Oameni care nu lasă nimic în urma lor

Ștefan cel MARE a lăsat în urma lui multe mănăstiri, Anghel SALIGNY a lăsat în urma lui Podul de la Cernavodă, Nicolae CEAUȘESCU a lăsat în urma lui Canalul Dunăre-Marea Neagră, Henri COANDĂ a lăsat în urma lui invenția motorului avionului cu reacție, Marin PREDA a lăsat în urma lui romanul Moromeții, George CĂLINESCU a lăsat în urma lui volumul monumental al Istoriei literaturii române de la origini și până în prezent, Mihail EMINESCU a lăsat în urma lui poemul Luceafărul și exemplele continuă.

Sunt oameni care au fost puternici, dar care au trăit sub vremuri și nu au lăsat nimic în urma lor. După 1989 chiar nu știu să existe careva care să fi făcut ceva memorabil. Nu s-a construit nicio autostradă de sute și sute de kilometri, nu s-a construit un spital grandios, nu s-a făcut o linie de cale ferată cu 300 Km/h ca la TVG. Numele niciunui om al acestei perioade nu este legat de ceva măreț care să dăinuie peste timp și care lumea să-l numească folosind ILIESCU sau CONSTANTINESCI sau BĂSESCU sau IOHANNIS. Există o bucată din centura Piteștiului căreia i se zice a lui VĂCĂROIU, dar atât.

Aștept anul 2024 pentru a vedea finalizată Catedrala Mântuirii Neamului și numele Preafericitului Patriarh DANIEL va fi asociat acestei ctitorii, căci Preafericitul DANIEL a asigurat continuitatea derulării acestui proiect de anvergură națională.

Nimeni nu are a se plânge de absența banilor, de absența forței de muncă, de specialiști. Oamenilor le lipsesc marile idei, perseverența și implicarea în proiecte de mare complexitate, care să le asigure dăinuirea peste ani și ani.


(12 iunie 2023) 

Despre rezumatele literare pentru admitere și bac

Pe un post de televiziune unde se face școală online sau se dau consultații online la matematică, la fizică și la literatură, am urmărit-o pe o tanti care citea de pe prompter un rezumat literar, de nu se mai oprea și le zicea acea tanti de mă minunam cum de știa ea așa de multe, deși nu discutase nicio secundă cu autorul operei literare analizate, căci acela era dus în lumea umbrelor de zeci și zeci de ani.

În opinia mea, analiza literară este un fals, dacă se pornește din start cu ideea că scriitorul a zis sau scriitorul s-a gândit că sau scriitorul și-a imaginat că. Realitatea este că autorul rezumatului crede că sau presupune că sau se gândește că scriitorul a dorit să spună cutare și cutare chestie.

Din moment ce nu există un articol sau un interviu luat vreodată scriitorului în care acesta să spună cu subiect și predicat că el în opera X s-a gândit la cutare și cutare aspect, totul sunt numai presupuneri ale celui ce face analiza literară și respectivul trebuie să și le asume, adică să spună în clar că sunt presupunerile lui.

Eu, dacă aș citi catrenul lui Păstorel TEODOREANU referitor la scriitorii care s-au apucat să laude realizările noii democrații instaurate cu șenilele tancurilor sovietice, catrenul care sună așa:

În era nouă începută

C-c-ții scriu în loc să pută,

Iar scriitorii adevărați,

Sunt dați afară de c-c-ți.

aș scrie rezumatul cam așa: Catrenul scris de Păstorel TEODOREANU redă o realitate cruntă din literatura românească de după anul 1947, când la cârma breslei scriitorilor au venit scriitori comuniști și întreaga literatură a fost obligată să redea realizările muncitorilor din uzine, munca țăranilor din cooperativele agricole de producție și lupta comuniștilor împotriva reprezentanților burgheziei și moșierimii care se împotriveau instaurării noii orânduiri socialiste la noi în țară. Scriitori precum Mihai BENIUC, Veronica PORUMBACU, Maria BANUȘ, Dan DEȘLIU, V. Em. GĂLAN, Lucia DEMETRIUS, Marin PREDA, A. TOMA, Nicolae LABIȘ, prin ceea ce au publicat ilustrează că au înțeles care este linia partidului trasată literaturii. Scriitori mari precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Hortensia PAPADAD BENGESCU, Ion BARBU, Ionel TEODOREANU, au fost scoși din literatură, pe motiv că nu corespundeau noilor cerințe impuse de partid pentru educarea maselor prin literatură. Catrenul, reflectă, în opinia mea schimbul brutal făcut de partid, prin înlocuirea talentelor reale ale unor scriitori, cu o generație de scriitori puși să servească partidul, prin scrisul lor militant, partinic, fiind bine plătiți pentru producțiile lor și oferindu-li-se premii substanțiale și onoruri de către statul bolșevic.

