Ce înseamnă să pui o pilă în mediul academic?

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, zăceau pe niște holuri din mediul academic niște broșuri făcute de un ONG, unde se discuta despre corupția din mediul academic. Am citit cu atenție o broșură și mi-am dat seama că ea era rodul corupției, din moment ce fusese atribuiți bani să se ocupe de un subiect niște amatori, care nu aveau nicio tangență cu mediul academic. Se discuta în broșură despre multe aspecte ale corupției, fără a se intra exact în acele detalii care dau sarea și piperul corupției din mediul academic.

În primul rând trebuie definit conceptul.

În al doilea rând nu trebuie considerat că mediul academic are un alt nivel de corupție decât societatea.

În al treilea rând, a crede că eradicarea corupției din mediul academic este o utopie, este un postulat.

În al patrulea rând, formele de manifestare ale corupției în mediul academic sunt blânde, dar generalizate.

În al cincilea rând, principiul vaselor comunicante din fizică funcționează și în corupția academică.

O pilă presupune trei participanți și anume:

- cel pentru care se pune,

- cel care o pune,

- cel care satisface cererea.

În mediul academic se pun pile pentru:

- promovarea de examene de către studenți,

- obținerea notei maxime de către student,

- derularea într-un anume fel a unui concurs didactic,

- angajarea unei persoane pe o funcție nedidactică.

În mediul academic pun pile:

- persoane cu oarece funcții, din exterior,

- profesorii,

- lumea de pe stradă,

- vecinii,

- prietenii,

- foști colegi,

- amantele,

- tot felul de borfași,

- oricine are curajul să îndrăznească.

În mediul academic, cei care primesc pile sunt:

- profesori,

- persoane cu funcții de conducere,

- indivizi care cunosc pe cineva care rezolvă,

- oricine are acces direct sau indirect la rezolvitor.

Există pile care se pun dezinteresat.

Există pile puse condiționat.

Există pile care se rezolvă.

Există pile puse degeaba.

Există persoane care nu acceptă pile, dar cum numărul lor este insignifiant, au o soartă care le aruncă la periferia societății și devin un fel de paria în mediul academic, fiind lipsite de respectul celor pentru care a pune și, respectiv, a accepta pilele, este o normalitate.

(02 iulie 2024) 

Greva din educație

Cadrele didactice din școala generală, cadrele didactice din licee, cadrele didactice din universități, conducătorii de doctorate merită să fie umiliți în ultimul hal, exact așa cum îi umilește guvernul, cum îi terfelește parlamentul, pentru că dacă au ajuns în halul în care sunt, și-au făcut-o cu mâinile lor, conștienți de ceea ce va să vie când elevii lor pe care i-au promovat fără să merite, când studenții lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, când doctoranzii care au devenit doctori fără să merite o clipă acest titlu, mergând pe principiul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, elevii sub-mediocri deveniți studenți, de asemenea, sub-mediocri, deveniți mai târziu doctori în oarece științe, dar rămânând sub-mediocri, adoptă legea umilirii binefăcătorilor, atunci când puterea pixului lor lovește năucitor.

Am văzut slugărnicia unui profesor diriginte de școală generală la vederea unui tătic-baron local, venit să-și ia odrasla de la școală și să mai reamintească dirigintelui că odrasla sa este de-a dreptul genială și merită coronița la sfârșit de ani, mergând pe răspunsuri cu da domnule, ca în schița lui CARAGIALE.

Am văzut slugărnicia unui director de liceu agricol dintr-o comună din câmpie, pe când eram președinte de bacalaureat, care făcuse compromisuri în cascadă pentru a-i aduce pe analfabeții săi în postura de absolvenți de clasa a XII-a și de candidați la examenul de bacalaureat. Să nu-mi spună mie nimeni că un elev cu media trei în primul trimestru și în al doilea trimestru, la limba română, se luminează instantaneu și obține media nouă în al III-lea trimestru, ca la final, media generală la limba română în clasa a XII-a să fie 5(cinci).

Să nu mai vorbim de colcăiala din mediul academic de stat și din cel privat, în care devin absolvenți cu diplomă de licență destul de mulți tineri ale căror diplome nu au nici 20% acoperire în cunoștințe.

