De la era repetitivității, la era creativității

Omenirea a trăit mii și miio de ani în era repetitivității. Cine dorea să facă 100 de scaune, repta de 100 de ori gama de operații necesară realizării fiecăruia din cele 100 de scaune. Cine dorea să facă 100 de cozonaci, făcea calculele pentru a prepara coca necesară celor 100 de cozonaci și uneori reușea să facă 105 cozonaci sau 102 cozonaci sau 99 de cozonaci. Ideea era că operațiile se făceau o singură dată pentru 100 de cozonaci și numai la final se făcea îmărțirea aluatului în cele 100 de forme sau câte ieșeau din coca preparată. Munca în uzinele unde producția era de serie mare, repetitivitatea era un lucru obișnuit, fiecare muncitor executa o operație de multe ori și productivitatea lui era dată de numărul de produse realizate în unitatea de timp, vorbindu-se de productivitatea zilnică, productivitatea lunară sau productivitatea orară.

În clipa în care s-a produs robotizarea producției, rolul omului s-a schimbat și a fost prefigurată transformarea muncii repetitive a omului în muncă de supraveghere a procesului de producție sau muncă de efectuare a corecțiilor și fasonării produselor, în ideea de a le personaliza funcție de opțiunile exprese ale clienților. Dezvoltarea aplicațiilor care încorporează elemente de inteligență artificială, schimbă din temelii rostul omului. Din ființa care era obișnuită să execute operații repetitive și să-i fie măsurată activitatea prin indicatori de productivitate, omul devine cel care trebuie să creeze, căci muncile repetitive sunt preluate de roboți. dacă roboții mai vechi erau proiectați să facă anumite operații, acum roboții înzestrați cu elemente de Inteligență Artificială sunt programați de către fiecare dintre noi, cu mare ușurință,  să facă anumite operații, iar timpul nostru va fi folosit de către noi înșine pentru a dezvolta activități cu caracter creativ. În sfârșit, omul va ajunge să facă exact ceea ce trebuie să facă, adică să creeze lucruri noi, căci mintea lui pentru așa ceva a fost dată de Dumnezeu. În sfârșit, omul s-a eliberat din momentul apariției Inteligenței Artificiale, de muncile de rutină și va fi propriul stăpân în a crea lucruri noi, în a dezvolta idei originale, care să-i facă viața mai lungă, mai frumoasă, mai lipsită de griji și mai ușoară.

În noul context, școala își va schimba menirea, în sensul că va dezvolta la elev capacitatea de a intui, de a crea, de a evalua, astfel încât performanța elevilor se va vedea nu neapărat în încadrarea în timp pentru a rezolva probleme vechi, ci în capacitatea de a defini noi probleme, de a le soluționa și de a ierarhiza valoarea acestora. oamenii se vor defini acum prin cu totul alte criterii de performanță, căci elementele creative vor avea o circulație extraordinar de rapidă și salturile calitative vor fi extrem de repede asimilate.  Ceea ce era doar un vis în anii trecuți, adum devine realitate, căci lucru cu volume foarte mari de date aduce schimbări radicale în gândirea oamenilor, iar școala care nu se va adapta noilor rosturi și va bate pasul pe loc, ca orice sistem, va dispare datorită propriei lui caducități.



(27 decembrie 2023)

Voucherele la români

PSD face ce face și-și dă cu stângul în dreptul. El că vouchere poporului, adică se face că ajută poporul, dar în realitate stimulează lenea, hoția și ineficiența.
Voucherele pentru calculatoare în valoare de 200 de euro au avut menirea să-i îmbuibe pe comercianții de computere, căci poporul celor 40.000 de beneficiari a trebuit să adauge celor 200 de euro încă mulți bani pentru a cumpăra elevilor scule de calitate. Dacă stăm și gândim, a vinde 40.000 de calculatoare nu este de colea, căci comercianții dacă reușeau să vândă 10.000 de calculatoare slabe, căci marea majoritate a populației care dorea calculatoare cumpăra și fără cei 200 de euro. Deci voucherele de calculatoare au fost baloane de oxigen pentru comercianții de echipamente de calcul.
Voucherele de CFR date pensionarilor, în momentul în care peste 60% din ele sunt nefolosite, este clar că reprezintă o formă mascată de a finanța CFR. Ar fi fost o sfârâială dacă pensionarii ar fi mers cu acele vouchere și le-ar fi convertit în bani, căci ei nu merg cu trenul. Eu nu am folosit acele vouchere și nu le voi folosi căci trenurile merg prost, au viteză redusă, au întârzieri, pute în vagoane și la WC, e mizerie și eu țin la sănătatea mea cât de cât. Deci voucherele de călătorie cu trenul nu sunt pentru pensionari, ci pentru a mai da o bulă de oxigen unei instituții de stat nerentabile, într-o formă mascată.
Voucherele de mers pe transportul în comun date pensionarilor cu număr de călătorii nelimitate, sunt exact ca voucherele de CFR, tot o formă de a finanța întreprinderea de transport în comun. Ar fi mult mai bine dacă acele vouchere ar fi transformate în lei. Eu nu am nevoie de vouchere de călătorie pe STB. Dacă vreau să merg de 10 ori pe lună, plăesc 10 călătorii și nu îmbuib o întreprindere de stat să huzurească pe banii dați de stat lor, dar chipurile indirect, căci forțat îmi sunt dați mie acești bani și eu nu am libertatea să fac ce vreau cu ei. E un fel de dragoste cu de-a sila.
Voucherele de vacanță nu sunt pentru popor, ci pentru HORECA. În loc să se dezvolte HORECA, în loc să ofere servicii de calitate, HORECA a crescut prețurile și punct. În realitate, aceste vouchere sunt pentru alții, adică nu pentru a stimula turismul real, ci a umole buzunarele unor șmecheri cu banii de la stat. Este exact ceea ce se întâmplă cu calculatoarele, cu CFR și cu transportul în comun, adică statul finanțează sectorul privat indirect, fără a-l condiționa în vreun fel, fără a fi o formă de stimulare a calității serviciilor pe care HORECA le oferă.
Voucherele de spectacole pe care ministrul ROMAȘCANU sunt forme clare nu de stimulare a culturii reale, ci o formă de a stimula lenea, ineficiența și prostul gust. Dacă artiștii ar fi talentați, ar face spectacole de înaltă calitate, cu siguranță poporul ar merge la concerte, ar umple sălile de spectacole. În realitate, foarte mulți artiști modești nu atrag populația și nici la evenimen=te(aniversări, nunți, botezuri, înmormântări) nu sunt solicitați, drept care cineva s-a gândit să le ofere o șansă, adică să facă șușe subvenționate de primării și să mănânce și gura lor o pâine, căci unde talent nu e, nimic nu e.
În concluzie, atunci când masa produselor și serviciilor este cu mult mai mică decât masa banilor, voucherele nu folosesc poporului, nu ajută poporul, ci servesc unor interese obscure, căci nu stimulează producția, ci sunt o formă mascată de a sta pe loc, de a rămâne ineficienți, risipitori și îngălați.

(23 iulie 2022)