Este AUR pe caii cei mai mari?

Partidul AUR a apărut din spuma mării în alegerile din anul 2020 și s-a crezut că va avea soarta altor construcții politice precum PUNR, UNPR, PAC, APR.

Așa cum stau lucrurile, AUR este un partid care înregistrează o evoluție ascendentă pentru că liderul său George SIMION face niște chestii care-i asigură mare vizibilitate și s-a transformat în locomotiva partidului. A făcut o nuntă ca un spectacol de pomină. Vorbește și filmează tot ceea ce face și ce spune. Este generator de evenimente, unele mai importante, altele nesemnificative, dar face el ce face și lumea și televiziunile vorbesc despre el și cu el.

Zilele acestea, un membru al partidului AUR vorbea că sondajele făcute de alte partide arată că AUR este creditat cu 32% din intențiile de vot ale populației, PSD cu 28% și PNL cu 16%. Și eu când mă uit în oglindă spun despre mine că semăn cu Alain DELON, dar există ceva diferențe, pe care eu le consider nesemnificative, deși cei care mă cunosc nu sunt deloc de acord cu mine.

Acum mulți ani l-am întrebat pe copilul unui prieten dacă a făcut o teză bună la geografie la examenul de admitere. El mi-a spus că va lua cel puțin nota 8(opt). Când s-au afișat rezultatele, nota respectivului a fost 2(doi). Se zice că în literatură există figura de stil numită hiperbolă și este dată ca exemplu strofa din poezia Pașa HASSAN:

Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Și vodă-i un munte.

Să cred că acel membru de partid AUR a hiperbolizat? Abia aștept alegerile parlamentare din 2024.

(09 mai 2023) 

PDSR 20-21 iunie 1997

Prin bunăvoința unui amic am ajuns și eu martor la făurirea de istorie dâmbovițeană. Mi s-a părut interesat să fiu martor la o pagină a frământărilor mimate de către politicienii de pe Dâmbovița, care se vor și ei democrați, evoluați, atașați, dedicați și nici eu nu mai știu cum.

Când am intrat în sala anexă de la pavilionul expozițional ROMEXPO, mi s-a părut mie ceva suspect. Era prea multă presă formată din jurnaliști și cameramani blazați, care fumau și care vociferau, fiecare pe limba lui.

Circulau printre cunoscuți zvonuri cum că Teodor MELEȘCANU ar vrea să plece din PDSR, dar că Ion ILIESCU l-ar fi convins să nu plece. Au început lucrările. Mă uitam și eu acolo și mă minunam cu decurgeau lucrările. Eu fusesem la conferințele comuniștilor înainte de 1989, dar la PDSR era și mai și. Se vedea că disciplina de partid comunistă fusese dusă o treaptă mai sus. Ion ILIESCU, ca un adevărat pdser-ist conducea lucrările, exact ca un tovarăș venit de la centru. S-a dat citire după un discurs al nu știu cui, unei liste de vorbitori. Printre ei și Yeodor MELEȘCANU. A vorbit el acolo lucruri frumoase pentru cei din PDSR dacă l-au aplaudat. Au urmat și alții la discursuri. A venit pauza. Ziariștii și cameramanii erau neliniștiți. Una li se spusese și se vede treaba că alta se întâmpla. S-au reluat discursurile. Teodor MELEȘCANU a cerut să vorbească de mai multe ori. A fost aplaudat. A mai cerut să vorbească, dând sălii senzația că vrea să monopolizeze ședința. De fapt era strategia lui, de a isca un scandal.

