Ileana POPOVICI, actrița cu mult noroc

În lumea teatrului de dinainte de 1989 existau nenumărate actrițe mari, chiar foarte mari. Cinematografia noastră producea filme multe în fiecare an, chiar dacă erau unele sub-mediocre, dar răspundeau unor comandamente politice ca temă și mai ales ca mesaj. Totuși, Ileana POPOVICI a avut noroc.
Ileana POPOVICI a avut noroc să joace în filmul Reconstituirea al lui  PINTILIE.

Ileana POPOVICI a avut noroc să joace în filmul Prea mic pentru un război atât de mare al lui GABREA.

Ileana POPOVICI a avut noroc să joace în filmul Zile fierbinți al lui NICOLAESCU.

Ileana POPOVICI a avut noroc să joace în filmul Războiul Independenței.

Ileana POPOVICI a avut noroc să joace în filmul capcana mercenarilor al lui NICOLAESCU.

Nu au fost întâmplări. Ileana POPOVICI era simbolul unui anumit tip de personaj feminin care definea fragilitatea, naturalul și temperamentul unui anumit fel de tânără din societatea românească de atunci. 

Ileana POPOVICI cânta. A înregistrat multe melodii. Atunci cântau Margareta PÂSLARU, Pompilia STOIAN, Marina VOICA, Aida MOGA, Marina FLOREA, Stela ENACHE. Ele erau invitate la Electrecord să înregistreze discuri care se vindeau foarte bine, ceea ce spune că Ileana POPOVICI nu cânta muzică de tip comercial.

Ileana POPOVICI este un personaj. Ea rămâne în istoria cinematografiei românești prin rolul domnișoarei din filmul Reconstituirea realizat de Lucian PINTILIE în anul 1968, unde i-a avut parteneri pe George MIHĂIȚĂ, Vladimir GĂITAN, George CONSTANTIN, Emil BOTTA; Ernest MAFTEI. Restul este poveste. A funcționat perfect transferul de notorietate.


(10 ianuarie 2023) 

Filmul RECONSTITUIREA de Lucian PINTILIE

Pe la începutul anilor'70 a rulat filmul RECONSTITUIREA  al lui Lucian PINTILE, în care jucau George CONSTANTIN, George MIHĂIȚĂ, Vladimir GĂITAN, Ileana POPOVICI, Ernest MAFTEI, Emil BOTTA și mai erau încă vreo câțiva.

Filmul era alb-negru și de departe era altceva. Avea o construcție aparte, foarte bine închegată, iar actorii jucau de parcă rolurile erau scrise special pentru ei. Nu mă voi apuca să povestesc filmul, dar atmosfera apăsătoare, acele peisaje monotone, șterse, banale, se încadrau perfect unei acțiuni în care fiecare personaj își avea locul și rolul lui. Sunt memorabile scenele cu batista umedă pe care și-o așeza pe figură procurorul și tânîra care alerga în costum de baie într-un decăr aproape inert.

Tot timpul când am  ăzut acest film m-am gândit la perfecțiunea din filmul al lui Luis Buñuel și fără să vreau așteptam să fie reluată și în RECONSTITUIREA o scenă din Biblie.

S-a zis că filmul a fost interzis. Eu l-am văzut de două ori, o dată la un cinematograf mare din București și a doua oară l-am văzut la televiziunea națională din vremurile comuniste. Să nu uităm că toți artiștii care plecau li se distrugeau discurile, li se topeau cărțile și niciodată nu mai apăreau la televizor sau la radio. Deci.

Filmul RECONSTITUIREA  este o capodoperă, iar Lucian PINTILIE un regizor de geniu.

(17 mai 29018)

In interviu catastrofal

Rar mi-a fost dat să văd un reporter care are un invitat și face un interviu, dar care vorbește el și numai el. Adică, în loc să ascult ce zice George MIHĂIȚĂ despre rolul lui Cocoșilă de la teatrul Act, o auzeam pe reporterița Marina și nu mai știu cum, căci așa i se adresa actorul. Vorbea, vorbea și nu se mai oprea insa. Făcea o demonstrație de cultură, care nu mă interesa. Aveam în față un mare actor și ce ar fi spus acesta aș fi vrut să aud. Despre bucătăria rolului doream noutăți. Am explicația de ce lumea nu consideră util să vizioneze tvr3. Pentru că toți reporterii vorbesc cu mult mai mult decât invitații. Așa s-a petrecut și în cazul maestrului George MIHĂIȚĂ care spunea ceva printre picături despre rolul lui Cocoșilă. Era bruiat de o avalanșă de considerații contraproductive ale amfitrioanei, ale cărei intervenții erau enervante, lungi, obositoare și neavenite.
Ori acea Marina și nu mai știu cum, nu se mai oprea din tot felul de paranteze și considerații. De aceea am închis televizorul și am considerat că probabil voi merge să văd piesa dacă locația unde se joacă are loc de parcare. Altfel, nu.

(04 februarie 2017)