Eu am făcut analiza literară, așa cum am gândit-o eu, fără să spun o clipă că poetul Păstorel TEODOREANU a vrut să spună cutare și cutare, căci eu nu am stat de vorbă cu el, ci doar ceea ce am înțeles eu din acel catren, în contextul în care el a fost scris. Din punctul meu de vedere, catrenul a sintetizat o realitate, a schimbului de generații de scriitori. Pe de o parte au fost înlăturați titani ai literaturii și pe de altă parte au fost introduși la grămadă scriitori care de pe poziția de slugi ai noului regim, să servească prin scrisul lor, bine plătiți fiind, partidul în general, pe conducătorii lui în special.


(07 iunie 2023) 

Vasile PETROVICI: De vorbă cu Marcel CHIRNOAGĂ

Vasile PETROVICI este colecționar de artă și istoric de artă. El este autorul mai multor lucrări publicate de-a lungul anilor.
Marcel CHIRNOAGĂ este pictor cu operă vastă, recunoscut pentru tablourile realizate.

Este o acțiune temerară din partea istoricului de artă Vasile PETROVICI de a realiza un astfel de demers, care constă în a pune întrebări unui artist și prin răspunsurile sale artistul să dezvăluie acele laturi ale vieții și muncii sale de creație, astfel încât cititorul să înțeleagă sensul operei acestuia. Pentru a duce la bun sfârșit acest demers, istoricul de artă Vasile PETROVICI trebuia:

- să cunoască personalitatea artistului,

- să știe care sunt tablourile pictate de artist,

- să cerceteze etapele vieții artistului,

- să înțeleagă firea artistului.

Cartea are 192 de pagini, dintre care 175 de pagini conțin întrebări adresate de Vasile PETROVICI și răspunsurile date de Marcel CHIRNOAGĂ.

Se știe că există întrebări foarte luni la care se răspunde prin da sau nu, cum tot atât de bine, sunt întrebări foarte scurte, prin care se răspunde cu multe fraze, care au darul să lămurească toate aspectele.

Cartea este referită prin:

Vasile PETROVICI - De vorbă cu Marcel CHIRNOAGĂ, Editura Corint, București, 2012, 192 pag, ISBN: 978-973-135-720-1

Pentru a înțelege epoca în care a trăit și creat Marcel CHIRNOAGĂ, trebuie citită această carte pentru că:

- opera lui Marcel CHIRNOAGĂ reflectă direct viața și locurile unde a trăit artistul,

- oamenii pe care i-a întâlnit artistul făceau parte integrantă din acea lume,

- atitudinea sa față de tot ceea ce-l înconjura, a reflectat un mod de a înțelege lumea.

Întrebările pe care le adresează Vasile PETROVICI graficianului Marcel CHIRNOAGĂ vizează familia artistului, educația acestuia, perioada de armată, dar cele mai multe, de la pagina 37 până la pagina 89, se referă la opiniile artistului față de opera sa. Sunt date elemente care clarifică contextul în care a lucrat, oamenii pe care i-a întâlnit, influențele care au apărut în viața sa. La paginile 176 la 190 sunt fotografii în care apare graficianul Marcel CHIRNOAGĂ alături de familie sau în atelierele sale, dar și artistul împreună cu personalități din viața publică a vremurilor în care și-a desfășurat activitatea.

