Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

Opriți-vă!

Campania deșănțată pornită împotriva lui Gabriel GAVRIȘ duce spre o direcție greșită, pe care nimeni nu și-o dorește, căci de la argumentele aiuritoare aduse și de o parte, dar și de cealaltă parte, până la trecerea la o serie de exagerări care au stat cândva la fundamentarea Revoluției Culturale din China lui Mao ZEDONG, nu este decât un pas, care dacă va fi făcut, va fi regretat amarnic datorită efectelor în cascadă pe care le va genera.
Experiența de acum 60 de ani nu a fost numai tristă, imposibilă, dezastruoasă, dar și tragică, pentru că a reușit să arunce o civilizație cu sute de ani în urmă, ceva mai rău decât au făcut mineriadele din 1990 care ne-au aruncat cu 300 de ani în urmă, spre cea mai întunecată perioadă de Ev Mediu.

Nu-mi vine să cred că manelele lui GHEBOASĂ reușesc să stârnească atâtea patimi, deși nici pe departe nu sunt ceea ce se încearcă de către unii să se spună că sunt. Cred că altundeva stă buba, exact așa cum a început primul război mondial. Toată lumea îl aștepta, dar nimeni nu găsea motivul să înceapă distracția mondială. S-a găsit Gavrilo PRINCIP care a dat cu stângu-n dreptul și s-a aprins scânteia care a declanșat vâlvătaia soldată cu dispariția de imperii. Și aici mocnesc multe focuri și din când în când se mai văd flăcări precum la 19 martie 1990, 20 septembrie 1993, dar și altele, dar în contextul nenorocit de la granița de est, amplificarea lor necontrolată va fi un dezastru, așa că opriți-vă! Ce a fost, a fost. Mortul de la groapă nu se mai întoarce și pe viitor, toată lumea să caște ochii mai mult, ca lucrurile sensibile să nu fie zgândărite gratuit și mizele minore să fie abandonate pentru totdeauna.


(10 august 20230

Predeal - Bușteni, la pas...

Cu atâția bani europeni, decidenții politici de la București, în mediocritatea lor strălucitoare, nu au reușit în 33 de ani de după Revoluția din Decembrie 1989 să dea o soluție, astfel ca drumul București - Brașov făcut cu autoturismul să nu mai fie un calvar.

În intervalul 12,50  și 14,11 am parcurs distanța dintre Predeal -gară și intrarea în Bușteni, o distanță de 11 Km, adică exact cât ar merge un om la pas cu 4 Km/h.

Mi-au trecut prin minte momentele în care un prezident a chemat elicopterul care să-l ducă de la vila sa cea prezidențială din Predeal la București, în timp ce făcea elogiul avioanelor care ar trebui să-i plimbe pe turiști. Autostrada București - Ploiești - Comarnic - Brașov - Târgu Mureș - Cluj - Oradea - Satu Mare este un vis prea îndepărtat ca să-mi permită să mă gândesc eu la cei 76 de ani ai mei, mai ales în ideea de a o aborda cu autoturismul, iar eu să fiu șofer.


(08 august 2023)