Întâmplarea a făcut că prin luarea de cuvânt repetată a iritat lumea și o voce din sală i s-a adresat cam nepoliticos că e timpul să lase și altora locul la microfon. Atunci MELEȘCANU s-a lamentat zicând că i se pune pumnul în gură, că în PDSR nu e democrație și bla, bla, bla. A anunțat că pleacă din PDSR. Imediat ziariștii și cameramanii s-au năpustit asupra lui MELEȘCANU care a ieșit pe hol. A dat interviuri și așa s-au creat premisele să apară APR - Alianța pentru România. S-a văzut ce a însemnat de fapt acest partid. Cine a avut curiozitatea de a urmări evoluția stranie a lui Teodor MELEȘCANU, a văzut că personajul este un politician minor, lipsit de doctrină, care doar face jocuri cu poziționări vremelnice și care aplică zicerea de doi bani, că în politică să nu spui niciodată, niciodată. Eu am avut un student care mi-a zis o dată: domn' profesor, eu unde scuip, nu ling. Se pare că MELEȘCANU nu e de aceeași părere și omul despre care credeam că diplomat fiind, este dominat de principii, m-a dezamăgit. Norocul meu era că priveam detașat de pe margine, scena care era de un grotesc remarcabil. Am considerat ziua aceea când am mers cu prietenul meu la acea conferință ca o mare pierdere de timp, iar politica post-decembristă, ca pe un spectacol stupid, aiuritor, mediocru, nesemnificativ, care nu duce  decât spre haznaua istoriei.

(29 ianuarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Adrian George SCUTARU

Adrian George SCUTARU este acum un bărbat de 49 de ani.
Adrian George SCUTARU a fost ales deputat pe listele PNL în legislaturile 2004-2008, 2008-2012, 2012-2016.
Adrian George SCUTARU a absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie promoția 1998.

Adrian George SCUTARU are un master în istorie, promoția 2001.
Adrian George SCUTARUa absolvit Colegiul Naţional de Apărare, promoția 2006.

Adrian George SCUTARU are în CV-ul lui tot felul de cursuri pe colo și pe colo.

Adrian George SCUTARU a lucrat în presă și televiziune.

Adrian George SCUTARU între 1998 -2001 a cochetat cu APR, apoi a migrat spre PNL.

Adrian George SCUTARU m-a dezamăgit că în mandatul al III-lea a avut 40 de inițiative legislative, dar niciuna nu a fost cu cuvântul cheie istorie, ca să zic și eu că vorbea specialistul din el.

Adrian George SCUTARU m-a dezamăgit că în mandatul al II-lea, a avut 34 de inițiative legislative, dar niciuna nu a fost cu cuvântul cheie istorie, ca să zic și eu că vorbea specialistul din el.

Adrian George SCUTARU m-a dezamăgit că în primul mandatul , a avut 33 de inițiative legislative, dar niciuna nu a fost cu cuvântul cheie istorie, ca să zic și eu că vorbea specialistul din el.

(31 octombrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Marian ENACHE

Marian ENACHE este un bărbat de 68 de ani.
Marian ENACHE a terminat facultatea de Drept, promoția 1977.
Marian ENACHE are un doctorat în drept obținut la 44 de ani, cam târzior.
Marian ENACHE a fost parlamentar în perioadele 1990 - 1992, 1996 - 2000, 2012 - 2016.
Marian ENACHE a fost ambasador în Republica Moldova în intervalul 1993 - 1996.
Marian ENACHE este judecător la CCR pentru 9 ani, începând cu 2016.
Lui Marian ENACHE bârfitorii îi pun în cârcă un dosar de rețea de colaborator al securității și chiar îi dau și numărul, 7259, fără a-l scoate, deci până la proba contrarie este doar calomnie.
Marian ENACHE m-a dezamăgit că s-a plimbat pe la mai multe partide, FSN, PDSR, APR, PC, UNPR, IND, deși în Ro mai sunt și alte partide, dar n-a avut timp să se auto-analizeze să-și dea seama că el ca persoană dorește o altă și o altă doctrină, ca tot românul dinamic, curios și imparțial. 
Marian ENACHE m-a dezamăgit că nu are puncte de vedere tranșante legate de lucrările sale Democrația parlamentară,  publicată în 2012, Modalitățile controlului parlamentar, publicată în 2014 și Procesul legislativ, publicată în anul 2015. Mie mi se pare excentric faptul că un ziar de prestigiu nu plătește vreo 10 specialiști, absolvenți de drept și cercetători redutabili în același timp, care să analizeze lucrările și să vină cu argumente științifice că cele trei cărți au preluări sofisticate din lucrările altor autori. Marian ENACHE trebuia să aibă o reacție, mai ales că în 2012 el nu mai era un puști, ci un individ de 58 de ani și o carte în plus sau în minus nu vine să definească o carieră.
Marian ENACHE m-a dezamăgit că nu a avut ambiții academice, de a deveni profesor universitar, căci  nu i-ar fi fost imposibil, mai ales că parlamentar fiind ar fi avut nenumărate uși deschise și mulți rectori, decani  și directori de departamente și l-ar fi dorit ca trofeu la iei în universități, exact așa cum se screm unii să-i preia pe cei din BNR.

