Standardizarea și digitalizarea

Mulți cred că a introduce elemente de standardizare în procesul de digitalizare se produce limitarea originalității portalurilor și se exercită limitări în domeniul creativității, ceea ce nu este adevărat. Când se vorbește despre standardizare se definesc o serie de principii, de reguli, de cuvinte de vocabular și de poziționare a butoanelor, dar și a simbolurilor, pentru a reduce timpii de căutare la nivel de utilizator.
Dacă se standardizează portalurile campusurilor virtuale, cei ce participă la acest proces, trebuie să cadă de acord asupra unor aspecte legate de:
- denumirile butoanelor,
- pozițiile butoanelor,
- numărul maxim de clickuri,
- modul de selecție al limbii,
- structurile arborescente,
- revenirile la nivelul precedent.
Fiecare portal are conținutul său digital, pentru că fiecare universitate are numărul ei de facultăți, amplasarea clădirilor, tipologiile de proiecte, dar cetățeanul trebuie să găsească la toate portalurile butoane ce corespund:
- istoricului,
- conducerea,
- carta universității,
- facultățile,
- departamentele,
- studenții,
- profesorii,
- contact.
Este clar că la contact trebuie să fie dată o adresă, niște numere de telefon, o hartă, o adresă de e-mail, dar și alte elemente care să-i ușureze cetățeanului informarea. 
Tot așa trebuie procedat și în cazul portalurilor de la școli, licee, inspectorate. În niciun caz nu trebuie ca la entități de același tip să existe variații de structuri ale grafurilor asociate, ceea ce ar face extrem de dificilă căutarea de la o entitate la alta pentru a găsi informații de aceeași natură.
În procesul de digitalizare nu este vorba de a fi original, ci de a crea structuri respectându-l pe cetățean, astfel încât acesta să minimizeze timpii de căutare și de regăsire a informațiilor necesare. Creatorii de conținut digital original sunt în altă parte, nu în cazul entităților cu același obiect de activitate. Acolo este vorba doar de a adapta conținutul la particularitățile fiecărei entități. La fiecare departament se va scrie ceva despre istoric, despre membri departamentului și la fiecare membru se va pune alături un link spre un CV. Trebuie ca standardizarea să ducă la același mod de trecere de la un nivel K la un nivel K+1 al arborescenței și similar, revenirea de la nivelul K+1 la nivelul K să se facă la toate postalurile acelorași entități în același fel.
Dacă aveți curiozitatea bolnăvicioasă să accesați campusurile virtuale ale oricare două universități din spațiul mioritic, de atâta originalitate care s-a năpustit pe proiectanții acestor portaluri, veți constata lipsa standardizării și veți pierde o groază de timp dacă vreți să găsiți ceva comun la ele.
Știați că există și un indicator al standardizării portalurilor?

(15 februarie 2025)

Nu pui proștii să facă digitalizare

Digitalizarea este altceva. Digitalizarea nu este procesul prin care ceea ce se făcea fără computer se preia mecanic și se reproduce folosind computerul. Acum că s-au dat facilități pentru cei ce lucrează în domeniul informaticii, toată lumea vrea să lucreze în acest domeniu, chit că nu știu meserie și nici nu au calitățile intelectuale de a exersa în domeniul informaticii. Se știe că informatică se face la:
- facultățile de matematică - informatică,
- facultățile de calculatoare,
- facultățile de informatică economică,
- și atât.
Cine finalizează studiile la una dintre facultățile enumerate de mine mai sus trebuie să fie o persoană dotată cu multe calități, căci acolo se susțin examene deosebit de grele, care nu sunt de nasul oricui. Proșii care se dau informaticieni, sunt indivizi cărora nu le-a plăcut cartea, dar care au o părere prea bună despre ei, ca orice prost și care cred că auzind în stația de tramvai vorbindu-se despre niște concepte de ultimă oră din domeniul informaticii, ei chiar cred că stăpânesc tehnologiile domeniului respectiv și au la degetul lor cel mic cunoștințele de a dezvolta aplicații informatice extrem de moderne. În realitate, proștii oferă soluții:
- proaste,
- incomplete,
- primitive,
- întortocheate,
- absurde.

Dacă accesăm o aplicație oarecare, ar trebui să ne descurcăm din prima în ea și dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că a fost proiectată și realizată de un informatician meseriaș. Dacă aplicația nu ne dă posibilitatea să ne rezolvăm problema din prima sau, cel mult din a doua încercare, a fost proiectată, realizată și implementată de niște ageamii. Există o caracteristică numită continuitate și informaticienii adevărați țin seama de ea, iar noi care am mai folosit aplicații informatice similare, vom ști să ne descurcă, căci această continuitate înseamnă că lucrurile similare au soluții similare și vom folosi cunoștințele acumulate de la alte aplicații să accesăm resursele noii aplicații, fără nicio dificultate. Continuitatea înseamnă să existe aceleași cuvinte pentru aceleași funcții și funcțiile să aibă butoane poziționate la fel, așa cum sunt la aplicațiile deja existente.

(17 iulie 20240

Digitalizarea și standardizarea

Digitalizarea nu se face de dragul digitalizării, ci se face pentru cetățean, nu pentru funcționarii de la stat sau pentru managerii din privat, ci așa cum am spus, pentru cetățean, adică pentru mine, pentru tine, pentru el, pentru ea, pentru noi toți, într-un cuvânt. De aceea, este important ca decidenții în ale digitalizării să se gândească în principal la cetățean, ca digitalizarea să facă viața ușoară cetățeanului, nu s-o complice, așa cum se întâmplă acum.
Primul pas în atingerea acestui obiectiv este standardizarea, adică să se găsească soluții favorabile cetățeanului și toată lumea să le aplice. Să fiu mai explicit. Vedem că supermarketurile au pus aparate de preluat sarcina casierilor și cetățeanul  face singur ceea ce casierul trebuia să facă. Lăcomia supermarketurilor s-a văzut din faptul că nu au făcut diferența între cei care merg la casier și plătesc prețul de la etichetă al produsului și cei care făcdeau singuri la aparat gestionarea cumpărăturilor, care trebuiau să aibă un 3 lei reducere și sunt sigur că lumea ar fi mers la acele aparate. În plus, dacă standardizarea ar fi funcționat, toate aparatele de la toate super-marketurile ar fi trebuit să aibă aceeași interfață, care interfață ar fi trebuit să fie cea mai prietenoasă.
Standardizarea ar trebui să meargă mai departe, adică fiecare portal din aceeași clasă să aibă aceeași structură, doar conținutul digital specific să fie cel care diferă. Să fiu mai explicit, toate liceele ar trebui să aibe aceeași structură de portal și accesul al același tip de informații să se facă în același mod. Toate campusurile universitare ar trebui să aibe aceeași structură, iar căutarea unei informații să se facă la toate în același fel, de regulă, cât mai simplu.
Standardizarea trebuie să opereze și la portalurile ministerelor.Trebuie să se definească reguli clare privind actualizarea în mediul online, pentru a nu ne găsi în situații catastrofale, așa cum se întâmplă acum, când schimbarea s-a făcut azi și nici peste o săptămână nu este reflectată în conținutul digital al portalului.

Standardizarea trebuie să se facă și la definirea de conturi și la simbolurile utilizate și la cuvintele cheie și la modul de deconectare, ca omul care vrea să lucreze în mediul online, dacă a învățat o regulă s-o folosească pe aceea mereu și să nu umble ca musca fără cap de la o aplicație la alta. Să nu uite nimeni că băncile virtuale, care lucrează cu bani, au deja soluția securizată, deci care se preia fără probleme, fără artificii stupide de pe maulul Dâmbpviței, impuse de unii care habar nu au despre securitatea informatică.

(05 august 2023)

Un lucru îngrozitor de simplu:standardizarea

Când cumpărăm ceva și primim bonul de la casă, avem surpriza să vedem că de la un magazin la altul structura elementelor tipărite este alta, deși în mod normal, informațiile ar trebui să fie aceleași, adică:
- elemente de identificare ale vânzătorului,
- data curentă,
- produsele,
- cantitatea, prețul și valoarea totală,
- valoarea TVA
- mod de plată, cod card.
Mai apar și alte elemente. digitalizarea presupune:
- ordine,
- disciplină,
- muncă,
- corectitudine,
- transparență,
- proceduri.

Acum se bate monedă pe digitalizare și așa cum suntem obișnuiți:

- se vorbește multe,

- se fac angajări,

- nu se face mai nimic,

- nu lucrează profesioniștii acolo,

- se tot refac planuri,

- apar documentații, studii, fără fapte concrete.

Acum, rapid, aș vrea să văd:

- facturi standardizate,

- bonuri de casă standardizate,

- proceduri universale.

Toate se fac fără bătaie de cap căci e vorba de programare, de mici modificări în structuri de documente, care rearanjează aceleași informații, ca toate facturile să fie can la fel, adică, dacă vreau să găsesc numărul și codul facturii, la toate facturile să fie doar într-un singur loc. Și data emiterii și data scadenței, trebuie să fie la toate facturile la fel. Dacă apar particularități de la emitent la emitent, acele particularități se vor reflecta undeva în document, care nu afectează grav standardizarea, înnebunindu-l de cap pe cel ce citește documentul.

Acum la început e mai greu dar dacă se dă termen strâns și se bagă banul, cu siguranță, standardizarea își va vedea efectele. dacă nu se lucrează etapizat, peste 20 de ani vom vorbi tot despre standardizare, despre eficientizare și vom fi exact cum am fost la început, deși s-au cheltuira 20 miliarde de euro pe nimic, adică pe salarii babane pentru incompetenți, amante, fiii și fiicele unor pile și tot așa, care și-au găsit loc călduț în ale digitalizării, ca strategie pe hârtie, fără fapte concrete ca în romanele lui ILF și PETROV.

(02 mai 2022)