Cum erau evaluați pe vremuri oamenii la țară?

La țară oamenii erau evaluați simplu și categoric. Se zicea despre un bărbat din sat:
- Ăla? E un bețiv.
sau
- Ăla ? E un curvar!
sau
- Ăla? E un neisprăvit.
Definițiile erau simple, dar spuneau foarte multe. Nici femeile nu scăpau evaluărilor și se spunea:
- Aia? Este o îngălată.
sau
- Aia? Pute pământul sub ea.
sau
- Aia? Doarme pe ea.

De aceea am mari mirări că Nici Gabriela FIREA și nici Florentin PANDELE nu aveau profilul lui Ștefan GODEI, căci acesta nu a apărut din spuma mării. Avea și el niște părinți. dacă părinții lui erau gospodari, oameni așezați, Ștefan GODEI ar fi învățat să muncească, ar fi primit o educație așa cum omul simplu de la țară știe s-o dea copiilor lui. Trebuiau Gabriela FIREA și Florentin PANDELE doar să pună niște întrebări prin vecinii familiei GODEI și se lămureau. Îmi amintesc cum se discuta atunci când o fată trebuia să se mărite și părinții se interesau cine va fi băiatul care dorește să vină s-o pețească. Dacă provenea dintr-o familie de oameni așezați, cu casă, cu meserie, cu animale în curte, nu era nicio problemă. dacă era vorba de o familie cu un părinte la pușcărie, cu o mamă care umbla din bărbat în bărbat, pretendentul avea o problemă cât casa de mare.

Concluzie: nu cred că ne alegem colaboratorii legați fiind la ochi și cu doape în ureche.


(16 iunie 2023)

Întocmirea listelor buclucașe

Am văzut de-a lungul anilor că li s-au pus în cârcă unor șefi, chestii făcute de executanți iresponsabili. Mă gândesc la acordarea unor distincții de către administrația prezidențială unor torționari, unor securiști de-ai lui CEAUȘESCU, unor pușcăriași. Mă gândesc cum orașul Caracal a devenit oraș turistic de interes local și premierul nu știa.
În mod normal, să zicem că de la un centru de comandă se cer liste în teritoriu cu persoane sau obiective, dintre care vor fi selectate unele. De la centru se dau precis și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele sau obiectivele pentru a fi incluse în listă. Va pleca de la nivel local mai multe liste însoțite de documentații, care dacă sunt analizate, să rezulte că trecerea pe listă s-a făcut corect.
Aceste filtre se folosesc pentru ca în final să apară o listă centralizată fie cu persoane care îndeplinesc condițiile, fie cu obiective, care de asemenea, îndeplinesc condițiile. Cei de pe liste beneficiază de statutul pentru care s-au cerut listele. Și totuși apar probleme. Cauza apariției problemelor este una simplă: se pierde informația. Fiecare listă de la nivelul local, este întocmită și trebuie să poarte o singură semnătură, semnătura celui care răspunde de conținutul listei. Doar o singură persoană este reponsabilă de ce este în lista de la primul nivel.
La următorul nivel, se primesc mai multe liste și documentații și se adaugă filtre. Va rezulta o nouă listă cu toți cei ce corespund și noilor filtre. Lista trebuie semnată de o singură persoană. Se procedează la fel până se ajunge la cel care atribuie avantajele pentru acre au fost cerute listele. 
Dacă apare o problemă, trebuie văzut unde a fost eroarea. Nu este nicio problemă de a identifica cine este responsabilul pentru că se merge aval-amonte și problema este rezolvată. Chestiunea este că responsabilul care trebuia să se îngrijească de la nivelul cel mai de jos este cel care va fi sancționat. Tot așa se va proceda pe întreg lanțul, până la capăt. În momentul în care nu se procedează așa, să nu ne mirăm. Chestia cu semnături multiple pe un document determină disiparea responsabilității și totul se duce de râpă.

(13 ianuarie 2023)

Colaboratorii și turnătorii de ieri ai securității comuniste, șantajații de azi și de mâine ai democrației

Cine crede că securitatea comunistă lua la întâmplare cetățenii pentru a-i face turnători și colaboratori ai săi, face o mare eroare. 
În primul rând, securitatea comunistă nu racola cetățeni, pentru că acei care deveneau turnători și colaboratori ai securității, se ofereau singuri să facă servicii acestei instituții sinistre, pentru că doreau să obțină diferite avantaje, pe care prin forțe proprii și prin calitățile profesionale nu le-ar fi obținut în vecii-vecilor.
În al doilea rând, securitatea comunistă nu avea nevoie să-și bată capul cu indivizi eficienți, profesioniști la locul lor de muncă, caractere puternice, independente, stăpâne pe ele, care să nu răspundă cu docilitate comenzilor de zi cu zi pe care le lansa celor care intrau în solda ei.
În al treilea rând, după anul 1965 când s-au efectuat epurări masive în rândul securității și s-a trecut la profesionalizarea acesteia, ofițerii de securitate erau selectați din rândul absolvenților de facultate cu rezultate dintre cele mai bune, iar cei care deveneau elevi ai școlilor de securitate erau selectați dintr-un număr foarte mare de candidați, care treceau de teste de mare dificultate atât în ceea ce privește aptitudinile de sportivi, cât și de teste psihologice și de inteligență efectuate de specialiști, teste care nu lăsau să treacă tineri care nu îndeplineau cerințele definite pentru a deveni ofițeri activi.
Colaboratorii și turnătorii securității erau indivizi:
- slabi,
- ineficienți,
- mediocri,
- ariviști,
- leneși,
- lăudăroși,
- slugarnici,
- mincinoși,
- fricoși,
- pârâcioși,
- violenți,
- bețivi,
- cartofori,
- cleptomani.