Întrebările puse de Vasile PETROVICI sunt directe, iar răspunsurile sunt pe măsură, ceea ce face ca întregul demers să lămurească toate aspectele pe care Vasile PETROVICI și-a propus să le urmărească. Trebuie să spun aici că graficianul Marcel CHIRNOAGĂ este un om de mare cultură, ceea ce i-a permis ca răspunsurile sale să fie dinamice, să aibă culoare și să fie concise, strict pe problema definită de întrebare. Graficianul își cunoaște valoarea și de aceea, prin răspunsurile sale pune accent pe descrierea realităților din vremurile pe care le-a traversat, iar aprecierile muncii sale sunt lăsate la altitudinea cititorului cărții, căci prezența lucrărilor sale în muzee și colecții particulare arată că era un pictor căutat . Faptul că a făcut și ilustrație de carte și chiar de mai multe ori, dovedește că poeții și prozatorii știau la cine să apeleze și aveau certitudinea că dacă vor colabora cu Marcel CHIRNOAGĂ lucrările lui de grafică vor potența valoarea cărții care se va publica. 

Am văzut la TVR o emisiune unde moderatoarea punea astfel de întrebări încât răspunsul era sugerat, ceea ce în cartea în care Vasile PETROVICI pune întrebările, nu se întâmplă. Graficianul Marcel CHIRNOAGĂ este liber să-și exprime punctele de vedere, să caracterizeze personajele pe care le-a întâlnit, situațiile în care s-a aflat, scoțând în evidență un anumit tip de relații inter-umane, specifice vremurilor de atunci.

Am fost plăcut impresionat că foarte multe dintre caracterizările pe care le face graficianul unor personaje despre care știam și eu destul de multe, coincid cu ceea ce gândeam și eu despre acele ființe, fie că erau scriitori, fie că erau oameni politici, fie că erau decidenți de ocazie, care își făceau simțită prezența prin puterea pixului cu care semnau acte care însemnau mult pentru evoluția unui artist care trebuie să trăiască din munca lui nu numai el, ci și familia lui, iar tablourile trebuie să circule, să fie văzute și admirate.

Când am citit cartea aceasta, am căutat să fac și analiză pe text. Sunt bucuros să constat că atât Vasile PETROVICI, cât și graficianul Marcel CHIRNOAGĂ au respectat regulile echilibrului și proporțiile cu care graficianul este obișnuit, iar lucrarea în ansamblul ei este un întreg armonios.




(11 decembrie 2022)

Ana BLANDIANA: Povestiri fantastice

Știam că Ana BLANDIANA scrie și proză, dar nu am avut interes să citesc scrierile sale, căci de când am văzut că are rime de tipul zid - partid, m-am lămurit cum stau lucrurile, iar după 1989 am văzut că s-a văitat că regimul comunist a marginalizat-o, iar eu aveam volumul de versuri publicat în BPT în zeci de mii de exemplare cu un cuvânt înainte scris de Eugen SIMION parcă...

Mie îmi plac prozatorii care dacă le-ai citit o carte, când deschizi o altă carte identifici fără prea multă dificultate că este vorba de Liviu REBREANU, Marin PREDA, Zaharia STANCU, pentru că fiecare are stilul său. În cazul lui Ana BLANDIANA un asemenea stil este greu de definit. Fraza ei este lungă, aspră, iar conținutul nu are elemente spectaculoase, care să-l facă pe cititor, adică pe mine să zăbovească pe o pagină pentru a descifra lucruri mai dificile de pătruns.

Cartea Povestiri fantastice am primit-o cadou de la cineva cu gusturi rafinate, credeam eu și de aceea m-am pus pe citit. prima dezamăgire pe care am resimțit-o a fost aceea că multe dintre texte erau vechi, chiar foarte vechi, de prin 1977 sau din 1982, dar erau și câteva din secolul al XXI-lea. M-am chinuit să citesc cele 372 de pagini dar în capul meu este o învălmășeală de chestii. Probabil Ana BLANDIANA așa ceva și-a dorit să rămână în capul cititorilor ei. Cartea a apărut în anul 2016 la Editura HUMANITAS a lui Gabriel LIICEANU, acolo unde publică și scriitorul meu preferat Radu PARASCHIVESCU. Nu m-am încumetat să scriu despre carte până acum pentru că mai așteptam ceva. dacă am văzut că nu a mai apărut ceva la DIVERTA, la mine-n mahala, am zis că e timpul să scriu câteva rânduri. Totuși Ana BLANDIANA este poetă și nu orice poetă, ci una bună, de rezonanță. Ca prozatoare, nu.

