Prezidențiabilul PSD

În PSD se face eroarea de a vorbi despre candidatul la prezidențiale acum la început de ianuarie 2018 când se știe exact că alegerile prezidentului vor fi undeva în noiembrie 2019. A lua în discuție pe un interval așa de mare o candidatură înseamnă:

- a accelera uzura morală a celui luat în discuție;

- a i se căuta tot felul de cusururi celui considerat prezidențiabil;

- tocarea mărunțică a persoanei prin abordări abrupte:

- generarea de erori involuntare din partea persoanei cu pricina;

- a concentra energii negative chiar din interior;

- costuri nejustificat de mari pe fundalul ineficienței garantate;

- crearea unei antiteze puternice pentru partea cealaltă;

- formarea unei coaliții care mizează pe votul negativ garantat.

Faptul că în PSD nu se elaborează o strategie pentru alegerile prezidențiale este destul de nasol pentru că lăsând loc șuntărilor și trădărilor așa cum s-a tot întâmplat, drumul spre prezidențiale va fi blocat ca și până acum. Trebuie spus că un prezidențiabil valabil trebuie să îndeplinească o serie de condiții minimale dintre care amintesc:

- notorietatea,

- verticalitatea,

- eficiența,

- spectaculozitatea,

- credibilitatea,

- promptitudinea,

- umorul,

- concordanța.

Despre concordanță mă voi referi mai pe larg. Votanții formează grupuri țintă corora candidatul la prezidențiale trebuie să li se adreseze. Fiecare grup țintă are așteptările sale. Strategii de campanie ai PSD trebuie urgent:

- să definească grupurile țintă ortogonale;

- să identifice așteptările fiecărui grup;

- să stabilească distanțele minime;

- să vadă posibilii prezidențiabili;

- să definească strategia de campanie;

- să accepte eliminarea ideii de vot negativ;

- să etapizeze acțiunile și responsabilitățile.

Este cunoscut faptul că PSD este partid mare și nu va accepta niciodată să nu aibă candidat propriu, deși cu alt candidat într-o coaliție ar câștiga alegerile prezidențiale. Dacă PSD face o largă coaliție în anul 2018 și reușește să primească garanții că în coaliție candidatul PSD va fi sprijinit, mai du-te vino, în legătură cu șansele de a câștiga aceste alegeri. Sunt și alte condiții care trebuie îndeplinite, căci cântecele sirenelor sunt ademenitoare pentru unii lideri de acolo și ce vedem acum în zona carențelor de caracter dă certitudini că năravurile multor lideri nu s-au schimbat, iar anul 2019 va fi pentru ei prilej de manifestare plenară și definitivă în a-și arăta micimile, carențele și răzbunările. Nu există pădure fără uscături și nici partid fără trădători, unii dintre ei de o vulgaritate respingătoare, care s-a dovedit la fel de păguboasă în primul rând pentru ei. Toți îi respectă pe dușmanii valoroși, nimeni nu respectă otrepe. Acestea sunt folosite de șters pe jos, după care sunt aruncate la coșul de gunoi. Exemplele sunt nenumărate și nu vreau să le înșir aici, căci articolul mai trebuie să se și termine cândva.
Despre prezidențiabilul PSD din interior au început să se facă valuri, ceea ce este destul de rău, căci managementul politic zice altceva în legătură cu pașii de parcurs pentru astfel de alegeri. Cele 3 înfrângeri ar trebui să nu o anunțe pe cea de-a IV-a din 2019. mai întâi trebuie pregătit partidul și abia după aceea trebuie pornite dicuții, bârfe, cancanuri și elucrubrații.

Concluzie: PSD are mult de furcă în interior pentru a găsi drumul de succes la prezidențialele din 2019. Dacă va ști să drămuiască timpul și să judece cu creierul, nu cu circumstanțele momentului, va avea șanse. Dacă va proceda aiuritor așa cum a făcut în anul 2014 drumul spre succes îi va fi barat din interior, căci nimeni nu are nevoie de abordări ambigue, fitilistice, sofisticate, fluctuante, delirante, fanteziste, generale, umoristice, caricaturale, superficiale, neefective, ci de realism, pragmatism, adevăr, modestie și de recunoaștere a idealurilor în cel pentru care cei mai mulți ar merge sau chiar merg la vot. În acest moment PSD nu este pregătit pentru o abordare științifică în concordanță cu cerințele managementului politic a problemei prezidențialelor din anul 2019, căci toți se cred acolo măreți, deștepți sublimi, atoatecunoscători, mari strategi, drept care pentru câți soliști sunt nimeni nu a scris niciodată o partitură, nici măcar un reqviem, darmite o odă a bucuriei.

