Femeia și online-ul

Pe vremea când eram elev în ultima clasă de liceu, adică în anul școlar 1964 - 1965 am citi cartea Femeia și socialismul scrisă de August BEBEL, carte de 550 pagini, apărută în anul 1961 la Editura Politică din București, unde autorul căta să arate că femeia a fost exploatată din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere sexual de către societatea capitalistă, iar după ce societatea umană va trece la socialism, femeia va fi egală cu bărbatul, va munci, va avea aceleași drepturi privind accesul la educație, la ocuparea locurilor de muncă, iar prostituarea femei va dispărea, căci fundamentele prostituției vor dispărea o dată cu dispariția proprietății private asupra mijloacelor de producție și a pământului, căci relațiile din societatea socialistă sunt bazate pe cu totul alte principii, unde exploatarea omului de către om nu va mai exista. Nu prea înțelegeam eu la 17 ani cum stă treaba, dar ceva mai târziu, după 20 de ani, după 25 de ani, m-am convins că bietul August BEBEL era un idealist, că și în socialism se practica prostituția, nu în bordel, dar în hoteluri sau în spații insalubre tot se practica, fără să am o explicație clară, din moment ce locuri de muncă se aflau și pentru femeile sudor, femeile strungar, femeile metalurgist sau pentru femeile care absolviseră o facultate. Și în comunism erau femei întreținute și în comunism erau femei pe centură și în comunism, prin anumite cartiere erai îmbiat să ai o noapte de plăceri în condiții excelente și la prețuri competitive, cu femei pe cinste.

Acum, nu mai este nevoie de bordeluri. Multe femei exersează chestii în studiouri de videochat, dar și pe cont propriu, sub formă de clipuri postate pe tot felul de rețele de socializare pentru adulți, pe bani desigur, ca pe vremuri când erau condicuțe. Deosebirea este că în vremurile de demult totul se pierdea în timp și orice damă de companie, își crea contextul de a deveni o doamnă respectabilă, fără trecut în spate. Acum, de când există mediul online, tot ceea ce se produce, fotografii, clipuri video sau dezvoltări de context live, se copiază, se multiplică și migrează controlat sau mai ales, necontrolat în online și se întoarce în fața oricărei persoane care s-a expus și trecutul devine prezent bântuitor, cu efecte devastatoare. 

Cred că se impune ca teoria lui August BEBEL să fie continuată pentru noile condiții ale contextului digital din online și poziția femeii asumate care lucrează pentru bani adevărați în domeniul video-chatului sau al expunerii destinată adulților, căci noile abordări ale obținerii de beneficii prin dezvăluirea unor realități legate de intimitate, este departe de a fi exploatare sexuală, dar atributele noilor abordări au efecte încă nestudiate, chiar dacă la vârstele exersărilor, persoanele implicate nu evaluează efectele pe termen lung și au impresia că totul este un joc facil, bazat pe expuneri pe care le consideră nevinovate.


(04 martie 2025)

Cleștele, ciocanul, sticla cu otravă, rețeaua de socializare

Ciocanul este o sculă carese găsește în casa oricărui om preocupat cât de cât în soluționarea de probleme mici, dar curente. Cu ciocanul se bat cuie. Cu ciocanul se îndreaptă sârme și tablle. Cu ciocanul se lovește dalta de tâmplar, de mecanicul auto, dar și de către sculptorul care dorește să cioplească marmura. Deci ciocanul este o sculă cu multiple întrebuințări. Am văzut filme în care ciocanul este folosit ca armă pentru mutilarea de persoane sau ca armă a crimei. Rezultă cu claritate că un ciocan are întrebuințarea sa în soluționarea de probleme care să-i facă omului viața mai ușoară, dar există și atenționări de utilizare a ciocanului în vederea evitării unor riscuri care să pună în pericol integritatea corporală a omului. Nu am văzut preocupări ale guvernelor în ceea ce privește întrebuințarea unui ciocan, sculă care în situații speciale declanșează adevărate catastrofe, dacă este folosit cu rea intenție. Nu există documente ocficiale care să interzică folosirea ciocanului în distrugerea rețelelor de gaze, în deteriorarea trenurilor de aterizare de la avioane, în slăbirea siguranțelor la focoasele nucleare din depozite.

Să trecem la următorul obiect, la sticla de otravă extrem de periculoasă. Ea are o etichetă cu capul de mort și cele două oase încrucișate, denumirea substanței și atenționări legate de pericolul la care se expun cei ce nu folosesc corect conținutul sticlei cu otravă. Am văzut nenumărate situații în care oamenii au scăpat de dăunătorii din culturile agricole folosind otravă, au scăpat de invaziile de rozătoare folosind otravă. Dar am aflat de la televizor și din ziare de situații de folosire neglijență a sticlelor de otravă, care au dus la decesul unor persoane, de cele mai multe ori copii. Există în cazul sticlelor de otravă, ca și în cazul recipienților cu substanțe toxice etichete și simboluri care atenționează pe posesorii lor de riscurile la care se expun prin folosirea necorespunzătoare. Nu am văzut să existe preocupări ale guvernelor legate de utilizarea otrăvurilor, deși acestea pun în pericol viața oamenilor, mai ales dacă este vorba de gaze letale. Există regulamente de stocare și de manipulare a recipienților cu substanțe toxice, dar nu am văzut îngrijorări la nivel global și preocupări, deși manipularea eronată de recipienți a stat la baza pandemiei de COVID 19, așa cum arată niște rapoarte, cărora ar trebui să le dăm crezare.

Rețelele de socializare au intrat în atenția omenirii în general prin utilizare și a oamenilor politici în special, prin efectele pe care le generează. Rețelele de socializare sunt și ele niște scule, ca ciocanul, ca fierăstrăul, ca dalta, care folosite corect aduc beneficii oamenilor, dar care prin folosire incorectă crează mult disconfort și suferință utilizatorilor sau celor din jurul acestor utilizatori. În cazul rețelelor de socializare există o preocupare extraordinară de a fi introduse tot felul de reglementă din partea guvernelor, datorită accesului facil și direct la resursele pe care rețelele de socializare le oferă. Și accesul la un ciocan sau la un recipient cu o substanță toxică este la fel de facil, dar nici ciocanul și nici recipientul de substanțe toxice nu generează efectele printre politicieni, pe care rețelele de socializare îl determină. Dacă și folosirea unui ciocan sau a unui recipient cu substanțe toxice ar leza interesele politicienilor, așa cum o fac rețelele de socializare, sunt sigur că guvernete ar lua decizii severe și împotriva ciocanelor și împotriva recipienților cu substanțe toxice, exact cu o fac acum cu Tik Tok sau cu FACEBOOK mai acum câțiva ani.

(06 ianuarie 2025)

Securizarea și securitatea datelor personale

Securizarea și securitatea sunt două concepte diferite.

Securizarea reprezintă procesul prin care generatorii de informații reușesc să limiteze accesul la acestea prin diferite mijloace, dintre care cele mai simple se referă la modul în care informațiile sunt transmise, stocate și după aceea sunt prezentate.

Securitatea informațiilor se referă la tehnici și metode prin care alții asigură numai accesul autorizat la informațiile stocate în cadrul unor aplicații informatice în care se lucrează cu baze de date sau cu baze multimedia.

Securizarea și securitatea și au costuri dintre cele mai diferite pentru că obiectivele pe care și le propun nu sunt ușor de realizat, iar tehnicile și metodele cu care se asigură securizarea și securitatea informațiilor nu sunt dintre cele mai ieftine și necesită specialiști care să le implementeze și care să asigure permanenta lor stare activă și actualizată, mai ales.
Securizarea și securitatea datelor personale este o problemă de mare actualitate de când Cambridge Analytica și de când Mark ZUCKERBERG și-a pus cenușă-n cap în fața aleșilor din Congresul american.

(12 aprilie 2018)

Strategii de folosire a rețelelor de socializare

Există HR și PR, dar pe Dâmbovița și HR și PR nu sunt ce ar trebui să fie. Sunt niște abordări caricaturale, căci de ar fi altfel, cu siguranță s-ar vedea. Ceea ce se știe exact este că și PR și HR există aici pe bani mulți.

