23 modalități de a cheltui frumos

Trebuie spus din start că indiferent de numărul banilor de care dispunem, a o cheștui oricum e una, iar a o cheltui frumos este cu totul altceva. Deci, a cheltui frumos banii înseamnă:

01. a da bani pe mâncare de bună calitate,

02. a nu împrumita cu bani niște necunoscuți,

03. a cumpăra bicicletă băiatului tău,

04. a da bani instructorului să-l învețe pe copil să înoate,

05. a dărui logodnicei un inel cu diamănțel,

07. a face concedii de vis cu persoana iubită,

08. a verifica starea de sănătate la 6 luni,

09. a avea mașina care te definește deplin,

10. a cumpăra țoale de calitate și cu bun gust,

11. a merge la sală pentru a trage de fiare să arăți cât decât,

12. a cumpăra o carte cel puțin o dată pe lună și a o citi,

13. a serba ziele importante din viața ta cu șampanie și tort,

14. a avea încălțările comode, de calitate și neponosite,

15. a merge cu persoana iubită la un resraurant mai des,

16. a oferi surprize plăcute celor dragi când trebuie,

17. a ajuta părinții când aceștia sunt în nevoie,

18. a nu arunca banii pentru a te da mare în ochii cunoscuților,

19. a ține ceva bani în buzunar pentru momente speciale,

20. a oferi un covrig de pomană unui trecător onest,

21. a merge la frizer pentru aranjeara părului și bărbii,

22. a. da bani la dentist ca zâmbetul să rămână perfect,

23. a păstra ceva bani albi pentru zile negre.

Am văzut oameni cu bani, care nu știau ce să facă cu ei. Cumpărat lucruri inutile și hidoase sau veneau acasă cu taxiul sau își angajeasără servitori care îl furau, dar îl și păcăleau. Am văzut oameni cu bani puțini care erau fericiți prin ceea ce făceau cu ei, căci se vedea de la o poștă că și-au făcut bucurii și lumină în sufletele lor.

(10 mai 2018)

Comuniștii și moda

Comuniștii în teorie acceptau noul, dar în practică se dovedea că totul este pe dos. În ceea ce privește moda, privitul spre răsărit a fost o opțiune greștită, știut fiind faptul că modas venea de la Paris, Milano, Londra sau de la New York. Marile case de mode nu erau nici la Pekin, nici la Moscova și cu atît mai puțin la București. Era pe Calea Victoriei o Casă de Mode, se făceau la APACA tot feluri de parade ale modelor, dar erau atât de închistate încât nu valorau nici doi bani, deși după revoluție, unii dintre cei care au defilat pe așa-zise podiumuri se dedeau rotunzi să pară strălucitori, măreți și sublimi. Nici acum n-aș zice că avem designeri celebri deși unii se laudă cu prezențe în marile capitale. Știu numai că unii au frecventat închisori sau sunt călcați de procurori pentru evaziune fiscală. Fptul că la noi se mimează cum s-a mimat moda dintotdeauna, nu a dus la ceva spectaculos.

În perioada comunismului s-au purtat pantalonii evazați. Cântărețul Aurelian Andreescu are filmări cu astfel de pantaloni. Știu că miliția avea ordin ca atunci când întâlnete tineri purtând panatloni evazați, să-i oprească și să le taie jos acolo la partea evazată, pentru a-i învăța minte pe nebunatici, că educația comunistă nu stă în a purta pantaloni evazați.

Tot în perioada comunistă fetele și femeile tinere purtau fuste scurte, nimite minijupe, despre care femeile mai vârstnice sau cele fără picioare frumoase aveau numai și numai ocări. Fetele se încăpățânau să poarte și societatea se îndârjea să le conteste, arătându-le cu degetul. Să nu uităm că la mineriada din 1990 multe dintre victime erau fete tinere care purtau fuste ceva mai scurte decât le-ar fi fost pe gust minerilor incitați de gospodine corpolente cu părul permanent acoperit de batice.

