14 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin AVRAM

Constantin AVRAM a fost studentul meu la Secția de Informatică Economică de la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, mai exact, a fost unul dintre studenții mei cei mai buni și când spun acest lucru mă gândesc la Constantin AVRAM studentul care știa foarte bine programare, care utiliza foarte corect structuri de date și care înțewlesese cum trebuie programarea în limbaj de asamblare.

După terminarea facultății l-am mai întâlnit de câteva ori, dar marea mea surpriză a fost atunci când profesorul Răzvan ZOTA m-a întrebat dacă sunt de acord să fac parte din comisia de referenți a tezei de doctorat elaborată de Constantin AVRAM.

M-am bucurat nespus de mult aflând că fostul meu student, după ce a încheiat un master, a făcut și un stagiu doctoral. Am primit teza lui, am analizat-o și am făcut referatul. Se întâmpla în anul 2013.

a susținut teza de doctorat intitulată Platformă ERP orientată pe producție diferențiată și reconfigurabilă, coordonată de profesorul universitar Răzvan ZOTA. A fost o teză muncită, cu multe soluții originale, căci el este un om cu inițiativă, cu idei și care când începe un lucru, îl finalizează, depunând eforturi, ca totul să fie perfect. M-a convins încă o dată, că un om care ca student a fost foarte bun și ca doctorand tot foarte bun a fost, adică omul nu se schimbă de pe o zi pe alta, pentru a deveni mai bun dacă nu a fost așa, dar nici să devină mai rău dacă a fost bun. El rămâne așa cu a fost dintotdeauna.

(13 martie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Elena RIZOIU

 

Am aflat că la minister trebuia să plece niște exemplare ale tezei mele de doctorat dactilografiate față-verso. Eu aveam teza de doctorat dactilografiată doar pe o față. Pe vremea aceea nu existau aparate de copiat performate ca acum. La Centrul de calcul al ASE era un copiator care necesita copierea pagină cu pagină, așa cum sunt scanerele de azi. Pentru a face copierea față verso, totul se făcea manual, adică pagina care era copiată pe o față se reintroducea în magazia de alimentare și de acolo era luată pentru a fi copiată. Ca să faci aceste manevre de câteva sute de ori așa cum era teza mea de doctorat, era o muncă titanică

La această muncă titanică s-a înhămat doamna Elena RIZOIU care era secretară la Centrul de calcul al ASE și la Catedra de Statistică. În două zile, doamna Elena RIZOIU a reușit să-mi facă copierea față-verso pentru trei exemplare ale tezei de doctorat. Am luat foile, le-am verificat. Totul era perfect. Am mers la legătorie și într-un termen pe care nici nu-l credeam vreodată perfect realizabil, dosarul meu a plecat la minister. Dacă am obținut titlul de doctor, o contribuție esențială a avut-o doamna Elena RIZOIU, căreia îi vor rămâne veșnic recunoscător. În micul oficiu unde era copiatorul era o căldură insuportabilă și un miros greu de toner și de hârtie încinsă, iar doamna Elena RIZOIU a rezistat pentru că știa că totul depindea de cele trei exemplare față-verso ce trebuiau să plece la minister.

(20 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugeniu NICULESCU MIZIL

În vremea când se derula un contract de cercetare științifică încheiat între ASE și CIPA Rm. Vâlcea, am participat la o Conferință Internațională pe probleme de produse clorosodice, unde am prezentat o lucrare despre optimizarea producției de policlorură de vinil, folosind un model euristic. Cu acel prilej l-am cunoscut pe profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL, cu care am discutat despre modelul prezentat, model care i s-a părut interesant.

Când am revenit în București, am povestit conducătorului meu de doctorat, profesorul Ludovic TOVISSI despre discuția cu profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL. Conducătorul meu de doctorat a zis:

- Este de luat în considerare, pentru viitor.

Am înțeles că în cazul în care va fi problema susținerii tezei de doctorat în ședință publică, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL este unul dintre membrii comisiei.

Când conducătorul meu de doctorat m-a chemat și a spus că forma tezei pe care i-am prezentat-o merită să fie susținută în ședință publică, mi-am adus aminte numele profesorului Eugeniu NICULESCU MIZIL și acesta a devenit membru al comisiei. M-a impresionat faptul că profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL care era un om foarte ocupat, a acceptat să fie în comisie și mai mult, a fost cel care mi-a spus la telefon că a citit teza mea, că i-a plăcut și că referatul său va fi favorabil acordării titlului științific de doctor. Era în preajma sărbătorilor de iarnă ale anului 1977. Am avut senzația că plutesc de fericire, că un om de valoarea sa a avut timp să citească teza mea de doctorat de 253 de pagini. 

Am citi și eu referatul elaborat de profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL și am fost foarte entuziasmat. Și la susținerea tezei, după ce a dat citire referatului, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL a spus câteva cuvinte despre teză și despre mine, care m-au făcut să mă simt că nu am muncit degeaba cei 6 ani ai stagiului doctoral, căci au fost anii cei mai grei din viața mea, căci aveam senzația că nu se mai termină.

(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Virgil SORA

Despre profesorul Virgil SORA aș scrie foarte multe, căci mi-a fost decan pe când eram asistent universitar, o perioadă îndelungată de timp.

Voi scrie doar despre un moment din viața mea. Venise sorocul să susțin teza de doctorat și am mers la decan, la profesorul Virgil SORA să-i adresez rugămintea să accepte să fie președintele de comisie de la susținerea în ședință publică a tezei și mai mult, să fie prezent și să conducă lucrările, nu să-și trimită un prodecan care să-l reprezinte cum se mai obișnuia și cum se mai obișnuiește și azi. profesorul Virgil SORA a acceptat, că mă cunoștea din vremea când eram student chiar, dar mi0a zis:

- Măi, IVANUȘCA, ce i-ai făcut șefului tău, că s-a supărat foc pe tine?

- Nu i-am făcut nimic. Dar și bunicul s-a supărat!

- Și ce-a făcut bunicul tău, IVANUȘCA?

- Ce să facă, domn'profesor? A pus mâinile pe piept și a murit.

Profesorul Virgil SORA s-a uitat la mine și a zâmbit. În realitate, eu aveam o relație nu proastă, ci foarte proastă cu șeful meu de catedră și nu l-am invitat la susținerea tezei mele de doctorat și nu i-am dat rezumat să facă și el un referat. De aceea se supărase. Susținerea tezei de doctorat era momentul meu și nu doream ca un nefericit să mi-l strice prin simpla lui prezență.

(17 ianuarie 2023)

Doctoratul de pe vremea mea: teza de doctorat

Pe vremea mea, o teză de doctorat se scria în mulți ani. Eu am scris-o în patru ani, cu trudă, cu sudoare și cu dorința de a face ceva de care să nu-mi fie rușine niciodată. Atunci nu exista Internet, iar la calculator se lucra pe cartele perforate și exista un dispecerat care intermedia relația programatorului cu calculatorul, fie că era un IBM 370, fie că era un FELIX C-512.

Titlul tezei mele de doctorat a fost: Modelul economico-matematic al secției întreprinderii industriale. Am gândit teza pe următoarele capitole:

1. Secția de producție, componentă de bază a sistemului întreprindere.

2. Modele ale conducerii activității de producție în cadrul secției.

3. Conceptul de model economico-matematic al secției întreprinderii industriale.

4. Realizarea modelului economico-matematic al secției întreprinderii industriale.

5. Sistemul de algoritmi utilizat la construirea și obținerea soluțiilor modelului economico-matematic al  

    secției

6. Eficiența tehnico-economică a implementării modelului economico-matematic al secției. Concluzii.

Bibliografie

Anexe

Teza mea de doctorat a avut 222 pagini, 23 pagini de bibliografie și 34 pagini de anexe. În teză am evitat să folosesc citate. Eu am citit bibliografia, am învățat de acolo foarte multe, dar nu am preluat în așa fel încât să fie nevoie să citez, căci în mintea mea, a face o teză de doctorat a însemnat să construiesc, folosindu-mă din ceea ce am învățat, fără a prelua din cărți sau din articole părți, căci am considerat că de acolo am luat baza, de acolo m-am format, iar în demersul meu trebuia să fiu liber, nerestricționat de nimic. Nu înseamnă că am inventat eu totul. Numai că ceea ce am realizat s-a bazat pe principii, pe descoperiri care erau greu de atribuit cuiva, căci erau deja în patrimoniul ciberneticii, statisticii sau al informaticii  și eu nu făceam în teza mea nici istoria ciberneticii, nici istoria statisticii și nici istoria informaticii, pentru a merge cu adevărat la izvoare. Nu am considerat util să mă citez pe mine, căci acolo unde aveam câte ceva,scris înainte, în teză am făcut modificări destul de importante și nu se justifica.

(23 decembrie 2022)

Doctoratul de pe vremea mea: admis la doctorat

Am scris despre colocviul de admitere la doctorat.  În data de 3 aprilie 1972 s-a emis comunicarea din partea decanului Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică prin care eram anunțat că:
- am fost admis la doctorat,
- profesorul Ludovic TOVISSI este conducătorul meu științific,
- în termen de două luni trebuie să fac planul de pregătire,
- este necesar să fac și o structură a tezei de doctorat,
- stagiul meu doctoral de 4 ani începe cu data de 15 martie 1972.