Ei bine, toți acești absolvenți pe care învățătorii, profesorii din școala generală, profesorii de liceu și profesorii din universități, i-au promovat fără să merite, conștienți fiind de ceea ce s-a petrecut pe când erau elevi sau studenți, nu au respect nici față de profesorii care i-au promovat fără să merite, nici față de școala pe care au absolvit-o, pentru că în ochii lor, nici profesorii și nici școala nu merită nici respect și nici gratitudine, ci exact ceea ce ei știu să ofere școlii și profesorilor, adică dispreț și umilințe, iar forma cea mai eficientă și simplă pentru ei constă în micimea salariilor aduse la stadiul de salarii mizerabile.

Când eram elev am văzut profesori care dădeau note pe nedrept unor elevi, note meritate de părinții lor. Am văzut în vremea studenției mele când profesorul dădea nota maximă unui student care nu o merita nici pe departe. Atunci aveam în minte ziua când respectivilor li se va întâmpla ceva. Acea zi a venit și pedeapsa cerească a fost salariul mizerabil dat profesorilor exact de cei pe care ei i-au înscăunat când au deformat scara valorilor prin notele acordate pe nedrept.

Dacă profesorii ar fi dat notele corect, sunt sigur că nu ar fi ajuns în funcții decât oameni care ar fi știut să le prețuiască munca și oamenii care-și respectă prin fapte profesorii care i-au făcut profesioniști autentici, drept mulțumire le oferă și salarii corespunzătoare. Profesorii au împins spre funcții deosebite pe cei care nu le merită și aceștia se răzbună căci în sinea lor știu cine sunt și procedează ca atare, umilindu-și dascălii pe care nu i-au respectat nicio clipă pentru cât de mult au lărgit ciurul promovabilității în favoarea lor.




(17 mai 2023)

Deficitul testelor grilă

Pe vremea lui CEAUȘESCU despre teste grilă se vorbea numai la proba de la sală când se susținea examen pentru școala de șoferi. După Revoluția din decembrie 1989 testele grilă au apărut la examenele de admitere, iar în anii care au urmat, foarte multe examene în studenție se susțineau și se susțin folosind teste grilă. Avantajul testelor grilă este dat de faptul că evaluarea este rapidă, iar când procesul este automatizat, evaluarea folosind un scanner și un software adecvat este o operație unde randamentul este uriaș, iar riscul de eroare este nul.
Voi spune următoarea poveste, pe care eu am trăit-o după anul 1990 la un examen de admitere, pentru proba de geografie. Eram la acea probă și în timpul examenului am observat că un candidat ținea mâna în bancă. M-am deplasat pe un rând paralel, am trecu pe rândul unde aveam vizibilitate să văd ce se întâmplă și nu mică mi-a fost mirarea să văd cum acel candidat dădea cu un zar, citea fața zarului și trecea pe grilă poziția rezultată. Așa a făcut pentru toate cele 30 de chestiuni.
Am reținut numele candidatului și la aflarea rezultatelor, am văzut că respectivul obținuse la proba unde completase grila dând cu zarul, o notă cuprinsă între 6 și 7, nu-mi mai aduc bine aminte, dar adevărul este că el era student.

Am asistat la situații în care chestiunile au fost ambigue. Am asistat la situații în care răspunsul dat de cel ce a construit grila a fost greșit și a trebuit să se acorde automat punctajul la toți candidații. Am asistat la realizarea de grile nereprezentative, căci nici grilele nu sunt construcții perfecte.
În opinia mea, testele grilă, examenele grilă sunt bune, doar dacă examenul se susține pe mai multe etape. Etapa întâi se susține sub forma unui test grilă de vreo 300 de întrebări care să permită să se vadă că respectivul candidat a trecut prin materie și are noțiunile de bază, știe bine despre ce este vorba în domeniul în care vrea să-și desfășoare activitatea. Dintre candidații care susțin testul grilă merg în etapa a doua candidații care au mai mult de 800 de puncte. Etapa a doua conține o probă scrisă în care candidatul construiește un conținut care să evidențieze capacitatea sa de a sintetiza, de a face legături, de a arăta profunzimea abordării. Și aici va exista un barem riguros și reprezentativ, iar candidații care au obținut peste 700 de puncte merg la proba a treia, care este o probă practică, cu durată de timp suficient de mare încât să se vadă că ei sunt ceea ce trebuie pentru poziția la care concurează.