Printre altele, HR și PR se îngrijesc de imaginea celor care le dau simbrie. Dacă HR și PR ar fi specialiști în adevăratul sens al cuvântului, ar gestiona:

- îmbrăcămintea,

- vorbele,

- textele,

- postările,

- comportamentul, 

- ieșirile,

- gesturile,

celor de care se ocupă, ceea ce nu se întâmplă, așa cum viața o demonstrează zi de zi, ceas, de ceas, minut de minut, clipă de clipă.

Acum mă refer la echipele care gestionează tot ce se întâmplă cu un candidat pentru un post oarecare de decan, de rector, de deputat, de senator, de prezident. Această echipă poartă numele de staff de campanie și se ocupă de tot de înseamnă activitatea și imaginea candidatului în perioada de campanie electorală dar în unele cazuri și în perioada de precampanie electorală. Sunt și mai puține cazurile în care echipa continuă să stea în preajma alesului în perioada ceva mai lungă de postcampanie.

Nu vreau să înșir aici lista groaznic de lungă a sarcinilor ce trebuie să le îndeplinească staff-ul de campanie, ci mă voi ocupa doar de gestionarea contului de pe o rețea de socializare și aici fac referire la contul de facebook.

Foarte mulți dintre candidați nu au cont de facebook înainte de a intra în cursa de alegeri și trec rapid la crearea unui cont, pentru că prin acel cont staff-ul consideră că vor avea acces la anumiți cetățeni care:

- au cont;

- urmăresc postările;

- iau atitudine;

- comentează;

- scriu mesaje;

- propagă idei;

- au opinii;

- sunt vectori de opinie;

- influențează.
În timpul campaniei, echipa de lucru are grijă să posteze texte și fotografii care să definească profilul candidatului. Dacă membrii echipei știu meserie, studiază grupul țintă și oferă acestuia exact imaginea pe care membrii săi și-o doresc, folosind fotografii și texte sau chiar clipuri care să fie pe placul celor ce urmăresc contul de facebook al candidatului.
Tot echipa aceea, face ea ce face și:
- adună prieteni;
- gestionează lick-urile;
- răspunde personalizat;
- definește omul îndatoritor;
- crește popularitatea.
Normal ar fi ca și după ce s-au terminat alegerile și insul a și câștigat, echipa să continue să gestioneze contul, ceea ce nu se întâmplă deloc. Ba mai mult, se face deplasarea pe o direcție greșită în sensul că programul cu care se participă în alegeri devine total diferit de ceea ce alesul face în timpul mandatului. Din omul modest, respectuos, harnic, corect, bun, disciplinat, ordonat, de acțiune, îi apare de fapt adevărata față și adevăratele defecte pe care nu se sfiește a le afișa ostentativ chiar prin postăti:
- rare,
- agresive,
- incoerente,
- arogante,
- întâmplătoare,
- răutăcioase.
Ceea ce este interesant se leagă de faptul că spre sfârșitul ciclului electoral, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apare o nouă echiă de campanie, căci insul dorește să perpetueze accesul la cașcaval, drept care reface contul de facebook dacă l-a închis, trece la a face exact ceea ce a făcut în campania precedentă. Numai că poporul facebookian funcționează exact ca în proverbul cu ulciorul care nu merge de două ori la apă, nu de mai multe ori, ci fix de două ori. Numai prima dată este cu noroc. A doua oară, dacă oameniii care citesc văd neconcordanțe, sancționează totul.
Deci, strategia de folosire a contului pe o rețea de socializare trebuie să se caracterizeze prin continuitate, ritmicitate și prin menținerea acelorași standarde și a aceleiași abordări cu texte curtenitoare, sugestive, exacte, pozitive și realiste.

(08 decembrie 2017)

CatFishing și vai de lumea credulă!

N-aș fi abordat niciodată acest subiect dacă nu aș fi văzut un film cu un final neașteptat. Un tip copt se îndrăgostește de o fetișcană pe o rețea de socializare. Tot de acea copilă se îndrăgostește un tânăr. Maturul află și devine gelos. face el ce face și-l omoară cu sadism pe tânăr. Poliția intră pe fir. Maturl află că de fapt nu copila era personajul real, ci mama ei care furase identitatea fiicei. Când a văzut-o pe hoașcă și-a dat seama că tot ceea ce a făcut a fost cap-coadă o prostie și nu una oarecare, ci una groaznică.