În perioada comunistă nu era voie să poarte barbă niciun bărbat. Cu atât mai puțin milițienii și ofițerii nu aveau voie să poarte barbă. Dacă vreun om se încumeta să-ți lase barbă din varii motive, trebuia să-și schimbe buletinul de identitate. Știu cazuri când în ședințele de partid au fost criticați colegi că-și lăsaseră perciuni și cioc, iar mediul academic, unde educația comunistă a tinerei generații este baza, nu accepta astfel de manifestări, retrograde se zicea în epocă.

Să nu uităm pletele celor de la formația Foenix sau de la formația Sincron, motive pentru care aparițiile lor la tv au fost reduse, chiar sistate.

În anii cei mai întunecați ai comunismului balerinele nu mai purtau fustulițele acelea apretate de lebede, ci fuste lungi până în pământ, pentru că Elenei Ceaușescu nu-i plăceau acele apariții pe care sunt sigur că le considera indecente, neadecvate mai ales dansurilor tematice, cu femei brigadier.

Ăn vremea când eram asistent universitar un lector, prodecan și mare politruc a intrat într-un seminar și l-a apostrofat pe un student care purta plete. Cineva dintre colegi îl pârâse. Politrucul m-a făcut de doi bani că toleram așa ceva. Numai că tânărul avea o gravă boală de piele, a arătat acest lucru și politrucul a plecat cu coada între picioare.
Carențele comunismului față de tendințele din modă erau fundamentate pe limitele de cultură ale șefilor de partide, pe neomogenitatea de gândire a ideologilor de partid și pe micimea propagandiștilor care aceau un rol deosebit de important în mașinăria infernală a partidului.

(11 septembrie 2017)

Va rezista show-ul Bravo ai stil?

Așa cum este conceput pe Dâmbovița, show-ul de televiziune Bravo ai stil! nu va rezista pentru că este:

- prea lălăit;

- cu prea multe bârfe;

- fără omogenitate la notare;

- bazat pe ifose, nu pe argumente;

- înregistrat, nu live;

- cu reguli prea aproximative;

- provincial, ci țățisme;

- cu selecție improprie;

- bazat pe concepte vagi.

Numai o redefinire cap-coadă și schimbarea juraților va aduce acest show la linia de plutire. În clipa în care vor apare argumentările coerente, se vor face analize calitative și elementele de obiectivitate vor fi dominante, cu sifguranță se va produce schimbarea. Trebuie să se vadă că în stilling este multă muncă, multă cultură și educație.

(24 iulie 2017)

Dana BUDEANU dă verdicte

N-am știut până azi de Dana BUDEANU, cea care dă verdicte legate de țăoalele unor tipi sau tipe, care în mod exagerat își zic vedete. Azi am avut ocazia să văd o cu totul altă abordare, cu mult peste aiurelile debitate de Iulia ALBU, în legătură cu erorile de vestimentație ale unor persoane lipsite de talent, imaginație, inteligență, voință, fără capacitatea de a învăța din greșelile lor, dar nici  Această Dana BUDEANU vine și spune lucrurilor pe nume arătând:

- unde s-a greșit;

- de ce s-a greșit;

- cum este bine.

Este exact ceea ce vreau eu de la cineva care face analiză. Să spună ce nu e bine, de ce nu este bine, dar să dea cel puțin soluție bună. Indivizii care în modă doar strâmbă din nas, fără argumente solide și fără soluții, merită disprețul și eu li-l acord fără să clipesc.

Am văzut azi munți de erori, oceane de prost gust și kilometri de trențe puse cu furca. Dana BUDEANU a demontat construcțiile îngrămădite, nearticulate și disproporționate, care alcătuiau ținute de-a dreptul disgrațioase ca să nu spun vulgare. Ea vorbește fără ocolișuri, direct și la obiect.

Excelent, Dana BUDEANU!

