Inginerul Alexandru CIȘMIGIU este cel care a făcut calculele de rezistență a clădirii numită Clădirea Teatrului Național București. În 1973 când a fost dat în folosință, România era încă o țară izolată, subjugată de școala sovietică de arhitectură, construcția fiind inițiată să zicem cu 5 ani mai devreme.
Mulți dintre noi care trecem prin fața clădirii ne punem întrebarea cum a fost rezolvată problema de rezistență a clădirii, mai ales în zona pălăriei nu era treabă ușoară, mai ales că în acele vremuri schelele nu erau cele din ziua de azi, căci nici betoanele din acele vremuri nu erau de calitatea celor de azi.
Acum privim cu interes acea construcție și ne minunăm că și în perioada 1965 - 1973 școala de rezistența construcțiilor de la ICB - Institutul de Construcții București era foarte bună, dar era ceea ce rămăsese din școala de dinainte de război.
Nu văd câtă rezistenșă a construcțiilor ar fi fost necesară la o sală de sub 3000 de locuri, când săli cu peste 1500 de locuri erau considerate deja banalități. M-ar fi impresionat Alexandru CIȘMIGIU dacă sala de spectacole a teatrului ar fi avut așa, vreo 15.000 de locuri, ceea ce nu era cazul. Am stat la balcon la o piesă la TNB și eu nu sunt un tip înalt și am stat înghesuit ca dracu. Deci, la TNB se stă corect și fără sughițuri dacă iei bilete pe intervalul acela care separă rândurile, jos la stal.
(30 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment