Blestemul cu ce merge rău

Ceea ce merge rău, evident se vede de la o poștă. Sunt lucruri pentru care nu există niciun dubiu că intră în categoria celor rele, nefericite sau proaste.

Merge rău faptul că nu sunt absorbite fonduri europene.

Merge rău faptul că nu sunt începute lucrările la spitalele regionale.

Merge rău faptul că nu sunt nu s-a construit un centimetru de autostradă.

Merge rău faptul că nu sunt ținute prețurile la legumele și fructele românești la niveluri decente.

Merge rău faptul că nu sunt asigurate corelațiile calitate-preț la serviciile din turismul mioritic.

Merge rău faptul că chiar în condițiile existenței DNA tot se fură mai abitir ca înainte.

Merge rău faptul că nu sunt merge trenul accelerat cu viteză mai mare decât viteza melcului.

Este un blestem care nein cauză că mediocritatea și nevolnicia sunt promovate la scară națională, deși consecințele sunt catastrofale și nimeni nu are curajul de a tăia nodul gordian. Inexistența unor criterii de performanță cât de cât obiective și corecte, determină ca indiferent de modul de selecție care operează, rezultatele să fie încărcate de un subiectivism vecin cu obscenitatea. Strategiile de organizare a competițiilor au caracter caricatural, ceea ce determină intrarea în diferite sisteme, mai ales acolo unde posturile sunt călduțe și bine plătite, a celor care au oricum alte calități, decât cele profesionale, recomandându=i gradele de rudenie sau amantlâcuri de o maxină notorietate. 

Lumea ridică din umeri și orientează judecățile de valoare spre blestemul de a fi dominați de un rău pe care nici noi nu știm de ce s-a năpustit asupra ființei noastre. Zicem că un anumit loc este blestemat din moment ce mașinile se izbesc de un zid în mijlocul drumului ( Suceava) deși acel zid este soluția tâmpită dată de un nene, mediocru în felul lui, la o anumită problemă. Spunem că liftul care s-a prăbușit cu oameni în el este blestemat, deși supraîncărcarea era interzisă. Multe mai zicem noi, deși nici locurile, nici obiectele și nici acțiunile nu sunt blestemate, ci doar sunt soluții sau acțiuni nefericite, pe care obținem sau  le traversăm, la acel nivel de înțelegere în care sunt ignorate adevăruri banale, proceduri simple și învățături din popor transmise din generație în generație.

(16 iulie 2017)

Corectarea unei lucrări ce se depune în vederea evaluării

O lucrare depusă în vederea evalării trebuie să fie astfel făcută încât nimeni să nu zică nimic despre ea, mai ales nimeni nu trebuie să găsească greșeli de colaționare, greșeli de gramatică, greșeli de structură. orice greșeală are costuri înfiorător de mari. am văzut lucrări fără:

• copert cu titlu;
• cuprins;
• introducere;
• concluzii;
• bibliografie.

Sunt autori care nu colaționează greșelile gramaticate din lucrările lor și:

• nu apar acorduri intre subiectr și predivat;
• cratima e pusă mai ales când nu trebuie;
• lipsesc litere din cuvinte;
• sunt interschimbate litere, în loc de data apare adta;
• lipsesc cuvinte sau sunt interschimbate rânduri.

Din cauza vitezei:

• sunt anunțate figuri inexistente;
• sunt date figuri nereferite;
• formulele nu au explicații;
• se zice ceva despre o formulă absentă;
• formula este incompletă;
• figura nu are nicio legatură cu  etxtul;
• numărul figurii nu se regăseste în text.

Despre plagiat nu vreau să zic nimic pentru că este deja prea mult să plagieze cineva, căci respectivul va fi descoperit și pedepsit.
Niciodată să nu creadă cineva că munca de corectare a lucrării trebuie lasată pe planul al cincilea. Autorul care trimite la evaluare o lucrare cu erori va pierde totul.

(22 mai 2016)