(08 ianuarie 2018)

Prezidențiabilul Tudorel TOADER

Tudorel TOADER este:

- magistrat;

- fost decan;

- recor al Universității Al. I. CUZA;

- fost judecător la CCR;

- actual ministru al justiției;

- profesor universitar;

- conducător de doctorate.

Cartea sa de vizită este impresionantă și are o cultură juridică solidă, ceea ce-l face imbatabil în dialogul cu oricine dorește să abordeze o anumită problemă, mai ales dacă respectivul partener al său de dialog se află pe nisipuri mișcătoare.

Profesorul Tudorel TOADER are verbul la el, chiar dacă dă senzația de on sfătos, el are claritatea discursului și acuratețea ideilor, nereușind nimeni să-l abată de la drumul pe care și l-a definit. A avut niște conferințe de presă care au fost:

- așteptate;

- urmărite;

- gustate;

- incitante;

- definitorii;

- structurate;

- instructive;

- clare;

- efective;

- concrete.

Chemat fiind la televiziunea cu cea mai mare audiență a reușit să articuleze foarte multe construcții astfel încât să scoată în evidență niște aspecte pe care el le-a pus în discuție și care vor fi dezbătute în continuare, mult și apăsat până să devină legi. regorma justiției se vede că vine din interior și ediciciul creat de prin 2004 până prin 2010 se cere a fi resistematizat, din moment ce societatea nu a evoluat câtuși de puțin, în ideia că:

- nu s-au construit autostrăzi;

- corupția este endemică;

- au apărut epidemiile la copii;

- sărăcia este generalizată;

- polarizarea societății s-a adâncit;

- criminalitatea s-a triplat;

- analfabetismul este masiv;

- statul a devenit mafiot.

Mă așteptam ca marea corupție să fie eradicată. Mă așteptam ca marii corupți să fie la pușcărie, nu să rămână cu banii. Mă așteptam ca legea să fie aplicată fără zgomote de cătușe și fără televiziuni. Mă așteptam ca din 2004 să domnească legea, iar corupția să dispară, inclusiv la nivelul acelor mici ciubuce sau atenții date pentru a obține un oarece drept legal de la un funcționar deja plătit de stat. Mă așteptam ca mediocritatea să nu-și facă drum cu așa de mare ușurință în toate domeniile și țara să progreseze cu un ritm real, vizibil și nu din cifre care nu spun nimic concret, palpabil și în buzunare. Acum profesorul Tudorel TOADER a venit pe caul său cel alb și a pus niște probleme. După cum se mișcă lucrurile, verbul lui și mai ales replicile-argument cam își lasă interlocutorii în meditație și tăcere și în final ies de la el îngândurați și mai ales cu ideia că vremurile s-au schimbat. Nu este 2017 ceea ce a fost perioada de dinainte. Acum la Casa Albă este Donald TRUMP, a avut loc BREXIT și vor avea loc alegeri în Germania. Claie peste grămadă mai sunt și valurile de migranți, cam necontrolate și care ridică mari probleme. În acest nou context profesorul Tudorel TOADER vine să propună niște texte care vor fi dezbătute. Au fost atitudini care au arătat că nu mai este nimic așa cum a fost înainte de 2014, că lucrurile s-au schimbat și cei ce nu înțeleg acest lucru vor pierde. Profesorul Tudorel TOADER pare a fi un prezidențiabil valabil și dacă îi reușește ceea ce și-a propus șansele lui sunt uriașe. El provine de la o formațiune mincă, ALDE, cu sub 10% pondere în Parlament. Numai că buturuga mică răstoarnă carul mare, zice un  proverb de-al nostru dacic, mioritic și autohton.

(07 septembrie 2017)

ȚUȚUIANU, cel fost prezidențiabil

Adtian ȚUȚUIANU are nume politic pentru că numele lui:

- nu are conotații ironice;

- conține diacritice;

- este de-al pământului;

- se rostește ușor;

- se reține fără dificultate;

- este muzical.