Îmi închipuiam eu ceva, bănuiam eu ceva, dar filmul acela mi-a deschis ochii. Pe rețelele de socializare se întâlnește o mare diversitate de oameni, exact ca și în lumea reală.

Am văzut situații în care o persoană se recomanda părinților fetei inginer care lucra la o mare uzină, iar el era în realitate fără liceu, fără meserie dar un coate goale, prezentabil, care știa să vorbească și să farmece o fătucă fără experiență și să fraierească niște părinți onești.

Dicționarele numesc astfel de persoane escroci sentimentali.

Am văzut persoane în armată care scriau unor gagici scrisori foarte siropoase și puneau în plic pozele altora. Sunt sigur că primeau răspunsuri pline de drăgălășenie, mai ales că în poze apăreau bărbați prezentabili, înalți și cu privire sinceră. Scrisul lor era îngrijit, că aveau studii superioare, iar textele bănuiesc erau înflăcărate, interminabile și mai ales curajoase. Nu știu ce finalități au avut pentru că armata în vremurile acelea a durat numai 4 luni, dar care au părut 4 ani.

Cu e-mailul și cu rețelele de socializare apar riscuri cu mult mai multe în legătură cu persoanele care sunt ceva și se dau altceva numite catfishs, dar care în toate cazurile:

- aleg un profil fals orientat pe obiectiv;

- profilul lor real este absolut ortogonal cu profilul fals;

- au obiective precise;

- definesc exact grupul țintă;

- știu metodele de abordare;

- calculează fiecare pas;

- urmăresc maximizarea eficienței;

- se mulează perfect pe profilul fals;

- știu cum să iasă din clinciuri;

- nu sunt interesate de ce se întâmplă în jur;

- dezoltă numai traiectorii calculate;

- aleg momentul optim pentru lovitură.

În viața reală foarte multe persoane consideră că le știe pe toate și că se află deasupra celorlalți, drept care comunicarea cu cei din jur este stopată, pentru că aceste persoane consideră că nu au ce discuta cu cei din jur, că de la aceștia nu au ce sfaturi primi, că opiniile celor din jur sunt foarte proaste, fără nicio valoare. Tocmai de aceea aceste persoane fac progrese în direcții greșite și nu au niciodată puterea să recunoască tocmai faptul că au greșit și să-și asume greșeala.

Aceste persoane care apar cu profiluri false, catfishs, reușesc să obțină de la cei din grupul țintă asupra cărora operează:

- fotografii în diferite ipostaze;

- filme cu conținut special;

- texte dirijate spre direcția dorită de ei;

- acțiuni cu traiectorie și finiș impus;

- promisiuni extrem de dure, dar ferme;

- derularea unor tranzacții în avantajul lor;

- secrete care au stat foarte bine protejeate;

- acte de donație dintre cele mai diverse;

- schimbări inutile de destine.

Unii spun că este greu, dacă nu imposibil de depistat persoanele de genul catfishs, dar adevărul este numai parțial pentru că cu un pic de maturitate și inteligență toate lucrurile se rezolvă, mai ales marile adevăruri, legate de și mai marile falsuri.

Prima ideie este de a studia contextul pentru a vedea diversitatea grului țintă. Un profil fals niciodată nu are cum să gândească spre legea normală a lui Gauss repartizarea profilurilor sale de contacte.

A doua ideie este de a  studia continuitatea elementelor de discurs pentru demersurile pe care le întreprinde în timp.

A treia ideie este de a  analiza complexitatea, diversitatea și durata schimburilor de mesaje.

A patra ideie este de a   face măsurători cantitative legate de diversitatea elementelor de vocabular.

Mai sunt și alte lucruri, dar despre ele cu altă ocazie. În mâna fiecăruia stă poziția de victimă sau învingător, iar elementele de naivitate când se operează cu informații incomplete nu funcționează niciodată, scuzele fiind ultimul lucru pe care fiecare dintre noi trebuie să-și asume.