Cred că ar trebui să se studieze mai atent modalitățile de construire a testelor grilă folosind teoria probabilităților astfel încât completarea aleatoare a răspunsurilor pe formular să nu conducă niciodată la rezultate de promovabilitate. Zic.

(02 mai 2023)

Politica de cadre înainte de 1989 și mai ales, după...

În vremurile comuniste, lucrurile erau clare. Exista dosarul de cadre, în care erau date detalii de toate felurile despre un individ, de se știa și ce a supt de la mămicuța lui, respectivul, dar se găseau acolo și tot felul de anonime și mai puțin anonime trimise de oricine care se refereau la el. Dosarul de cadre funcționa de minune atunci când se cerea o persoană care să îndeplinească o funcție sau să realizeze o misiune. Lucrurile deveneau și mai clare atunci când persoana era recomandată pentru a ocupa o funcție și recomandarea era semnată și purta girul unui organism de conducere. În dosarul de cadre erau înscrisuri din care se deducea că un ins este bețiv sau hoț sau impostor sau afemeiat sau mincinos sau puturos, sau leneș sau nepunctual sau frăpăreț sau cartofor sau intrigant sau plastograf sau avea și alte defecte.

Doreai să fi director, trebuia să existe câteva criterii automat îndeplinite și să existe recomandarea de la locul de muncă și niște recomandări date de persoane indicate de împricinat. Toate trebuiau să fie semnate, iar cel care semna devenea responsabil pentru că a dat recomandarea și era tras la răspundere la o adică. Trebuie să spun că rare erau situațiile în care pe o poziție importantă era promovat un individ care nu oferea garanțiile necesare, astfel încât să apară surprize dintre cele mai bizare, neașteptate și neplăcute.

În societatea așa-zisă democratică pe care avem pretenția că o avem, a fost abandonat dosarul de cadre, ca fiind o rămășiță a vremurilor bolșevice. În acest context, sunt cunoscute numai crâmpeie din activitatea fiecăruia dintre noi și imaginea de ansamblu care să definească riguros caracterul unui individ, lipsește cu desăvârșire sau cel mult crâmpeie circulă sub formă de zvonuri sau bârfe, primordiale fiind sforăriile, bețiile, nepotismele, actele de corupție sau jocul  întâmplării generat de presiunea timpului.

Absența dosarului de cadre a dus în zilele noastre la instalarea pe liste de partid a unor agramați, promovarea în funcții de maximă importanță a unor mediocrii, a unor impostori care atunci când au fost dovediți au trebuit să părăsească pozițiile unde se instalaseră ca păduchele în frunte. Cineva care a scris Standford în loc de Stanford s-a retras, cineva dovedit plagiator a stat ministru 3 zile, cineva dovedit plagiator a pierdut diploma de doctor deși era premier, cineva cu un CV falsificat a părăsit poziția de ministru ocupată de mai puțin de o lună. Nemaifiind dosar de cadre, nu mai se știe dacă  ins propus pentru o promovare este bețiv sau hoț sau afemeiat sau mincinos sau puturos, sau leneș sau nepunctual sau frăpăreț sau cartofor sau intrigant sau plastograf sau avea și alte defecte. În plus, cine-l propune, nu are nicio responsabilitate, ceea ce înseamnă că poarta este deschisă pentru oricine, căci balta are pește.

(02 ianuarie 2022)

Un business de familie

 Pe banii statului au apărut business-uri de familie în care s-au aciuat tot felul de specimene fără vreo chemare în a transpune în fapt ceea ce din titlul rezultă. Este vorba de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Este, așa cum se vede la televizor o cloacă unde nu se conservă și nici nu se promovează cultura tradițională pentru că:
- se cântă texte stupide făcute de cei ce le cântă,
- straiele purtate sunt alterate prin adaosuri kitschoase,
- criteriile de selecție nu au legătură cu calitatea.
Așa cum se văd de la mine de la televizor, din dorința de a justifica activitatea și salariul, cei de la aceste centre fac ce fac și în loc să aducă publicului cultură tradițională, aduc niște așa-zise creații fără valoare artistică, încropite forțat pentru a impresiona. Cred că desființarea acestor centre este imperios necesară, pentru că în loc să conserve, fac adăugiri care distrug.
(11 iulie 2021)