Vestea am primit-o cu mare bucurie. Din acea clipă deveneam doctorand. Această calitate nu mi-a plăcut deloc, pentru că doctorandul nu este nici cal, nici măgar, este ceva neisprăvit, pentru că mulți după ce susțin examenele și referatele, se complac cu statutul de doctorand, nu lucrează la teză și ajung să fie exmatriculați. Când am primit acea comunicare semnată de decan am simțit că deasupra capului meu s-a ridicat o sabie de care voi scăpa doar în clipa în care voi susține teza de doctorat și după ce voi avea confirmarea titlului de doctor de la minister.

Eu am avut din anul întâi de facultate obsesia lucrurilor neterminate, căci am avut un coleg care începuse cinci facultăți bune, fără a termina vreuna. De atunci, până nu finalizam ceea ce am început, consideram că în orice moment există riscul de a nu finaliza. Această obsesie m-a urmărit toată viața. Și până copiii mei au terminat facultatea, tot obsesia aceasta am avut-o.

Am avut mai multe discuții cu profesorul Ludovic TOVISSI, conducătorul meu științific și destul de repede am stabilit și planul de pregătire individuală și planul tezei de doctorat. Eu citisem multe teze de doctorat de la universitățile din Franța și din USA care erau la biblioteca de la etajul al VII-lea de la Centrul de calcul al ASE și analizasem structurile acelor teze, iar eu am zis să învăț de la cei mai buni, de aceea nu m-am dus la tezele de doctorat elaborate la noi.


(15 decembrie 2022)

Doctoratul de pe vremea mea: susținerea tezei de doctorat

Regulile erau foarte clare. După ce se obțineau toate avizele și era fixată ziua susținerii tezei de doctorat pe un afiș tipărit se completau datele legate de numele doctorandului, titlul tezei, ziua, luna, anul, ora  și locul unde avea să se susțină teza de doctorat. Am un astfel de afiș, dar știu că era pus în locuri vizibile din ASE și oricine și-ar fi dorit, ar fi fost bine venit să asiste la susținere și chiar să comenteze și să-mi pună întrebări. Aveam un pic de teamă, căci nimeni nu este perfect pe lumea aceasta și eu mă știu cu oarecare deficiențe la viteza de reacție în fața situațiilor neprevăzute.

Data susținerii tezei a fost 3 februarie 1978, într-o vinerea, la ora 17,00 în Sala de Consiliu a ASE. Spre bucuria mea, primele condiții ca să aibă loc susținerea tezei de doctorat, a fost îndeplinite și anume membrii comisiei au venit cu toții, proiectorul funcționa, aveam curent electric, venise stenografa. La ora 17,00 președintele de ședință, profesorul Virgil SORA a declarat deschise lucrările susținerii publice a tezei. Mi s-a dat cuvântul. Eu făcusem repetiții acasă și am vorbit cam 30 - 40 de minute. Soția mea, mi-a zis că am vorbit bine, dar era cam tare. Eu zic că respectasem indicațiile conducătorului meu științific.

A fost invitat conducătorul de doctorat, profesorul doctor Ludovic TOVISSI să citească referatul. A citit referatul și în încheiere a spus cuvinte frumoase despre colaborarea noastră pe durata celor 6 ani, cât a fost stagiul meu doctoral. A fost invitat să citească referatul său, profesorul Eugeniu NICULESCU MIZIL. După aceea, au citi referatele conferențiarul doctor Eugen ȚIGĂNESCU și doctorul inginer Badea LEONARD de la ICECHIM. Președintele a întrebat auditoriul dacă dorește careva să pună întrebări sau să discute cu mine. S-a așternut liniște, ceea ce m-a ușurat foarte mult, căci de regulă când apar întrebări sau discuții, nu este un semn bun. După ce președintele a aflat că toți membrii comisiei sunt de acord să mi se acorde titlul științific de doctor, comisia s-a retras într-o încăpere alăturată, a semnat procesul verbal. Președintele comisiei a dat citire acelui proces verbal pe care îl reproduc și eu aici.

Am fost felicitat și mi s-a dat cuvântul. Am adresat mulțumirile mele președintelui comisiei, membrilor comisiei și am adresat mulțumirile mele conducătorului științific, profesorul Ludovic TOVISSI pentru tot ceea ce a făcut pentru mine de am ajuns să finalizez stagiul doctoral.

Am mulțumit asistenței și i-am invitat pe toți cei prezenți să mergem la Carul cu Bere la cramă, să ciocnim o cupă de șampanie. M-am bucurrat că alături de mine au fost doar cei care mi-au făcut mare plăcere să asiste la susținerea tezei de doctorat și nu am avut acolo pe acei indivizi care m-ar fi făcut să vomit, doar că le-aș fi văzut mutrele nesuferite. A fost momentul meu. Știu că un coleg a avut și un magnetofon și a înregistrat susținerea pe bandă, pe care mi-a înmânat-o. Am crezut mult timp că am acea înregistrare, dar cred că s-a pierdut. Pe undeva îmi pare rău, dar cred că dacă aș reasculta prezentarea aș suferi mult.

