Reminiscențe totalitariste

HITLER a dorit cu ardoare să se țină Jocurile Olimpice la Berlin în vara anului 1936, căci astfel își legitima regimul său dictatorial. După al II-lea Război Mondial au apărut țările comuniste și a fost extraordinar de important pentru ele să fie legitimate internațional. De aceea în Republica Democrată Germană - RDG, s-a dezvoltat sportul extraordinar de mult. Fiecare medalie obținută de sportivii din RDG, a însemnat:
- să se vorbească despre RDG,
- să fie arborat drapelul RDG,
- să fie intonat imnul RDG,
- sportivii să se înfășoare cu drapelul RDG.

Și celelalte țări comuniste, unde totalitarismul era crâncen, au dezvoltat sportul ca modalitate sigură de a fi promovate țările respective. Așa au apărut gimnastele din România. Așa au apărut boxerii cubanezi. Observăm și acum eforturile pe care le depun țări totalitariste de a se promova prin sport și un exemplu este Republica Populară Democrată Coreană. 

Reminiscențele totalitariste specifice dictaturilor sângeroase și dictaturilor comuniste, reverberează și acum după ce au trecut 33 de ani de la prăbușirea comunismului în țările Europei de Est, căci sportul a rămas pentru aceste țări, principala emblemă a lor, din moment ce cu productivitatea stau rău, cu nivelul de trai stau rău, cu industria stau nu prea bine și cu știința cu atât mai puțin din lipsă de performanță în universități și în laboratoarele de cercetare.

Intrarea în normalitate va fi atunci când:

- pentru toate ramurile sportive se va dezvolta sport de mase,

- dintre zecile de mii de tineri din competițiile de masă vor fi selectate câteva sute,

- din cele câteva sute vor fi selectate câteva zeci de sportivi, campioni, vicecampioni naționali,

- cele câteva zei de sportivi de excepție vor fi pregătiți cei ce vor merge la competiții internaționale.

Până atunci, sportul este un lux, pe bani mulți, un scop în sine, fără vreo legătură cu sănătatea națiunii, fără a stimula participarea maselor la activități dătătoare de sănătate, putere de muncă și longevitate. În țările spălate, marii sportivi sunt oameni normali, iar stimulentele pe care le primesc sunt cu mult mai modeste decât în țările bananiere. Acolo campionii olimpici nu primesc rente viagere și muncesc după ce încheie sportul exact cum arată că face Nadia COMĂNECI care este stabilită în USA.

Existența unor filtre valorice are menirea să schimbe obiectivele celor care practică sportul și a celor care se ocupă de sport. Nu spun că sportul este un business așa cum confundă unii fotbalul, dar trebuie mers și pe ideea de eficiență. În opinia mea, așa cum au fost construite sălile de sport pe lângă școli, tot așa trebuie construite bazine de înot la care să aibă acces toți elevii. Este o rușine națională să ai tineri care nu știu să înoate, din cauză că în mahalaua lor nu există un bazin de înot. Sunt sporturi care nu necesită o bază materială extraordinară, așa cum este săritura în lungime. Trebuie promovate sporturile puțin costisitoare, dar despre sport de masă trebuie să fie vorba. Nici nu trebuie un minister al sportului. Ministerul educației trebuie să se ocupe de sport. Elevii fac sport de masă de toate felurile. Elevii de liceu trebuie să practice sport. Studenții trebuie să practice sport. Pentru tinerii și pentru  maturi sau bătrâni, inițiativa privată trebuie să vină cu cluburi, săli de fitness, terenuri de fotbal. 

Campionatele naționale trebuie să aibă loc după ce s-au derulat campionate județene. Campionatele județene au loc după ce s-au derulat campionatele din orașe. Campionatele din orașe se derulează după ce au avut loc campionate în școli și  în licee. Sportul de masă trebuie să fie baza. Așa-zisul sport de performanță, dacă nu are în spate selecții de la sportul de masă este un moft nenecesar  și costisitor.


(16 august 2022)

Leșinul politic

Foarte mult se bate monedă pe sănătatea oamenilor politici, uitându-se că și ei sunt ființe și ca orice ființă, înregistrează nu numai uzură morală, ci și uzură fizică, adică se îmbolnăvesc.

L-am văzut la Tv pe Fidel CASTRO prăbușindu-se.

Am văzut-o pe Hillary CLINTON în campania electorală lichefiindu-se.

Am văzut-o pe Magela MERKEL bălăbănindu-se ușor nesigură.

L-am văzut la Marcel CIOLACU având tendința să răstoarne tribuna de la care vorbea.

E omenește să apară și astfel de situații, pentru că toți oamenii au și momente bune și momente mai puțin bune. Ideea este că impactul în mase este devastator. Tot poporul vrea conducători cu sănătate de fier, gata să ia marile decizii în orice moment, chestie incompatibilă cu fragilitatea pe care o generează o comorbiditate oarecare. Și mremierul Marii Britanii se dădea grande până a luat COVID 19 și era să dea colțul, ceea ce arată că actele gratuite de vitejie sunt și inutile și riscante. Mi s-a părut ciudat că Marcel CIOLACU își cerea scuze. Ar fi fost justificate acele scuze dacă ceea ce i s-a întâmplat depindea strict de voința lui, ceea ce nu a fost cazul.

Ceea ce se știe cu precizie este faptul că o astfel de întâmplare duce la pierderea alegerilor, căci dacă alegătorii empatizează cu candidații care-și pierd pe cineva drag sau cu un accidentat rutier, ei văd în fragilitatea candidatului imposibilitatea luării de decizii ferme, eficiente și oportune, deci candidatul nu va câștiga alegerile în vecii-vecilor.

(14 mai 2020)

Fidel Castro nu mai este

Despre Fidel Castro nu am știut de la început prea multe. Istoria zicea cea că a condus revoluția care a adus comunismul în Cuba. Știam că el și cu un comando al lui au atacat cazarma Moncada în 26 iulie 1953. Tot în 26 iulie sunt născut și eu și faptul că ziua mea de maștere era legată de un asemenea eveniment mi se părea extrem de interesant.

Fifel Castro a vizitat România în mai 1972. Legendele spun că Nicolae Ceaușescu îi regizase un traseu unde toate erau puse la locul lor și străluceau de curățenie. În program era și o vizită la Rafinăria Brazi. Numai că Fidel Castro s-a dus și a vizitat Rafinăria de la Dărmănești. Acolo muncitorii nu aveau salopete noi. Nu era măturat. Nu era dat cu var. Unii stăteau pe schele și fredonau sau fluierau. Fiind rafinărie, nu se fuma, dar erau multe gunoaie pe jos. Atunci a fost datr jos unul dintre oamenii de încredere ai lui Ceaușescu, tocmai pentru că nu știuse obiceiurile musafirului-legendă.

Oricum, Fidel Castro i-a jucat pe degete pe mulți prin poziția geostrategică a Cubei. El a arătat că exportul de revoluție nu este numai un concept teoretic, ci un experiment pus în practică în Angola, chiar cu succes. Au mai fost și alte tentative, dar Cuba este o țară mică și nu are forța să facă astfel de demersuri care presupun resurse financiare și mai ales umane. Fidel Castro a avut talentul de a rămâne cel mai mare, transformându-și tovarășii de luptă în eroi și în legende de pus pe tricouri ca simboluri ale luptei pentru libertate - Che Guevara.
Dacă Ronald Reagan a știut când să pună stop ieșirilor publice, Fidel Castro a continuat deși starea sa fizică nu-i permitea, prăbușindu-se chiar la pământ. De morți, numai de bine.

(25 noiembrie 2016)