(13 noiembrie 2022)

Centenarul Marin PREDA

Marin PREDA nu este un manelist.
Marin PREDA nu e DJ la UNTOLD.
Marin PREDA nu joacă fotbal.
Marin PREDA nu apare în club.
Marin PREDA a fost prozator.
Marin PREDA a scris nuvela Desfășurarea.
Marin PREDA a scris romanul Moromeții.
Marin PREDA a scris romanul Cel mai iubit dintre pământeni.
Marin PREDA a scris romanul Delirul.
Marin PREDA a figurat printre scriitorii care se învățau la școală. Acum se pare că nu se mai află în manuale și nu se mai predă Marin PREDA elevilor nici de la generală, nici de la liceu.
După romanele lui Marin PREDA s-au turnat filme. 
S-a turnat filmul Desfășurarea în 1954.
S-a turnat filmul Marele singuratic în 1977.
S-a turnat filmul Imposibila iubire în 1983.
S-a turnat filmul Moromeții în 1987. 
S-a turnat filmul Cel mai iubit dintre pământeni în 1993.

Marin PREDA a fost un mare prozator. Eu am citit romanele lui Marin PREDA și cel mai mult mi-a plăcut volumul I al romanului Moromeții, iar celelalte parcă erau tot niște de-ai lui Moromete.

În romanul Delirul merită citi capitolul cu fâțâlică cel dus din post în post. Nici picat cu ceară nu l-aș fi introdus pe fâțâlică, pentru că nu era semn al slăbiciunii mele ca autor, ci un semn al unei slugărnicii nenecesare.

Pe 5 august s-a împlinit un centenar de la nașterea lui Marin PREDA. Mă așteptam ca un post de televiziune să fi difuzat un film după un roman scris de Marin PREDA. Mă așteptam să se fi zis că la casa memorială a prozatorului din Siliștea Gumești să se fi deplasat niște scriitori cu niște oficialități. Mă așteptam ca o editură să fi publicat în Ț volume operele complete ale prozatorului. Mă așteptam ca banca Națională să fi bătut o variantă la o monedă de 50 de bani cu efigia lui Marin PREDA. ROMPRESFILATELIA a realizat un întreg poștal dedicat centenarului nașterii marelui prozator, care are o imagine a lui Marin PREDA, un timbru imprimat cu valoare nominală de 2 lei cu portretul lui Marin PREDA.

În rest, tăcere. O tăcere adâncă. O tăcere suspectă. A fost prea mare. Noi suntem prea mici.

(08 august 2022)

Note pentru ecranizările românești

Am citit cărțile și am mers să văd filmele. Nu sunt unul dintre cei acre-și formează o idee fixă când citește un romani și musai, filmul trebuie să urmeze acea idee fixă. Eu accept orice propune regizorul, cu condiția să fie ceva măreț, care să nu trădeze spiritul cărții și în final să fie un film bun, iar eu să fiu mulțumit că am văzut ceva care a meritat banii și timpul cât am stat înțepenit în scaunul sălii de cinema. Dar să le luăm pe rând pe acele filme pe care le-am văzut și să dau nota pe care eu cred că o merită, fără a justifica nota mea, deși la fiecare aș avea ce scrie, mai ales critic, dar nu o voi face.
Blestemul pământului, blestemul iubirii, film după romanul ION al lui Liviu REBREANU, realizat în anul 1980 primește nota 4(patru).

Amintiri din copilărie, după povestirile lui Ion CREANGĂ, film realizat în anul 1982, ia nota 4(patru).

Ultima noapte de dragoste, din 1980, ecranizare a romanului Ultima noapte de dragoste. Întaia noapte de război de Camil PETRESCU primește nota 5(cinci).

Felix și Otilia, film din 1972, ecranizare după romanul Enigma Otiliei de George CĂLINESCU, primește nota 4(patru).

Frații JDERI, film  din 1974, după romanul cu același nume al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Cel mai iubit dintre pământeni, din anul 1993, este ecranizarea romanului lui Marin PREDA, primește nota 7(șapte), salvarea vine de la actorul Ștefan IORDACHE.
Moromeții, film din 1988 este ecranizare a romanului Moromeții scris de Marin PREDA și primește nota 2(doi).

Titanic vals, din 1965, după piesa cu același nume a lui Tudor MUȘATESCU primește nota 3(trei).

Pădurea spânzuraților, film realizat în 1965, după romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu REBREANU, primește nota 9(nouă).