Așa cum a început acest politician, a început bine, eu zic chiar mult prea bine, devenind un pericol pentru cei din PSD care țintesc spre funcția de candidat la președinție. De la comisia parlamentară de analiză a activității SRI, la portofoliul apărării, minister cu 2% din PIB, cu vizibilitate excepțională căci cele 8 miliarde de euro nu presupun marfă cumpărată la colț de stradă, Adtian ȚUȚUIANU a parcurs un traseu care îi deschidea drumul spre a deveni candidatul ideal al PSD la prezidențiale și mai mult, să spargă ghinionul PSD-ului care de la Ion ILIESCU n-a mai pupat un loc la Cotroceni, Adrian NĂSTASE, Mircea GEOANĂ și Victor Viorel PONTA fiind perdanții de seviciu, previzibili și de insucces datorită lipsei lor de carismă și anvergură.

Iețirea din decor așa de rapidă a lui Adtian ȚUȚUIANU arată că în cazul lui se acumulaseră niște aspecte, iar cantitatea, transformată în calitate ducea spre o direcție de neoprit la momentul 2019, ceea ce nu convenea greilor din PSD care râvnesc fotoliul de la Cotroceni, fără a avea vreodată șansă să-l ocupe, doar din simplul motiv că nu au față de așa ceva. Punct.

(07 septembrie 2017)

Profilul căutat

Dintotdeauna românul a știut ceea ce este acela un profil, a știut să-l definească, a știut să-l identifice și mai ales a știut să-l selecteze pe cel cu profilul căutat și să-și atingă obiectivul urmărit. Omul potrivit, la locul potrivit, este tocmai transpunerea în vorbe simple a problemei de profil de care am vorbit mai sus.

Când părinții doresc să-și rostuiască odraslele și caută pentru ele pe cel sau pe cea potrivită, de fapt definesc un profil și caută de fapt persoana care corespunde profilului definit, cu posibilitatea existenței unor mici abateri.

Când se dorește ocuparea unui post, prin definirea criteriilor de admitere, se definește profilul respectivului personaj care ar trebui să se prezinte la concurs pentru a ocupa acel post. Și susținerea probelor face parte din definirea profilului, căci subiectele apar ca o continuitate a acelor criterii și cel ce obține punctajul cel mai mare înseamnă că are gradul de concordanța cel mai ridicat între ceea ce se cere și ceea ce se oferă. Mă gândesc cum la concursurile de frumusețe se decupa un contur după statuia Venus din Millo și fetele care intrau prea mult  sau nu intrau în contur erau excluse, iar câștigătoarea era fata ce umplea perfect conturul. Era tot o definire de profil și nimic altceva.

Acum, trecând la lucruri mai serioase, când se definește un obiectiv, trebuie văzut care este profilul celui apt să ducă la bun sfârșit acțiunile ce conduc la atingerea 100% a obiectivului. În acest context se fac tot felul de filtre și din aproape în aproape este identificată persoana care corespunde cel mai bine profilului care garantează atingerea unui obiectiv. Să studiem orice candidat la prezidențiale de oriunde. Se definește un obiectiv. Se definește o listă de activități care duc la îndeplinirea obiectivului. Se stabilesc caracteristicile ce trebuie avute de persoanele potențiale care sunt în stare să realizeze punct cu punct elementele din lista de activități. Mai sunt și alte câteva chestii. Toate definesc profilul prezidențiabilului. Se trece la căutarea celor care îndeplinesc cerințele de profil. Numai unul dintre cei presupuși va fi cel mai aproape de rigorile definite în profil și cu acela se merge mai departe.
Profilul definit este una profilul  căutat este alta, iar profilul găsit este altă mâncare de pește. Între ele ar trebui să existe o concordanță cât mai mare. Istoria umanității este bântuită de optimizarea distanței dintre modelul de profil și profilul efectiv. În istorie, ca să dau un exemplu, profilul lui Napoleon s-a suprapus milimetric pe profilul cerut de acea etapă a istoriei Franței. Nici în cazul lui Stalin lucrurile nu au stat altfel. Cu Hitler să nu mai vorbim. A fost mănușă. Și Ceaușescu tot cam 99,99% s-a potrivit cu ceea ce era în mentalul colectiv ca profil în raport cu cel pe persoană fizică, să zic.
Dacă luăm istoria prezidențialelor de la noi, teoria profilelor a funcționat perfect, căci învingătorii au fost numai cei ce au corespuns realizătii obiectivelor definite, respectiv, a profilului asociat acelor obiective, diferite de la un ciclu electoral la altul.

În anul 2000 a mers principiul rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Tot în anul 2000 a funcționat chestia cu m-a învins sistemul. În 2004 a funcționat formula cu dragă Stolo și tot așa. Cine vrea să vadă mai departe decât o aruncătură de băț, să ia cartea de management politic, să o deschidă la capitolul privind profilul și va înțelege exact cum evoluează lumea de la Donald Trump încoace.

