Muzica ușoară comunistă

Comunismul a adus în muzica ușoară românească teme de care unii dintre compozitori și unii interpreți s-au jenat destul de mult, dar este bine să le reamintim acele isprăvi ca în viitor să nu se mai repete astfel de năstrușnicii.

Cântecul Magistrala albastră cu muzica de Vasile V. VASILACHE, versuri Aurel STORIN, laudă canalul Dunăre-Marea Neagră prin vocile lui Mirabela DAUER și Dan SPĂTARU. Cântecul a fost premiat la festivalul Mamaia din 1984.

Cântecul Trenul galben fără cai cu muzica de Marcel DRADOMIR, versuri de George ȚĂRNEA, laudă metroul din București, prin vocea lui Angela SIMILEA.

Cântecul Partidul, CEAUȘESCU, România cu muzica de George GRIGORIU, versuri Aurel STORI, laudă realizările lui Nicolae CEAUȘESCU, acest cântec fiind culmea cultului personalității. La vizita din China a lui CEAUȘESCU, un cor de 100.000 voci a interpretat cântecul pe un stadion, impresionându-l pe destinatar, iar în 1971 a realizat o revoluție culturală la o scară mai mică prin Tezele din aprilie.

Cântecul Suntem contemporani cu El, având muzica de Aurel GIROVEANU și versuri de Victor TULBURE este expresia reflectării deformate în conștiința unor oameni de artă a slugărniciei față de un om la care ei fac referire folosind majuscule așa cum numai față de Dumnezeu folosim.

Cântecul Cincinal în patru ani și jumătate, cu muzica  de Henri MĂLINEANU  și versuri Harry NEGRIN, lansată în  din 1971, a avut mai mulți interpreți, pe Internet apare numai Ion BOZGA, dar eu la vremea respectivă am ascultat și pe alții.

Cântecul Partid al inimilor noastre are muzica scrisă de Marius ȚEICU și versurile scrise de Dan V. DUMITRIU și este interpretat de un cor. El a mai compus muzica pentru Un cântec pentru pace, versuri de Mircea Florin ȘANDRU, Partidul sub un steag unind poporul cu versurile de Victor TULBURE.

Cântecul Macarale, unii spun că ar aparține compozitorului Costel ZAHARIA, dar peste tot apare că muzica și versurile aparțin lui Trio GRIGORIU și a fost interpretat rând pe rând de Trio GRIGORIU și de Luigi IONESCU.

Cântecul Marinică, Marinică pe muzica scrisă de Henri MĂLINEANU cu versuri scrise de Eugen MIREA, Jack FULGA, Nicușor CONSTANTINESCU, are în interpretarea lui Dorina DRĂGHICI interpreta ideală. Și Maria LĂTĂREȚU a cântat acest cântec. Cântecul ridiculizează pe Marinică, un tânăr codaș la muncă, așa cum rezultă de la gazeta de perete.

(05 noiembrie 2021)

Artistii de curte, ca slugi

Dupa venirea comunistilor la putere, lipseau:

- pictorii care sa arate ce face noua societate

- poetii care sa cante ceea ce face noua oranduire

- prozatorii care sa redea faptele care se implinesc in noile vremi

- sculptorii care sa aduca in metal omul cel nou

- actorii care sa joace chipul luminos al noului om.

Cum nu exista padure fara uscaturi, ca ciupercile dupa ploaie, si-au facut aparitia si cozile de topor.

Premiul de stat insemna o suma uriasa la acea vreme, cam 25.000 lei zic unii.

O casa mare era cam 20.000 lei.

Cu bani se cumapara orice.

Case. pamanturi. Bijuteri. Mai ales suflete si constiinte.

Scriitori respectabili au vazut de unde bate vantul si s-au reorientat.

Asa a aparut romanul Mitrea Cocor, asa s-au nascut versuri dintre cele mai bizare, care azi nu rezista niciunui criteriu estetic.

Despre celelalte arte ce sa se mai spuna.

In valea cucului piesa mai proasta de atat nu se putea, nici cei mai mari slujitori ai scenei romanesti n-au salvat-o.

Monstruozitatile au inceput sa ocupe pe post de statui, parcuri si strazi.

Nu a ramas nimic neviolat de indrazneala fara rusine a impostorilor in ale artei.

Scriitori de doi lei au inundat spatiul literar si au produs maculatura cat pentru doua mii de ani.

Nu se mai cunosc cazuri in care sa fie scosi din literatura scriitori ca aici, asa cum este scos un dinte din gura.

Valorile noi au facut sqa paleasca si umbra de constructie care se realizase intr-o literatura si asa foarte saraca.

Acolo unde la 1700 nu exista o opera ca lumea, deja se considera inflatie de valori si trebuiau cenzurati scriitori ca Eminescu, Goga, Blaga, iar Maiorescu cu arta fara fond trebuia redus la tacere.

Lucrurile au luat o turnura de-a dreptul violenta dupa 1970 cand toate pocitaniile au vazut ca este rost de supt o vaca grasa, prin adresare directa spre cel care se voia cantat, sculptat, pictat, gadilat, adulat, laudat, pupat, botezat si cate si mai cate, pe bani adevarati.

Existau unii care ceea ce visau noaptea si care spuneau ca au avut acces la ins, puneau in opera.

Doar pomeneau ca i-ar placea oarece, ca si-ar dori oarece, ca o cohorta de hamesiti se si napusteau si faceau bici din te miri ce care mai si plesnea...

La zile aniversare era mare coada.

De se publica fistece volum omagial, se bateau fratii sa se gaseasca printre filele respectivului...

Compuneau baietii poeme, cu o inspiratie nebuna, vecina cu cea mai teribila molima.

Se facea muzica de rasunau stadioanele.

Si acum mai traiesc inca acei nerusinati care au poluat vazduhul cu mizeriile lor sonore.

Mai sunt inca printre noi si gunoaiele care au mazgalit versuri pentru acele muzucarii.

Unii chiar s-au vazut ostracizati, altii marginalizati.

cand au fost dati laoparte de la bucate, bineanteles ca au luat calea haiduyciei disidente.

Cine a fost reprezentantul personal al prezidentului care i-a dus scrisoare lui Boumediene?

Cine a scris Lazar de la ...Fusca?

Cine a scris despre cel mare si cel viteaza, ca treaz se presupune ca era?

Cantecul cui a fost cantat pe stadion si la Pekin? Și cine a fost compozitorul acelui cântec? Și cine a scris versurile acelui cântec? Tăcere, nu pentru că oamenilor le e jenă de ceea ce au făcut, ci pentru că se gândesc să găsească un alt stăpân căruia să-i scrie alt cântec și mai și, că aven noi acum National Arena cu 80.000 de locuri unde coruri imense din public, amplificate cu boxe de zeci de mii de Vați să urle.

Dar lucrurile concrete sunt binevenite.

(29 ianuarie 2017)