(26 noiembrie 2022)

Teza de doctorat de pe vremea mea...

Eu am susținut teza de doctorat în anul 1978, deci au trecut de atunci 44 de ani, deci îmi pot permite să spun că este teza de pe vremea mea, nu este teza de anul trecut sau de ieri, ci de pe vremea mea, ehei...
Pe vremea mea, nu exista Internet. 

Documentarea se făcea în biblioteci, citind cărți și reviste, după ce se identifica strict materialele care aveau legătura cu conținutul tezei mele de doctorat. Eu am avut marea șansă de a colabora cu profesorul Ludovic TOVISS, conducătorul meu de doctorat, un om foarte bine documentar, care avea o bibliotecă de specialitate proprie cu cărți și reviste la zi și care mi-a împrumutat unele dintre cărțile și revistele sale, dar m-a și orientat spre biblioteci și spre specialiști din domeniul unde îmi desfășuram activitatea de cercetare științifică, pentru a aprofunda cât mai mult problematica din teză și pentru a verifica dacă ceea ce fac este și bine.

Pe vremea aceea copierea documentației era o mare problemă.

Funcția de scanare a documentației nu exista.

Mergeam la bibliotecă, citeam, făceam fișe bibliografice complete. Aveam pagini verso de hârtie de imprimantă de la calculatorul IBM 360 și conspectam. Aveam acasă teancuri-teancuri de pagini de imprimantă prinse cu cleme, grupate pe capitolele tezei de doctorat, cu conspecte, făcute cu grijă. Toate titlurile din bibliografie erau ale cărților și revistelor care îmi trecuseră prin mână, pentru care aveam conspecte cu atenție scrise și aveam fișe bibliografice riguros completate, căci bibliografia este cartea de vizită a unei teze de doctorat și inexactitățile din bibliografie reprezintă calamitatea care aduce prăbușirea întregului edificiu.

Pe vremea mea, nu existau computere și procesoare de text.

O pagină a tezei de doctorat se dactilografia la cel puțin doi lei pagina, iar în acele vremuri dolarul turistic era 5 lei. Să nu uităm că în zona modelării matematice trebuiau scrise formule, litere grecești, simboluri matematice, toate acestea se scriau manual cu tuș negru, ceea ce impunea un talent la a scrie așa ceva. Textul trebuia scris mai întâi de către mine, cât mai citeț pe foi A4, pentru ca la dactilografiere să nu se producă erori majore. Colaționarea se făcea cu alb de zinc tempera, acoperind ceea ce era greșit, iar cu tocul cu penița înmuiată în tuș negru se făceau corecturile, iar pagina cu astfel de corecturi nu arăta deloc bine. Eu mi-am luat mașină de scris și dacă greșeam, colaționarea o făceam pe loc, dar trebuia să aștept să se usuce vopseaua de alb de zinc tempera cu apă. Numai după aceea reveneam și tastam literele corecte. Și așa, pagina, tot nu arăta foarte bine.

Pe vremea mea, grafica computerizată nici măcar vis nu era.

Dacă aveam de făcut grafice și scheme, acestea erau desenate manual ru rigla și cu stiloul cu tuș negru. Era o muncă migăloasă și de regulă se apela la persoane care dețineau arta desenului tehnic, pentru că altfel s-ar fi văzut că este vorba de o improvizație și așa ceva nu era de acceptat la o teză de doctorat.

Cea mai dură problemă era cea a numărului de exemplare din teza de doctorat.

Trebuia un exemplar din teză pentru biblioteca ASE.

Trebuia câte un exemplar din teză pentru cei 5 membrii ai comisiei de doctorat.

Trebuiau trei exemplare din teză care să meargă la minister.

Doream să am și eu un exemplar.

Șansa mea imensă a fost că am cunoscut pe cineva care lucra la un copiator și care printr-o muncă titanică mi-a dat 5 exemplare ale tezei copiate doar pe o față și 4 exemplare copiate față-verso, așa cum se cerea la minister.

La un moment dat, am crezut că munca de obținere a celor 9 exemplare ale tezei legate a fost mai grea decât scrierea tezei în sine. Norocul meu a fost să întâlnesc profesioniști adevărați care m-au ajutat să aduc totul la forma pe care mi-o dorisem. Ori de câte ori am mers în tinerețea mea la Mănăstirea Curtea de Argeș,  m-am rugat pentru sănătatea acelor oameni, iar acum mă rog să-i aibă Dumnezeu în paza Lui pe acei oameni care nu mai sunt printre noi sau să le dea Dumnezeu tot binele din lume dacă sunt în viață, pentru binele pe care mi l-au făcut de am reușit să susțin teza și să obțin și titlul de doctor în științe, confirmat de minister.




(23 noiembrie 2022)