(18 august 2017)

Poreclele lui Nicușor DAN

Românul are prin natura fibrei sale apetența spre a ironiza, spre a face haz de necaz dar și de a da din el tot felul de răutăcisme, vorba lui Gică HAGI, regele. Nu mă așteptam ca la nici un an de la intrarea în Parlament ca deputat, deci cu o vizibilitate mult mai mare decât ca seș al USB, Nicușor DAN să se pricopsească cu o serie de porecle, care nu vin din cer, ci sunt legate de niște chestii pe care oamenii de duh le-au văzut la el și le-au taxat.

Prima poreclă a lui Nicușor DAN este Mucușor DAN și i se datorează unei apariții televizate în direct în care șeful USR având un trac inexplicabil a exersat unele mișcări ducând prea frecvent mâna la nas și a continuat exact cu alte mici acțiuni care nu se fac de către oamenii maturi. Noroc că el nu a făcut biluțe pe care să le mănânce, așa cum am văzut un puști în mașina 133 care executa curățirea nărilor sub privirea admirativă a bunicii sale.

A doua poreclă a lui Nicușor DAN este Plicușor BAN, datorată unor bârfe din târg cum că el ar avea niște încurcături prin unele conturi cu bani primiți ca donații de partid și care s-au rătăcit. Cum propaganda lucrează cu spor și demolarea este instituția cu care ne mândrim peren, era normal ca nou intratul în politica mare Nicușor DAN să intre în colimatorul ei neiertător.

Consider că lipsa unor consilieri de imagine este rezultatul acestor prime două porecle, care cu siguranță vor fi urmate și de altele la fel de crocante și pe care Nicușor DAN trebuie să-și tăbăcească pielea pentru a le primi ca ciobanul din Miorița, cu seninătate în fața unui destin necruțător. Acum el se află într-o situație ceva mai delicată după succesiunea de referendumuri dintre care unele răspunsuri nu i-au fost vavorabile. În perioada ce va urma Nicușor DAN are mult de lucru la imaginea sa și nu-i va fi deloc ușor să repare unele aspecte, căci el nu are în spate trusturi de presă puternici și nici sprijin calificat în definirea unei strategii coerente de imagine. În niciun caz nu trebuie trasă concluzia că Nicușor DAN se află pe un trend descrescător, căci USR joacă tot timpul ca procente undeva între 5-15%, ceea ce devine extrem de dificil de interpretat, mai ales că la noi sondajele au la bază metode cu marja de eroare destul de mare pe un interval de la -3% până la +3% , ceea ce la acele valori înseamnă perturbații foarte mari și erori de interpretare și mai mari. Oricum, în toamnă se vor produce repoziționări și vârtejul verii se va stinge, tot așa de repede cum a și început. Nu-l plâng pe Nicușor DAN căci el ca matematician și ca olimpic are capacitatea de a se replia și de a vedea exact cum stau lucrurile, iar cei ce-l vor urma sunt cu mult mai numeroși decât ceilalți. Câinii latră, caravana merge. Este un proverb care se potrivește de minune situației de față.

(17 august 2017)

Băile de mulțime

Băile de mulțime nu mai sunt acum în 2017 ceea ce au fost în 1990 și nici ceea ce era în 2004 sau în 2009, căci:

- societatea a evoluat;

- actorii sunt alții;

- riscurile sunt altele;

- mesajele sunt diferite;

- obiectivele s-au schimbat;

- costurile au crescut;

- eficiența a scăzut;

- poporul vrea altceva.

Foarte mulți conducători vor să arate poporului cât de mult sunt ei iubiți și folosesc pentru exemplificare băile de mulțime. Ei vor să stimuleze anumite sentimente și vor să manipuleze masele, punând în evidență o trăsătură a lor de conducători. În realitate, băile de mulțime sunt:

- aranjate;

- urmărite;

- restrânse;

- limitate;

- structurate;

- ritualizate;

- fals-spontane;

- regizate.