Securitatea cunoștea în detaliu defectele acestora și se folosea de ele atunci când cerea la schimb informații despre cetățenii care prezentau interes pentru ea. Securitatea nu exercita presiuni de niciun fel asupra unor indivizi cu tarele pe care le-am enumerat mai sus pentru că tot ceea ce dorea obținea extrem de lejer.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter un angajament scris, îl obținea fără vreun efort.

Dacă securitatea dorea de la un individ lipsit de caracter nenumărate pagini scrise și semnate despre cei care spuneau bancuri politice, doar trebuia să ceară acele pagini, căci le obținea cu detalii jenante chiar și pentru ofițerii care le citeau și care sunt sigur că trăgeau concluzii deloc măgulitoare la adresa celor care se dezlănțuiau în exerciții de elaborare a prozelor turnătoriste.

În opinia mea, prea puțini dintre turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau oameni adevărați, căci securitatea nu avea nevoie ca aceștia să fie turnători sau colaboratori, ci dorea ca turnătorii și colaboratorii să dea informații despre ei, adică ei să fie obiecte de studiu,  actori în piesa de teatru numită construirea societății socialiste multilateral dezvoltate și cu povestitori în derularea piesei de teatru. Turnătorii și colaboratorii securității comuniste erau un fel de pleavă a societății cu oarecare polelială, o scursură fără miros pestilențial, ci cu miros stătut de prostie și de indolență, a celor care așteaptă să le pice și lor ceva, un apartament, o promovare, o mărire de salariu, o viză de plecare într-o excursie, o recomandare verbală pentru un avantaj oarecare, niciodată ceva de substanță care presupunea performanță, implicare, responsabilitate și mai ales eficiență.

Cine. crede că turnătorii și colaboratorii de ieri ai securității comuniste și-au schimbat năravurile și mai ales trăsăturile de caracter, se înșeală amarnic. Ei tot ineficienți sunt. Ei tot mediocri au rămas. Ei tot ariviști se află oriunde s-ar găsi. Groaza de a nu fi deconspirați îi face atât de șantajabili încât își aleargă și umbra oriunde s-ar afla, dacă bate cumva vântul că se va trece la deconspirarea la grămadă a dosarelor celor care au făcut poliție politică. 

Nu se fac publice numele colaboratorilor și ale turnătorilor securității comuniste pentru că este nevoie ca ei, de pe pozițiile pe care le au să rezolve probleme exact așa cum păpușarii care îi au la mână doresc, iar ei să nu crâcnească de niciun fel nici azi și nici mâine și câte zile vor avea.


(22 septembrie 2022)

Maria Cozma așa te porți cu copiii de la clasa ta?

Televiziunile au arătat azi 04 mai 2017 cum o învățătoare bătea de zor doi copii de clasa a treia. Nicio televiziune nu a spus cine era torționara și care este școala unde se produceau odioasele tratamente. Eu am vizitat lagărele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, Dachau și Bukenvald și filmele văzute cu femeile naziste care maltratau deținuții subnutriți mi-au reînviat în memorie. De pe Internet am aflat că torționara are un nume, Maria Cozma și că lagărul este școala Alexandru Vlahuță din Iași.

În mod public acuz televiziunile de împrăștiere de știri incompolete, pentru că niciuna dintre ele nu a făcut altceva decât să prezinte filmulețul, fără a spune cine era torționarea și locul unde se produceau acele acte de maximă brutalitate. N-am auzit ca directoarea să fi avut o poziție, n-am auzit ca inspectoratul școlar să fi luat atitudine. Legislația este prea blândă cu torționarii, iar pedepsirea după 50 de ani a torționarilor Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior, reprezintă un act de dreptate, dar mult prea târziu făcut. Trebuie reintroduse pedepsele în regim de urgență, cu durată fixă. Există dovada. Deci, ar trebui să existe un articol de cod penal care să spună 10 ani pușcărie grea pentru cine maltratează un copil sub 11 ani, iar judecata trebuie să dureze 2 ore cel mult, fără recurs, fără posibilitatea de retragere a plângerii. Să se termine pentru o dată pentru totdeauna bătaia elevilor din clasele mici de către învățători!

(04 mai 2017)