(10 aprilie 2017)

Moda la sălile de cuturism

Mergând de ani buni la sală am observat că foarte mulți dintre cei care se antrenează respectă cerințele adică:

• au prosop;
• vin cu pantofi sport speciali de sală;
• au haine dedicate antrenamentelor;
• cumpără apă plată să se hidrateze.

Sunt rare situațiile în care cei care vin la sală intră direct cu încălțările și cu hainele de stradă la antrenament sau nu au prosop. Există observ preocuparea unora dintre sportivi, fie că sunt amatori, fie că sunt profesioniști să se îmbrace cu acele haine care să le permită executarea de exerciții în mod foarte lejer și mai ales să nu fie puși în situații stânjenitoare. Sunt sportivi care au un echipament care le scot în evidență rezultatele, drept care au maieuri cu deschideri generoase dar și șorturi suficient de mulate pe picior. De obicei încălțările pe care le-am văzut sunt asortate, culorile sunt interesante. Din 30 de bărbați can 28 au șosete la pantofii sport. Am văzut și pe un tip care a venit cu șlapi dar a fost atenționat de un instructor al sălii și nu s-a mai repetat. Din observațiile făcute rezultă că cei ce frecventează sălile de forță dau dovadă de interes țn legătură cu modul în care se prezintă. Domină în foarte multe din cazuri șosetele albe, tricourile albe, iar în cazurile în care se folosesc culorile, foarte mulți au costumele asortate, ceea ce este mare lucru, fără a fi abordări ostentative. La foarte mulți dintre sportivi am văzut mănuși din acelea fără degete de culoare neagră utilizate pentru protecție atunci când lucrează cu haltere. Există tineri care au șorturi care care poartă pe dedesubt ștrampi ceea ce le asigura evitarea oricărei situații delicate fie atunci când un șort prea scurt nu acoperă tot ce trebuie,fie în situația în care aspectul picioarelor impune o intensificare a antrenamentelor sau chiae o epilare profesională. 

Acum sunt la modă tatuajele ample și pe drept cuvânt posesorii lor simt nevoia să le arate, drept pentru care poartă fie tricouri cu mâneci foarte scurte, fie maieuri foarte decoltate. În toate cazurile am văzut că este preferat albul imaculat.

La sala unde merg, atunci când este vorba de sportivi cu ștate vechi, aceștia poartă mai ales tricouri mulate care să scoată în evidență forma umerilor lați și a șoldurilor înguste dar și mișcările pe care le fac mușchii atunci când sunt încordați la toate repetările din cadrul antrenamentului cu gantere mai ales. Nu știu dacă este vorba de un trend dar atunci când apar anumite modele de șorturi sau de pantofi sport, cu siguranță se regăsesc la cei ce vin la antrenamente. Am încercat să fac și o statistică, legată de modul în care sportivii se prezintă și cam 50% din ei au costume de sală alese cu grijă, dar nu mai mult de 10% din cei care intră să se antreneze atrag atenția printr-o ținută specială, ieșită din comun, adică tricoul,m șortul, șosetele și pantofii sunt ai aceluiași brand, fiind constituite în compleuri special proiectate pentru a fi utilizate unitar. Mi-am dat seama de o astfel de abordare când am văzut că tricoul avea un desen care se continua pe șort, iar șosetele preluaseră anumite elemente ale tricoului. Pantofii sport și ei erau în ton. Este de admirat și o astfel de abordare. Și eu am căutat să realizez așa ceva cu niște piese Lacoste albe, dar totul s-a prăbușit în clipa în care frecând niște gantere care aveau niște inele protectoare de cau ciuc de culoare neagră, am reușit performanța de a trage niște linii ușor haotice pe tricou dar și pe șortul meu cel de un alb imaculat. Prefer culorile pastel drăguțe, care se asortează neostentativ dar care mă fac să mă simt confortabil.

(21 octombrie 2016)