În vremea comunismului, când partidul dădea și făcea și dregea, conducătorul partidului era simbolul dărniciei, drept care băile de mulțime trebuiau să fie dovada recunoștinței pe care poporul și-o manifesta față de conducătorul uni partid care dădea case, mărea salarii, oferea avantaje tuturor. Am stat și m-am gândit de ce oare un conducător așa de iubit nu iese și el să se plimbe pe stradă așa ca tot muritorul. Tot eu mi-am răaspuns: este riscul să fie strivit de atât de multă dragoste din partea cetățenilor. În democrație băile de mulțime sunt bine studiate și cunoscându-se psihologia maselor sunt astfel plasate încât riscurile să fie minime, iar efectele asupra populației să fie maxime. Să ne aducem aminte de participarea lui Traian BĂSESCU la acea manifestare câmpenească la care nevesti-si i s-a atârnat de gât o mahmudea. Ce baie de mulțime bine țintită! Trebuie să ne reamintim și de Ion ILIESCU căruia băile de mulțime îi aduceau voturi. În Pitești am văzut la blocul lui Dobrin, când a apărut inopinat cum o babă i-a pupat mâna. Era în drum spre un miting. Era o baie de mulțime dacă nu spontană, nu atât de bine dirijată și controlată, căci era imediat după revoluția din 1989. Și acum se dorește revigorarea băilor de mulțime la nivel prezidențial, căci scenele cu copii în brate, cu strângeri de mâini și pupături dau bine la electorat și-l fac pe prezident foarte popular. Este de studiat și am certitudinea că strategii de campanie știu foarte bine când să aranjeze băile de mulțime, durata lor și mai ales cum să facă să decurgă încât efectul să nu fie exact pe dos, căci ne reamintim cum Emil CONSTANTINESCU a primit pe față un jet de cerneală, iar Traian BĂSESCU a primit un scuipat pe obrazul său cel prezidențial, iar cu alt prilej niște vorbe de duh, nu prea cizelate.

(16 august 2016)

Dacian CIOLOȘ prezidențiabil?

Fiind cald, este anotimpul când multe minți înfierbântate încep să lucreze asiduu și ajung la niște ipoteze dintre cele mai interesante, pe care le și aruncă în târg, să fie rostogolite cu sârg. Una dintre aceste ipoteze este aceea cum că Dacian CIOLOȘ se antrenează să fie prezidențiabil, adică un contracandidat al lui Klaus IOHANNIS.  

Ipoteza mi se pare nepotrivită, greșit fundamentată ca să nu zic halucinantă, pentru că:

     Dacian CIOLOȘ a dispărut din peisaj imediat ce aplecat din funcția de premier;

     Dacian CIOLOȘ a fost propus ca premier de către IOHANNIS și a fi contracandidat nu dă bine;

     Dacian CIOLOȘ a fost extrem de confuz ca mesaj în alegerile din decembrie 2016;
     Dacian CIOLOȘ are un nivel de popularitate infim comparativ cu prezidentul în funcție;
     Dacian CIOLOȘ nu nici are anvergura și nici deschiderea lui Klaus IOHANNIS;
     Dacian CIOLOȘ nu are o echipă, căci unii dintre colaboratorii săi au fost foarte slabi;

     Dacian CIOLOȘ a fost refuzat mai mult sau mai puțin voalat să devină președinte de partid;

     Dacian CIOLOȘ a așteptat să fie invitat și să fie primit pe covor roșu, ceea ce nu s-a produs;

     Dacian CIOLOȘ a avut apariții stinghere pe la Brussels nefiind luat în seamă de nimeni;

     Dacian CIOLOȘ nu are în niciun caz magnetismul lui Macron deși are nevastă franțuzoaică;

     Dacian CIOLOȘ are o platformă politică  cu 2018 în titlu, alegerile sunt în 2019;

     Dacian CIOLOȘ reprezintă un trecut de care românii își amintesc cu strângere de inimă;

     Dacian CIOLOȘ este după opinia multora un personaj epuizat politic.

Managementul politic arată că vârful de carieră se atinge într-un anumit moment, ceea ce la Dacian CIOLOȘ s-a pordus pe perioada în care a fost numit premier al României. Conexiunile care se fac în legătură cu posibilitatea ca el să devină președinte sunt fundamentate pe informații incomplete, incorect corelate și pe analize nerealiste. Una este ceea ce se vrea de către un grupouscul și cu totul altceva este să se pună în mișcare un mecanism specific alegerilor prezidențiale. La Revoluția Franceză, Napoleon era un necunoscut care a avut o sclipire și a fost propulast de mase. Ascensiunea lui Dacian CIOLOȘ s-a datorat propulsării de către persoane, ceea ce este cu totul altceva. Ardeleanul de 48 de ani care este Dacian CIOLOȘ, sunt sigur că nu va accepta să fie târât într-o zonă unde cariera sa nu numai că ar fi ruinată, dar și numele i-ar fi terfelit, în 99,99% din cazuri pe nedrept.

(10 august 2017)