Chiar în clipa de față am identificat niște catfishs într- rețea de socializare nu așa de cunoscută ca facebook, care se cred persoane speciale, de încredere. Dar zic eu că în 97,153954% am arme de protecție pregătite, gata de asalt, cu randament de 100%.

(29 noiembrie 2017)

Amanții ca rezultat al dinamicii de profil

Totul se explică prin teoria profilelor. Fiecare dintre noi își definește în minte o serie de caracteristici pentru a fi utilizate în construirea de profile pentru toți oamenii cu care interacționăm. Fie o mulțime de caracterictici C pe care le avem fiecare dintre noi în mintea noastră, definită astfel:

C  = <C1, C2, C3, .....Ci, Ci+1, ........, Cn-1, Cn> 
unde:
 n    - numărul maxim de caracteristici la care ne gândim;
 Ci   - caracteristica a i-a din șirul de caracteristici de definire profil.
Pentru o persoană oarecare Jj căreia dorim sî-i facem profilul extragem din mulțimea C un număr de m caracteristici, m << n, pentru a nu ne complica să înșirăm caracteristici fără a fi în stare să de măsurăm riguros și să ne minunăm că am dat chix. Submulțimea de carcteristici SC este definită astfel:
SCj  = <Cj1, Cj2, Cj3, .....Cji, Cji+1, ........, Cjn-1, Cjm> 
În viața de toate zilele se înregistrează:
- profilul virtual, cel imaginat de fiecare dintre noi;
- profilul real, cel care se măsoară la fiecare dintre noi;
- distanța euclidiană dintre profilul virtual și cel real.
Dacă profilul real rămâne neschimbat, căci lupul își schimbă părul dar năravul ba, profilul virtual are o dinamică a lui și se identifică următoarele cazuri:

• nivelurile caracteristicilor definite în profilul virtual rămân neschimbate pe termen lung, iar persoana selectată își menține distanța euclidiană, minimă fiind în raport cu distanțele euclidiene ale persoanelor care au stat la vaza procesului de selecție; așa se explică mulțumirea unui partener față de celălalt, pur și simplu prin faptul că minimul distanței euclidiene îi satisface exigențele, exigente care nu se modifică, ceea ce este reflectat prin nivelurile constante ale profilului virtual; menținerea acelor niveluri constante se numește obișnuință;
• nivelurile caracteristicilor în profilul virtual scad în timp, ceea ce determină da distanța euclidiană să scadă și ea și profilul virtual se supraune cu profilul real al unei persoane, ceea ce se numește marea dragoste, sufletul pereche sau descoperirea acestora, când de fapt în realitate este vorba de o modificare involuntară a unor niveluri, datorată firii omului pur și simplu;
• nivelurile caracteristicilor profilului virtual cresc, distanța euclidiană crește și ea, ceea ce dă un nivel de insatisfacție celui pentru care cineva era cândva visul, persoana potrivită, adică totul; viteza de modificare a nivelurilor din profilul virtual dă fiecăruia dintre noi inconsecveța care se manifestă prin schimbarea de parteneri.

Amanții sunt cei care au o dinamică accelerată a caracteristicilor din profilul virtual, ca nivel dar mai ales ca structură de caracteristici care se modifică în timp. Pentru amanți se pune problema că un amant A are definit un profil virtual PVA pentru partener care are o variabilitate și de nivel și de structură, iar celălalt amant B are și el definit profilul virtual PVB, de asemenea cu variabilitate. Cei doi au și profile reale PRA și PRB, constante. Apare un moment în care distanța euclidiană dintre PVA și PRB este minimă în raport cu o colectivitate specifică lui A, simultan cu faptul că distanța dintre PVB și PRA este și ea minimă. Atunci de dezlănțuie amantlâcul mistuitor, care face ravagii. Variabilitatea la nivelul PVA și PVB determină schimbări la nivelul distanțelor euclidiene cu efecte dezastruase aupra relațiilor dintre amanți, care se concretizează prin procese complexe, pe care bârfitorii le numesc înșelarea unui amant de către celălalt.

