Showing posts with label nefericirea. Show all posts
Showing posts with label nefericirea. Show all posts

Monday, August 28, 2017

Alimentarea nefericirii

La sala de la Piața Vitan unde mergeam să mai trag de fiare l-am întâlnit pe un tânăr destul de rotofei, care se zbuciuma el acolo în felul lui asemeni unui lup singuratic să facă și el ceva. Văzându-l că greșește mult și mai ales că riscă să se accidenteze, am intrat în vorbă cu el. I-am explicat că este rezonabil să pornească de la simplu, la complex, de la greutăți mici la greutăți mai mari, să nu riște să se accidenteze și mai ales să intre pe Internet să se documenteze, dacă nu are antrenor personal.
Din vorbă-n vorbă am început să ne cunoaștem și chiar ne spuneam bancuri, fără a avea pauze lungi între exercițiile noastre care defineau antrenamente cam de câte două ore, fără a forța prea mult ca efort, dar nici cu pauze, ci cu exerciții care creșteau gradual în complexitate și număr de repetări.
Am observat la acel tânăr tendința de a-și defini multe obiective de realizat simultan, dar și foarte dificile, motivând totul pe capacitatea sa de implicare și pe eficiența cu care muncește. Eu de fiecare dată i-am zis că mi-am definit puține obiective și mai ales, care se realizează unele după altele în secvență, fără suprapuneri. I-am mai zis că obiectivele mele sunt omenești, nesupranaturale și că în momentul în care le realizez sunt fericit, mă bucur și am energia de a trece la următorul obiectiv și tot așa. Tânărul acela mi-a zis vreo câteva obiective care chiar se suprapuneau și pe care eu nici în visele mele cele mai colorate n-aș fi fost în stare să le duc la bun sfârșit. Mi-am recunoscut neputința în fața lui și am venit cu multe argumente din care rezulta că fericirea este ca o casă, se construiește cărămidă cu cărămidă, cum și nefericirea, tot așa se clădește tot cărămidă cu cărămidă, dar efectele ei sunt foarte parșive. Atunci el mi-a zis că mănâncă destul de mult și dezordonat, mai ales din cauză că muncește mult, se enervează din orice și că de fiecare dată când își evaluează ceea ce a făcut peste zi îl apucă o nemulțumire imensă care se amplifică prin faptul că-și dă seama că multe lucruri s-ar fi făcut cu mult mai bine altfel. Când sala aceea s-a desființat brutal într-o vară, managerul fugind cu banii, eu am plecat la o altă sală, iar pe tânăr nu l-am mai văzut. Când mai zilele trecute eram prin Mall București Vitan cineva m-a salutat. Nu l-am recunoscut. Tânărul din fața mea, zvelt, îmbrăcat sport mi-a reamintit de discuțiile noastre despre simultaneitatea obiectivelor. Avusese temă de cercetare pe această latură și cred că s-a convins că este bine pentru el să-și clădească fericirea încet-încet și temeinic. Sunt sigur că a continuat să meargă la sală și sunt și mai sigur că fericit fiind, nu avea motive de enervare, cu atât mai mult nu mai avea motive să mănânce mult, anapoda și fără rost.


(28 august 2017)

Thursday, March 3, 2016

Construirea nefericirii la bărbaţi

Bărbaţii ca a cincea stare de existenţă a materiei după stările solidă, lichidă, gazoasă, plasmă. După o  criteriul de clasificare al stării de difuzare există:
- bărbaţi fericiţi;
- bărbaţi nefericiţi.
Mă voi ocupa de bărbaţii nefericiţi şi voi arăta cum se construieşte nefericirea la aceștia.
Fiecare bărbat, ca a cincea stare de existență a materiei își construiește nefericirea singur prin:
- definirea de obiective nerealiste, care dacă nu sunt atinse, sentimentul de nefericire se instalează
  vrând-nevrând;
- acceptarea de compromisuri legate de profesie dar și de viața particulară;
- iertarea celor din jur știind că aceștia vor recidiva în erori;
- faptul că ei consideră tot timpul că persoanele din jur îl persecută, îl nedreptățesc, îi urmăresc
   ostentativ toate mișcările;
- lipsa unei strategii pe termen mediu și lung;
- se lasă tot timpul în puterea celorlalți de a soluționa;
- acceptarea punerii în operă a soluțiilor propuse de alții fără a le evalua și însuși;
- achiziționarea de lucruri ieftine puțin durabile;
- acordarea unei încrederi nejustificate celor care i-au îșelat încrederea de nenumărate ori.
Nefericirea se construiește exact ca o casă. Bărbatul nefericit, o ia cu temelia, adică își definește principii de viață care îi asigura numai și numai nefericire clipă de clipă. El contină să pună cărămizi, una deasupra alteia propriei nefericiri prin ezitările și mai ales prin repetarea erorilor care au generat nefericire anterior. Zicala că un bărbat trebuie să rupă răul de la rădăcină nu este lipsită de bază practică.
Consider că un bărbat își dorește să fie nefericit, pentru că dacă nu și-ar dori așa ceva evident ar face acei pași necesari care să-l ducă spre o altă direcție, dacă nu spre fericire, măcar spre o stare de confort de un nivel acceptabil.
Un bărbat adevărat, adică cea de a cincea stare de agregare a materiei, are verbul la el. dacă nu are verbulla el, nefericirea sa este exact ceea ce-l pândește la fiecare pas.
Dacă unul are o iubită și acesta îl anunță că va fi tată, iar el tace ca mrtu-n păpușoi, înseamnă ca nu are verbul la el. Femeia aceea îl va părăsi iremediabil. El va fi un nefericit.
Dacă un bărbat dorește să facă performanță într-un sport și nu ascultă de antrenor, face antrenamente superficiale,  nu va atinge nivelul pentru calificări, nu va merge la competișie. Singur și-a construit nefericirea, prin nemuncă.
Dacă un bărbat este de media 7,50 cu eforturi de a învăța normal, ca, 6 ore pe zi, daca trece la 8 ore pe zi, va obție o medie de 8,50 cel mult 9,00. reducând durata de instruire de la 6 ore la 4 ore și stabilind ca obiectiv să onțină media 10, clar că nici media 7,50 nu va obține, media 10 nici atât, ceea ce echivalează cu instalarea unui sentiment de nefericire, complet și instens.
......... vor urma și alte exemple ..............

(3 martie 2016)