Marian ENACHE m-a dezamăgit căci mișcările de la un partid la altul mi-au dat senzația că el este o păpușică manevrată cu o cheiță de un mare păpușar și el doar se supune celui care mânuiește păpușa.

(22 august 2022)

Alianța pentru Patrie - ApP

Supă Revoluția din Decembrie 1989 au apărut nenumărate partide care au avut în denumire cuvântul ALIANȚĂ. Amintesc:

Alianța pentru România  - ApR condusă de Theodor MELEȘCANU, apărută în 1997 , dar care a fuzionat cu PNL în 2002.

Alianța pentru Unitatea Românilor - AUR, a fost înființat în 19 septembrie 2019, a obținut 9,30% în alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020.

Alianța pentru Patrie - ApP, partid înființat de patru oameni obișnuiți care își propune să reunească pe toți oamenii cinstiți și patrioți din țara noastră.

Alianța Dreptate și Adevăr - DA, creată între PNL și PD care s-a manifestat în intervalul 2003 - 2007 a reușit să aducă la putere pe Traian BĂSESCU și Partidul Democrat.

Alianța USR, PLUS, a fost creată în 4 aprilie 2019 când partidele USR și PLUS și-au prezentat programul comun de acțiune pentru a participa la alegerile din 2020.

În România s-a dovedit că structurile de tip alianță au o durată determinată, deși își propun să funcționeze ca partide, numai că platformele lor pornesc din start cu acceptarea unei foarte mari diversități de idei și concepte, diversitate ce conține premisele disoluției în timp, datorată imposibilității de a realiza abordări unitare în problemele esențiale. Numai în momente conjuncturale, de regula la începutul formării alianței, se realizează acel consens necesare împingerii lucrurilor spre acțiuni de succes. În toate celelalte momente, alianțele își arată slăbiciunile date de diferențele de abordare a marilor probleme cotidiene.

(20 septembrie 2021)

Spre o nouă soluție imorală

Dacă ne aducem aminte, Traian BĂSESCU s-a dus la GRIVCO și l-a convins pe Dan VOICULESCU să se despreindă de binefăcătorul său PSD, ca puțin timp mai târziu, același Traian BĂSESCU să numească acea alianță ca fiind o soluție imorală, dar necesară schimbării traiectoriei politice a țării, ceea ce a făcut la 10 ani PDL-ul să stea bine-mersi la guvernare, iar Traian BĂSESCU să conducă exact după cum a avut proiectul său de țară, transformând statul într-un stat mafiot, după spusele sale.

Vedem acum scena aceeași, numai că nu prezidentul s-a dus la împricinatul PONTA, ci invers, împricinatul PONTA s-a dus la opoziție, să-și ofere serviciile de mare mediator. 

Nefericitul Victor Viorel PONTA, caută acum și el, după gravele erori făcute, să-și găsească drumul, afundându-se într-o combinație care-i va fi total nefavorabilă, exact cum i-a fost și predecesorului său în ale soluțiilor imorale.

Cineva îmi spunea o poveste despre un tip care era extrem de sensibil în a-și schimba șosetele. Cum se folosea de o pereche de șosete o zi, o arunca la coșul de rufe murdare, nemaifiind interesat ce se întâmplă cu ele, căci avea o servitoare care le ducea ma mașina de spălat, apoi le rostuia în sertar pentru a fi folosite cu o altă ocazie.

Numai că în politică foamea este foarte mare și refolosirea nu mai este posibilă, căci alții vin să-și ofere serviciile de șosete cu unică utilizare, ceea ce se vede cu ochiul liber, mai ales la cei care se prezintă gata de sacrificiu dacă țara le-o cere, dar în realitate doresc să intre în cărți și să fie băgați în seamă. APR, PUNR, nu sunt numai acronime, ci sunt momente de istorie, care au semănat unui zumzet de bondar pe lângă stupul albinelor harnice.