Tot ce am scris aici fundamentează acele relaționări din mediile virtuale care generează amoruri, căsătorii și mai ales drame dintre cele mai greu de imaginat. Totul are izvor în modul de definire a profilului virtual care este la libera imaginație a fiecăruia și mai ales, nu costă bani.

N-am scris nimic aici despre coeficienți de importanță și nici de introducerea mulțimilor fuzzy, care sunt sigur că ar reflecta foarte riguros situațiile absurde ale unor perechi celebre de amanți de ieri și de azi, de aproape și de departe, pe care mai toată lumea îi arată cu degetul. Toți sunt aici în profile.

(21septembrie 2017)

Mitul rețelelor de socializare

Se zice că persoanele care utilizează rețelele de socializare sunt cu un nivel de cultură mai ridicat, au un mod special de a privi lucrurile și mai ales sunt tineri. Despre toate acestea există studii detaliate efectuate folosind metode științifice, studii care nu vor fi publicate niciodată pentru că:
- cei ce le dețin doresc să le folosească;
- conțin soluții la nenumărate probleme fundamentale ale manipulării;
- efectele pe care le generează sunt de importanță strategică pentru a obține rezultatele dorite;
- amortizarea investițiilor se realizează treptat;
- secretele trebuie păstrate pentru a crea senzația că ceea ce este dirijat are caracter natura.
Se mizează pe lipsa de timp a celor care stau în fața computerului și pe faptul că aceștia au lumea lor și tocmai pentru acest mod de a vedea lucrurile, se crede ca internauții sunt ușor de manipulat. O astfel de abordare falsă are menirea de a arunca în aer tot ce este legat de utilizarea eficientă a retelelor de socializare în a dezvolta opinii. Cei care se informează din mediul virtual au liderii lor de opinie, poziție câștigată prin modalități specifice, nu prin:

- lucruri neverificate;
- ziceri complicate, necredibile;
- acțiuni brutale;
- demonizări facile;
- mesaje care îi consideră primitivi;
- acțiuni în forță;
- idei vechi încărcate de ură sau viclenie.
Rețelele de socializare au o forță care trebuie;
- studiată;
- evaluată;
- folosită;
- cunoscută;
- ajustată.
Ceea ce s-a văzut în ultimii ani a făcut diferența, căci aceia care au subestimat puterea retelelor de socializare în a mobiliza populații omogene ca interacțiune omcalculator - societate, au pierdut, în timp ce fluxurile de informații în rețele au reușit răsturnarea scorurilor electorale, cu procente de un nivel inimaginabil. dacă la începutul anilor 1990 televiziunile făceau ravagii, acum puterea televiziunilor a fost preluată de rețelele de socializare. De aceea, este important să fie studiate și fiecare să utilizeze în mod inteligent resursele oferite de acestea.
Nimeni nu mai are timp de pierdut. Nimeni nu mai deschide ușa necunoscuților. Chestiile cu găleata sau cu punga de mălai au rămas de domeniul trecutului întunecat. Cei care determină rezultatul voturilor sunt cei care formează cohorta tăcută a celor ce butonează fie pe telefonul mobil, fie pe tabletă, fie pe laptop și relaționează cu adevărați formatori de opinie, care uneori se dovedesc a fi manipulatori perfecți,
Acum toată suflarea comunică pe blog, indiferent de poziția în societate sau în stat. mediile virtuale nu limitează ca spațiu editorial, formă de prezentare și mai ales ca localizare în timp și spațiu. De aceea a speriat pe mulți votul electronic și îi mai sperie și acum. Societatea evoluează și bannerele imense cât blocurile de zece etaje, eficiente cândva, vor genera efecte inverse inclusiv acum în 2016 în cele două campanii electorale.
Observ un mod primitiv de abordare. Dacă înainte lovirea contracandidatului era o modalitate, acum mesajul trebuie structurat și trebuie să conțină exact ceea ce generația rețelelor de socializare așteaptă, nimic altceva. Sunt niște cerințe elemenatre pe care le vad încălcate la nenumărați candidați viitori la prmării sau aiurea. Să nu se uite că nicio aplicație nu trebuie inclusă în mediul virtual dacă nu este perfectă. Este asemeni lansării la apă a unui vas neterminat în care intră apa...

(22 februarie 2016)