Se știe că Antena 3 este un post Tv cu largă audiență. Este ca în Pagini aurii. Ești acolo, deci exiști. Numai așa se explică prezența la emisiunile acestui post a lui Emanuel UNGUREANU. El are puncte de vedere interesante, uneori contra curentului partidului din care el face el parte. Este bine să existe une Nea Gică - contra într-un partid. Este exact ceea ce era Nicolae CEAUȘESCU între șefii de partide comuniste. El era ca un cățel în lesă, care se zburdălnicea doar cât i se permitea. Așa este și Emanuel UNGUREANU. Spune ce vor telespectatorii Antena 3 și arată că USR PLUS există și că acolo cineva face un fel de dizidență, timidă, dar face, de paradă, dar face.
E bine că și-a ameliorat dicția.
(30 iunie 2021)
(29 iunie 2021)
Poem
Ai ocazia să mă privești în ochi.
Ai ocazia unică să mă privești în ochi.
Ai privilegiul să mă privești în ochi.
Ce mai aștepți?
Privește-mă-n ochi!
Grăbește-te!
(de Raluca TURCAN)
(17 iunie 2021)
În ziua de 11 iunie 1948 regimul comunist a dat LEGEA nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, așa cum mai dau și regimurile democratice din când în când , mai ales după ce se vede că mediul privat eșuează lamentabil, în goana după profit.
Să nu se creadă că din 1948 până în 1989 întreprinderile industriale românești, sistemul bancar românesc, întreprinderile de transporturi românești și societățile de asigurări , de fapt una singură, au dus-o pe roze. S-au chinuit, căci sistemul comunist cu planificarea sa dusă la extrem, era închistat în dogme dintre cele mai greu de depășit, rezultând în acest fel construcții cu randamente mici, cu dinamică lentă, toate fiind generatoare de sărăcie, nicidecum de bogăție.
A venit Revoluția din 22 Decembrie 1989 și toată lumea a crezut că energiile pozitive vor fi declanșate și va curge lapte și miere în Grădina Maicii Domnului, căci așa e numită România în textele celor cu credință în Dumnezeu.
În realitate, aici s-a dezvoltat un capitalism sălbatic, capitalism ce s-a accentuat traversând etapa de capitalism de cumetrie, iar acum se află în stadiul de capitalism de partid, pus în slujba puterii, fără vreo șansă de a fi orientat pe crearea de plusvaloare, ci de rostogolire a banilor și de redistribuire subterană a acestora în favoarea unei clase politice neparticipantă la procesul de reproducție lărgită, ci doar la împărțirea profitului obținut artificial înainte de derularea procesului de producție, deci de creare a acestuia.
11 iunie 1948 este un moment trist de aducere a minte, căci acum 78 de ani s-a aplicat proverbul plecarea stăpânilor, bucuria nebunilor. Capitaliștii creatori de plusvaloare au fost izgoniți, locul lor fiind ocupat de burghezia roșie, mai a dracului decât cei de dinainte, căci erau la început lacomi, proști, needucați, grobieni, impulsivi, dogmatici și violenți. Ei știau una și bună, că partidul i-a pus acolo să facă din întreprinderea capitalistă a unui singur proprietar, o întreprindere socialistă unde toți muncitorii erau proprietari și lucrau doar pentru ei, pentru binele lor și al familiilor lor. Așa scria în lozinci, dar în realitate, muncitorul tot exploatat era, numai că exploatatorul era o imagine colectivă, un noi care nu se vedea, dar care era mai dur și mai acaparator decât patronul de odinioară.
Cine crede că acum, în democrație s-a schimbat ceva, face o mare eroare. Faptul că nenumărați salariați sun plătiți la salariul minim pe economie, spune totul. Faptul că multinaționalele exportă profitul și aici rămâne mult prea puțin, anunță că nu este departe un alt moment asemănător celui din 11 iunie 1948, căci ceea ce s-a întâmplat în 1907 și liberalii au înăbușit la sate, nu s-a produs de bine, ci de extrem de rău, de foame și de sărăcie. Fără a privi capitalismul din Ungaria, Polonia, Bulgaria, Cehia, Germania, Slovacia, Slovenia, Croația, diriguitorii de la București merg de capul lor, într-o originalitate distructivă cu finalitate dezastruoasă, fie că sunt de dreapta, fie că sunt de stânga pentru că românul s-a născut poet.
(11 iunie 2021)
Elevii au posibilitatea de a caracteriza activitatea profesorilor lor. Eu când eram elev aveam o anumită părere despre profesori. Au trecut mulți ani de atunci. Am fost și eu profesor și notele de atunci le-aș da și azi profesorilor. Așa că, orice comentariu este de prisos. dacă un profesor are 100 de elevi și primește 100 de note de la elevi și se elimină cele mai mici 10 note și cele mai mari 10 note, cele 80 de note rămase, dau o medie care reflectă poziția profesorului.
Numai că în spațul mioritic, conducerile școlilor vor avea un instrument de șantaj la adresa colegilor lor, oferit de elevi, căci niciun director nu va face ceva pozitiv cu acele caracterizări, ci le va folosi să aibă atuuri și să se folosească în scop personal de ele.
Atât timp cât nu este un proces transparent, independent și mai ales de masă, online, acele caracterizări nu vor reflecta nimic. Se va bifa o activitate, că elevii au niște drepturi și profesorii vor ave un element de presiune, iar directorii vor avea ce să folosească în scop personal.
(04 iunine 2021)