(14 iunie 2019)

Partidele artificiale

Nu doresc acum să mă apuc eu să fac teoria partidelor, nici să arăt cum iau naștere partidele care reprezintă ceva pentru mai mulți cetățeni. Vreau doar să evidențiez și situațiile în care apar partide artificiale prin:

- desprinderea unor hălci de la alte partide,

- comenzi oculte trasate unor cetățeni de a se regrupa,

- confecționarea de ideologii superficiale,

- atragerea în jurul unei persoane a celorlalți.

Viața arată că partidele artificiale nu au viabilitate. La noi a fost APR în 2007 și UNPR din 2010, fiecare avându-i protagonoiști pe Teodor MELEȘCANU și, respectiv, pe Gabriel OPREA, eu neavând o părere deloc bună despre niciunul dintre aceștia, nu neapărat datorită acestor construcții contra naturii numite partide de succes, ci mai ales în legătură cu contextul pe care fiecare dintre ei și l-a creat, neștiind ce să facă cu puterea acumulată. Partidele artificiale nu sunt viabile pentru că:

- adună persoane eterogene,

- au la bază interese imediate,

- sunt rezultatul manipulării,

- sunt lipsite de ideologie,

- nu sunt sunt motivate.

Se vede de la o poștă că partidele balama sunt create cu un scop pe termen foarte scurt și atît timp cât au suport și finanțare, există, sunt interesante și au libertate de mișcare. În clipa în care acestea chiar cred că există și vor să-și arate propria eficiență pe scena politică se întâmplă lucruri teribile, care le fac să dispară. Partidul PDDD al lui Dan DIACONESCU a fost tot o construcție artificială. Cineva s-a folosit de notorietatea și de discursul jurnalistului de reality show Dan DIACONESCU și a dirijat lucrurile exact în direcția programată. Apariția PDDD  a fost egală cu dispariția PRM și după ce obiectivul a fost îndeplinit înainte de termen, PDDD s-a dezitegrat cu grație, iar bietul Dan DIACONESCU o trage și acum de pe poziția de victimă colaterală.

(13 ianuarie 2019)

Balamaua și atât

Era un cântec al lui H. Mălineanu, cântat de mara ianolii în copilăria mea, în care era vorba de o orchestră ăn care vioara s-a răsculat și a zis că va face solo. Tot așa au procedat și alte instrumente, până s-a ales praful de orchestră. rezultă un lucru foarte simplu: fiecare instrument are rolul său. În niciun caz un contrabas nu va susține un concert solo de 3 ore cun nici o vioară, chiar dacă Stradivarius este, nu va rezista fără fluierături mai mult de două ore.

În politică s-au inventat partidele balama. Rxistă niște formațiuni puternice. Pentru a fi create majorități de conjunctură, sunt rupte felii importante din acele partide mari și puternice. Se apelează nu la oportuniști, ci la actori, introduși în spectacol pentru a asculta de comenzi.

Partidele balama au fost, sunt și vor fi cât va fi și politica, pentru că așa cum este definit partidul, el e făcut să ia puterea. Că o ia sau nu  o ia, este o altă poveste. Cu un 10 -15% niciodată nu va exista speranța de a se așeza vreodată în capul mesei la împărțirea halealei. Dar ca partid balama, orice partiduleț care trece pragul electoral vine la masa bogatului și dacă nu e așezat la loc de cinste, măcar niște firimituri prinde și el.

Este important cum se croiește un astfel de partid, încât să joace în spectacol rolul ce i se cuvine. Dacă personajul care cară tava este de mare potențial, își închipui că autorul l-a făcut să fie junele prim, lucrurile nu-i vor fi favorabile. În piesă sluga este slugă și niciodată nu are cum să devină nobilul galant, veșnic tânăr și îndrăgostot.

O analiză mai atentă trebuie acordato formațiunilor politice mai mici care au jucat un rol deosebit în istoria postdecembristă dâmbovițeană.

Partidul România Mare, partid de autor a jucat un rol împortant dar asemenei unei feștile, când s-a terminat gazul, a trecut în uitare.