Mitrea COCOR, film din 1952 după romanul Mitrea COCOR al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 2(doi).

Moara cu Noroc din 1955 după nuvela La Moara cu Noroc a lui Ioan SLAVICI, primește nota 6(șase).

Pasărea furtunii realizat în 1957, după romanul lui Petru DUMITRIU primește nota 7(șapte).

Străinul, film realizat în anul 1963 după romanul Străinul al lui Titus POPOVICI, primește nota 7(șapte).

Neamul Șoimăreștilor, film din 1965 după romanul lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Baltagul, film din 1969 după romanul Baltagul al lui Mihail SADOVEANU primește nota 2(doi).

Frații Jderi, film din 1974 după romanul Frații Jderi al lui Mihail SADOVEANU, primește nota 3(trei).

Întoarcerea lui Vodă LĂPUȘNEANUL din 1980 după nuvela lui Costache NEGRUZZI, Alexandru LĂPUȘNEANUL primește nota 2(doi)

Mitică POPESCU din 1984, după piesa Mitică POPESCU a lui Camil PETRESCU, primește nota 4(patru).

Ciulinii Bărăganului din 1958, după romanul Ciulinii Bărăganului, al lui Panait ISTRATI primește nota 3(trei), salvarea vine de la Maria TĂNASE.

Răscoala din 1966,  după romanul Răscoala al lui Liviu REBREANU, primește nota 3(trei).

Steaua fără nume, film din 1966 după piesa lui Mihail SEBASTIAN intitulată Steaua fără nume, primește nota 3(trei), fără să scad un punct căci a fost sedus Cristea AVRAM și a fugit în Franța.

Vânătoarea de vulpi, film realizat în anul 1980 este ecranizare a romanului Niște țărani de Dinu SĂRARU și primește nota 5(cinci)

Tănase SCATIU, film realizat în anul 1976 după romanul Viața la țară al lui Duiliu ZAMFIRESCU primește nota 3(trei).

Reconstituirea film din anul 1970, realizat după povestirea Reconstituirea lui Horia PĂTRAȘCU, primește nota 7(șapte), actorii fac toți banii.

Se vede de la o poștă că filmele realizate cu banii de la buget sunt foarte slabe, căci sunt numerabile pe degetele de la ambele mâini filmele care au fost pe profit, exceptând filmele unde clasa muncitoare a fost obligată să le vizioneze în turmă, prin acțiuni sindicale.

Probabil or fi fost și ecranizări de note mai mari decât cele date de mine, dar aș face un mare păcat să notez filme pe care nu le-am văzut. Pe unele le-am văzut acum 30 sau  40 sau 50 de ani și nu le-am revăzut încă  pentru că am și altele de făcut decât să mă enervez. Pe unele dintre ele am reușit să le revăd, dar nu integral, nu pentriu că nu meritau, dar scenele îmi erau vii în memorie după atâția ani și am considerat că nu trebuie să le șterg, că nu am niciun motiv.




(05 iunie 2022)

In interviu catastrofal

Rar mi-a fost dat să văd un reporter care are un invitat și face un interviu, dar care vorbește el și numai el. Adică, în loc să ascult ce zice George MIHĂIȚĂ despre rolul lui Cocoșilă de la teatrul Act, o auzeam pe reporterița Marina și nu mai știu cum, căci așa i se adresa actorul. Vorbea, vorbea și nu se mai oprea insa. Făcea o demonstrație de cultură, care nu mă interesa. Aveam în față un mare actor și ce ar fi spus acesta aș fi vrut să aud. Despre bucătăria rolului doream noutăți. Am explicația de ce lumea nu consideră util să vizioneze tvr3. Pentru că toți reporterii vorbesc cu mult mai mult decât invitații. Așa s-a petrecut și în cazul maestrului George MIHĂIȚĂ care spunea ceva printre picături despre rolul lui Cocoșilă. Era bruiat de o avalanșă de considerații contraproductive ale amfitrioanei, ale cărei intervenții erau enervante, lungi, obositoare și neavenite.
Ori acea Marina și nu mai știu cum, nu se mai oprea din tot felul de paranteze și considerații. De aceea am închis televizorul și am considerat că probabil voi merge să văd piesa dacă locația unde se joacă are loc de parcare. Altfel, nu.

(04 februarie 2017)