1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Sebastian VLĂDESCU

Nu m-a dezamăgit Sebastian VLĂDESCU când de pe poziția de nășic a fugit cu mireasa unui tânăr și fraier politician.
Nu m-a dezamăgit Sebastian VLĂDESCU când a fost ministru de finanțe că nu a făcut nimic memorabil.
Nu m-a dezamăgit Sebastian VLĂDESCU nici prin luările lui de cuvânt pe la televiziuni, deși vorbea de sus cu jurnaliștii.
M-a dezamăgit Sebastian VLĂDESCU în clipa când justiția i-a spus să plătească o răscumpărare a libertății cu 1.000.000 de euro și el a venit cu lingouri de aur care totalizau suma respectivă.
Eu nu am nimic cu nimeni. Să zicem că Sebastian VLĂDESCU este un om de afaceri de succes. Un finanțist autentic are conturi. Știe ce este capitalul și știe cum să-și înmulțească banul. Ori, Sebastian VLĂDESCU prin lingourile lui cele de aur, a dovedit că e ca o babă săracă, fără educație, care pune banii la ciorap și ca să fie sigură, ori de câte ori are ocazia, cumpără o bijuterie de aur, să fie sigură că în mintea ei aurul nu se devalorizează, nu cere de mâncare și dacă este ascuns bine, este de folosit la vremuri de restriște.
Îmi aduc aminte că la un moment dat, un nepot al lui Sebastian VLĂDESCU era recomandat de acesta să preia un contract despre niște semnături electronice. S-a discutat cu nepotul și când a văzut că și nepotul trebuie să participe la licitație, Sebastian VLĂDESCU a bătut în retragere, ceea ce arata că încercase și el marea cu degetul și cadă a văzut că apa e rece nu și-a băgat și piciorușele în apă.

La Sebastian VLĂDESCU a funcționat proverbul spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești. Pe vremea cât a fost ministru la finanțe, președinte era Traian BĂSESCU, iar el a fost ministru în guvernele TĂRICEANU și BOC. E suficient, nu mai trebuie nicio explicație la ceea ce s-a întâmplat cu finanțele țării cu un astfel de ministru și cu astfel de șefi ai lui.

(01 iulie 2022)

Două momente

Primul moment.

Vineri 23 august 2011 prezidentul de atunci Traia Băsescu a mers la Sibiu,a adus o coroană de garoafe roșii și a păstrat un moment de reculegere la sicriul lui Florin Cioabă fostul rege al romilor de pretutundeni. Prezidentul de atunci a zis: Daca e nevoie de ceva....Dumnezau sa-l odihneasca!

Al doilea moment.

Miercuri 13 decembrie 2017 prezidentul Klaus Iohannis a depus o coroană de flori albe, a păstrat un moment de reculegere la sicriul regelui Mihai I și a semnat în cartea de condoleanțe. El a fost condus pe intrarea regilor către locul unde a păstrat momentul de reculegere. Prezidentul Iohannis a fost , distins, sobru, tăcut și solemn.

Concluzie.

Sunt două momente cu semnificații total diferite, care arată concepțiile despre lume și viață total diferite ale celor doi, valorile morale total diferite, diferențele de educație ale celor doi și mai ales opțiunile față de istoria neamului românesc și față de prețuirea trecutului acestui popor greu încercat. sunt două momente care au menirea să caracterizeze doi președinți, să-i pună exact acolo unde le este locul, nimic altceva.

(14 decembrie 2017)

Frățiile oculte

Un ins ocupă pentru un timp foarte bine delimitat o funcție. Decanul ocupă funcția 4 ani, recotrul ocupă funcția 4 ani, prezidentul ocupă funcția 5 ani, deputatul ocupă funcția 4 ani, senatorul ocupă funcția 4 ani, iar premierul sau prefectul sau ministrul sau secretarul de stat ocupă funcția cât dă Dumnezeu.