Partidul Alianța pentru România - APR a avut o viață scurtă, iar traiectoria liderului ei Teodor Meleșcanu arată exact ce rol a avut acest partid.

Partidul Democrat Liberal al lui Theodor Stolojan a avut o doctrină exprimată  cu claritate mai ales în plan economic. tentativele de a redeveni premier ale șefului acestui partid mimate drăguț dar neconvingător, ca și retregerea din cursa prezidențială au arătat cu claritate care a fost rolul liderului în acea piesă cu durată determinată de 10 ani.

Partidul Unității Națiunii Române - PUNR a pornit din start cu un obiectiv greu de creat libertate de manivră, interesul național nefiind panaceul universal de pliere pe orice comandă politică de la un moment dat. Aceasta a fos și situația ăn acre acest partid nu a avut cum să se plieze pe un nou context decăt cu eforturi supranaturale.

Partidul poporului dan Diaconescu, a reușit prin populismul său aproape convingător îndreptat spre lumea deosebit de săracă să acapareze o mare parte din electorat. Faptul că fondatorul acestui partid nu a înțeles care îi este rolul absolut episodic și nu a trecut în planul specific celui care cară tava și tace în piesele lui William Shakespeare, l-a dus după gratii.

Uniunea Democrată a maghiarilor din România nu intră în acestă analiză, întrucât este cu totul și cu totul altceva pentru viața politică de la noi. Aduce echilibru și culoare.
Partidele balama au viată scurtă asemeni rolurilor de servitori, pași, armurieri, menajere, ușieri, vidanjori din piesele unor dramaturgi mai mari sau mai mici.

Rezultă cu claritate că marele scriitor care elaborează piesele ce se joacă pe scene importante, crează personaje care nu trebuie să-și iasă din rol,  să rostească replicile scrise de el  și mai ales să facă pașii pe scenă pe care regizorul i-a specificat.

 În caz contrar, textul se taie, vorba regizorului: ce se taie nu se fluieră.

Pragul electoral de -3%

Ca orice sistem de legi alcătuit pe picior, sistemul electoral de aici este construit cu nenumărate sincope. Legea partidelor a fost făcuta să nu se înființeze noi partide prin restricțiile dure impuse. Numărul extrem de ridicat de membri, numărul imposibil de județe făcea ca zeci dacă nu mii de ani de aici încolo societatea românească să rămână împietrită în niște structuri de partide mizere dacă nu stupide sau corupte, după cum se vede din faptul că numeroși dintre lideri trec, au trecut sau vor trece pe la DNA.
Așa cum era de așteptat, legea partidelor s-a modificat și acum oricine vrea își face partid, dacă vrea, dacă are un minimum de persoane care aderă la doctrina politică enunțată. Numai că nu a fost luat în calcul pragul electoral. Acum este de 5%. Este foarte greu de crezut că un partiduleț de buzunar, de apartament sau de lift va strânge cele 5% voturi să acceadâ în parlalent.
De aceea, ieri 29 februarie, o doamnă, ministru se pare s-a apucat să zică  niște texte legate de necesitatea modificării pragului electoral.
Este trist ca chiar femeia care trebuia să știe de Comisia de la Veneția aia din Italia,  nu Veneția de Sus din județul Brașov, recomandă să nu se facă modificări în an electoral și CCR a zis acest lucru cam în trei rânduri. Femeia cerea un prag electoral mai mic de 5%, iar senatorul vasile Blaga a propus un prag electoral de minus trei la sută. Bună glumă, domnule! Pentru o persoană fără calificare în procese electorale o astfel de șarjă este bine venită.
Se zice că există ONG-uri, unele hrănite de la buget că ar fi de interes național. Aceste ONG-uri ar fi trebuit să vadă dacă legile electorale sunt coerente. Dacă s-a votat legea partidelor, automat trebuia schimbat și pragul electoral. N-a fost să fie...
Cine este pe cai mari are mii de argumente să facă acel prag nu 5% și nici 10%, ci 15%. Nenorocirea este că viața te ridică, viața te coboară și atunci când 10% era confortabil, cu timpul un 3% ar fi ideal. Să nu uite nimeni cum s-a umflat APR-ul lui Meleșcanu sau PPDD care au făcut prea repede fîsss...
(1 martie 2016)