Fiecare nou venit pe un fotoliu:

- are obiectivul său;

- își face echipa sa;

- trece la treabă;

- stabilește raporturi;

- face evaluări;

- crează subordonări;

- definește criterii;

- selectează șefi;

- dezvoltă frății.

Am cunoscut cazuri în care noul șef a format echipa din oameni:

- slabi;

- mediocri;

- obedienți;

- necalificați;

- depersonalizați;

- incerți;

- moi;

- șterși;

- neexperimentați;

- mocirloși;

- stângaci;

- orgolioși;

- dependenți;

- influențabili.

Roiau în jurul său armate de inși care nu făceau nimic și se încurcau unii pe alții, dar care nu acceptau ca altcineva să spună cum se rezolvă corect o problemă simplă, dar pentru care ei nu au soluție. Numai după ce primeau pumni în cap și părăseau scena își dădeau seama că locul lor nu era acolo, dar ei transformau orice eșec în experiență acumulată, echivalentă cu un succes. Acel șef care nu ține seama de criterii și de principii și pune deasupra tuturor evenimentelor prorpiile sale obiective, idei și soluții, nu va accepta niciodată părerile altora și le vor fi convenabili în echipă cei care preiau tot ce spune el ca șef și execută orbește, ca într-o complicitate tot ce li se cere. Unii realizează capcana în care au căzut și mizează pe durata finită a mandatului de 5 sau 5 sau în caz de realegere 8, respectiv, 10 ani pentru menținerea șefului. Ei știu că după expirarea mandatului este foarte dificil pentru șef de a urca mai sus, iar retragerea șefului echivalează cu eliberarea lor de toate legăturile imaginare sau nu care au existat între ei și șef, dar și între ei ca membri ai echipei create de șef. Există pe toată durata mandatului de șef, o frăție a șefului cu restul echipei și fac împreună și bune, dar se contorizează cele nesărate, adică faptele rele, care sunt pe lângă lege. La încheierea mabdatului de șef, foștii subalterni simt o eliberare suspectă, iar ei vor împrăștia tot ce trebuie legat de cât de rău a fost șeful, cât i-a oprimat și mai ales cât de multe rele a făcut acesta, ei împotrivindu-se din toți rărunchii cu ultimii stropi ai puterilor lor și așa epuizate de cât i-a supt șeful prin muncă neostoită.

Frăția ocultă este creată pentru ca șeful să-și pună în aplicare strategia sa nespusă nimănui, bazată pe răzbunări mărunte, pe câștiguri neesențiale, pe satisfacerea orgoliului lui de om complexat în raport cu cei care i-au trecut prin față fără a-l saluta sau i-au vorbit de sus sau l-au ironizat, toți trebuind să simtă lama sabiei sale necruțătoare și neiertătoare. Echipa simt totul și pentru a-i intra în grații execută orbește, pentru că mărirea fiecăruia dintre membri echipei depinde de gradul de satisfacție al șefului în raport cu îndeplinirea a ceea ce în mod secret și-a pus în gând, dar a reușit să învesminteze în straiele cele mai morale cu putință. 

Destrămarea unei frății oculte parcurge mai mulți pași dintre care enumăr:

- plecarea șefului prin terminare de mandat;

- devorarea membrilor echipei între ei;

- conservarea spiritului dominator;

- reierarhizarea pe o nouă structură;

- redimensionarea și alinierea;

- atașarea crâmpeielor la o nouă frăție.

Indiferent de nivelul la acre sunt create frățiile oculte, au o durată de viață limitată și procesul de destrămare nu este natural, ci destul de violent pentru că forța uriașă cu care echipa a fost construită, în oglindă are tot o forță uriașă de distrugere, pentru că nimeni nu crede în durata limitată a unui mandat de șef, ci se axează fiecare membru al echipei pe veșnicia funției, uitând că ocupantul ei este vremelnic, interschimbabil și mai ales destituibil într-o clipă.

(03 septembrie 2017)